Lauri pentru o lucrare dedicată Eroilor maramureșeni

Anul trecut, de Ziua Eroilor, anunțam lansarea albumului Monumente din județul Maramureș închinate Eroilor din Primul Război Mondial, o lucrare amplă, realizată de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș și de Consiliul Județean Maramureș, finanțarea fiind asigurată de Ministerul Culturii, în cadrul Programului CENTENAR.

Anul acesta, de Ziua Eroilor, vă anunțăm, cu emoție, că lucrării noastre i-a fost acordat, de către Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, „Marele Premiu Comandor Virgil Alexandru Dragalina”, în cadrul unei festivități de premiere ce a avut loc la București, marți, 8 iunie, 2021. Suntem deosebit de onorați de o asemenea recunoaștere și adresăm mulțumirile noastre celor care s-au implicat atât în realizarea acestei lucrări, cât și în promovarea și aprecierea ei la nivel național.

Dorim, în acest context, să vă propunem o întoarcere în timp, prezentându-vă un scurt istoric al acestui onorant premiu.

În anul 2018, când se aniversau 100 de ani de la Marea Unire, se năștea proiectul: „Eroii Maramureșului. Eroii României Mari”, implementat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș și finanțat de Ministerul Culturii, în cadrul Programului CENTENAR.

În 2019, prin acest proiect, s-a desfășurat o amplă cercetare de teren, menită să identifice, să inventarieze și să documenteze monumentele din județul Maramureș închinate Eroilor Marelui Război. Acțiunea de cercetare a fost coordonată de instituția noastră, demersul fiind sprijinit de o serie de instituții partenere (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș din Baia Mare, Muzeul Maramureșean Sighetu Marmației) și colaboratori (primăriile din județ, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – filiala Maramureș, Serviciul Județean Maramureș al al Arhivelor Naționale).

Rezultatele acestei cercetări devin vizibile în mai 2020, când  se lansează (virtual) albumul Monumente din județul Maramureș închinate Eroilor din Primul Război Mondial. Cu un text introductiv semnat de regretatul prof. dr. Ștefan Mariș și un studiu realizat de Lucia Pop, muzeograf, albumul cuprinde 185 de pagini în care sunt descrise, prin text și imagine, 157 de monumente din 126 de localități ale județului. Volumul și-a propus să aducă în atenția noastră, a tuturor, monumentele Maramureșului care, deși au fost ridicate „întru amintire”, au căzut, nu de puține ori, în uitare.

La final de proiect, în vara lui 2020, se realiza un scurt film despre toate cele de mai sus: despre Eroii Primului Război Mondial, despre monumentele dedicate lor, despre album și despre proiect. Filmul poate fi vizionat aici: https://www.youtube.com/watch?v=HL5Wf-OrxRU&t=670s

De asemenea, în aceeași perioadă, a fost lansat website-ul https://monumenteeroi.cultura-traditionala.ro/ , dedicat, și el, memoriei Eroilor.

Lucrarea noastră este selecționată pentru jurizare la ediția a VII-a – 2020 a premiilor anuale acordate de Asociația Cultul Eroilor „Regina Maria” celor mai bune lucrări având ca domeniu de cercetare participarea Armatei Române pe câmpurile de luptă ale războaielor din 1877-1878; 1913; 1916-1919; 1941-1945.

În primăvara anului 2021, juriul format din: general-maior (r) prof. univ. dr. Visarion Neagoe (președinte), prof. univ. Dr. Ioan Scurtu, colonel (r) prof. univ. dr. Petre Otu, colonel (rtf) prof. univ. Dr. Alexandru Oșca, colonel conf. Univ. Dr. Florin Șperlea, general de brigadă (rtr) Grigore Buciu și colonel (r) Dumitru Roman hotărăște ca Marele Premiu „Comandor Virgil Alexandru Dragalina”, în valoare de 1000 Dolari SUA, să se acorde volumelor Monumente din judeţul Maramureş închinate eroilor din Primul Război Mondial, ediţie coordonată de prof. dr. Ştefan Mariş, Editura  Ethnologica, Baia Mare, 2020 și Amintiri din război, Ediţie îngrijită de Eugen Negrici, Editura Humanitas, Bucureşti.

Marți, 8 iunie 2021, în cadrul Galei Premiilor „Cultul Eroilor”, organizată la Galeria Artelor a Cercului Militar Național din București, lucrarea noastră a fost prezentată publicului de către președintele juriului, general-maior (r) prof. univ. dr. Visarion Neagoe. Premiul a fost înmânat dlui Florin Avram, referent în cadrul CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș și reprezentantul instituției la această ceremonie.

Le mulțumim încă o dată tuturor celor care au făcut ca acest proiect, acest volum, iar apoi, acest premiu să existe. Ne exprimăm, de asemenea, cu acest prilej, respectul și recunoștința față de Eroii noștri.

CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
https://www.facebook.com/culturatraditionala
Rada Pavel

 




Femei din Maramureș: Juja, Ileana, Lenuța

Femei din Maramureș. Portrete povestite

„Io am lăut în vale, am spălat cânepă, am melițat, am tors, am făcut pânză. Tare greu o fost mai demult”, ne-a zis acum ceva vreme mătușa Floare Ciuc. Are aproape 90 de ani, dar la fel ne-ar spune multe femei din satele Maramureșului, chiar de-s cu 10, 20, 30 de ani mai tinere. O fost mai greu. Că totu se făcea de mână. Ce ai făcut, aia ai purtat, nu aveai de unde cumpăra. Și-apoi să hrănești o casă întreagă de oameni și de coconi, să faci curățenie, fără mașină de spălat, fără apă în casă! Și-apoi să te duci la fân, să te duci la sapă, să vii acasă, să faci oale după oale de mâncare. Greu. Și acuma? Acuma-i mai ușor? Îi mai ușor, zic ele, da nu stau nicio clipă. Și când se hodinesc lucră. Și când se uită la televizorul pe care nu-l aveau mai demult, fac câte ceva.

Am vorbit cu câteva maramureșence. Le-am îndemnat să ne povestească despre ele, despre viața lor, să își facă un autoportret din vorbe. Ce le place să facă? Ce și-ar dori? Când au fost mai mulțumite? Când le-a fost mai greu? De ce le e dor? Au fost vreodată în vacanță? Le-am întrebat și le-am ascultat.  Ba chiar le-am filmat. La ele acasă!

Ce ne-au zis a fost adunat în câteva portrete video publicate pe pagina de facebook a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Liviu Borlan Maramureș, în cadrul unui mini-proiect numit Femei din Maramureș. Portrete povestite.

Vă spicuim aici câteva dintre poveștile adunate în astă lună a lui marte.

Juja

Pe Juja Hăiducean am aflat-o acasă, lucrând, ca întotdeauna.
Asta face de când se știe: muncește.
Dacă se simte obosită sau are vreo supărare, lucrează cu lâna sau pornește „mașâna”…
Acuma să nu vă închipuiți că se suie în mașină și se duce undeva să stea în povești, la o cafea. Nu, nici poveste! E vorba despre „mașâna” de dărăcit. Deci tot lucru cu lâna.
Ne zice că imediat vine cu noi în casă, numa să mulgă vaca, da nu ia mult. După aia dă de mâncare la oi, după aia aruncă vreo 2-3 videre de apă peste pănura din piuă și într-un sfârșit, se pune să tragă lâna prin hrebincă, în timp ce ne spune povestea așa…

Eu de când mă știu, mă știu lucrând cu animalele, făcând fân, lucrând lâna oilor. Mă simțesc tare bine lucrând cu lâna. Nu știu de ce… dacă mă simțesc obosită, când lucru cu ea, nu-s obosită. O, în vacanță n-am fost! Știți ce bine ne sâmțim la câmp când merem la fân? Ca-n vacanță! Lucrăm cât putem, stăm jos, suntem hodiniți, mai ales când îi cald, nu ne stresăm deloc, se uscă fânu, noi ne hodinim! Nici nu văd altă vacanță!

Ascultați povestea integrală aici.

Ileana

Ileana Andreica (a Nănașului) o prins și ea dragul lucrului cu lâna încă de mică. Nu-i învățată cu hodina. De puțină vreme, o terminat de țesut două covoare faine pentru biserică, da încă mai trebe să gate covorul numărul 3, care o să fie cel mai cel.
Când i-o fost mai greu? Când am fost pă Bărăgan dusă, s-aducem produse. Că la noi nu se fac numa cartofi, fân. Și-apoi meream la mălai, la cules și atuncea era greu. Că eram acolo la grămadă, durmeam pă unde puteam, mâncam ce ne da de la cantină. Atunci o fost mai greu, ne zice mătușa Ileana.

Ce ar fi vrut să facă în viață? Aș fi vrut și eu să fac școală mai multă, da de mult, coconii care o învățat, o făcut școli, care n-o învățat o făcut agricultură și lucru de mână. Care o fost deștepți, o făcut școli. Amu tătă lumea face școală. Atuncea nu.

Ascultați povestea integrală aici.

Lenuța
Zi-i Lenuței lui Opriș să îți vorbească despre satu’ de azi și de demult, despre cum se îmbrăcau femeile, despre cum se jucau coconii, despre obiceiuri de Paști și de Crăciun și îți povestește până mâine, fără să te adoarmă, cu mult haz și tâlc.
Pe mine nu mă doare gura, numa picioarele mă dor, zice tanti Lenuța și explică la fel de bine și cum se fac brozbuțele, și cum se făcea o sanie în trecut.
De data asta, am îmbiat-o să ne vorbească despre ea. Despre ea și viața ei, despre ce-i place și ce nu-i place. Și ne-a vorbit. În timp ce frământa aluatu pentru răsteuță, povestea călătorind în timp, de la copilărie la zilele noastre și înapoi la vremea când s-a măritat și iar în prezent.

N-o fost zî, nici când am fo copil la părinți, nici de când m-am căsătorit să n-ai ce pune pe masă. C-ai lucrat și ai avut de tăt felu. Ai avut picioci, ai avut mazăre, ai avut păstăi, câte doi-tri porci, câte patru-cinci vaci în grajd, 12-20 de oi, care după posibilitate, o fo brânză, o fo urdă, o fo de tăte, da cu banii o fost mai greu. Când ai vrut să faci oarice, să construiești, o fo greu de bani…

Ascultați povestea integrală aici.

Povești mai sunt, găzdoaie mândre mai avem, așa că am vrea ca în timp, să mai adăugăm portrete povestite în colecția creată anul acesta, odată cu Ziua Femeii.

CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Text: Rada Pavel

foto: Miya Kosei




Obiceiuri de Bobotează în Maramureș

Boboteaza este sărbătoarea care încheie ciclul celor 12 zile luminate ce fac trecerea dintre ani.
La Bobotează, se sfințește apa, se umblă cu crucea și cu chiralexa și se practică o seamă de alte obiceiuri.
Dacă satu-i mai mare, cu crucea se merge cu câteva zile înainte, ca să aibă vreme popa să ajungă pe la toate casele, să nu rămână nesfințite. Pe care îi întâlneau pe drum, le dădeau acolo să sărute crucea.

Umblatul cu crucea

Când intră în casă, preotul (însoțit de diac și de cel care duce agheasma), cântă „În Iordan botezându-te, tu Doamne, apoi sărutau crucea mai întâi bărbații care-s mai bătrâni, apoi coconii și la urmă, femeile și cocoanele. Preotul vorbește cu familia, îi întreabă de sănătate, ce fac, cum le merg treburile prin gospodărie. Când se duc, crucerii îs petrecuți până la poartă, sau până la următoarea casă, uneori până la a tria casă. (sursa: Pamfil & Maria Bilțiu – Calendarul popular)
În ajun de Bobotează, când zine popa, fac mâncare de post: hribe, pere sierte cu zămucă, pancove de post, plăcintă goală, brozbuță cu păsat și cu hribe. Și după ce trece popa, noi mâncăm tăt de post. Și cum cresc pancovele cele de post, poți să faci tu tot anul că nu mai cresc ca la Bobotează și cât de bune-s cu sarmale.
Eu, când zine popa, tăte le înșir pă masă și râde popa și zice: „Mătușică, eu rar aflu ca la dumăta”.
Zine popa cu diacu și pruncii zin și strigă Tiralexa în ocol și trebe să le dai bănuți. Înainte le dădeai mere și nuci.
Noi ieșim cu lumina aprinsă la poartă. Facem o păpușă, punem lumină, bosâioc, verdeață, de lumină legi o cruce și un ștergar frumos să mai pune. Și ieși cu păpușa înaintea popii. Și dacă ai fată de măritat îi dezlegi păpușa deasupra capului fetei, i-o bați de cap să să mărite. E obiceiul frumos ca bărbatul să iasă înaintea preotului. Când nu, bune-s și babele când nu-i bărbat”. (de la Ileana Tiran, Breb)

Umblatul cu chiralexa (tiralesa)

„La Bobotează, la noi se mere la biserică apoi să coboară la vale cu prapori, cu icoane, să face sfințârea apii, toată lumea sărută crucea și să face T’iralesa. Coconii, toți cu trăistuțăle, zic numa t’iralesa și primesc nuci, mere. Apoi mărg feciorii la T’iralesa cu ștrafu. Caii îs înstruțați, toți feciorii să suie pă ștraf și așteaptă acolo mai sus. După ce gată toți coconii de trecut, pornesc ei cu ștrafu și strigă:

T’iralesa, grâu de primăvară
Șî pân pod, șî pân cămară
Șî pă prispă afară.
Câte paie pă coteț
Atâția pețâtori s-aveți.
Câți cărbuni în vatră,
Atâția petâtori la fată;
Câte pene pă cocoș,
Atâția coconi frumoși;
Câte pene pă găină,
Atâția coconi la slănină.

Feciorii să ridică di pă ștraf, apoi dacă mai trec pe lângă o fată mai zâc și altecele. De t’irelăsat, să t’irelăsează la fiecare casă. Toți feciorii îs îmbrăcați cu cojoace sau gube, cu sfetere albe de harast. Doi feciori merg în spate cu două robe, acolo le punea lumea nucile și merele”. (de la Pătru Mihnea, Valea Stejarului)

Moși și babe

La Bobotează, pun babe unde nu-s însurați. Îi punea câte-o babă cu coșarcă și îi punea ”pancove” de cal. Le gătau cu rochie și apoi strigau: ”Mă, haida că aicia ți-i femeia”. O suia înt-on pom s-o vadă și alții. Ieșeau oamenii de la biserică și babele erau prin pomi. Era care o lăsa acolo și o lună.

Mai punéu și tomna-n ușă câte-on ”moș”. Când deschidea ușa, jupu d’e vejii rop pă ié. Să hie de-ndemână. Îi puné și țâdulă de unde vine ”femeia”. (De la Mărioara Crăciun, Plopiș)

Credințe și superstiții

În noaptea de Bobotează, unii pândesc apa când se face vin și beu.

Tot în noaptea de Bobotează, pe vremuri, fetele se scăldau la vale. Țâpau în apă un fir de verdeață și acolo se spălau, ca să se ducă tăt răul de pe ele.

În noaptea de Bobotează, se crede că se deschide ceru oamenilor cu credință și ei îi pot cere lui Dumnezeu atunci ce voiesc. (sursa: Pamfil & Maria Bilțiu, Calenadrul popular).

Material realizat de:
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea
Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș

 

Foto: Peter Lengyel




Un poet sighetean la Miercurea de poezie din Baia Mare

Miercuri, 5 februarie 2020, în Salonul Artelor al Bibliotecii Județene „Petru Dulfu” din Baia Mare, a avut loc o nouă întâlnire a publicului iubitor de literatură, cu participanți poeți români, din județ sau din țară.

„Miercurea de poezie” face parte din seria de manifestări permanente organizate de Centrul Județean pentru Promovarea și Conservarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș (director prof.dr. Ștefan Mariș), în coordonarea poetului Nicolae Scheianu, consultant de specialitate al instituției.

De data aceasta, invitatul zilei a fost cunoscutul poet maramureșean Vasile Muste, directorul Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, redactor șef al revistei de cultură ”Marmația”, cunoscut „ca un prieten nesmintit al poeților și ca un poet de mare forță” (Nicolae Scheianu).

După ce s-au citit și recitit poeme, în Salonul Artelor a avut loc un dialog între cei prezenți (scriitori, cititori, elevi, studenți) despre poezie și poeții vremurilor noastre.

În luna martie, „Miercurea de poezie” va împlini 9 ani de existență neîntreruptă. Încă nu îi spunem La Mulți Ani, dar ne pregătim de un mărțișor aniversar.

Până atunci, pentru o viață sănătoasă, citiți cât mai multă poezie. Și mai și scrieți.

CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș