Circle of Security – Cursuri de parenting la Sighetu-Marmației, cu Asociația ”Together for Happines”

Circle of Security (Cercul Siguranţei) este un concept dezvoltat în S.U.A. de psihologii Glen Cooper, Bert Powell si Kent Hoffman. Acest program de parenting are la bază decenii de cercetare referitoare la modul în care este (sau nu este) sprijinită dezvoltarea sentimentului de siguranță în relațiile de atașament.

Cercul Siguranței reprezintă un proces nou și creativ și este astfel conceput încât să ofere părinților principii – cheie care sprijină dezvoltarea atașamentului sigur, într-o formă ușor de asimilat și într-un context de suport.

Cercul Siguranţei înseamnă un set de unelte prin care părinţii pot să îşi acceseze capacitea naturală de a oferi grijă şi suport emoţional copiilor lor, aceasta fiind baza pentru a crea o relaţie autentică cu aceştia şi, în acelaşi timp, bază pentru ca ei să devină viitori adulţi echilibraţi şi capabili să se descurce în viaţă şi în relaţiile lor.

Circle of Security nu este un program de educație pentru părinți, ci un program-suport care îi ajută să înțeleagă care sunt nevoile de bază ale copiilor (demonstrate de zeci de ani de cercetări) cât și care ar fi metodele prin care ei își pot accesa, prin auto-reflecție și dedicație, capacitățile naturale de a fi alături de copii, spre binele acestora.

Asociația non-profit ”Together for Happiness”, proaspăt intrată în rândul Ong-urilor cu scop educativ, are în componență trei membri fondatori (sigheteni): Bianca Begy, Raluca & Cristi Leordeanu. Scopul asociației este de a susţine persoane atât în cadrul familiei cât şi individual în sfera dezvoltării personale şi emoţionale. Ideea constituirii acestei asociații a pornit de la dorința sinceră a trei părinți de a-și îndeplini rolul cât mai bine, de a crește copii liberi, responsabili și fericiți, inspirați fiind de experiența unuia dintre membrii asociației (Raluca Leordeanu) care a participat la un curs Circle of Security (COS). Astfel de cursuri au loc și în alte orașe precum Cluj sau București, iar dorința celor trei promotori ai acestei idei este de a facilita accesul la acest gen de cursuri și sighetenilor. Cursul va fi structurat în 7 module, respectiv întâlniri cu o durată medie de o oră și jumătate. 

Asociația propune să acționeze în favoarea comunității în general, a  familiilor cu copii, dar nu numai. Grupurile COS parenting se adresează părinților cu copii între 0-5 ani, educatorilor, dar și bunicilor sau altor aparținători. Este foarte important ca parinții să participe împreună, ca un cuplu, pentru că implementarea conceptelor e mult mai ușoară dacă ambii părinți sunt de accord / au aceeași înțelegere. Grupurile vor fi de minim 4 și maxim 16 participanți.

Primul grup/ prima serie de cursuri începe pe 8 noiembrie și durează până pe 20 decembrie. Întâlnirile vor avea loc în fiecare miercuri seara de la 18.30 și vor avea o durată de aproximativ o oră și jumătate. Trainerul oficial al cursului este Ani Agăpeanu de la CSEI Sighet,  trainer autorizat pe COS și care beneficiază de o experiență de ani buni de implementare a conceptelor în sesiuni private cu părinții. Ea va fi secondată în acest demers de Bianca Begy formator și cu o vastă experiență în traininguri de dezvoltare personală și nu numai.

Pentru mai multe informații privind accesul la curs sau curiozități despre această asociație se pot consulta următoarele link-uri:

Site asociație: http://www.togetherforhappiness.ro

Pagina facebook: https://www.facebook.com/TogetherForHappiness/

Iar pe plan internațional:

https://www.circleofsecurityinternational.com

https://www.youtube.com/watch?v=xH1CbC4No24

Autor, Camelia Pesek

În anul 2012, Clubul Rotaract Sighet implementa unul dintre proiectele sale de suflet: “Un zâmbet sãnãtos!”, proiect care, la vremea respectivã, îşi propunea sã se ocupe de igiena oralã a beneficiarilor Fundaţiei Casa Famiglia “Madre Colomba”.

Echipa de proiect era formatã din Sabina Lihet (medic stomatolog voluntar), Cristian Pozman (medic stomatolog voluntar) şi Dan Ofrim (responsabil logisticã proiect). Timp de mai bine de 3 ani aproximativ 200 de copii au beneficiat de serviciile oferite în cadrul proiectului, numãr care, “tradus” în zâmbete, ne dã o idee asupra frumoasei munci depuse de cei implicaţi în proiect.

Timp de un an şi jumãtate proiectul a fost întrerupt, dar a renãscut în primã fazã cu intervenţia membrilor clubului Rotaract care, prin forţe proprii, au renovat cabinetul stomatologic aflat în incinta fundaţiei şi s-a concretizat ca prim proiect al dombişoarei doctor Lihet Sabina din postura de proaspãt membru al clubului Rotary Sighet, club care sprijinã toate demersurile necesare bunei desfãşurãri a activitãţii.

Clubul Rotary lucreazã la înfiinţarea unei echipe de medici (din club sau alte cadre medicale interesate), care, în funcţie de specialitãţile lor, sã îşi ofere serviciile beneficiarilor fundaţiei ori de câte ori este necesar.

Am avut plãcerea sã stau de vorbã cu cea care este, fãrã îndoialã, sufletul acestui proiect, medicul stomatolog Lihet Sabina, şi am rugat-o sã împãrtãşeascã cititorilor siteului „Salut, Sighet!” câteva gânduri despre motivaţia dânsei: „…. partea cea mai frumoasã din ceea ce fac este… finalul. Atunci câd tragi linie şi te simţi mulţumit sufleteşte. Când faci un bine, te simţi mai bun, mai curat; când faci de mai multe ori un bine – este fantastic! Într-o lume materialã în care totul se învârte în jurul banului, foarte puţine lucruri te mai pot împlini sufleteşte. Când dãruieşti ceva şi nu aştepţi sã se întoarcã rãsplata, ai ocazia sã primeşti în schimb reacţii: bucurie, zâmbete, lacrimi. Aceasta este de fapt recompensa! Cu atât mai mult când vin din partea unor copii atât de fragili. În altã ordine de idei, pe lângã partea aceasta cea mai frumoasã, mai vine şi ceea ce este esenţial, şi îmi place la fel de mult: este vorba despre meseria mea, în sine. Meserie pe care o desfãşor cu drag, este un continuu exerciţiu, o continuã cunoaştere prin fiecare caz unic în parte.”  (Sabina Lihet)

Felicitãri, Sabina, succes în continuare, îţi dorim sã sculptezi multe zâmbete pe faţa şi în sufletul copiilor cu care lucrezi!

Autor, Camelia Pesek  

Asociația „Open Your Heart” şi coproducătorul – Fundația „Prețuieşte Viața”, în parteneriat cu „Acibadem Hospitals Group”, au organizat evenimentul emoționant ajuns la cea de a 14-a ediție, Gala Atipic Beauty Bucureşti 2017. Evenimentul a avut loc joi, 12 octombrie, de la ora 19:00, la Palatul Parlamentului. Gazda Andreea Marin le-a primit cu mare căldură pe cele 16 modele de catwalk în scaun rulant, care au defilat alături de vedete din sport, muzică sau televiziune.

Dorința acestor veritabile modele, a fost să transmită publicului şi nu numai, că frumusețea caracterului şi a depăşirii barierelor trece de aparențe! Printre modele o regăsim și pe sigheteanca Anişoara Gog (Mârza), membră a clubului Rotaract Sighet şi recent declarată Maramureşeanul Anului de un trust media local. Dacă tot vorbim de aparențe, ei bine, în spatele unei persoane dedicate voluntariatului, şi care a acumulat până acum diferite premii sau nominalizări, stă un om cald, luptător, şi cu enormă dorință de a se autodepăşi!

Cred că Atipic Beauty este activitatea potrivită pentru aceste persoane care ne sunt într-adevăr modele şi chiar sursă de inspirație!

Felicitări, Anişoara, echipa „Salut, Sighet!” e mândră de tine şi, cu siguranță, Sighetul se bucură că ai ales să îi duci numele mai departe, în toate prezentările tale!

Autor, Camelia Pesek

N.R. Puteți reciti interviul (din 26.01.2017) cu Anișoara Mârza AICI

Centrul de Zi „Micul Prinț” își deschide porțile pentru noul an școlar! Luni, 18 septembrie 2017, se reia programul de meditații extraşcolare al centrului. În perioada 11 septembrie- 15 septembrie cei interesați se pot adresa echipei educative în intervalul orar 12:00-15:00 pentru a-și putea înscrie copiii în program.

Programul de funcționare al centrului este zilnic, în zilele lucrătoare în intervalul orar 13:00-16:00, perioadă în care copiii vor primi sprijin la efectuarea temelor, vor participa la activități ludice și de dezvoltare personală, și le va fi asigurată o gustare.

Precizăm că Centrul de Zi „Micul Prinț” are o experiență de 7 ani în domeniul educativ, timp în care, aproximativ 400 de beneficiari s-au bucurat de sprijin în efectuarea temelor, activități ludice şi de socializare. Centrul vine în sprijinul acelor părinți sau aparținători care, din motive de natură economică sau ocupațională, nu reuşesc să îşi sprijine copiii în efectuarea temelor.

Echipa centrului este formată din absolvenți cu studii superioare nivel licență și master în domeniul asistenței sociale și al pedagogiei.

În acest an, centrul pune la dispoziție 30 de locuri pentru copiii din clasele I-VI, iar ocuparea acestora se face în ordinea solicitărilor.

Echipa educativă a Centrului de Zi „Micul Prinț”

Azi (02.09.2017) am fost plăcut surprinsă să particip, ca spectator, la activitățile sportive organizate cu ocazia celei de-a doua ediții a Maratonului EXploreMaramureș.

Pe lângă concursurile care necesitau înscrierea prealabilă pe diferite categorii de vârstă precum și a unei sume – suport pentru eveniment, sighetenii au putut să se bucure azi cu mic cu mare de o zi frumoasă dedicată sportului.

Copiii au fost invitați să participe la o probă de alergare însoțiți de părinți și ”colorați” de baloanele de heliu pe care le-au primit, în timp ce sighetenii aflați la orele amiezii în parc s-au bucurat de diferite demonstrații sportive: arte marțiale, fitness, baschet etc.

Maratonul EXploreMaramureș a avut trei părți: crosul de aproximativ 4 km, semimaratonul de aproximativ 21 km și maratonul de 42 km. Câștigătorul maratonului de 42 km, Daniel Murczko, un participant frecvent la astfel de evenimente a finalizat o cursă dificilă, reușind să încheie concursul pe locul I. În curând vom publica un scurt interviu, sperăm noi motivator și pentru alți sigheteni să acorde importanța cuvenită alergatului, și sportului, în general!

Felicitări organizatorilor, un eveniment foarte frumos și complex! Sau, mai bine zis, încă un eveniment frumos, dar care s-ar fi putut bucura de mai multă participare! Cu siguranță organizatorii și-au făcut partea de promovare și organizare a evenimentului, sperăm ca la edițiile următoare să fie și mai mulți participanți, atât la cros cât și la eveniment în sine!

Autor, Camelia PESEK

Puțină lume știe că în orașul nostru, acum 14 ani, a pornit la drum o mână de tineri entuziaști dornici să aducă o schimbare în lume, lume care și atunci era, ca și azi, încărcată de suferință și durere. E vorba despre o inițiativă de voluntariat creștin, tineri uniți de principii precum solidaritate, fraternitate și dragoste față de semenii lor.

Chiar dacă pe atunci se știa prea puțin despre ce înseamnă voluntariatul, de fapt nici nu avea conotații neapărat pozitive în accepțiunea generală, un om cu o mentalitate total diferită de cea a vremii, dar, mai ales, cu simplitate și dăruire, a reușit să pună bazele grupului Speranța, grup de tineri voluntari a cărui activitate încă bucură mulți dintre frații mai ”mici” ai orașului nostru.

Părintele franciscan Filippo Aliani, cel care timp de mai bine de 10 ani și-a desfășurat activitatea de preot catolic misionar la Sighet, activitate concretizată printr-o serie de servicii sociale, dar, mai ales, prin aportul pe care și l-a adus efectiv la schimbarea în bine a vieții multora din cei pe care i-a întâlnit, este cel care a avut un vis… visul de ajuta la crearea unei civilizații a iubirii și fraternității pe pământ.

”Episodul” grupul „Speranța” este doar unul dintre multele părți frumoase care au constituit ”filmul” proiectului desfășurat de padre Filippo în orașul nostru, și, deși el acum este în Georgia, povestea continuă cu succes prin moștenirea lăsată aici la Sighet în oamenii cu care a colaborat și care azi coordonează proiectele care au luat naștere acum câțiva ani.

Acum, în ceas aniversar, le dorim acestor tineri forță și entuziasm să continue acest frumos vis al căror protagoniști sunt, să nu uite de principiile de la care s-a pornit și, mai ales, să ducă peste tot în lume lumina speranței pe care o poartă în suflet!

Pentru cititorii site-ului „Salut, Sighet!” voi face o scurtă trecere în revistă a principalelor activtăți ale grupului „Speranța”: întâlniri spirituale săptămânale, animație în casele de tip familial, colaborarea cu diferite asociații/instituții din domeniul social, organizarea ”Sărbătorii Voluntariatului”, organizarea taberelor de vară de la Sighet, Piatra, Giulești și, anul acesta, cea de la Poienile de sub Munte precum și implicarea în diferite acțiuni cu tematică socială sau spirituală.

Îi așteptăm cu drag pe toți cei interesați să ne cunoască și să se alăture grupului! Sediul organizației „Frați Minori Capucini” este pe strada Al. Ivasiuc nr, 19,”Oratoriul Sfântul Francisc”.

Autor, Camelia PESEK

Dacă vă numărați printre cei aproximativ 400 – 500 de spectatori care s-au bucurat de spectacolul de pe Bradova, vă felicit! Ați ales bine! De ce? Păi, o să vă zic ce mi-a plăcut mie: cadrul natural în care s-a desfăşurat concertul – un mare plus! Grozavă treabă a făcut Mama Natură! Publicul? Foarte fain, de toate vârstele, culorile (apreciez pe cei care au încercat să se îmbrace tradițional… chiar pentru prima oara în viață), gusturile în materie de muzică (DA, susțin ideea de a promova valorile tradiționale… chiar şi în debutul unui concert rock!). Şi da, mi-a plăcut mâncarea bio şi, surprinzător, să îmi spăl vasul din care mănânc!!!

Da, multe cuvinte de laudă, apreciere pentru modul civilizat în care s-a desfăşurat totul sus pe Bradova, la cea de-a 8-a ediție a Festivalului „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”! Felicitări lui Peter Hurley, mă alătur celor care îl laudă şi îi susțin activitatea. Un mic îndemn, rugăminte de fapt: hai să ne trezim puțin şi să nu alegem să participăm la evenimente cu aromă de grătar… Bio e mai bun şi mai sănătos! Să ne vedem cu bine… la anul! Într-un număr mai mare!!!

Autor, Camelia PESEK

Chiar dacă au trecut mai bine de trei săptămâni de la încheierea taberei de vară „Animator zâmbete pentru cei mici” organizată de Asociația „Frați Minori Capucini” în localitatea maramureșeană Poienile de sub Munte, cu sprijinul financiar al Consiliul Județean Maramureș, ecoul frumoasei experiențe este încă viu în memoria voluntarilor care s-au implicat în această tabără. Am reușit să „culeg” câteva dintre gândurile și trăirile câtorva dintre tinerii participanți, voluntari la organizarea acestui proiect deosebit:

Mica „aventură” din Poieni mi-a umplut inima de bucurie! Am întâlnit oameni frumoși cu un suflet minunat! Nu m-am așteptat să decurgă atât de bine tabăra cu acei copilași, au răspuns pozitiv la fiecare activitate, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Chiar îmi doresc să continue acest proiect pentru a ne reîntâlni cu acei copii. (Delia)

Ca voluntar în Poienile de Sub Munte, am redescoperit copilăria pe care am avut-o și eu: jocuri simple, prietenii pe viață, și râsetele care răsunau în tot satul. Tabăra organizată de „Micul Prinț” la Poieni a fost un succes prin jocurile educative/de cunoaștere, prin legătura creată între voluntari/educatori și copii. Toate activitățile realizate cu aceștia s-au transformat în niște amintiri frumoase atât pentru noi, cât și pentru oamenii de acolo. Căldura cu care am fost primiți ne-a făcut să ne simțim ca acasă. Ținem legătura cu copiii, și mă bucur că ne întreabă când mai venim la ei pentru că și eu aștept la fel de mult. (Andreea R.)

Când spun Poienile de sub Munte spun Speranță, magie… magia care ne-a învăluit pe noi, voluntari și educatori, venind în această experiență. Am fost primiți cu brațele deschise, am descoperit în acest loc nu doar niște oameni deschiși spre nou, ci o familie! Zilele petrecute cu copiii ne-au dat energia și dorința de a le revedea zâmbetele în fiecare dimineață. „Mai facem încă un joc?” – această întrebare simplă era pusă de copii, iar noi răspundeam cu un zâmbet imens știind că am reușit să creăm relația de prietenie. Da, pot spune că în această tabără am legat multe prietenii, am descoperit fericirea de care dau dovadă copiii, ajutorul pe care îl oferă, și mai ales, simplitatea care îi înconjoară. Aștept cu nerăbdare următoarea tabăra în Poienile de Sub Munte, pentru că oamenii de acolo mi-au intrat la suflet! (Alina R.)

Experiența pe care am trăit-o în Poieni, a fost una deosebit de frumoasă și reușită. Emoțiile m-au copleșit văzând mulțimea de copii care s-au bucurat de fiecare activitate pe care am propus-o. Fiecare zâmbet și fiecare îmbrățișare m-au făcut să dau tot ce am mai bun pentru ca acești copii să trăiască intens bucuria acestor zile. Am simțit că sunt exact acolo unde trebuie să fiu. Aș repeta experiența cu aceeași disponibilitate și cu aceeași dăruire! (Monica)

Echipa de coordonare a proiectului

După 5 săptămâni de activități intense, solicitante din toate punctele de vedere, se încheie cu succes cea de a 9-a tabără de vară anuală organizată de Asociația „Frați Minori Capucini” în cadrul Centrului de Zi „Micul Prinț”. Tematica din acest an s-a bazat pe ideea preluată din cartea „Pescărușul Jonathan Livingston” care încurajează „să crezi în visele tale!”, îndemn în jurul căruia au fost elaborate activitățile taberei.

Câți tineri și copii s-au bucurat de-a lungul acestor frumoși ani de apropierea prietenească, de stilul educativ deosebit, dar mai ales de entuziasmul sincer cu care educatorii și voluntarii au muncit…? Greu de spus. Cert este că, „ceea ce s-a semănat, mai devreme sau mai târziu, va purta rod”.

Cei aproximativ 70 de copii care ne-au fost parteneri în această vară în aventura desoperirii civilizațiilor antice (mayașă, vikingă, eschimoșă, dacă sau japoneză) au ajuns la sfârșit de drum bogați nu neapărat din punct de vedere teoretic, ci mai degrabă absorbiți de frumusețea învățării prin joc, competiție, abillități creative și mai ales de deschiderea înspre nou, prietenie și acceptare.

Poate că în unele momente noi, ca organizatori, am simțit oboseala și povara „vremii” – nu poți să pretinzi să ai aceeași energie și elan precum…. altădată – dar emoțiile pe care acesti copii simpli ți le trezesc, te fac să nu ții cont de limite, să dai totul pentru că în final știi că munca ta își găsește ecoul mai devreme sau mai târziu!

Chiar dacă tabăra s-a încheiat, aș dori să transmit participanților să prețuiască ceea ce au primit în această vară, să dea spațiu dorinței de schimbare și să nu uite că merită să crezi în visele tale!

Vacanță plăcută în continuare, ne revedem la toamnă!

Autor, Camelia PESEK

„Când visăm de unii singuri, nu este nimic altceva decât un vis. Când visăm împreună cu alţii, începe să se întrevadă o realitate.” (Dom Helder Camara)

După o activitate remarcabilă de mai bine de 10 ani la Sighet, concretizată în realizări precum Oratoriul pentru tineri „Sfântul Francisc”, Casa familială „Sfânta Clara”, Centrul de Zi „Micul Prinț”, „Casa Speranța Don Bosco 18+”, părintele franciscan Filippo Aliani a plecat pe meleagurile îndepărtate ale Georgiei pentru a contribui la înfăptuirea a ceea ce deseori îi place să viseze: „civilizația iubirii și frăției pe pământ”.

M-am gândit că pentru cititorii site-ului „Salut, Sighet!”, ar fi interesant de aflat noutăți privind viața lui de acolo precum și proiectele pe care le desfășoară. Profităm de acest moment pentru a-i transmite un salut cald, toată aprecierea noastră precum și îndemnul de a persevera în acest minunat drum care a „încălzit” atâtea suflete nevoiașe.

Camelia Pesek: Cum ai caracteriza contextul social și religios din Georgia?
Filippo Aliani: De 4 ani a început prezenţa noastră, a capucinilor, aici, în Georgia. A existat o prezență catolică importantă, dar odată cu anul 1845 contextul politic a făcut ca aceasta să dispară. Momentan, suntem doi călugări şi avem responsabilitatea unei parohii din sud-vestul ţării, la vama cu Turcia. Orașul se cheamă Akhaltsikhe, și are aproximativ 25.000 de locuitori.

Viaţa e simplă, în sensul că sunt puține locuri de muncă și salariile sunt foarte mici. Economia se bazează pe agricultură, iar oamenii trăiesc cu multă demnitate. Sunt foarte apropiaţi de tradiţiile si identitatea lor. Familia e destul de stabilă și copiii sunt, în general, destul de îngrijiți.

Majoritatea populației este ortodoxă, dar de fapt, comunismul a îndepărtat foarte mult oamenii de viaţa spirituală. Noi suntem într-o zonă în care sunt multe sate catolice și astfel, aici, este concentrația cea mai mare a catolicilor din ţară. În oraşul nostru nu a fost o prezenţă stabilă a preoţilor aşa că, încet, încet trebuie reconstruită comunitatea. Acesta este lucrul cel mai important pe care îl avem în vedere.

Camelia Pesek: Ne poți spune câteva cuvinte despre activitatea începută acolo?
Filippo Aliani: Activitatea noastră principală e aceea de a închega comunitatea catolică, de a ține liturghiile şi cateheza, şi de a organiza întâlniri cu familiile. Bineînţeles, în primul rând, am pus bazele unui oratoriu (loc de întâlnire și rugăciune) aşa cum a fost la Sighet pentru a-i aduna pe copii şi tineri. În fiecare sâmbătă avem întâlnirea de cateheză și jocuri, iar în vară, programul e intens datorită taberei pentru copii organizată împreună cu voluntari italieni timp de două săptămâni. La această tabără, participă de regulă 70-80 de copii. La activităţi participă copii catolici, ortodocși şi armeni. Existând mare tensiune între etnii şi religii, drept scop principal, ne-am propus să creăm un climat senin, fratern între oameni, începând cu copiii, ştiind că în spatele lor sunt familiile care îi încurajează să participe! Toţi suntem creştini, însă, de multe ori nu dăm dovadă! Dimpotrivă, tensiunile sunt puternice şi se simte nevoia dialogului, a toleranţei, a integrării. Astfel că, e mare nevoie în câmpul formării de strategii educative, de socializare și incluziune, pentru a oferi perspective de viaţă și valori. Acest lucru încercăm să-l facem şi cu tinerii, în același timp cooptând voluntari din rândul georgienilor ca educatori, care să se implice în formarea copiilor. Dar, aici e mai greu şi pentru că e un lucru nou.

Camelia Pesek: Ce dificultăți ai intâlnit în Georgia?
Filippo Aliani: Dificultatea cea mai mare e limba! Mamma mia, cât de grea e, şi, la o anumită vârstă, e şi mai greu! E o limită mare pentru ca ne împiedică să comunicăm bine şi să construim relaţii cu oamenii. Astfel că, din cauza limbii, nu reuşim să cunoaștem bine situaţia reală a persoanelor şi să ne apropiem de ele. La Sighet am reuşit să creăm legături mult mai repede şi mult mai bine cu oamenii şi cu instituţiile.

Camelia Pesek: Cum reusesti sa „împaci” cele trei țări: Italia, România și Georgia?
Filippo Aliani: Cum să împac cele trei ţări, Italia, România şi Georgia? Eu cred că nevoile omului sunt aceleaşi! Comuniune, pace, frăție şi un scop „înalt” al vieţii. Chiar şi liniştea economică, dar şi aici înțelegi văzând oamenii că nu trebuie mare lucru pentru a trăi binişor, ci mai ales cu demnitate. Şi cred că noi, franciscanii, suntem norocoși, deoarece mesajul nostru fratern este valabil în orice cultură şi vârstă pentru că e o dorinţă adâncă a omului. Aşa că, încercăm să propunem în general experienţa trăită la Sighet, dar ținând cont de diferențele legate de cultură şi context. Cred că la Sighet a fost o experienţă deosebită care a lăsat un semn în sufletul şi în viaţa mea!

Camelia Pesek:  În loc de încheiere, vrei să transmiți un mesaj sighetenilor și, implicit, responsabililor activităților  pe care le-ai început la Sighet?
Filippo Aliani: Mă bucur enorm văzând că iniţiativele începute merg înainte bine şi persoanele cu care am împărtaşit timp îndelungat valori şi idealuri, încă se implică pentru a susţine şi anima aceste proiecte prin care dorim să transmitem şi implementăm o cultură a frăţiei, a solidarităţii, a comuniunii, care e unica și adevărata cale care ne conduce la plinătatea vieţii: calea lui Isus care s-a dat cu totul pentru noi şi ne-a învăţat adevărul pe noi, oamenii. Vă salut şi vă doresc numai bine! 

Autor, Camelia Pesek