Opera Vox este un nume deja cunoscut nu doar în străinătate ci și în țară. Vorbim despre prima şi singura companie privată de operă din România, fondată pe la începutul deceniului trecut de solistul de operă Ioan Vrăsmaş. „Compania” (nu vă gândiți strict la segmentul comercial!) pune în scenă spectacole integrale, complete, de operă, care includ toate „ingredientele”: cor, orchestră, ansamblu de balet, figuranţi, scenografie, costume, lumini, recuzită – un astfel de spectacol poate integra până la 100 de profesioniști ai domeniului.
Joi, 19 mai 2022, de la ora 19:00, avem ocazia să ne reîntâlnim cu Opera Vox cu un spectacol complex, care se va desfășura într-o locație deja cunoscută sighetenilor: Ballroom Miraj.

La „Salut, Sighet” am mai discutat pe această temă doar cu prof. Andreea Biro, co-organizator local al unor reprezentații VOX-iste.
Azi voi extinde aria discuțiilor încercând să „perturb” zona de confort a celui mai important reprezentant al… companiei!

Ion Mariș (IM): Domnule Ioan Vrăsmaș sunteți implicat managerial dar și pe latura artistică în compania privată Opera VOX. Ne puteți, vă rog, detalia rolul dvs în această „structură” artistică!
Ioan Vrăsmaș (IV): „Rolul” pe care-l joc în aceasta companie nu este, dupa cum poate v-ați aștepta, unul eminamente artistic și, este unul dintre cele mai complexe roluri care mi-au fost date în toată cariera mea internațională. Rolul presupune, în fapt, îmbinarea celor două componente de baza în funcționarea unei structuri teatrale, cea artistică dar și cea administrativă, așa cum foarte bine ați punctat. Continuând răspunsul, este un rol complex și în premieră, atât pentru mine cât și pentru viața artistică națională, nimeni până acum nu s-a „înhămat” la o asemenea responsabilitate, să înființeze în România o primă companie privată de operă, dar mai ales să o mențină în topul instituțiilor de spectacole din țară și străinătate și să obțină cu ea premii naționale și internaționale.

IM: Ați câștigat un loc important și pe scena artistică națională. Cum sunteți… percepuți?
Ioan Vrăsmaș: Diferit! De către spectatorii și publicul nostru ca o companie serioasă, care nu face rabat de la calitatea artistică și care ține foarte strâns legătura cu publicul, pentru un feedback constant și constructiv, un teatru cu un brand foarte bine conturat și care nu se limitează și nu se hrănește doar din succese, căutând să crească de la o reprezentație la alta. De către critica de specialitate, consider că nici aici nu stăm rău, dacă ne referim la multele premii naționale și internationale, iar aici nu mă pot abține să nu menționez Marele Premiu Național la Secțiunea Muzică la Galele Premiilor Naționale Radio România Cultural. De către celelalte teatre din România, suntem receptați ca un contracandidat puternic în ceea ce privește oferta culturală și artistică pe care o oferim, iar alteori, din păcate, chiar ca adversari. Oricum am fi percepuți până la urmă, toți acești factori care vin din mediul extern și ne influențează, ne obligă la o strategie culturală și artistică care să se armonizeze cu managementul și cu marketingul cultural European dar care să se adapteze condițiilor de la noi.

IM: Bănuiesc că ați avut și momente (mai) dificile. Vă mai amintiți ceva din această „categorie”?
Ioan Vrăsmaș: Sunt destul de multe încât să nu trebuiască să fac un efort de memorie. Momente dificile au fost cele de la început, când a trebuit să ne asumăm riscuri imense, riscul de a duce 80-100 de oameni în Germania, Austria, Elveția, de a-i caza, de a-i plăti, de a-i hrăni, de a-i convinge că într-o operă privată nu există rivalități și dușmani ca în instituțiile publice și că aici toți mănâncă la aceeași masă și aceași mâncare, merg cu același transport, dorm în același hotel, trag pentru același interes artistic, deci sunt obligați să devină prieteni. Momente nu tocmai plăcute au fost la începuturi și când instituțiile de stat de spectacole nu puteau să accepte că și piața culturală și artistică se poate liberaliza și că nu există un monopol în ceea ce privește cultura și arta, fiind o chestiune de timp până se va alinia și țara noastră politicilor culturale din occident, lucru care se întâmplă, mai timid, dar sigur!

IM: Cât de atrași sunt spectatorii români de „oferta” companiei dumneavoastră?
Ioan Vrăsmaș: Desigur, interesul nostru este acela de a oferi experiențe artistice memorabile unui segment foarte vast de public. Ne-am propus să ne adresăm nu numai publicului meloman ci, mai ales, să atragem prin oferta noastră cultural-artistică un segment de public numeros, pe care să-l apropiem de muzica clasică, de operă, de operetă, de balet, de musical și să-l expunem în mod direct actului artistic, chiar dacă încă nu a avut posibilitatea unei astfel de experiențe artistice până acum. Aceasta este și rațiunea pentru care facem eforturi să ajungem și în orașele mai mici, unde publicul nu este expus unor astfel de experiențe. Dar, ca să vă răspund concret la întrebare, cât de atrași sunt spectatorii, răspunsul îl găsiți în faptul că reprezentațiile noastre se joacă tot timpul cu sălile pline!

IM: O întrebare oarecum în „prelungire”: cum rezistați pe acest segment de „piață”, ce „secrete” aveți?
Ioan Vrăsmaș: Răspunsul este poate unul la care nu vă așteptați, cu o echipă foarte solidă și sudată în timp, unde toți artiștii înainte de toate sunt/ au devenit foarte buni prieteni. Vă spuneam, atunci când vorbeam de începuturi, că una dintre pietrele de temelie puse la construcția Operei Vox a fost aceea de a crea atmosfera unei familii, unde toți se implică și pun umărul și nu urmăresc doar beneficiile materiale.

IM: Din nou în Sighet peste câteva zile (19 mai). La precedentele apariții în zona noastră a vibrat „satisfăcător” Sighetul cu/ pentru dumneavoastră?
Ioan Vrăsmaș: Și cu noi și pentru noi! Important este că a vibrat și că a trăit experiențe artistice de care-și va aminti cu plăcere. Acesta este singurul nostru scop și unica noastră bucurie, să știm că muzica noastră a ajuns la inimile lor!

IM: De ce… Carmen? Asocierea Georges Bizet – Rodion Shcedrin este o „rețetă” de succes?
Ioan Vrăsmaș: Da! Odată, pentru că romanul lui Prosper Merimee este unul celebru, apoi pentru că muzica lui Bizet este într-atât de cunoscută, încât o recunoaște toată lumea, iar mai apoi, pentru că adaptarea celebrei muzici a lui Bizet pentru un scenariu de balet și pentru a reda prin forța dansului, prin pasiunea trupului și prin expresivitatea gestului, caracterul și trăirile personajului principal, este realizată la superlativ! Baletul Carmen are același fir narativ și dramaturgic ca și spectacolul de operă cu același nume, recunoscând ușor temele melodice ale lui Georges Bizet, teme melodice și efecte sonore dezvoltate și adaptate de Rodion Shcedrin pentru balet, un titlu de balet care ține capul de afiș al marilor case de operă din lume, un titlu ce va fascina întotdeauna publicul spectator prin iubire și forța ei, prin pasiune, prin intrigi, trădări dar și răzbunări crunte, sentimente puternice dar și contradictorii în aceelași timp.

IM: Care sunt provocările cărora trebuie să la faceți față în această perioadă nefastă (post pandemie, război la granița noastră, criză economică, etc)?
Ioan Vrăsmaș: Întâi de toate, vă reamintesc că noi nu ne-am dat bătuți nici în pandemie, socotind că sunt mult prea grele vremurile încât să stăm departe și să nu aducem o mică bucurie artistică oamenilor, așa încât, când legile ne-au permis am organizat concerte și spectacole, chiar la Dvs., anul trecut, Sighetul s-a înscris în istoria muzicii contemporane, avându-l invitat pe cel mai mare compozitor roman în viață, Eugen Doga, chiar daca mulți s-au îndoit până în ultima zi că Maestrul Eugen Doga va ajunge vreodată la Sighet. Dar, asta ni se datorează nouă într-o mică măsură, vectorul principal în această reușită fiind doamna prof. Andreea Biro, pe care eu personal o apreciez tare mult pentru ceea ce face ca și acest oraș mic să redevină cultural ceea ce a fost cândva, dar mai ales, sper ca pe lângă publicul din Sighet care o iubește să înceapă să o aprecieze și să o susțină și autoritățile locale.

IM: Vă invit să transmiteți un mesaj, un „promo”, pentru publicul maramureșean!
Ioan Vrăsmaș: Titlul spectacolului, povestea cărții, muzica spectacolului și ansamblul nostru de balet sunt atât de celebre încât nu voi da un mesaj de promovare. Mesajul meu NU va fi unul de promovare ci unul de conștientizare, pe de o parte a publicului din Sighet, care are șansa de a vedea în orașul lor un spectacol – premieră națională, de a vedea un ansamblu de balet profesionist și de a asculta muzica celebră a lui Bizet/ Shcedrin, iar pe de altă parte, mesajul meu se îndreaptă către cei care vremelnic coordonează administrația orașului, amintindu-le că un oraș care nu își dezvoltă componenta culturală, rămâne un oraș mic, indiferent câte progrese administrative va face; un oraș dezvoltat înseamnă nu doar infrastructura ci și cultura!

IM: Vă așteptăm cu drag în inima Țării Maramureșului! Mult succes în tot ceea ce faceți!
Ioan Vrăsmaș: Vom veni, negreșit, pe 19 Mai! Vă mulțumim și noi!

Ion Mariș

Sighetul a fost ocolit – în ultimii ani – de evenimente culturale majore. Cauzele le cunoaștem, în general este de vină… infrastructura. Pandemia a contribuit suplimentar la plasarea Sighetului într-un con de umbră (aproape) permanentă. Unele evenimente locale sunt făcute doar pentru a justifica – nuanțat – existența unor programe „tradiționale”, menite să consume bugete sărace dar cu încărcătură organizațională… stufoasă.

Și totuși, mai există locuitori ai Sighetului care își doresc să antreneze cetățenii municipiului într-o mișcare de reconfigurare a unui prezent mai… optimist.

Profesoara Andreea Biro este implicată activ în organizarea unui concert care încearcă să aducă o schimbare în vara liniară a Sighetului (și a localităților învecinate) și ne face o ofertă artistică interesantă: un concert marca Eugen Doga. Concertul va avea loc Miercuri, 18 august 2021, ora 18:00, locația – Ballroom Miraj.
Cred că avem nevoie de câteva detalii!

Ion Mariș (IM): Ce rol are sigheteanca Andreea Biro în această… „schemă”?
Andreea Biro (AB): Pe scurt, de organizator. Pe la începutul anului 2020, înainte ca pandemia să lovească nu doar trupuri, ci şi spirite, prin limitarea accesului la, practic, orice evenimente culturale, am organizat un Bal al debutanţilor, pentru a sărbători primul pas în lumea adulţilor făcut de absolvenţii Liceului Teoretic Leowey Klara, unde lucrez. Balul a avut tema Spărgătorul de nuci şi am avut atunci onoarea de a-i avea oaspeţi pe minunaţii artişti de la Opera Vox, interpretând actul II din celebrul balet, aducând, pentru prima oară după mai mult de trei decenii, acest gen de artă în oraşul nostru. Am colaborat atunci perfect cu proprietarii Ballroom Miraj, care mi-au fost parteneri în această superbă nebunie, astfel încât acum, când am primit din partea dumnealor propunerea de a-l aduce pe Maestrul Eugen Doga la Sighet, nu am avut nicio ezitare în a accepta.

IM: Ce propune acest concert? Prin ce ne va… surprinde?
AB: Este vorba de un concert al orchestrei Opera Vox, intitulat Simfonia iubirii – Eugen Doga şi muzica sa, care ne va purta în universul creaţiei celui considerat a fi cel mai mare compozitor român în viaţă, cu 2 piese incluse în patrimoniul cultural UNESCO, cu participarea extraordinară a Maestrului Doga. Vor fi alături de publicul sighetean soprana Diana Birta, tenorul Marius Boroş, violonistul Cătălin Advahov şi acordeonistul Vitalie Advahov (un titan al acestui instrument). Spectacolul va aduce în faţa sighetenilor dansatorii ansambului de balet al Opera Vox, pe o coregrafie semnată Vlad Sebastian, care este deja un prieten de nădejde al strădaniilor mele de a aduce cultură clasică aici, la Sighet, totul sub bagheta dirijorului Matei Pop. Prin ce ne va surprinde acest concert? Cu siguranţă prin complexitatea actului artistic: trăiesc în Sighet de aproape 50 de ani şi nu-mi aduc aminte să fi fost martoră, aici, la o asemenea… desfăşurare de forţe! Am avut concerte ale unor orchestre filarmonice, am avut solişti de operă, anul trecut am avut balet (şi mă închin pios în faţa celor care au reuşit să ne bucure spiritul în toate acele ocazii, aducând acele evenimente la Sighet!), dar cred că este pentru prima oară când le avem pe toate în acelaşi spectacol.

IM: De ce se desfășoară concertul la Sarasău și nu la Sighet?
AB: Din motive… logistice. Un asemenea spectacol necesită o sală adecvată: chiar dacă Sala Viorel Costin ar fi fost deja restaurată, tot nu puteam să o utilizăm, întrucât scena este neîncăpătoare pentru a acomoda orchestra, soliştii şi aria necesară pentru balerini. În plus, ambientul sălii de bal mi se pare adecvat, având în vedere că vorbim de muzică, de artă clasică.

IM: Dacă despre maestrul Eugen Doga cunoaștem multe lucruri, despre Orchestra și Ansamblul de Balet Opera Vox din Cluj avem mai puține informații. Care sunt „atuurile” lor?
AB: Vorbim despre prima şi singura companie privată de operă din România, fondată pe la începutul deceniului trecut de solistul de opera Ioan Vrăsmaş, care pune în scenă spectacole integrale de operă, da capo al fine, şi care includ: cor, orchestră, ansamblu de balet, figuranţi, scenografie, costume, lumini, recuzită – un spectacol complex, care poate ajunge până la 100 de oameni angrenaţi în realizarea sa. Dar poate mai multe detalii despre ce înseamnă proiectul Opera Vox le veţi putea afla de la Ioan Vrăsmaş însuşi, pe 18 august.

IM: Programarea concertului în luna august are vreo semnificație?
AB: Spectacolul este în turneu, deci a trebuit să mă pliez pe disponibilitatea dumnealor de a ajunge la noi, în plus, după cum ştiţi, e o perioadă destul de aglomerată pentru proprietarii de locaţii de acest gen. Am dorit să evităm weekendurile, când mulţi dintre concitadinii noştri sunt fie plecaţi, fie ocupaţi cu alte evenimente.

IM: Achiziționarea unui bilet include – din câte am aflat – și niște surprize?
AB: Aşa este! Am conceput evenimentul în format spectacol plus socializare post spectacol, adică un soi de mică petrecere, cu gustări, cu un spectaculos taur la proţap şi deserturi răcoritoare, precum şi un bar de cocktailuri (acestea din urmă nefiind incluse în preţ).

IM: Cât de pregătit este Sighetul (și împrejurimile), mai precis populația zonei, pentru o muzică „puțin” mai… elevată?
AB: Parte dintre sigheteni sunt mai mult decât pregătiţi şi dornici de asemenea evenimente, iar pe restul sper să îi putem convinge să încerce, să… deguste acest gen! Este o falsă premisă că lumea nu doreşte, sau nu e pregătită pentru aşa ceva: dacă le oferi ocazia, se vor educa întru asemenea muzică mai elevată, cum spuneaţi, dar nu ne putem aştepta ca lumea, şi în primul rând tinerii, să achieseze la cultura clasică dacă nu găsim modalităţi de a-i expune la ea. Ca şi profesor, nu cred că am dreptul să rămân indiferentă la scăderea apetitului cultural al educabililor, nu acum, când avem nevoie, poate mai mult ca oricând, de repere, de ancore, de rădăcini, de identitate.

IM: Ce mesaj – imbold – argument suplimentar aveți pentru a ne convinge să participăm la acest concert?
AB: Dacă m-aţi limita la două vorbe, aş spune Eugen Doga. Mi se pare un lucru fantastic să primim vizita Maestrului, să îi percepem şi savurăm arta în interpretare proprie, să ne delectăm cu creaţii care ne-au bucurat auzul, chiar dacă, poate, nu am ştiut mereu că sunt semnate Eugen Doga. Maestrul Doga are o vârstă venerabilă şi face acest efort de a ne oferi muzica sa. Cred cu tărie că este una din acele ocazii de neratat! În plus, seara de 18 august poate fi privită şi ca o oportunitate de a petrece câteva ore de calitate în compania prietenilor, sau de a oferi în dar cuiva această şansă, dată fiind apropierea de sărbătoarea Adormirii Maicii Domului. În cadrul petrecerii vor mai fi surprize, dar nu le voi divulga acum, pentru că îşi pierd calitatea de surprize şi pentru că acele persoane care le vor furniza doresc deocamdată să păstreze misterul.

IM: Cât de normală este doar implicarea privată în animarea unui municipiu cu… ștaif?
AB: Nu aş merge aşa departe… eu nu mi-am propus să acţionez lăsând pe dinafară autoritatea locală sau de orice fel, de altfel veţi observa prezenţa multora dintre cei care conduc destinele oraşului în sală şi vă mărturisesc sincer că aşa a fost mereu la evenimentele pe care le-am organizat. Pur şi simplu de data aceasta aşa se întâmplă. Dar asta nu înseamnă că exclud colaborări pe viitor. Cât priveşte ştaiful, acesta e dat de felul în care ştim să ne respectăm tradiţia citadină (să nu uităm ca Sighetul este de aproape 700 de ani oraş!).

IM: Mulțumesc pentru această discuție și așteptăm un public numeros pentru a se delecta cu/ la un concert de o înaltă ținută artistică!
AB: Eu vă mulţumesc pentru oportunitatea de a-mi expune ideile şi proiectul! Simfonia iubirii vine la Sighet şi, personal, promit, alături de colaboratorii mei, că nu ne vom opri aici! Vă aşteptăm la spectacol, vă aşteptăm să vă lăsaţi învăluiţi în muzică şi dans, în artă la cel mai înalt nivel, în frumos, în optimism. Biletele se pot achiziţiona până pe data de 17 august, direct sau online.

Ion Mariș