„Micul Prinț: protecția femeilor și copiilor care fug de conflictul ucrainean tranzitând prin Sighet, România”, un proiect implementat de SOS Bambini România în colaborare cu oratoriul Sfântul Francisc si cu organizația Cesvi©

Asociația SOS Bambini România a fost fondată în 2005 de o femeie excepțională, Silvia Scialpi care după o experiență de voluntariat la Sighet a adus aici expertiza sa ca om de afaceri. Ceea ce a început cu dorința de a oferi primul Crăciun adevărat copiilor abandonați, a devenit o organizație cu 80 de membri care deservesc o multitudine de proiecte și cauze, prin strângere de fonduri și implicare activă. SOS Bambini își asumă angajamentul pe termen lung față de cauze sociale și se străduiește să îmbunătățească viața copiilor de la naștere până la adolescență, prin îngrijirea materială, a sănătății fizice, a sănătății mintale și a altor nevoi de terapie.

Odată cu debutul acestui război atât de nedrept în țara noastră vecină, Sos Bambini România oferă serviciile noastre și familiilor ucrainene care au fugit din calea conflictului ajungând în orașul nostru. Pentru a putea oferi un răspuns concret acestor familii, Oratoriul Sfântul Francisc găzduiește mai mult de 20 de persoane zilnic având la dispoziție 22 de paturi în 7 camere. Din păcate, situația atât de dificilă a făcut ca uneori să fie și 36 de oaspeți ceea ce, logistic, a presupus transformarea unor spații în dormitoare temporare. Frații franciscani au făcut tot posibilul să ofere oaspeților refugiați o casă temporară, unde ei să se simtă în siguranță și să încerce să uite de ororile prin care au trecut. Odată ce nevoile urgente sunt rezolvate, mamele și copiii lor sunt bineveniți la centrul nostru „Micul Prinț” pentru a întâlni echipa noastră de specialiști și de a beneficia de următoarele servicii:
– servicii de tip informativ, recreativ si psihosocial
– ateliere creative
– materiale didactice
– activități ludice, recreative si sportive
– suport psihologic pentru mame si copii (tați după caz)
– spațiu adecvat pentru mame și nou născuți (odihnă și alăptare)
– produse de prima necesitate
– calculatoare si gadgeturi pentru a putea continua activitățile legate de școala on line
– aparatura pentru divertisment (karaoke, fotbal mecanic, masã de ping-pong)
– teren de fotbal pentru activități sportive si de recreere
– echipa mobilă pentru activități externe.

Centrul de Zi Micul Prinț are o echipă calificată de specialiști care oferă servicii calitative!
TOATE Serviciile oferite sunt GRATUITE!
SOS Bambini România din suflet pentru suflete şi PACE!

Comunicat de presă SOS Bambini

© Photo credits: Roger Lo Guarro / Cesvi

Căutăm ajutoare ale lui Moș Nicolae la Sighet!

Anul acesta, Asociația SOS Bambini organizează colectă de șosete, pijamale, căciuli și mănuși în beneficiul copiilor și tinerilor din casele de tip familial din oraș.

Ne găsești în fiecare luni și joi între orele 16:30 si 18:00 la Centrul de Zi „Micul Prinț”. Donează și fă o bucurie!

Din suflet pentru suflete!

SoS Bambini Sighet

De multe ori în viață căutăm liniște, bucurie, pace și momente care ne binedispun. Ei bine, dragii mei, după câteva luni, vin să vă spun că eu am găsit aceste lucruri în Poienile de sub Munte.

În perioada 01-05 iulie 2019 am participat ca voluntar la o tabără de vară, organizată de Frații Minori Capucini (Centrul de Zi „Micul Prinț”) și SOS Bambini, special pentru copiii din Poieni. Până în 1 iulie nu mai fusesem niciodată acolo, așa că am acceptat provocarea deși, de-a lungul timpului, am auzit de la lume că la Poieni e destul de urât, că oamenii sunt săraci, că nu sunt resurse, că drumul e rău și multe altele. Am spus că vreau să văd cu ochii mei, căci merita să cunosc și acea zonă.

Ce vă pot spune acum, după 5 zile petrecute acolo, este că niciodată nu am văzut un loc mai frumos din toate punctele de vedere. Într-adevăr, satul Poieni e departe de Sighet, nu are cele mai bune drumuri, dar merită să mergi și prin nămol pentru a întâlni oamenii de acolo. Am fost voluntar doar 5 zile în care am auzit râsete de copii, care mi-au umplut sufletul cu emoție. Am dat peste niște copii sinceri, frumoși, educați, cum rar mai vezi. Sunt copii cu suflet curat, care dăruiesc iubire din tot ce au, fără remușcări. Mi s-au oferit îmbrățișări sincere, zâmbete calde, vorbe frumoase și o mulțime de brățări ale prieteniei. M-am simțit minunat și parcă peisajul, școala și tot ce am văzut în aceste zile mi s-au părut splendide pentru un sătuc necunoscut mie. Din punctul meu de vedere nu contează unde stai sau câți bani ai, ce mașini sau case deții, ci contează cum ești tu ca om, ca personalitate, iar copiii de acolo mi-au arătat că au bun simț, că se iubesc între ei, se ajută și se sprijină unul pe celălalt.

Pot să spun că, fiind prinsă în lumea urbană, am uitat cum e să oferi un zâmbet sincer, o îmbrățișare dată din tot sufletul sau cum să mă gândesc să îi fie bine celui de lângă mine, însă copiii mi-au adus aminte și m-au făcut să îmi dau seamna cât de mult contează aceste lucruri. Țin minte că în prima zi, chiar dacă nu par foarte matură, mi s-au adresat cu dumneavoastră, deoarece ei chiar primesc educație de acasă. Să nu mai spun că au fost extrem de activi la jocurile pe care le-am organizat și prin fericirea lor, noi am devenit și mai fericiți. Mie pur și simplu mi s-a umplut inima când am văzut că prin lucruri atât de simple, am putut să aducem atât de multă fericire. Pentru unii, fericirea se găsește în lucruri mici și după mine aceasta este esența vieții, cu asta rămâi mereu, cu momentele în care ai fost fericit.

Nu pot să vă descriu exact sentimentele și trăirile pe care le-am simțit, pentru că ce e în suflet nu poți să redai exact pe hârtie, dar vă pot spune că o parte din inima mea a rămas acolo, la Poieni, la copilașii frumoși, simpli, educați, oameni de la sat, copii de care are nevoie lumea de azi. Sunt mândră de mine că am ajuns acolo și nu voi mai ezita niciodată să merg.

Atât eu cât și ceilalți voluntari ne-am încărcat cu energie pozitivă și acum vom avea subiect de discuție o perioadă lungă de timp. Vreau să vă împărtășesc câteva impresii ale colegilor mei despre această tabără: “Copiii de la Poieni sunt copiii mei. Pe viitor îmi voi deschide un ONG și mă voi ocupa de ei mereu, indiferent de anotimp”, spunea un coleg. O altă colegă spunea: “Cuvintele sunt insuficiente pentru a descrie experiența de la Poieni! Faptul că, anul acesta am revenit pentru al treilea an consecutiv spune totul! M-am întors cu același dor și cu aceeași nerăbdare să-i revăd pe toți. M-a impresionat faptul că cei mici erau foarte deschiși la activitățile pe care le-am propus, nu oboseau deloc, se bucurau de fiecare activitate și erau mereu cu zâmbetul pe buze. Ce poți să-ți dorești mai mult decât să vezi fericirea din ochii unui copil! Cel mai frumos dar, cum spune si Maica Tereza, este să fii util”. Alți colegilor au spus că experiența din tabăra de la Poieni le-a adus doar bucurie și împlinire și cu siguranță vor reveni mereu cu mare dragoste în suflete pentru a-și dedica puțin din timpul lor în favoarea copiilor. Eu, tot ce vă pot spune este că, tabăra de la Poieni a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea, pe care nu o voi uita niciodată și care m-a învățat că mai există oameni buni în adevăratul sens al cuvântului, doar trebuie să îi cauți, iar atunci când îi găsești să profiți de prezența lor, căci doar ei te pot face cu adevărat fericit. De acum în colo, voi merge anual în această tabără și mă voi dedica din tot sufletul meu, căci acei copii chiar merită.

Aș vrea să rămâneți cu imaginea că acolo, în Poieni, mai găsești copii fără telefoane, copii care se joacă până seara pe uliță, copii care se distrează non-stop și care nu găsesc fericirea în facebook, snapchat și instagram, ci în timpul petrecut unul cu celălalt. De mult nu am mai auzit: “Mamă, pot să mai stau 5 minute afară, te rog?”și asta a fost spusă din gura unui băiețel ce avea o bicicletă aproape distrusă, dar care pentru el, era cel mai de preț obiect.

Voi încheia cu un citat scurt, dar cu un mesaj mare: “Dăruind, vei dobândi”. Eu asta am făcut la tabără, am dăruit din sufletul meu și cu siguranță am dobândit, întrucât la finalul taberei, abia i-am dezlipit pe copilași de pe noi.

Anca Maria CORNEȘTEAN
Liceul Pedagogic ”Regele Ferdinand”

În perioada 5-9 februarie, echipa Centrului de Zi Micul Prinț (Sighet) în parteneriat cu Asociația S.O.S. Bambini a organizat o tabără educativă adresată elevilor Școlii Nr.4 din Poienile de Sub Munte.

Proiectul ”SMART” s-a adresat  unui  număr de aproximativ 80 de copii care au ales să își petreacă vacanța intersemestrială aventurându-se în lumea misterioasă a matematicii distractive și a limbii engleze.

Bineînțeles, organizatorii nu au uitat că e vacanță astfel că, în cea de a doua parte a fiecărei zile a taberei, au organizat diferite activități precum jocuri, ateliere creative, tombolă, cineforum și quizz.

Săptămâna a zburat foarte repede iar noii prieteni din Poienile de Sub Munte ne-au  rămas într-un loc special al cutiei cu amintiri!

Mulțumim mult S.O.S. Bambini, asociație  care a ”adoptat” această comună și desfășoară multe proiecte în zonă, echipei Micul Prinț, conducerii școlii care ne-a făcut misiunea ușoară prin frumoasa colaborare și, mai ales, copiilor pe care abia așteptăm să îi revedem la vară!

Camelia Pesek

Centrul de Zi „Micul Prinț” își deschide porțile pentru noul an școlar! Luni, 18 septembrie 2017, se reia programul de meditații extraşcolare al centrului. În perioada 11 septembrie- 15 septembrie cei interesați se pot adresa echipei educative în intervalul orar 12:00-15:00 pentru a-și putea înscrie copiii în program.

Programul de funcționare al centrului este zilnic, în zilele lucrătoare în intervalul orar 13:00-16:00, perioadă în care copiii vor primi sprijin la efectuarea temelor, vor participa la activități ludice și de dezvoltare personală, și le va fi asigurată o gustare.

Precizăm că Centrul de Zi „Micul Prinț” are o experiență de 7 ani în domeniul educativ, timp în care, aproximativ 400 de beneficiari s-au bucurat de sprijin în efectuarea temelor, activități ludice şi de socializare. Centrul vine în sprijinul acelor părinți sau aparținători care, din motive de natură economică sau ocupațională, nu reuşesc să îşi sprijine copiii în efectuarea temelor.

Echipa centrului este formată din absolvenți cu studii superioare nivel licență și master în domeniul asistenței sociale și al pedagogiei.

În acest an, centrul pune la dispoziție 30 de locuri pentru copiii din clasele I-VI, iar ocuparea acestora se face în ordinea solicitărilor.

Echipa educativă a Centrului de Zi „Micul Prinț”

După 5 săptămâni de activități intense, solicitante din toate punctele de vedere, se încheie cu succes cea de a 9-a tabără de vară anuală organizată de Asociația „Frați Minori Capucini” în cadrul Centrului de Zi „Micul Prinț”. Tematica din acest an s-a bazat pe ideea preluată din cartea „Pescărușul Jonathan Livingston” care încurajează „să crezi în visele tale!”, îndemn în jurul căruia au fost elaborate activitățile taberei.

Câți tineri și copii s-au bucurat de-a lungul acestor frumoși ani de apropierea prietenească, de stilul educativ deosebit, dar mai ales de entuziasmul sincer cu care educatorii și voluntarii au muncit…? Greu de spus. Cert este că, „ceea ce s-a semănat, mai devreme sau mai târziu, va purta rod”.

Cei aproximativ 70 de copii care ne-au fost parteneri în această vară în aventura desoperirii civilizațiilor antice (mayașă, vikingă, eschimoșă, dacă sau japoneză) au ajuns la sfârșit de drum bogați nu neapărat din punct de vedere teoretic, ci mai degrabă absorbiți de frumusețea învățării prin joc, competiție, abillități creative și mai ales de deschiderea înspre nou, prietenie și acceptare.

Poate că în unele momente noi, ca organizatori, am simțit oboseala și povara „vremii” – nu poți să pretinzi să ai aceeași energie și elan precum…. altădată – dar emoțiile pe care acesti copii simpli ți le trezesc, te fac să nu ții cont de limite, să dai totul pentru că în final știi că munca ta își găsește ecoul mai devreme sau mai târziu!

Chiar dacă tabăra s-a încheiat, aș dori să transmit participanților să prețuiască ceea ce au primit în această vară, să dea spațiu dorinței de schimbare și să nu uite că merită să crezi în visele tale!

Vacanță plăcută în continuare, ne revedem la toamnă!

Autor, Camelia PESEK

„Când visăm de unii singuri, nu este nimic altceva decât un vis. Când visăm împreună cu alţii, începe să se întrevadă o realitate.” (Dom Helder Camara)

După o activitate remarcabilă de mai bine de 10 ani la Sighet, concretizată în realizări precum Oratoriul pentru tineri „Sfântul Francisc”, Casa familială „Sfânta Clara”, Centrul de Zi „Micul Prinț”, „Casa Speranța Don Bosco 18+”, părintele franciscan Filippo Aliani a plecat pe meleagurile îndepărtate ale Georgiei pentru a contribui la înfăptuirea a ceea ce deseori îi place să viseze: „civilizația iubirii și frăției pe pământ”.

M-am gândit că pentru cititorii site-ului „Salut, Sighet!”, ar fi interesant de aflat noutăți privind viața lui de acolo precum și proiectele pe care le desfășoară. Profităm de acest moment pentru a-i transmite un salut cald, toată aprecierea noastră precum și îndemnul de a persevera în acest minunat drum care a „încălzit” atâtea suflete nevoiașe.

Camelia Pesek: Cum ai caracteriza contextul social și religios din Georgia?
Filippo Aliani: De 4 ani a început prezenţa noastră, a capucinilor, aici, în Georgia. A existat o prezență catolică importantă, dar odată cu anul 1845 contextul politic a făcut ca aceasta să dispară. Momentan, suntem doi călugări şi avem responsabilitatea unei parohii din sud-vestul ţării, la vama cu Turcia. Orașul se cheamă Akhaltsikhe, și are aproximativ 25.000 de locuitori.

Viaţa e simplă, în sensul că sunt puține locuri de muncă și salariile sunt foarte mici. Economia se bazează pe agricultură, iar oamenii trăiesc cu multă demnitate. Sunt foarte apropiaţi de tradiţiile si identitatea lor. Familia e destul de stabilă și copiii sunt, în general, destul de îngrijiți.

Majoritatea populației este ortodoxă, dar de fapt, comunismul a îndepărtat foarte mult oamenii de viaţa spirituală. Noi suntem într-o zonă în care sunt multe sate catolice și astfel, aici, este concentrația cea mai mare a catolicilor din ţară. În oraşul nostru nu a fost o prezenţă stabilă a preoţilor aşa că, încet, încet trebuie reconstruită comunitatea. Acesta este lucrul cel mai important pe care îl avem în vedere.

Camelia Pesek: Ne poți spune câteva cuvinte despre activitatea începută acolo?
Filippo Aliani: Activitatea noastră principală e aceea de a închega comunitatea catolică, de a ține liturghiile şi cateheza, şi de a organiza întâlniri cu familiile. Bineînţeles, în primul rând, am pus bazele unui oratoriu (loc de întâlnire și rugăciune) aşa cum a fost la Sighet pentru a-i aduna pe copii şi tineri. În fiecare sâmbătă avem întâlnirea de cateheză și jocuri, iar în vară, programul e intens datorită taberei pentru copii organizată împreună cu voluntari italieni timp de două săptămâni. La această tabără, participă de regulă 70-80 de copii. La activităţi participă copii catolici, ortodocși şi armeni. Existând mare tensiune între etnii şi religii, drept scop principal, ne-am propus să creăm un climat senin, fratern între oameni, începând cu copiii, ştiind că în spatele lor sunt familiile care îi încurajează să participe! Toţi suntem creştini, însă, de multe ori nu dăm dovadă! Dimpotrivă, tensiunile sunt puternice şi se simte nevoia dialogului, a toleranţei, a integrării. Astfel că, e mare nevoie în câmpul formării de strategii educative, de socializare și incluziune, pentru a oferi perspective de viaţă și valori. Acest lucru încercăm să-l facem şi cu tinerii, în același timp cooptând voluntari din rândul georgienilor ca educatori, care să se implice în formarea copiilor. Dar, aici e mai greu şi pentru că e un lucru nou.

Camelia Pesek: Ce dificultăți ai intâlnit în Georgia?
Filippo Aliani: Dificultatea cea mai mare e limba! Mamma mia, cât de grea e, şi, la o anumită vârstă, e şi mai greu! E o limită mare pentru ca ne împiedică să comunicăm bine şi să construim relaţii cu oamenii. Astfel că, din cauza limbii, nu reuşim să cunoaștem bine situaţia reală a persoanelor şi să ne apropiem de ele. La Sighet am reuşit să creăm legături mult mai repede şi mult mai bine cu oamenii şi cu instituţiile.

Camelia Pesek: Cum reusesti sa „împaci” cele trei țări: Italia, România și Georgia?
Filippo Aliani: Cum să împac cele trei ţări, Italia, România şi Georgia? Eu cred că nevoile omului sunt aceleaşi! Comuniune, pace, frăție şi un scop „înalt” al vieţii. Chiar şi liniştea economică, dar şi aici înțelegi văzând oamenii că nu trebuie mare lucru pentru a trăi binişor, ci mai ales cu demnitate. Şi cred că noi, franciscanii, suntem norocoși, deoarece mesajul nostru fratern este valabil în orice cultură şi vârstă pentru că e o dorinţă adâncă a omului. Aşa că, încercăm să propunem în general experienţa trăită la Sighet, dar ținând cont de diferențele legate de cultură şi context. Cred că la Sighet a fost o experienţă deosebită care a lăsat un semn în sufletul şi în viaţa mea!

Camelia Pesek:  În loc de încheiere, vrei să transmiți un mesaj sighetenilor și, implicit, responsabililor activităților  pe care le-ai început la Sighet?
Filippo Aliani: Mă bucur enorm văzând că iniţiativele începute merg înainte bine şi persoanele cu care am împărtaşit timp îndelungat valori şi idealuri, încă se implică pentru a susţine şi anima aceste proiecte prin care dorim să transmitem şi implementăm o cultură a frăţiei, a solidarităţii, a comuniunii, care e unica și adevărata cale care ne conduce la plinătatea vieţii: calea lui Isus care s-a dat cu totul pentru noi şi ne-a învăţat adevărul pe noi, oamenii. Vă salut şi vă doresc numai bine! 

Autor, Camelia Pesek