La sfârșitul lunii noiembrie 2021, Carina Luiza Hojda, originară din Moisei, și-a lansat on-line, în cadrul Lecturiadei Sighetene, organizate de prof. Odarca Bout (Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”), al doilea volum de proză pentru copii, „Ana și blestemul insulei fermecate” (Editura „Valea Verde”, Sighet, 2021). Acesta este continuarea peripețiilor Anei și prietenilor săi, din primul volum, „Ana și Talismanul Secretelor” (2019).

Am stat de vorbă cu tânăra elevă-scriitoare, pentru a dezvălui cititorilor câteva detalii din „secretele” pasiunii ei pentru scris.

B.O.: Așadar, Ana revine în scrierile tale. De ce tot Ana?
C.L.H.: În primul rând, odată ce creezi niște personaje și treci prin atât de multe aventuri alături de ele, ajungi să le iubești și ți-e greu să renunți atât de ușor la ele. Dar mai mult decât atât, primul meu volum, „Ana și Talismanul Secretelor” avea nevoie de o continuare, atât eu cât și cititorii mei curioși simțeam asta. Majoritatea copiilor care mi-au citit prima carte mi-au mărturisit că i-a intrigat finalul și că trebuie să știe ce se întâmplă mai departe cu Ana și prietenii ei, cu Păpădie și restul personajelor, că trebuie să existe o continuare. Așa că, nu am avut de ales și a trebuit să scriu al doilea volum, în care se dezleagă vechile mistere și apar noi aventuri.

B. O.: După mai bine de doi ani, ne oferi un nou roman-continuare. Cât timp ai alocat scrierii recentului volum?
C.L.H.: Dacă pe primul volum am reușit să îl termin într-o vară, la al doilea am avut nevoie de mai mult timp.  Am lucrat la el timp de doi ani, cu întreruperi în timpul școlii, preferând să scriu în vacanțe. A fost o plăcere să mă reîntorc în universul magic al Anei și să iau o pauză de la realitate, măcar în vacanțe când școala nu mai era o prioritate.

B.O.: Care sunt „atuurile” noului tău volum?
C.L.H: Dacă ar fi să compar cele doua volume, aș spune că pe lângă, aventuri, magie și mistere, al doilea volum aduce în plus personaje noi, Tărâmuri Magice și o altă misiune. Când am scris al doilea volum mă maturizasem deja destul de mult și asta reiese din acțiunea mai complexă și de durată mai lungă și răsturnările de situație care sper că vă vor ține în suspans până la final! Chiar dacă vă veți întălni cu aceleași personaje principale, povestea lor se va schimba radical.

B.O.: Ești în primul an de liceu în Cluj-Napoca. Ai reușit să te remarci în noul mediu educațional și prin talentul tău literar?
C.L.H.: Sunt în clasa a X-a, la Colegiul Național „Emil Racoviță “, la profilul de științe ale naturii și am ales să mă axez mai mult pe partea reală dar și pe cea de comunicare, fac parte dintr-un club de dezbateri și oratorie. De curând am început să particip și la cursurile de excelență de limba română pentru a rămâne în contact și cu literatura.

B.O.: De ce ai ales Clujul pentru continuarea studiilor și nu ai rămas în Maramureș?
C.L.H: Clujul este un oraș frumos, un oraș care mi-a plăcut întotdeauna și l-am ales pentru simplul fapt că îmi doream o schimbare totală de mediu, voiam ceva nou, ceva diferit. A fost probabil una dintre cele mai bune decizii luate vreodată să vin la Cluj, schimbarea mi-a prins foarte bine, din multe puncte de vedere, chiar m-a inspirat pentru un al treilea volum.

B.O.: Vei continua aventurile Anei sau te vei adresa altei categorii de vârstă?
C.L.H.: Am început deja să scriu al treilea volum din serie, dar chiar dacă aventurile Anei continuă, perspectiva noului volum va fi complet diferită. Deocamdată, nu am alte planuri în afară de volumul al treilea la care lucrez acum, dar tind să cred că după ce voi termina trilogia voi începe să scriu și altceva. Nu știu ce imi rezervă viitorul dar scrisul va fi mereu o pasiune și un refugiu pentru mine, așa că sper că voi reuși să continui, indiferent de ce scriu.

B.O.: Recent ai avut lansarea volumului, din păcate on-line. Cum a fost? Cum ai simțit publicul cititor?
C.L.H.: Din păcate, o întâlnire online nu se va putea apropia niciodată îndeajuns de una fizică, dar cu toate acestea lansarea a decurs foarte bine, copiii au fost la fel de interesați, curioși, pregătiți cu multe întrebări și păreri despre carte. Micile probleme tehnice și distanța au fost singurele diferențe, dar cu speranța că această perioadă va trece, cu siguranță ne vom și întâlni pentru a povesti și mai mult despre cum li s-a părut noua carte și pentru a primi bineînțeles autografe.

B.O.: Noi am mai avut o discuție cu tine. Reiau o întrebare din precedenta „întâlnire”: care crezi că va fi impactul noului tău volum asupra cititorilor?
C.L.H: Sper ca impactul va fi unul pozitiv având în vedere că au fost nevoiți să aștepte atât de mult timp pentru a vedea ce se întâmplă în continuare cu Ana și prietenii ei! Cred că această carte le va aduce aminte cât de frumos e să fii copil și îi va face să retrăiască clipe magice într-o lume în care totul e posibil. De asemenea, cred că le va arăta din nou că atâta timp cât ai încredere și muncești pentru visurile tale poți reuși absolut orice.

B.O.: Îți dorim mult succes! Ce le transmiți cititorilor „Salut, Sighet!”?
C.L.H.: Mulțumesc mult! Cred că ce vă pot transmite e sa nu vă fie frică sa fiți copii, să citiți povești și să vă reîntoarceți în timp, să vă urmați visurile, așa cum nici Anei și prietenilor ei nu le-a fost niciodată frică de obstacolele lumii noi descoperite de ei. Până la urmă, viața noastră e ca o poveste, trebuie să o trăim cu curaj și să nu ne lăsăm învinși de nimic dacă vrem să ajungem la finalul fericit.

Brindușa OANȚA

În era digitală pare un miracol că unii copii citesc. Uite că, prin intermediul Lecturiadei Sighetene, aflăm că sunt copii care scriu cărți, copii care își dedică timpul liber așternerii pe hârtie a gândurilor, întâmplărilor, minunilor din viața lor. Copii care, sprijiniți și stimulați de adulții din jurul lor, au curajul de a face ca rândurile scrise să vadă lumina tiparului și de a le împărtăși astfel, cu generația lor.

Un astfel de copil-scriitor este Carina-Luiza HOJDA, elevă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială nr. 1 din Moisei, care, la începutul acestui an, și-a lansat primul său roman, ”Ana și talismanul secretelor” (Editura Charmides, 2018).  Ieri, 22 martie 2019, Carina a avut parte de o întâlnire călduroasă și emoționantă cu cititori pasionați, participanți la Lecturiada Sigheteană, organizată de doamna prof. Odarca Bout.

De ce a ales doamna profesoară Odarca Bout s-o invite pe Carina la Lecturiadă? Aflăm chiar de la domnia sa: ”În cadrul Lecturiadelor de la Liceul Pedagogic ”Regele Ferdinand”, ne-am propus, ca o noutate,  să citim o carte scrisă de o elevă de clasa a VII a, pentru că ni s-a părut interesant din mai multe puncte de vedere: nu am mai citit literatură pentru copii scrisă de… copii, pentru că nu puteam să credem că e chiar o carte ca a autorilor adulți, pentru că eram curioși cine e fata aceasta care scrie, cum scrie, ce scrie, când scrie… ?! Personal, când am primit cartea, am citit-o pe nerăsuflate, nu doar cu ochiul cititorului, ci și cu cel  al profesorului de limba și literatura română. Mi-a plăcut atât de mult, încât nu i-am putut reproșa nimic, ba mai mult, am  așteptat de mult să le recomand elevilor mei de gimnaziu o carte pentru vârsta lor, cu un limbaj accesibil, cu personaje cu care se pot identifica, cu aventură și magie, pe gustul lor. Din ce citesc interesant, le povestesc și elevilor mei… Așa s-a întâmplat și cu această carte, „Ana și talismanul secretelor”, de Carina Luiza Hojda, iar interesul și entuziasmul lor, când au aflat că e scrisă de o elevă, m-au convins repede să fac rost de carte și s-o citim cu toții. Au citit-o repede mărturisind că le-a plăcut foarte mult. M-au impresionat mai ales elevii din clasele a IV-a care nu s-au lăsat mai prejos și au citit-o într-un timp record. Aici e meritul colegelor mele de la primar, Anuța Roșca și Mariana Ștețco. Elevii noștri (clasele IV-VIII), dar și colegele din catedra de limba și literatura română – Anca Tibil, Maria Lazăr, Nina Hoza, au așteptat-o pe Carina cu nerăbdare, cu multe întrebări, cu surprize , chiar și cu cântecele și, evident, cu cărțile pregătite pentru autografe. Carina ne-a impresionat și ne-a încântat pe toți prin răspunsurile inedite, prin atitudinea ei desăvârșită, prin naturalețe, prin maturitate. Felicitări, copil minunat! Ne bucurăm că te-ai simțit, după cum ai afirmat, o adevărată scriitoare printre minunații noștri cititori!” (prof. Odarca Bout)

*

Imediat după acest emoționant eveniment, am provocat-o pe Carina la un scurt, dar intens interviu, în care ne-a vorbit despre carte, mister, copilărie, proiecte de viitor și… fericire: 

Mă consider o elevă obișnuită, care este pasionată de literatură și de cărți. Am iubit cărțile încă de la o vârstă fragedă, de pe la 4-5 ani, când părinții au început să-mi citească povești. Încă de atunci am început să iubesc cărțile, iar pe la 7-8 ani, când am ajuns la școală și am învățat să scriu, am început să scriu câteva povești. Bineînțeles, pe-atunci visam să devin o mare scriitoare și să le public. Dar nu știam că două povești nu erau de ajuns. Dar apoi, din cauza temelor, nu am mai reușit să scriu, până când, în clasa a 5-a, la Olimpiada Națională de Limba Română, la festivitatea de premiere, am fost încurajați să scriem. Atunci mi-a venit ideea că aș putea să scriu un roman, mai ales că acum, aveam mai multă încredere în mine, și aveam și cunoștințele necesare. După ce luni bune m-am gândit despre ce va fi cartea, despre titlul cărții, despre personaje, în vacanța de vară am început să scriu. Și, pentru a o termina, până la sfârșitul verii am scris aproape în fiecare zi. Aveam și zile mai ușoare, când scriam până și 6-7 pagini, dar și zile mai grele când deja îmi pierdeam speranța, oboseam și chiar credeam că n-o să mai reușesc niciodată s-o mai termin. Dar, până la urmă, nu mi-am pierdut nici încrederea, nici răbdarea, și-am continuat să scriu și, în toamnă, am reușit în sfârșit, să o termin. Apoi, a urmat procesul de publicare a cărții. (Carina Hojda)

Salut, Sighet: Așadar, ”îți vezi visul cu ochii”: ai devenit scriitoare. În această calitate ai participat, la invitația doamnei prof. Odarca Bout, la întâlnirea cu cititorii tăi mai mici și mai mari. Cu ce impresii ai rămas?
Carina Hojda: În momentul de față, nu pot să exprim bucuria pe care o simt, deoarece mi-am îndeplinit visul: am reușit să scriu o carte și să o public și, mai ales, cartea mea a fost citită de foarte mulți copii care și-au exprimat părerile despre cartea mea la evenimentul organizat de doamna profesoară Odarca Bout la Liceul Pedagogic ”Regele Ferdinand”. Pot spune că a fost un eveniment de neuitat, deoarece am fost printre copiii de vârsta mea, la fel de pasionați de cărți ca și mine. Copii care chiar înțeleg magia cărților și înțeleg ce înseamnă o carte. De aceea m-am simțit foarte bine, mai ales pentru că erau cititorii mei, m-am bucurat pentru că și-au exprimat liber părerile despre cartea mea, mi-au pus întrebări, și am avut posibilitatea de a le răspunde și de a discuta cu cititorii. 

Salut, Sighet!: ”Când își făcea temele, sau cel puțin încerca – deoarece de la ecuații, verbe și texte, gândirea ei ajungea tot la magie, zâne și vrăji – [Ana] fu atrasă de un lucru interesant…”. Cine este Ana și în ce măsură te identifici cu personajul tău? 
Carina Hojda: Ana este o altă versiune a mea deoarece, atunci când am scris cartea, pot spune că, în unele părți, m-am inspirat din realitate. Astfel Ana, colegele ei, familia Anei sunt personaje reale. Chiar cred că mă identific cu personajul Ana.

Salut, Sighet!: Dacă ar fi să-ți promovezi cartea, ce ai spune despre ea?
Carina Hojda: Este o carte plină de aventură, de mister și magie și cred că va captiva deoarece, întâmplările se petrec atât de pe tărâmul oamenilor, sunt întâmplări obișnuite, dar și de pe alte tărâmuri, acestea sunt întâmplări magice, aventuri de neuitat. De aceea, cred că este o carte captivantă și interesantă atât pentru copii de vârsta mea, dar și pentru adulți, deoarece, până la urmă, literatura nu are vârstă. Și nici magia.

Ambițioasă. Răbdătoare. Creativă. Așa se descrie Carina în trei cuvinte. Mai adăugăm noi, o prezență extrem de serioasă, calmă și caldă, un interlocutor cu vorba cursivă și plăcută. Chitara este una dintre pasiunile ei însă, deocamdată, a renunțat la ea, în favoarea scrisului și a olimpiadelor școlare. Iubește nu doar limba și literatura română, ci și engleza, fizica sau chimia. Își dorește ca și peste zece ani să scrie, însă e conștientă că e greu să-ți faci o careieră de scriitor. De aceea, are în vedere și o altă posibilă meserie, cea de judecător, doctor sau profesor de română.

Salut, Sighet!: În ce măsură mai sunt preocupați elevii ”zilelor noastre” de lectură. Se mai citește?
Carina Hojda: Cel puțin la mine la școală, elevii nu prea mai citesc, deoarece sunt pasionați mai mult de tehnologie. Au uitat pur și simplu de magia cărților. Dar, în schimb, astăzi la Lecturiadă, am descoperit că, totuși, există încă în țara asta copii pasionați de cărți. Spun asta, deoarece, am observat cum copiii de acolo, citesc foarte mult și înțeleg ce înseamnă cărțile. Deci, chiar dacă nu toți copiii citesc, există printre ei unii care încă prețuiesc cărțile.

Salut, Sighet!: Ce înseamnă fericirea pentru tine?
Carina Hojda: Fericirea înseamnă să te bucuri de fiecare moment. Să te bucuri alături de prieteni, de familie… Fericirea înseamnă să-ți îndeplinești visele, să reușești să faci ceea ce îți propui, și apoi să te bucuri și să împărtășești bucuria cu cei din jur. De pildă, copilăria mea… a fost (este încă!) cea mai fericită perioadă, plină de jocuri, de magie, plină de cărți și, nu cred că aș schimba nimic. Eu încă mă consider copil, deoarece, încă îmi place să mă joc, chiar să mă uit la desene sau să citesc povești. Nu cred că voi vrea vreodată să părăsesc această perioadă.

Salut, Sighet!: Ieșirea de sub tipar a primului tău volum, ”Ana și talismanul secretelor”, a presupus un efort colectiv, de echipă. Cui vrei să mulțumești pentru reușita îndeplinirii visului tău?
Carina Hojda: În primul rând, vreau să le mulțumesc părinților mei, deoarece ei m-au sprijinit în tot ceea ce am făcut, m-au ajutat. Îi mulțumesc mamei mele deoarece, m-a ajutat pentru că, privind obiectiv, cu un ochi critic ceea ce scriam puteam afla astfel, părerea, perspectiva cititorilor despre carte. Tatăl meu, de asemenea, m-a ajutat foarte mult la publicarea cărții. Vreau să-i mulțumesc și profesoarei mele de limba română, Tomoiagă Ileana, deoarece, ea m-a pregătit pentru participarea la olimpiadă. Probabil dacă n-aș fi participat, nici n-aș fi avut ideea de a scrie o carte. Îi mulțumesc și doamnei învățătoare, pentru că ea mi-a călăuzit primii pași pe drumul literelor. Mulțumesc Editurii Charmides și întregii echipe care m-a ajutat să-mi împărtășesc cu cititorii visul de a-mi vedea cartea scrisă. Îi mulțumesc și doamnei profesoare Odarca Bout care a organizat un eveniment foarte frumos unde am avut posibilitatea de a-mi întâlni cititorii.

Salut, Sighet!: Și-a găsit Ana talismanul… ?
Carina Hojda: Am început vara trecută să scriu volumul al II-lea al cărții. Încă nu l-am terminat, am scris vreo șapte capitole, însă mi-am propus să-l termin vara viitoare, deoarece, în timpul anului mi-e greu să mă concentrez la scris, având atâtea alte treburi.

Mulțumim, Carina, felicitări, nu renunța niciodată la vise și… nu uita să le împărtășești cu noi!

Brîndușa OANȚĂ

Duminică, 27 ianuarie 2019, la Biblioteca Comunală din Moisei, într-o sală arhiplină, cu invitați din toate colțurile județului, Carina-Luiza HOJDA, elevă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială nr. 1 din Moisei, și-a lansat primul său roman, ”Ana și talismanul secretelor”. 

”Pasiunea mea pentru cărți a început încă dinainte să merg la școală, deoarece părinții mei îmi citeau povești seară de seară, înainte de culcare, încă de la o vârstă fragedă. După ce am descoperit tainele literelor și am început să citesc, deja mă îndrăgostisem de cărți. De aceea, pe la vârsta de opt ani, am început să scriu povești. Visul meu era să public și să devin o scriitoare de succes, dar câteva povești nu erau de ajuns. În scurt timp a trebuit să îmi abandonez visul deoarece, odată cu școala, au început și temele, iar timpul nu îmi mai permitea să scriu.

Cu toate că a trebuit să renunț la un vis vechi pentru a pune școala pe primul loc, nu voi regreta niciodată, deoarece pasiunea pentru cărți m-a călăuzit spre limba română. Astfel, în clasele a V-a și a VI-a am obținut premiul întâi la Faza Națională a Olimpiadei de Limba și Literatura Română. În clasa a V-a, toți cei premiați au fost încurajați să scrie, atunci mi-am dat seama că puteam să îmi îndeplinesc visul. Dacă la vârsta de opt ani câteva povești nu erau de ajuns pentru a deveni o scriitoare, atunci după ce premiile obținute m-au făcut să am mai multă încredere în mine, am hotărât să încerc să scriu un roman. Într-un fel, cărțile m-au călăuzit spre limba română, iar limba română din nou spre cărți.

Astfel, după luni bune în care m-am gândit despre ce va fi cartea, la vârsta de unsprezece ani am început să o scriu. Am scris de mână, în fiecare zi din vacanța de vară. Cu toate că mi-am terminat cartea în câteva luni, a durat mult mai mult să o public. Dar în final, cu ajutorul părinților mei care mi-au fost alături în fiecare clipă și cărora le sunt adânc recunoscătoare, am reușit. Se pare că până la urmă visele devin realitate, indiferent de cât de mult timp durează. De aceea, dragi cititori, sper că […] povestea mea vă va încuraja pe mulți dintre voi să faceți ce am făcut și eu, să faceți orice vă stă în putință pentru a vă îndeplini visele.” (Carina-Luiza HOJDA)

Succes, Carina! Un post de colaborator la ”Salut, Sighet!” te așteaptă! 🙂

Salut, Sighet!