Încă îmi răsună în urechi acordurile ultimei piese interpretate de domnul Szekely Ioan și elevul Malicski Kristian de la concertul de muzică simfonică ținut în sala mare a Centrului Cultural din oraș (recent transferat în locația actuală), în cadrul Festivalului Aeternus Maramorosiensis.

Știam că există în multe domenii profesioniști de o înaltă ținută morală. Astfel de oameni mi-a fost dat să văd la acest concert. Deși evenimentul a fost larg popularizat, sala a fost aproape goală. Eram o mână de oameni. Cu toate acestea, la ora indicată în program, interpreții au început să cânte arii din Rigoletto, Oberon, piese de J.S. Bach, F. Schubert, Puccini, Weber. Ne-au încântat cu interpretarea lor!

Cred că dacă în sală ar fi fost doar unu-doi oameni, domnul profesor Szekely și tânărul Malicski Kristian ar fi procedat la fel. Au fost răsplătiți cu puternice aplauze. Respect pentru cei doi interpreți sigheteni! Respect pentru tot ceea ce oferiți comunității sighetene, domnule profesor Ioan Szekely!

Autor, Aurelia DRAGOȘ

sursă foto: Florian Szabo

În fiecare an retrăiesc emoția absolvirii liceului. Consider că perioada anilor de liceu este cea mai frumoasă în viața unui tânăr/tinere. Cu bune, cu rele, cu suișuri și coborâșuri, prietenii legate poate pentru toată viața.

Și apoi vine examenul de maturitate. Emoții, contestații… rezultate finale. Lacrimi, zâmbete misterioase, îmbrățișări și apoi, mai departe, studenția.

Să ai 18-19 ani, să fi luat Bacul, ai lumea la picioare și în față, un palat cu sute de uși tainice… Cheia de intrare este la tine, trebuie doar să știi pe care să o alegi pentru a-ți realiza idealul.

Succes în viață tinerilor absolvenți, promoția 2016/2017!

Aurelia Dragoș

sursă foto: Peter Lengyel

Peisajul orașului nostru s-a îmbogățit cu un maidan de toată frumusețea. Bălării, resturi stradale, mizerii – este tabloul prezentat de acesta, rezultat în urma demolării clădirii fostei fabrici „Unitatea” (de’, relicvă a „trecutului rușinos” – care, oricum, a făcut cunoscut în lume numele urbei noastre – Tricotaje!).

În timpul campaniei și după alegeri, actualul primar promitea cu tam-tam și emfază construirea unei parcări ce trebuia să deservească Școala „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”, C.N „Dragoș Vodă”, Poliția. Unde este parcarea? Trotuarele sunt pline – mai ales în fața Poliției – de autoturisme. Ca pieton, ești nevoit să treci pe carosabil – de’, polițiștii pot parca oriunde, că așa-i la noi.

Zilnic drumul este parcurs de copii – mai mici, mai mari. Așteptăm detașamentele de rozătoare să-i atace? Așteptăm izbucnirea unei epidemii din „maidanul cu buruieni”?

Asta este realitatea cruntă – una promitem, cuie facem.

Măcar aveți simțul răspunderii și spuneți-ne și nouă – umilii dumneavoastră alegători – ce se întâmplă. Sau nu mai prezentăm interes până la următoarele alegeri?

P.S.

Știți ce este vis-a-vis, pe ambele părți de maidan? O grădiniță cu orar prelungit, o școală și un liceu. Apropos – de când nu ați mai trecut prin această parte a orașului? Este în centru, totuși.

Autor, Aurelia Dragoș