Mâine, 8 septembrie 2026 (ora 23:00), este ultima zi în care te poți înscrie la Sighet Run 700.

Dacă îți dorești să iei parte la un eveniment care aduce împreună alergători de toate vârstele și nivelurile de pregătire, acum este momentul. Alege cursa potrivită pentru tine, provoacă un prieten să participe și bucură-te de atmosfera unei competiții speciale. Fie că alergi pentru un nou record sau pentru plăcerea mișcării, fiecare kilometru contează. Nu amâna înscrierea!

Profită de ultima zi disponibilă și rezervă-ți locul la startul Sighet Run 700, AICI.

Salut, Sighet!

Din Colecția fotografică a Muzeului Maramureșan, prin bunăvoința domnului prof. Alin Pralea, am intrat în posesia unei fotografii realizate cu ocazia sărbătoririi Semicentenarului Liceului „Dragoș-Vodă” (1969). Îi mulțumesc domnului profesor Ioan Ardeleanu-Pruncu pentru sprijinul acordat în identificarea câtorva dintre personalitățile prezente în fotografie.

Dintre profesorii Liceului „Dragoș-Vodă”, numit la acea vreme Liceul de cultură generală, îl remarcăm pe Eracle Titircă, primul din dreapta, pe rândul de jos. Tot în primul rând, în stânga, se află figura impunătoare a lui Florentin Bodnar, absolvent al liceului, promoția 1928. În centru îl regăsim pe Andrei Radu, absolvent și profesor al Liceului de băieți în perioada interbelică.

Pe rândul al doilea îi distingem pe Mihai Tomoiagă și pe diplomatul Mihai Marina, absolvent al liceului, promoția 1926. Din rândurile al treilea și al patrulea îi amintim pe Francisc Nistor (prof educație fizică în perioada 1946 – 1950), Grigore Holdiș, Ioan Bota și Traian Bilțiu-Dăncuș, fost profesor de desen la „Dragoș-Vodă” în perioada 1927–1940.

Cei care recunosc și alte persoane din fotografie sau doresc să aducă completări ori să împărtășească amintiri sunt invitați să ne scrie la adresa redacției: [email protected].

prof. Marius Voinaghi

Crina Marilena VOINAGHI este profesoară de limba franceză.  Deși s-a născut în Baia Mare, din anul 1999, de la debutul carierei didactice, este… CNDV-istă. Activitatea educațională a Crinei Voinaghi este foarte bogată, a parcurs cu brio toate gradele didactice, s-a implicat în numeroase proiecte derulate de colegiul nostru și nu a ezitat să facă voluntariat împreună cu elevii dar și în diverse organizații neguvernamentale. Și, nu în ultimul rând, Crina Voinaghi scrie proză. A publicat proză scurtă în mai multe reviste literare și are chiar două volume de autor, la Editura Valea Verde din Sighet („9 vieți”, 2015) și la Editura Limes („Schimbarea și alte povestiri”, 2020).

Deși Colegiul Național „Dragoș-Vodă” (CNDV) din Sighet are rezultate deosebite (și) în ultimii ani, de când profesoara Crina Voinaghi a preluat managementul insituției noastre (1 septembrie 2021), colega mea nu a ieșit în spațiul public pentru a comunica aspecte legate de aceste realizări. Am convenit să stăm la o scurtă poveste… #CNDV-istă! Mi-a răspuns – pentru început – la câteva întrebări. Poate vom continua – cândva – cu altă serie de întrebări și răspunsuri!

Brîndușa Oanța (BO): Care sunt principalele obiective ale liceului pentru acest an școlar?
Crina Marilena Voinaghi (CMV): În acest an reiterăm ca obiectiv creșterea performanței școlare și îmbunătățirea rezultatelor elevilor la examene precum și dezvoltarea competențelor cheie de gândire critică și educație media, competențe care ne ajută să luptăm contra manipulării. În plus, aș încuraja organizarea mai multor activități extracurriculare de voluntariat propuse și implementate în primul rând de Consiliul Elevilor. De asemenea, până la sfârșitul acestui an școlar și cu ajutorul Primăriei Sighetu Marmației sperăm să finalizăm modernizarea infrastructurii școlare cu echipamente digitale și mobilier școlar nou.

BO: Cum sprijină liceul elevii în alegerea unei cariere potrivite?
CMV: Este deosebit de important, pentru ca această alegere să fie făcută în deplină cunoștință de cauză, ca elevul să ajungă să se cunoască pe sine, să știe cine este, ce vrea, care sunt calitățile lui, ce ar putea face sau ce nu ar putea niciodată să practice ca meserie. La formarea lui o contribuție importantă o au profesorii (ca modele pozitive sau negative), dirigintele, consilierul școlar și de ce nu, chiar și colegii. Noi, la Dragoș Vodă, oferim un mediu școlar bun prin toate activitățile școlare și extrașcolare în urma cărora elevul, ascultând și sfatul părinților, poate să ia cea mai bună decizie în ceea ce privește viitorul lui. Dar, dacă cumva va greși și nu va lua decizia potrivită – se poate întâmpla –  nu este o tragedie, cel mai bine este să își reevalueze opțiunile și să ia decizia corectă pentru el.

BO: Ce măsuri s-au luat pentru îmbunătățirea performanței elevilor la examenele naționale?
CMV: Anul trecut am avut un procent foarte bun la bacalaureat (95,5% după sesiunea iunie-iulie) și rezultate remarcabile la Evaluarea Națională. Profesorii au făcut pregătiri suplimentare iar conducerea și diriginții s-au ocupat de motivarea elevilor, menținerea direcției bune și conștientizarea importanței unui rezultat bun la examen.

BO: Cum colaborați cu părinții pentru a susține progresul elevilor?
CMV: Părinții se implică – cu mici excepții – în viața elevilor, ținând legătura cu diriginții, urmărind situația școlară a elevilor și controlând absenteismul. În calitate de director, consider că părinții sunt adevărați parteneri în reușita educației elevilor și acolo unde părintele nu se implică, se vede în evoluția elevului.

BO: Ce rol are tehnologia în procesul de învățare din liceu?
CMV: Vrem sau nu să recunoaștem, ne convine sau nu, în prezent este foarte greu să faci educație folosind exclusiv tabla, creta, manualul și caietul. Tehnologia, folosită corect în actul educațional, are un rol deosebit de important în menținerea atenției, crearea motivației și ajustarea gândirii critice a elevului. Avem o Sală Multimedia, două laboratoare smart, câteva table interactive mai ales la clasele de gimnaziu și sperăm să avem cât de curând în fiecare clasă câte o tablă interactivă pentru un proces educativ cât mai de calitate.

BO: Cum sunt motivați profesorii să își dezvolte competențele profesionale?
CMV: Există mai multe programe de formare și cursuri propuse de Casa Corpului Didactic MM sau la nivel național care sunt aduse în atenția cadrelor didactice de către responsabilul Comisiei de formare profesională.

BO: Ce proiecte sau parteneriate externe derulează liceul în prezent?
CMV: În afară de parteneriate cu universități din țară și instituții locale derulăm mai multe proiecte care sunt aduse în atenția elevilor și profesorilor de către Consilierul educativ al școlii. Un proiect care se va desfășura în curând este Balul Bobocilor, un eveniment extrem de așteptat cu un nivel mare de implicare atât din partea elevilor boboci cât și a celor mai mari care joacă rolul de mentori. De asemenea, în acest an școlar vom implementa două proiecte foarte importante pentru noi ca școală, unul cu ajutorul Primăriei, proiectul PNRR „Dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale a unităților de învățământ preuniversitar” și al doilea, un proiect Erasmus + în domeniul Educației Școlare care implică mobilități de grup ale elevilor în primăvara anului 2026.

BO: Cum sunt încurajați elevii să se implice în activități extracurriculare?
CMV: Elevii sunt încurajați de diriginți și de Consilierul educativ al școlii dar uneori mi-aș dori să se implice ei mai mult în astfel de activități, să vină de la elevi ideea, să fie ei cei care să propună o activitate sau alta. Au și cadrul necesar, prin intermediul Consiliului Elevilor, iar din partea mea ca director au tot sprijinul.

BO: Ce schimbări importante s-au făcut în ultimii ani în infrastructura liceului?
CMV: În ultimii ani s-a renovat un număr important de săli de clasă, s-a refăcut împrejmuirea curții liceului și a terenului de fotbal, s-a amenajat o parcare proprie, s-au schimbat aproape toate geamurile dinspre strada Mihai Viteazul, s-a refăcut instalația de căldură (țevi și calorifere) pe holuri și în mai mult de jumătate din sălile de clasă, s-a amenajat parcul din fața liceului și ne-am îmbogățit cu 2 laboratoare smart de ultimă generație plus un laborator de informatică (CC) dotat cu calculatoare noi și tablă inteligentă.

BO: Care sunt valorile principale pe care liceul dorește să le transmită elevilor săi?
CMV: Valorile principale pe care dorim să le transmitem sunt excelența, respectul, solidaritatea, păstrarea tradiției liceului și empatia.

Mulțumesc mult pentru această discuție și îți doresc să îți închei cu succes și rezultate de excepție primul tău mandat de director! 

Brîndușa OANȚA

așa ne-au spus fluturii

în liniile de înaltă tensiune
iubirea nu mai pătrunde

ne pierdem degetele printre ele
adulmecând mirosul fin de piele râncedă

trupul tău abia scos din cuptor
se târăște după trupul meu
anapoda
ne pierdem sentimentele printre gurile sticlelor de apă.
în adâncul nostru știm
că sunt doar niște evacuări sentimentale
că oricât de tare aș fugi
că oricât de
trupul meu uscățiv se va trage în jos după
trupul tău de tinichea
se va împinge în podea
se va coase se va despica se va înăbuși
pentru trupul tău decojit

evacuări sentimentale
nu cunoaștem
aici unde înălțimea pare să nu mai conteze deloc
iar mirosul de canalizare și cerneală se întrepătrund
cu mirosul de transpirație.
pereți mânjiți cu
grei ca o pereche de cercei din aur ce-i străpung bunicii urechea stângă

trupul meu îți va pierde trupul
urmărind cu privirea
o molie de sticlă
apoi
trupul meu
își va uita drumul spre casă

lămâie

șosete de culori diferite
părul prins într-un coc amețit cu un elastic de bucătărie
albastru
halatul meu cu cordonul ombilical strâns în jurul burții
mult prea strâns
sânii mei se simt presați de o atmosferă străină
mama îi confundă cu burta
burta nu vorbește
uneori
cuvintele se nasc prematur

spălăm vase doar ca să uităm de probleme
absurditățile chitrice 2023:
chimia seamănă cu mine: amândouă îmi provoacă durere

cum ne calculăm fericirea în kgf/m3 ?

mi-aș dori să mă simt iubită
ca atunci când mama ne făcea sandwich-uri pentru școală
acoperind întregul coridor alb
cu îmbrățișări

la fel de iubită ca atunci
când
îmi împletea cosițe înainte de culcare
să am și eu părul creț creț ca ea
care mereu mirosea a detergent de vase și a vișinată
și care mereu se prindea între dosul palmelor stânjenite
atunci când mă pupa înainte să adorm

iubită
ca acum un an
când bunica îmi dribla în zig-zag
pulovere cambrate pe corp
cu materiale ciudate
și care se simțeau grele
ca o piatră răsucită pe un umăr drept într-o seară de vară
în care ne uităm la Kanal-D
&stăm desculțe pe parchet

iu
bi
tă
ca atunci când mă alintai

habar n-aveai că mă simțeam atât de eu
și de iubită

jazz feeds the soul

aplauze la vârsta a treia
urmate de scurgerile vaginale
atunci când e prea târziu

fug alerg pășesc alert în pas grăbit
către semaforul cu linii roșii ce stă să cadă
dar vreau să traversez pentru a mă asigura
că știu
că
exist
mor am decedat m-am stins mi-am dat obștescul
într-o cameră de 2 pe 4 cu femei blonde
le-am iubit prea mult ca să mă mai iubesc pe mine
ochii lor de vodkă prelinsă pe pulpa unui picior
albi

jazz-ul din surdină

e palpitant
e prea cald mă dezbrac
arunc într-o pubelă vârsta a treia &paltonul&șalul&blugii uzați
mi-e rece am frisoane am înghețat sunt febril
începe să mă mănânce pielea
unei cifre rotunjite
săpând în oase castele de nisip
note mai mari de 7 la mate și heterocromia ei
ridicam clădiri din pet-urile de bere
case pentru noi

adorm mă culc mă odihnesc mă repauzez
eu sunt lumina ce se pierde
în tine

Mira ORZA
clasa a X-a E
CNDV

Sursă foto: Pinterest

Nu am uitat – și nu cred că o să pot uita vreodată – discursul electoral de acum trei – patru ani, al unei doamne, cadru didactic, care enunța cu emfază că unul dintre punctele forte ale programului său era combaterea plecării din oraș a tinerilor valoroși, stimularea întoarcerii lor în urbea natală pentru… citez… „a-i folosi în folosul comunității”. Nu o cunosc și nu am nimic personal cu persoana sau partidul din care face parte, dar reprezintă un exemplu grăitor. Scârba pe care mi-a provocat-o premiza greșită din start a îngustei viziuni de a „folosi” acei copii, cu subînțelesurile de rigoare, a rămas prezentă și mă tulbură de fiecare dată când văd energia, entuziasmul curat și lipsa de inhibiții cu care sufletele astea tinere se avântă în a inova, a găsi soluții inteligente ieșite din tipar, a relaționa cu cei ca ei, veniți din toate colțurile țării, înlăturând bariere făcute din diferența de resurse, de orgolii, inhibiții și distanțe, dăruind și câștigând respect, ajutând dezinteresat, și astfel minimizându-si poate șansele de câștig dar demonstrând că altruismul, prietenia și setea de cunoaștere sunt niște valori vii și puternice și nu doar niște vorbe în vânt, omniprezente în limbajul de lemn al adulților. Mă tulbură pentru că îmi dau seama ce prăpastie există între aceste două lumi.

Am ales să spun aceste lucruri pentru că acum nu mai am statutul de părinte de membru deplin al echipei și nu mai pot fi acuzat că am vreun interes direct ca să fac lobby echipei. Silviu, fost lider al echipei, ca și alți foști colegi, a ales să sprijine echipa în continuare ca mentor și voluntar, ca parte a comunității alumni a acestui club. Iar ce trebuie să spun este doar părerea mea strict personală și nu reprezintă în mod intenționat părerile altor persoane.

Și în acest an copiii – TECH-X de la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” – au un robot bun, foarte bine construit, poate cel mai bine construit din cele prezente la regională. Mulți alții au avut dificultăți de funcționare, cu toate că veneau de la licee și orașe „cu stare” cu resurse semnificativ mai mari. Copii noștri au compensat acest handicap cu munca lor, cu inteligență, seriozitate și implicare. Și un profesionalism pe care… serios… mi-aș dori să îl văd în multe instituții și societăți. Dar nu-l văd.
Deși concursul național de robotică implică o concurență acerbă, oferind participanților oportunități care ar părea inimaginabile la nivelul unui oraș de provincie – posibilitatea de a fi remarcați de sponsori, potențiali angajatori mai târziu, de a ajunge la instituții prestigioase de învățământ sau de a concura la etapa mondială, totuși, atmosfera de cordialitate nu lasă să se împartă concurenții în învingători și învinși. Asta în condițiile în care competiția în sine e de-a dreptul spectaculoasă și odată ce îi înțelegi regulile și dedesubturile acesteia, îți dai seama că este mult mai captivantă decât sporturi cu vizibilitate serioasă la TV 😊 Au fost întâmplări incredibile, momente dramatice cu trecere de la agonie la extaz și niște exemple neașteptate de ajutor dezinteresat, de noblețe rară, cred că s-ar putea scrie un mic roman despre asta.

Însă o împărțire tot există, și am constatat-o în afara clădirii în care s-a desfășurat concursul. Și ca să o spun pe șleau, în modul cel mai elementar și mai ușor de înțeles… erau echipele care au avut logistica asigurată de autoritățile lor locale, de școlile lor sau de sponsori… și echipele care… nu. Parcul de microbuze și autocare, unele inscripționate cu numele cluburilor, ale școlilor sau primăriilor, era de-a dreptul intimidant pentru cei care au făcut eforturi personale de a fi prezenți la acest fenomen, care au venit cu mașinile părinților și ale profesorilor sau cu transportul în comun pentru a-și arăta valoarea și a-și juca sansa. Dar pentru ei mesajul era clar – iată cu cine ne «batem»… ehe, la ce autocar au ăștia, în mod clar nu au avut probleme în a-și procura piese performanțe pentru robot.
Dar subînțelesul era mult mai dureros. Asta arată că unele echipe chiar erau apreciate și iubite de comunitățile de unde au plecat, nu doar de rude, profesori și colegi. Că acele comunități au avut grija ca acei copii să aibă condițiile pentru a performa, să rămână doar cu grija de a avea parcursul cel mai frumos posibil în cadrul competiției. Și să știe că atunci când se întorc acasă vor avea siguranța că vor putea continua și că rezultatele bune obținute nu pot fi blocate de lipsa sprijinului de care au nevoie. Și că sunt ajutați cuvenit și dezinteresat, că nu sunt așteptați cu scopul de a fi «folosiți».

Musai să dau un exemplu, este vorba de orașul meu natal, Mediaș. Și am urmărit echipele de acolo din fireasca simpatie și mândrie a unui om născut și format în Mediaș. Este un oraș similar cu Sighetul ca dimensiuni și populație. Habar nu am cum au fost sprijiniți, ce resurse au avut, în mod sigur nu a fost totul perfect nici la ei. Dar au avut patru echipe, patru! Două dintre ele, din liceul absolvit de mine, dintre care una a fost prima din clasamentul general. Toate patru au câștigat câte un premiu și trei dintre ele s-au calificat la etapa națională. TechX are șanse reale să îi devanseze la naționale, căci eu sunt convins că are șanse reale chiar să câștige naționalele dar nu pot să nu mă întreb care e motivul pentru diferența atât de mare în participare. Să fie faptul că acolo comunitatea locală îi iubește mai mult, fără să aibă neaparat așteptari în a-i «folosi» mai târziu?

Copiii o să facă o treabă excelentă, vor fi încă o data eroi, vor fi din nou în postura lui David cel care îl învinge pe Goliath-ul reprezentat de echipele mari, sponsorizate de multinaționale cu fonduri substanțiale și know how greu de înlocuit doar cu setea de cunoaștere, dar am văzut că acești copii au construcția psihologică de învingători, au încredere și sunt deschiși să înfrunte orice provocări.

Ah… și după aceeea o să curgă like-urile. Da, o să îi bucure pe copii, este firesc să îi bucure aprecierea tuturor pentru rezultatele extraordinare. Ahhh, dar o să vină și discursurile personalităților locale… de felicitare, și se va face din nou un apel pentru sprijinirea acestor copii. Imediat! Sau dacă nu imediat… măcar mâine… sau săptămâna viitoare…. aaa, stai… e problema aia la buget??? Mno, las’ că facem ceva dar la anul sigur îi ajutăm…. dar cam greu, că nah… trebuie să promoveze echipa de fotbal în liga superioară.

Se vor descurca… este școala, sunt profesori inimoși, părinți, câteva firme care, în ciuda greutăților lor reușesc să dea o mână de ajutor. Copiii sunt fantastici, fără excepție, sunt isteți, spirituali, inimoși, mă minunez cum pot să rezolve problemele cu maxim de seriozitate și să se distreze pe cinste în același timp. Ei se vor descurca… dar nu uitați că sunt greu de prostit, recunosc și detestă ipocrizia și o sancționează ca atare. Sunt inteligenți, peste media electoratului standard, această inteligență i-a adus în mod firesc unde sunt acum și o să îi ducă mai departe. Departe de cei care fac apel de formă, dar vor să îi «folosească».

Echipa are nevoie de ajutor constant, dar mai ales acum. Acum este un moment bun să fie sprijiniți, urmează naționalele la Iași, e o logistică întreagă, cu robot, scule, bannere, standuri și alte bagaje, e nevoie de deplasare, cazare, o sumedenie de nevoi elementare pentru o competiție departe de casă. Dacă ce ai citit aici îți dă o idee și o motivație să te implici, nu ezita, în mod sigur există un mod prin care poți să îi ajuți. EI nu au nici timpul, nici profilul și nici lipsa de verticalitate ca să colinde după sponsorizări, să se înjosescă bătând insistent și așteptând la uși pentru finanțare. Mai bine aleg să se descurce ca pânaă acum, cu lipsuri asumate 😊

Am o captură de ecran,  e cea mai grăitoare, este dintr-un reportaj de la televiziunea locală, nimic special, laboratorul era același ca în toate zilele în care s-au pregătit pentru concurs. Unii vor da vina pe școală, dar școala oricum a dat tot ce a fost posibil să dea. Mulți au văzut, puțini au priceput… ce au pe masă, în mijloc… Se pare că acea căldură cu care au fost felicitați și apelurile înflăcărate nu au fost de ajuns? Și au trebuit să facă performanță încălzindu-se cu un calorifer amărât în mijlocul mesei de lucru? Voi vă dați seama de ironia situației, cât de izbitoare este imaginea asta, ce potențial de memă are și de ce rămâne gustul amar???

Așa vrei să îi convingi… alesule… să revină în comunitatea care i-a lăsat să se încălzească la caloriferul adus de acasă?

Alin PONTOȘ

N.R: La Cluj – Napoca – în perioada – 08 – 11 februarie 2024 – a avut loc la Innovation Park, etapa regională a competiției FTC, cea mai mare competiție de robotică din România. TECH X este singura echipă din Maramureș care s-a calificat la etapa națională (22 – 24 martie), unde vor concura cele mai bune 60 de echipe din țară.

L-am cunoscut pe Cosmin Perța la cea de a XLV-a ediție a Festivalului național de literatură și folclor – „Armonii de primăvară” (26 mai 2023). S-a jucat cu spiritul nostru de observație și ne-a impus, preț de câteva clipe, să intrăm vag în pielea unui personaj – puștanul de doar 16 ani care are să cunoască cât de relevantă este poezia contemporană pentru tânăra generație. Am avut plăcerea deosebită de a sta de vorbă cu el. Spun de vorbă, și nu intervievat, căci Perța nu este poetul atipic centralizat pe teme învechite, ci este un caracter despre care toate premiile vorbesc de la sine. Este tipul de om cu care îți face plăcere să mănânci un tiramisu (chiar două).

Mira Orza (M.O.): Cum vă simțiți să fiți în perioada Book Fest-ului în Nord?
Cosmin Perța (C.P.): E ciudat, pentru că eram deja obișnuit cu alt program. Din păcate, mereu „Armoniile de primăvară” s-au suprapus cu Book Festul, așa că în ultimii ani nu am reușit să vin aici. Anul acesta am programat din timp și am zis că de data aceasta nu am cum să lipsesc.

M.O.: În ce măsură credeți că pandemia a afectat demersul poeziei?
C. P.: A afectat comunicarea în primul rând. Cred, totuși, că a avut o perioadă foarte bună pentru că poezia are nevoie de introspecție, are nevoie de un soi de detașare de lume. S-au scris foarte multe cărți de poezie în pandemie, foarte mulți oameni care s-au retras în lume au avut acces la sine și au fost încurajați de context să scrie. A fost benefică acea perioadă, au apărut multe cărți bune.

M.O.: Credeți că v-a afectat și pe dumneavoastră într-o oarecare măsură?
C. P.: Da. Am scris mai mult decât de obicei, nu poezie neapărat, am scris proză. Am reușit să lucrez la o antologie de poezie și cumva am avut timpul necesar, timp pe care nu îl găsisem înainte de a-mi aranja textele.

M.O.: Lucrați în prezent la o nouă carte?
C. P.: Da, lucrez la trei cărți momentan, cumva în paralel – un nou roman, o carte pentru copii (Anisia 3) pe care trebuie să o termin până la toamnă și o carte de eseuri despre poezie, care la fel ar trebui să apară în octombrie. Am trei manuscrise între care jonglez în funcție de stare.

M.O.: Inteligența artificială ne „atacă”, așa cum ați și precizat astăzi la dezbatere. Credeți că se pot găsi beneficii la un E-book? Dar la o carte clasică?
C. P.: Evident că sunt beneficii. Eu pe telefon cred că am în momentul ăsta vreo 500 de cărți la care pot oricând să am acces. Nu aș putea niciodată să iau cu mine 500 de cărți în avion, în mașină – așa pot oricând să selectez ce vreau să citesc dintr-o ofertă mult mai mare. Nu știu dacă este totuși un avantaj atunci când vrei să îți propui un moment de plăcere. Lucrez foarte mult cu tableta, laptopul, telefonul, însă atunci când vreau să mă relaxez, prefer varianta tipărită.

M.O.: Încotro credeți că se îndreaptă poezia contemporană în acest moment?
C. P.: Poezia contemporană cred că se poate îndrepta oriunde și asta pentru că deja suntem într-un moment foarte bun al culturii noastre, avem foarte mulți autori proaspeți. Poezia tinde să devină o formă hibridă în ultima perioadă. Poezia începe să fie influențată de tot ceea ce vine din zona tehnică. Foarte mulți dintre cei mai tineri încep să se ducă înspre zone mai puțin explorate în cultura noastră. O nouă direcție foarte la modă este Spoken Word-ul, în care poezia este perfomată – unde avem elemente de teatru, unde avem elemente muzicale și în care cumva, folosindu-se de aceste medii diferite de text, mesajul poetic reușește să se accentueze și să creeze o întreagă atmosferă, care-i mult mai convingătoare.

M.O.: Ne-ați întrebat astăzi la dezbatere ce este pentru noi originalitatea. Pentru dumneavoastră, ea ce reprezintă?
C. P.: (Râde) Originalitatea presupune o doză de inedit, o doză de prospețime pe care să reușești să o aduci. Formele literare, cum ziceam, se transformă. Toate formele noi care apar sunt prelucrări sau inovații ale unor forme deja cunoscute. Originalitate înseamnă „to think out of the box”, dar ca să ieși din cutia respectivă trebuie să îi stăpânești foarte bine conținutul.

M.O.: Atunci când scrieți, vă inspirați și din alte părți?
C.P.: Cred că toți la un moment dat suntem inspirați. Nimeni nu se naște cu o cultură suficientă pentru a se putea lipsi de această zonă de inspirație. Partea de inspirație este uneori chiar mai subtilă de atât, pentru că poți să fii influențat de ceva aproape la nivel subliminal – să zicem că ai ascultat o piesă. Ți-a plăcut un vers de acolo. Linia aia melodică lucrează în subconștient și te duce până la urmă la a crea o parte de suport pentru ceea ce vrei să spui într-un poem viitor.

M.O.: A existat cineva în viața dumneavoastră care v-a încurajat să scrieți?
C.P.: Au fost foarte multe persoane, însă indiferent de încurajările din exterior, cred că e foarte importantă o conștiință de sine foarte puternică. Sunt mulți poeți care s-au pierdut pe parcurs pentru că nu aveau suficientă încredere și determinare. Niciun mare scriitor nu a ajuns mare scriitor brusc.

M.O.: Ce ne-ați recomanda să citim?
C.P.: V-aș recomanda să citiți poezie foarte tânără. Uitați-vă la premiile de debut de la Radio România Cultural, Dilema, Observator Cultural și vedeți cum scriu tinerii aceia. Miza oricărui tânăr este să reușească să fie cât mai actual și să găsească o formă de discurs care să comunice în primul rând cu generația sa.

Anul următor, Vișeu de Sus
Și tot la nord, nu?

Orza MIRA
redactor al Revistei AxA, revista C. N. „Dragoș-Vodă”

Foto: Mira Orza

ORGOLIUL

Strigă de parcă ea ar fi în centrul atenției mereu, și de parcă lumea vorbește doar despre ea
Da, totul e despre ea, e bine sa creadă asta
Pentru că dacă s-ar trezi cineva dintr-o dată să spună de fapt că e foarte frustrată și lipsită în totalitate de iubire și afecțiune
Probabil ar tăcea, ar tăcea pentru o perioadă, dar nu s-ar vindeca de boală aceasta
Decât dacă vrea
Decât dacă vorbește…
Sincer despre problemele ei
Dar nu are cu cine
Nu are cui
Așa că tot ce face e să-și transforme furia în mai multă frustrare și ură de împărtășit celorlați
ȘI, CULMEA?! SE SIMTE BINE când îi RĂNEȘTE pe ceilalți
Dar nu pentru mult timp
căci,
dacă
va continua să fie o mică „scorpie”
va ajunge la o limită
pe care, dacă o va încălca
Va izbucni

***
MICUȚA

micuța ale aude de la grădiniță că „să fii adolescent, înseamnă sa fii fericit, mereu”
așa că, ea tot ceea ce face este să aștepte cu NERĂBDARE să ajungă la 16-17 ani
de parcă viața atunci, ar fi doar o grădină în mijlocul unui vulcan, care a murit de foarte mult timp
de parcă nu ar fi inundată grădina pe neașteptate de lava proaspătă care curge ca râul
care pe neașteptate îți frige mâinile ce udau rădăcinile împlântate în vulcan
totuși, lava așa cum vine, și pleacă
DAR ceea ce lasă în urmă e DUREROS
răni deschise, răni ce sângerează și foarte, dar foarte greu se transformă în cicatrici
care, mai pe urmă, îți reamintesc toată viața dorința ta stupidă de a crește
de a fi adolescent FERICIT
de a crea o grădină ce mai apoi va fi distrusă
îți spun eu, micuțo, nu vrei să crești
nu vrei să ai parte de erupțiile neașteptate ale vulcanului în care locuiești
pentru că cel puțin o data te vei arde, foarte brutal
și atunci îți vei da seama
că
să fii adolescent FERICIT
e ușor de spus
dar greu de demonstrat în fața lumii

***
FARUL

Frica de a trăi
Mă gândesc că sunt într-un vis, atât de frumos visez
Inspir toată dragostea de care aș avea nevoie
Tot nu-mi este suficient
Pentru a-mi alimenta sufletul rămas pustiu

Lumea prin ochii mei, poate că e diferită, complexă, poate chiar neînțeleasă
Visez prea mult la povești de iubire imposibile
Sunt mult prea vie pentru această lume
Eu vreau să strig că vreau să cânt
Dar spectatorii mei sunt surzi, poate chiar muți

Eu strig la fețe fără vlagă, căci nu m-aude nimeni
Și fredonez doar pentru mine, dorința de-a fugi
Departe, sus, la marea albastră
La farul ce a asistat în atâtea veacuri mulțimea de suflete ce strigau după ajutor
Și câteodată îmi apare-n minte puterea mea de-a-i ajuta pe ceilalți din jur…

Doar că eu nu am glas și „vorbesc” prin codul Morse
Ceea ce poate mi-ar fi imposibil de a crea minuni
Frica de a trăi
M-apasă atât de mult, căci eu sunt atât de vie
Și ceilalți înghețați

Mi-aș dori nespus, farul să-l descopăr
Să dau drumul farului, să lumineze marea
Dar neprihănitul far în valuri m-a adus

Alexia BOICIUC
clasa a XI-a F
CNDV

Foto: Brîndușa Oanța

Vineri, 24 martie 2023, la Galeria Vassiliev din Sighetu Marmației a avut loc premierea lucrărilor concursului „Lumea lui Teodor Mazilu”, ediția 2023, structurat pe trei secțiuni (A. eseu literar/ filozofic – limba română, B. eseu literar/ filosofic – limba franceză, C. creație artistică/ plastică). Mai jos sunt rezultatele și o scurtă înregistrare video din cadrul evenimentului organizat de prof. drd. Luminița Colopelnic.

Rezultate – Concursul „Lumea lui Teodor Mazilu”

Ediția 2023

Secțiunea A – eseu literar/ filozofic în limba română

Premiul I:
Nobili în beznă de Maria Pop, CNDV, prof. Brândușa Oanță
Să fii, să renaști, să rămâi… de Larisa Delia Pașcu, CNDV, prof. Brândușa Oanță

Premiul II:
Mamă, de Otilia Bogdan, CNDV, prof. Otilia Chindriș,
Propriul tău univers de Andrei Denis Soare, CN Pedagogic Spiru Haret, Focșani, prof. Carmina Corbeanu.

Premiul III:
Întunericul din noi de Iulia Negrea, CNDV, prof. Luminița Colopelnic,
Viața, binecuvântare și pedeapsă de Claudiu Bologa, CNDV, prof. Liliana Cheșa.

Mențiuni:
Lumea lui Teodor Mazilu de Gianina Nicoară, Colegiul Național Gheorghe Munteanu Murgoci, Brăila, prof. Livia Nicoleta Tihanov,
Flacăra originară de Ioana Mureșan, CN Mihai Eminescu Baia Mare, prof. Dana Monica Cândea,
Strălucește! de Mălina Stîngă, Colegiul Național Gheorghe Munteanu Murgoci, Brăila, prof. Livia Nicoleta Tihanov.

Secțiunea B – eseu literar/ filosofic în limba franceză:

Locul I – Ma terre de Valentin Bîrleanu, CNDV, prof. Luminița Colopelnic,
Locul II – Le principe d’une vie noble de Camelia Petrovai, CNDV, prof. Maria Pop,
Locul III – Vivre de manière authentique de Mihaela Pop, CNDV, prof. Luminița Colopelnic

Mențiuni:
Qu’est-ce que vivre? de Ioana Țiplea, UTCN, CUNBM, prof. Mihaela Munteanu Siserman,
Au cœur de ses propres ténèbres de Denisa Crișan, CN „Mihai Eminescu”, prof. Ramona Astalâș,
Le chemin du succès de Ionița Pop, CNDV, prof. Luminița Colopelnic,
L’inondation de Anamaria Ieudean, CNDV,  prof. Ioana Bîrsan,
Un véritable moi de Norica Roxana Bârlea, CNDV, prof. Maria Pop,
Une lumière dans le noir de Andrei Rus, CNDV, prof. Luminița Colopelnic,
Nous sommes la lumière de Mădălina Cupcea, CNDV, prof. Luminița Colopelnic.

***

Secțiunea C – CONCURS CREAȚIE ARTISTICĂ-PLASTICĂ

GIMNAZIU
LOCUL I
Crăciun Giulia, Școala G. Coșbuc, clasa a VII -a, prof. coord. Pasenciuc Liliana,
Rednic Bianca – Adelina, Clubul Copiilor, prof. coord. Todea Daniel,
Buftea Nuria Marta, Clubul Copiilor, prof. coord. Todea Daniel,

LOCUL II
Petcof Cosmin, Școala G. Coșbuc, clasa a VII – a B, prof. coord. Pasenciuc Lililana,
Sarmași Amalia, Lic. Teoretic Ioan Buteanu – Șomcuta Mare, clasa a VII- a, prof. coord. Lorincz Izabela.

LOCUL III
Vraja Denissa, Școala cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice Sighet, clasa a VII- a, prof. coord. Ciordaș Gabriela,
Petcof Cosmin Gabriel, Clubul Copiilor, prof. coord. Todea Daniel,
Vraja Denissa, Școala Gimnazială Ioan Mihalyi de Apșa, clasa a VII – a, prof. coord. Andreicovici Dorina.

MENȚIUNE:
Botean Patricia, Lic. Teoretic Ioan Buteanu – Șomcuta Mare, clasa a VII – a, prof. coord Lorincz Izabela,
Ierima Ionuț, Școala Gimnazială Ioan Mihalyi de Apșa, prof. coord. Andreicovici Dorina,
Dubei Giulia, Școala Gimnazială Ioan Mihalyi de Apșa, clasa a VIII – a, prof. coord. Andreicovici Dorina

LICEU:

LOCUL I
Vraja Lokos Emilia, CNDV, clasa IX – a G, prof. coord. Munteanu Ioan,
Demian Iasmina Dumitrița, Clubul Copiilor, prof. coord. Todea Daniel.

LOCUL II
Popovici Daria, CNDV, clasa XI – a F, prof. coord. Muntean Ioan,
Ardelean Diana, CNP Regele Ferdinand, clasa a X – a, prof. coord. Rus Claudia.

LOCUL III:
Stan Daniel, CNDV, clasa a XII – a F, prof. coord Zolopcsuk Robert.

Premiul pentru originalitate: Natalia Almași, Liceul de Artă Baia Mare, prof. coord. Anca Babuta.

Premiul II digital: Maria Orza, CNDV, prof.coord. Muntean Ioan.

Foto & Video, dr. Sorin MARKUS

listă de cumpărături

• 150 g brânză feta
• o caserolă de roşii cherry
• fulgi de ovăz

înşir alimente pe banda rulantă
şi deja mă concentrez pe cum o să le pun repede în pungă
doamna de la casă are răbdare de data asta
mă întreb dacă are şi ea o fiica, dacă se gândeşte la ea
când vede adolescente singure încercând să pară stăpâne pe viața lor,
cu căştile în urechi şi privirea rătăcind asupra pachetelor de țigări repulsiv de atrăgătoare
te aştept în parcare cu feta şi roşiile pentru paste
nu mă sinchisesc să îți fac inventarul cumpărăturilor
oricum nu te mulțumeşte niciodată ce gătesc
încerc să îți povestesc câte ceva despre cum mi-a mers ziua,
ştii tu, conversații de oameni normali
dar tu deja vorbeşti de hârtiile care îți decedează în torpedou
pentru că uiți de ele şi le abandonezi – ironic
şi mă gândesc la cum mă enerva în copilărie să fiu tot timpul asemănată cu tine
apoi am crescut puțin şi tot ce voiam era să fii mândru de mine,
să te aud zicând „o vedeți? asta e fiica mea!”
acum, când încep să văd frânturi din tine în bărbații din viața mea, mă trece un fior
nu am de gând să implor (nici pe ei şi nici pe tine) pentru validare sau iubire
până la urmă îți semăn prea mult, ştii şi tu, mama o zice mereu
am impresia de multe ori că ea vede direct prin pânza asta groasă care ne maschează relația
dar pur şi simplu nu e gata să confrunte adevărul
m-am obişnuit să fiu un fel de colateral damage
al lucrurilor pe care nu vreți să vi le spuneți, voi doi,
să tratez răni de adulți atât de vechi că au prins rădăcini în oase
rănile mele nu sunt vizibile cu ochiul liber; ăsta mi-e bagajul genetic.
regretele vi se adună în mine ca prietenii vechi ieşiți la o cafea
e greu să îți creezi o identitate sub greutatea lor
dar eu nu o să sfârşesc ca una din multele jane doe

Autor, Lysanna

Sursă foto: Pinterest

În perioada 3-5 martie 2023, s-a desfășurat finala etapei naționale a competiției First Tech Challenge, cea mai importantă competiție de robotică din România. Tech-X, echipa de robotică a Colegiului Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, a terminat competiția națională pe locul 6, în competiția în care s-au adunat la start la București peste 170 de echipe din România și de peste hotare.

Declarații „la cald” de la prof. Cornelia Hotea, mentorul clubului de robotică:

„În etapa finală, desfășurată între 3 și 5 martie la Sala Polivalentă din București, Tech-X a surclasat 74 de echipe reușind cea mai bună performanță a unei echipe din Ardeal la această competiție. Aceștia au câștigat toate cele 6 meciuri din concurs și a fost foarte aproape de locurile care îi puteau trimite la etapa internațională din Huston, Texas. Competiția din România se află pe locul 3 în lume după SUA și China ca nivel, număr de echipe participante și rezultate iar la ediția precedentă, echipa României a câștigat și marele premiu internațional.”

Asociația „Nație prin Educație”, partenerul din România pentru programul educațional FIRST Tech Challenge, este o forță activă în domeniul educației STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică). Motto-urile programului de robotică FIRST Tech Challenge România sunt ”Work and fun” și ”Learning by doing”.

Clubul Tech-X are următoarea componență: Silviu Pontoș (clasa a XII-a B, lider echipă/proiectare/design), Patricia Furtos (clasa a XI-a B, programare/coach/mentenanță site), Luca Ilieș (clasa a XI-a B, programare/printare 3D/driver), Paul Plopișan (clasa a XI-a A, construcție/driver), Larisa Pașca (clasa a XII-a B, marketing/media), Nicola Colopelnic (clasa a XII-a B, marketing/media), Diana Dolca (clasa a XII-a B, marketing/media/mentenanță Youtube), Mihaela Trifoi (clasa a XII-a B, marketing/media), Boller Eduard (clasa a XI-a C, construcție), Ionuț Drăguș (clasa a XI-a C, construcție), Antonio Ivașcu (clasa a IX-a C, programare/construcție), Denisa Lihet (clasa a XI-a B, marketing/media) și Raluca Ardelean (clasa a XI-a B, marketing/media).

Echipa de robotică a Colegiului Național „Dragoș Vodă”, Tech-X, este coordonată de mentor prof. Cornelia Hotea (informatică) și mentor Alumni Darius Giurgi, student la robotică la Universitatea Polithenica București (fondatorul clubului Tech-X).

Salut, Sighet!