De la Văsîi Poștașu și alți înțelepți citire (II) – culese de Ileana Pisuc

Despre probleme cotidiene

Despre aflatul în treabă

Așă-i cînd nu înțălegi o vorbă, îți dai șî tu cu presupusu, da’ on ptic cam pă dinafară. Ca la moldoveni unde chilotu îi acela ce conduce avionu.

Despre muzica modernă

Muzica de amu îi ca o mîncare cu E-uri, fără saț .

Despre „așă ne trebe”!

Așă să face Iohanis că ne conduce, cum ne-am făcut noi că luptăm alături de nemți în al doilea război mondial.

De unde zii ?

De acolo de unde nu zine nime! (de la cimitir)

Despre grija statului în mod deosebit în cazuri de criză (tragedia de la Colectiv)

Așă-s ca on gazdă de stînă, care tăt anu nu s-o interesat de stînă, numa la Răscol, o văzut că nu iesă cu brînza. Di ce să margă la răniții arși pînă îs în viață? (preoții). Așteaptă să să transforme în moște, să le aducă bani!

Despre fuga de răspundere

-Măi Io, Măria ta îi în mălai cu Gheorghe!
-Da’ ce mă înteresază pă mine, că doră nu-i mălaiu mneu !

Despre „modernismul” țărănesc

Așă-s femeile la nunți, ca șî niște curci, cu nește cămeși înfoiete, de gîndești că să pregătesc să sară curcanii pă iele. Nu le mai trebe cămeși țăsute șî cusute cu mîna. Le fac pă calculatori. De să nimere una pîntre iele cu o cămeșă originală, o cred o ciudată șî o izolează, așă ca pă o sforgace din gedit.

Despre femeia mușcată de un leu de la Grădina Zoologică (știre TV)

-Ce-o împins-o să să aproptie de cușca leilor?
-Sărăcia ! O gîndit că a scăpa de ie dacă a pune mîna pă on leu. Păcat că în cușcă n-o fo nește euroi !

Despre minciună

Te mai mniri că o mințît cela șî cela. Numa așă să pote conjuga verbu „a minți”.

Despre bolile bătrîneții

Șî bărbații și femeile, la bătrîneță, suferesc cu acele organe pă care nu le-o folosît la capacitate cînd o trăbuit. Bărbații fac prostată, că n-au ibdit cît ar si putut, iară femeile fac gușă, că n-au grăit cît ar si vrut!

Despre facturi

-Iară mni-ai adus curentu ?
-Da ce ai si vrut, să-ți duc opaițu?

Despre viorile moderne de la nunți

Amu, ceterile îs ca nește pranice pătrate. Trebe să le pui pă umăr că-s bughet de grele. Nu cîntă așă de bine, da cîntă tare, mai ales că trec pîn amplificatore, de nu să mai aude om cu om. Trebe să-și răcnească în ureche unu la altu ca să nu stăie ca niște muți la nuntă. Cetera me, îi ușoră, ieu o țîn pă piept șî horea trece direct pîn inimă.

Despre însurat

Ginere-i acela ce mere pă socri, da’ își face casă, pă pămîntu lor. Cela ce mere șî în casa șî în pămîntu lor, să nume măgar de închiriat !

Despre „unde dai șî unde latră”

Tăte animalile îmi plac, în afară de cînii de apartament. Din cauza lor mni-am pterdut ciubucu.
-Da di ce?
Am dat cu pticioru în cine n-o trăbuit!

Despre „emanații” de azi

Ar trăbui ca în loc să ne mnirăm, să ne întristăm că o apărut nește ,,vîrfuri’ care o crescut fără să sie săpate, nici corățîte, nici gunoite, pă pămînt stărp. Șî amu ne mnirăm di unde atîța spini?

Ileana Pisuc,
15 Martie 2018

P. S.
Pînă la următoarele, va trece ceva timp, deoarece trebuie să ajung acasă la „sursă”.




Cugetări despre credință și iubirea aproapelui (autor, Ileana Pisuc)

Ileana Pisuc

,,Sindromul Boca’’
De-o vreme obsărv minten, minten pîn căsi, cîte o iconă cu Arsenie Boca . ,,Cina cea de taină’’ ori ,,Maica cu pruncu’’, încet, încet, dispar. Le-o fo bughet! Așă-i mai bine: tăt on Arsenie Boca șî o conductă trasă di la baie direct în șanțu de dinaintea ferestii vecinului cu care să-i otrăvești aeru !

Despre ipocrizia infantilă
Nici mai demult n-o fo’ pe credincioși ominii. Țîneu postu pîntru a-și lua di la gură șî a cumpăra pămînt. De îndrăznei să-ți placă școla, ierai mintenaș pus la punct: Ce vrei, că doră nu ti fa popă !… De cum să găta postu șî începeu stînile, să cam găta cu credința șî rare erau stînile care coborău fără de-on mort!

Unde dai șî unde crapă
Cînd s-o scris în Biblie că nu-i bine nici să adaugi, da nici să scoți din cele scrise, Dumnezeu o avut în videre că omu a si îndemnat să facă aiasta. Nimnic din ce-i scris acolo nu-i înafara cuvîntului lui Dumnezău. El o prevăzut tăt ce se pote întîmpla. Dacă nu să scrie ,,să nu furi’’, omu n-ar si furată în vecii vecilor!

Tăți propovăduiesc credința lui Isus, care o umblat pă gios în săndale șî iei umblă cu Mercedesu cu blodăr în scaune!

Despre denumirile sugestive ale cultelor
Fiecare își alege on nume cît mai frumos la credința lui șî ș-o înstruță cu ce are iel mai mîndru. Care-și înstruță clopu cu urzîci?

Controverse între religii
Discuție între un greco-catolic și un ortodox:
-Voi di ce nu țîneți Paștile cu ungurii deodată?
-Da’ voi di ce nu țîneț Crăciunu cu rușii?

Boboteaza la noi
Dacă la cele sfinte (aghiazma) să îmbulzăsc șî nu au încredere că a ajunge, ce să mai zîc la celelalte lumești ? După aieștia nu rămîn firimituri să le adune cu coșărcile, aieștia îs în stare să mînînce și coșărcile!

Despre (unii) preoți și salarii
Ei n-au încredere că le-a da Domnul, ei au mai mare încredere în Cezar, care ie di la tăți șî le dă șî lor. Iară iei (unii) îl ajută să-i mințască pă omini!

Despre una să scrie șî alta să face
Scrie: ,,Să dai Cezarului ce-i a Cezarului șî lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu. Adevărate vorbe, numa că amu stau ominii Domnului la masă cu Cezariu șî își fac împărțala!

Despre ,,dreapta’’ conduită
Pă OM, Dumnezău l-o făcut ca pă o construcție perfectă: ,,la boloboc’’! De aici încolo, îi grija lui cum mențîne bula de aer din boloboc, la mnijloc. De o înclină pe în stînga ori pe în dreapta, să pote trezî că i să urne’ șandramaua în cap !

Omu, în multe privință să asamînă cu o claie. Șî omu șî claia pîntru a sta în pticioare au nevoie de o sprijonă (la om șîra spinării, la claie, paru). Cîte o claie care-i pe îndesată, ori pe mare, de multe ori, paru să îndoie, ori să rumpe. La claia ce-i făcută mai rară șî mai deșîrată, pătrunde ploia șî-i putreză paru di la rădăcină. Batăr cum ai socoti șî la om șî la claie, mortea zine pînă la urmă di la PAR !

Despre identitate
Tot ni se repetă că ne cam pierdem identitatea națională. Păi cum altfel ? Dacă avem înaintași fără o identitate concretă cu nume și prenume, doar substantive-adjective: Michnea Vodă cel Cumplit, Ștefan ce Mare, Radu cel Frumos, Mircea cel Bătrîn, Negru Vodă, Pintea Viteazu, Vlad Țepeș etc. Prima cauză a pierderii identității naționale este îndepărtarea de Dumnezău prin nenaștere de prunci !

Ileana Pisuc

Foto: Peter Lengyel