omul își pune diagnostic

când scrii ești orfană
nu tu mamă în conformitatea vremii nu tu tată
care să-ți reproșeze că ai consuma prea mult curent nu tu frați
te sprijini în cuvânt ca într-un plisc de pelican
te sprijini de cuvânt cu toată carnea ta râncedă
și taci dracului odată din gură
în camera tăcerii ești orfană
decongelezi fierbi marinezi mușchiul cuvintelor
și speri ca cineva să-ți guste amestecul și să exclame
„Da nicodana asta se numește poezie iar tu te numești poetă”
dar până atunci ești mică și orfană în lumea alfabetului
tu ești dislexică   (din nou) mică orfană mică orfană
și te crezi poetă sau ce-o fi
când tu vei gusta numai carne crudă
(va fi delicioasă)
și nu vei putea tăcea niciodată dracului din gură
pentru că ce scrii nu e poezie nu e cuvânt nu e vers nu e
și e total în regulă să fie așa
poezia ta nu e cuvânt
nicodana ucide-te
tu ești poezia!!
te vor căuta… și nu vor ține cont că ești orfană

ea își împărțea corpul în 4 puncte cardinale

ea era alergică la corpuri
la carne la oase    la ei
se frământa zi lumină și niciun aluat
nu era destul de bun pentru copt
ar merge până în capătul luminii
violente și hidoase    de-ar ști
o de-ar ști că boala asta se poate vindeca
ea era alergică la oseminte    la ei
dar tânjea zi lumină după ceva inexplicabil
după aer și priviri după sinele întors cu spatele
ea nu-i putea iubi pe ei
oricât s-ar fi străduit
ea era stricată
și totuși măgulită de o fericire scârboasă

confort care va urma

infidelitatea aceea obscură față de sine
în șapte zile muritoare din șapte
atunci când realizezi că urăști pântecele poeziei
urăști femeia aceea     pe tine te urăști
ura…
tu nu vei găsi niciodată ombilicul timpului
așa că într-o zi monotonă când mamele vor avea
jumătate din vârsta ta iar omul cu cotărcile
nu va mai veni pe uliță    îl vei tăia pe al tău
așa grețos și plin de cuvinte cum va fi
atunci în a șaptea zi muritoare din șapte
pe când va înflori singurul mac din satul acela îndepărtat
te vei numi fericită
ura…
un pantof prea strâmt pentru tine

Nicoleta GIURGI
clasa a XII-a B
Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet

10 Octombrie 2022. O zi mare pentru Colegiul Național „Dragoș – Vodă”, acesta împlinind 103 ani, dar totodată o zi importantă pentru cenedevista Nicoleta GIURGI care și-a lansat volumul de versuri „Să taci atunci când scriu” (Editura Valea Verde; Sighetu Marmației).

Printre persoanele care au venit să susțină și să asculte poeta în devenire se remarcau elevi, profesori și alte personalități ale orașului nostru. Dar mai ales, în al patrulea rând al sălii festive erau prezenți și emoționați părinții Nicoletei, alături de învățătoarea ei. Chiar dacă aceștia nu au vorbit, în ochii lor se putea citi mândria pe care o aveau datorită reușitei fiicei lor care, la abia 18 ani lansează prima ei carte (prima din multe altele care vor urma, cu siguranță). Cu toate acestea, fosta ei învățătoare nu a ezitat să își exprime respectul față de eleva ei, cât și satisfacția că și dumneaei a luat parte la formarea poetei. Un moment special al lansării de carte l-au oferit cele trei eleve (Nicola Colopelnic, Mihaela Ioana Trifoi și Anastasia Herbil) care au recitat fiecare câte o poeziei a Nicoletei, versurile acesteia reușind să producă fiori spectatorilor. Pe mine una cel puțin m-a atins la suflet poezia „Promisiuni pompoase”. Poeziile acesteia sunt scrise într-un mod revoluționar, feminist și sunt sigură că, într-o mică sau mare măsură, cei care vor citi versurile acesteia se vor regăsi în ele.

Chiar dacă era emoționată până la lacrimi, Nicoleta a reușit să țină un mic discurs mulțumindu-le persoanelor care au susținut-o, părinților ei, profesorilor și bineînțeles celor care au fost prezenți în acea zi importantă din viața ei.

Din fericire, după eveniment și după mini sesiunea de autografe, am reușit să îi cer Nicoletei o părere generală legată de desfășurarea lansării: „Cuvântul care ar descrie perfect evenimentul este „emoție”. Într-o lume atât de complicată și concentrată pe propria persoană, să vezi atât de multe ființe că râd, plâng, trăiesc cu sufletul aceleași sentimente ca și tine în același moment ar putea fi unul dintre cele mai minunate momente pe care le poate trăi o persoană. Mulțumesc tuturor că ați făcut „fetița de la țară” să strălucească!”.

Presupun că toți cunoaștem proverbul: „esențele tari se țin în sticluțe mici.”. Ei bine, Nicoleta este întruchiparea zicalei, iar versurile ei vă pot garanta că sunt „esențele” din sufletul unei adolescente care abia a atins vârsta majoratului, dar versurile căreia sunt scrise parcă de o persoană matură și trecută prin viață.

Spre norocul meu, am avut ocazia să o cunosc pe Nicoleta acum patru ani când am început liceul și am ajuns colege de clasă. La prima vedere, pare o fire introvertită care cu greu se deschide în fața oamenilor. Acum că am avut ocazia să o cunosc mai bine, pot spune că „poetesa” așa cum îi place ei să i se spună este una dintre cele mai extraordinare ființe pe care am avut ocazia să o întâlnesc. Este genul de persoană care este mereu acolo pentru tine fie că ai nevoie de o glumă ca să-ți crească dispoziția, un sfat într-o situație mai complicată sau ai chef de o discuție care abordează subiecte abstracte sau subiective.

Ce îi doresc Nicoletei?… Nico… ține-o tot așa și continuă să ne faci mândri că am avut ocazia să cunoaștem una dintre viitoarele mari poete ale țării.

Ștețiu Antonia
Clasa a XII-a B 
C.N. „Dragoș – Vodă”

Luni, 10 octombrie 2022, la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” din Sighet a fost lansat volumul de debut (poezie) al elevei Nicoleta Giurgi. Volumul „Să taci atunci când scriu” (Editura „Valea Verde” din Sighet, editor și prefața – Ion Mariș, lector de carte – prof. Brîndușa Oanță) a fost lansat într-o zi festivă: C. N. „Dragoș – Vodă” a sărbătorit 103 ani de existență.

Nicoleta Giurgi este elevă la CNDV, clasa a XII – a, iar primul volum de autor a fost „analizat” și receptat de un public avizat, format din profesori, elevi, foști directori ai Colegiului dar și părinții și fosta învățătoare a tinerei poete.

Salut, Sighet!

Foto 2: Andreea Mârza

După prima ediție a „Nopții cercetătorilor europeni” (SCIENCE4FUTURE-II) de la Sighet am avut o discuție finală, de „analiză”, cu conf. univ. dr. Gabriela Ilieș – coordonatorul proiectului din orașul nostru, pentru a prezenta cititorilor noștri câteva concluzii și aprecieri.

Prima ediție a evenimentului de la Sighet a fost sub semnul experiențelor și a experimentelor din domeniul cercetării interdisciplinare transmise spre comunitate.

Am făcut și noi „radiografia” jurnalistică a evenimentului. Am întrebat și ni s-a răspuns!

Câte persoane au ajuns în locația sigheteană a nopții europene?
„Au fost prezenți elevi alături de profesori și părinți din toate școlile sighetene. Pe tot parcursul zilei au fost în jur de 500 de copii și adolescenți, 20-25 de clase de elevi la care s-au adăugat echipele organizate pe cont propriu în grupuri de prieteni și părinți. În afară de aceștia au fost prezenți studenții extensiei noastre, în special de la Geografia turismului, susținători ai activităților de la standuri, dar și adulți interesați de subiectul cercetării din domeniul nostru etc.” am aflat de la coordonatorul sighetean.

Care au fost – pentru vizitatori – cele mai atractive „puncte” din programul evenimentului?
„Activitățile turistice au fost foarte solicitate, elevii și studenții implicați au derulat opt ture de Escape the room, șapte ture multisenzoriale și patru ture de catacombe. Elevii – ghizi au lucrat intens iar la finalul programului reacțiile copiilor au fost subiect de dezbateri. Au reușit să desprindă singuri o serie de concluzii și să împărtășească din experiențele lor, au subliniat importanța utilizării de metodologiei de specialitate și impactul ei asupra modului în care comunicăm, activăm și interacționăm cu oamenii într-un cadru de acest gen.
Astfel „Imprimanta 3D” a fascinat nu numai copiii ci și adulții prezenți care au avut câteva „revelații” despre modul în care ar putea să integreze modelele 3D ale clădirilor de patrimoniu în activitatea lor profesională.
„Chimia culorilor” a atras atenția asupra avantajelor și dezavantajelor utilizării pigmenților vegetali și minerali, participanții au pus zeci de întrebări interesante și au reușit chiar să învețe câteva formule foarte grele de chimie organică.
La „Pixel-cu-pixel” elevii au descifrat modelele și au încercat cu răbdare să le reproducă, unii mai timizi, alții cu entuziasm. La tiara instalată în demisol a fost activitate permanent, toți vizitatorii au vrut să încerce cum funcționează și să experimenteze pe tiara cea mică.
În fine, concursurile la fiecare stand s-au bucurat de succes în pofida ploii care ne-a cam încurcat planurile.
Iar seara, în amfiteatrul plin, prezentarea a fost realmente interactivă, întrebările și ideile au curs mai mult de o jumătate de oră după terminarea timpului alocat”, ne-a destăinuit conf. univ. dr. Gabriela Ilieș.

Cum apreciați/ evaluați această primă ediție?
„Cu toții am învățat multe de la ediția de anul acesta, evenimentele cu intrarea liberă, fără implicarea directă a școlilor la noi în oraș sunt încă la început. Noi considerăm că ne-am atins obiectivele, urmând ca pentru ediția viitoare să ne gândim la ateliere și mai interesante.
Evenimentul „Noaptea cercetătorilor Europeni 2022” a fost derulat alături de partnerii noștri din învățământul preuniversitar: Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, Liceul Tehnologic Marmația, Colegiul Național Pedagogic Regele Ferdinand, Centrul de cercetare al Muzeului Maramureșan și echipa de experte a Asociației Rădăcinilor Străbune. Pe această cale doresc să le mulțumesc tuturor celor implicați direct din partea partenerilor externi: Prof. Claudia Dura, Prof. Măriuca Verdeș, Prof. Emilia Bilcec, Prof. Daniela Vlașin, Prof. Ileana Șandor, Prof. Maria Șerba, muzeograf Nicoleta Nemeș, dr. ing. Daniel Cristian Danielescu. De asemenea, le mulțumim pentru spijinul logistic studenților și cadrelor didactice din Facultatea de Geografie a Extensiei Sighetu Marmației implicate în organizarea și derularea evenimentului. Elevilor din echipele operative le transmitem felicitări pentru modul în care au dus la bun sfârșit tot ce și-au propus. Cu asemenea tineri viitorul comunității noastre este pe mâini bune”, a concluzionat d-na Gabriela Ilieș.

Salut, Sighet!

Pe data de 7 iulie 2022, la „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței” din Sighet a avut loc performance-ul „Și atunci oamenii devin păsări”. A fost cel mai înspăimântător și emoționant spectacol urmărit de noi. Dacă la început tremuram de frică din cauza urletelor actorilor (gardienilor și a deținuților) la sfârșit am rămas profund emoționați de „poveștile” care ne-au fost prezentate. Chiar dacă nu prea ne pricepem și nu știm prea multe despre arta teatrală în sine, ne-a plăcut felul în care actorii au intrat în pielea personajelor și ne-au „înfricoșat” pe noi, spectatorii.

Spectacolul a avut în prim plan povestea Mariei, femeia care trebuia să fie executată dar pentru că era însărcinată a mai rămas în viață încă 9 luni deoarece „nu putem omorî o ființă nevinovată” (vorbele gardienilor). Dar, din nefericire, la final, această femeie a fost executată iar prietena ei și colega ei de celulă, Magdalena i-a fost alături până la sfârșit. Un lucru înspăimântător a fost că după ce Maria a fost omorâtă, gardienii au sărbătorit și au început să danseze atât cu noi, spectatori „vinovați”, cât și cu deținuții.

În plan secundar, au fost mai multe „povești” dar atenția ne-a fost atrasă de povestea a trei deținute, dintre care una dintre ele era deținută politic și primea mâncare cu droguri ca să fie ușor de manipulat și să semneze declarații false. Povestea altor trei deținuți care erau credincioși (celula preoților) și care se rugau și participau la „cina cea de taină”, cuminecătura, pe ascuns, a fost de asemenea impresionantă. Povestea lui „Păsăre”, un om numit „analfabet” și „prost” de către gardieni, aceștia umilindu-l de fiecare dată când îl aveau prin preajmă, a scos în evidență degradarea umană care se petrecea în închisorile politice.

Un lucru care ne-a marcat profund a fost faptul că s-a pus accent pe abuzul, în special, al deținutelor. Maria a fost violată „era întuneric… nu știu câți erau 6… sau poate 8… sau poate 12… dar m-au trântit pe o masă și după pe un covor ce mirosea urât…a benzină…” și nu știa cine era tatăl copilului care urma să se nască. Deținutele era târâte din celulele lor și bătute, „toaleta” lor era o găleată (hârdăul) iar igiena lor era inexistentă…

A fost un spectacol interactiv, nu doar pentru că ne-au fost prezentate „poveștile” unor deținuți din acele vremuri tulburi dar am fost și noi implicați în acest „joc”. Am fost „deținuți”/„tovarăși” în acest spectacol, eram conduși de către gardieni în diferite celule, am fost și martori ale diferitelor povești care ne-au fost prezentate de către actorii și studenții Facultății de Teatru de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” București.

Spectacolul s-a încheiat prin comemorarea victimelor închisorilor comuniste, fiecare participant a primit o lumânare pe care a aprins-o și a pus-o lângă zidul din curtea Memorialului sighetean care a „văzut” mult prea multe orori. Ne-am întors în muzeu, la punctul de plecare și, cu maximă sinceritate, i-am aplaudat pe actorii și pe regizorii care au pus în scenă „instalația performativă”.

Legătura dintre titlu și spectacol a fost evidentă, atunci când deținuții erau executați, sufletele lor deveneau libere ca niște păsări, evadând din închisoarea care a fost un calvar pentru ei.

Câteva capturi din spectacol:
„Nu vorbim! Nu gândim! Doar muncim!”
„Râsul, plânsul interzis! Creația, visarea interzise! Sinuciderea interzisă! Dacă te prind încercând să te sinucizi, îți dau o bătaie soră cu moartea…”
„Curcubeul e făcut din sufletul ființelor omorâte aici.”

Debora Grigor & Bianca Balazs
eleve, Colegiul Național „Dragoș – Vodă”
Sighetu Marmației

Foto: Ion Mariș

dulcele 17

am 17 ani și acum mi-am cumpărat pentru prima dată
o periuță de dinți cu dinozauri
am 17 ani și sunt mai femeie decât ar trebui să fiu
mă îndrăgostesc nebunește de băieți fete mame pisici lalele clădiri în paragină
mă îndrăgostesc de tine pentru a te putea urî
pentru a mă putea urî încă o dată
te privesc până nu mai am ochi iar când decizi să mă privești înapoi
îți bag ochii pe gât
dacă nu vrei ce vreau eu când vreau eu cum vreau eu
să nu mai vrei deloc te rog
sunt o narcisistă care manipulează prin poezie
am 17 ani și nu mă învăț minte că nu cer prea mult
ci cer persoanei greșite
că nu ar trebui să primesc satisfacție o dată cu fiecare refuz
și că periuța cu dinozauri ar putea la fel de simplu
să-mi intre mie pe gât și să mă scape de tot
dar încă n-am terminat incinerarea de cuvinte
n-am terminat de cusut plapuma din pielea ta obținută cu unghiile
mai ai de luat multe palme de versuri în plămâni
și multe ciorbe de aruncat la gunoi
(asta înseamnă că poți să le mănânci)
eu am 17 ani iar tu nu o să ai pentru mult timp nimic

scrisoare

ți-ar plăcea să nu fac multe
să fiu un robot de bucătărie sau poate o mașină de spălat din două mii
sau un televizor cu fund uriaș
sau asta sunt deja?
în fine ți-ar plăcea să nu știu multe
să vorbim despre vreme cum îmi plac pisicile despre tema la mate
sau că-mi place să gătesc deși urăsc
urăști că eu vorbesc despre încălzirea globală feminism
literatură capitalism și așa mai departe
strâmbi din nas de fiecare dată când te psihanalizez fără niciun studiu
sau vorbesc despre astrologie
nu-ți place că știu că ai probleme cu încrederea
deci nu mă crezi
ți-ar plăcea să tac să fiu femeie de casă mai degrabă fetiță
așa le place băieților să se simtă protectori
când eu de fapt aș vrea să pocnesc bărbatul acela din autobuz care se uită urât la o fată
tu ai sta pur și simplu pentru că dacă te bate mai rău e treaba lor ce fac
nu am văzut nu ne băgăm treaba lor în fine și zic
haha și urlu că nu sânii mei sunt problema ci ochii ațintiți spre ei
dar ție ți-ar plăcea să nu știu nici că victima nu e de vină
plăcerea ta ar fi dac-aș fi proastă
pentru că atunci ai putea poate crede că te iubesc
să fiu un robot de bucătărie sau poate un unicorn o veveriță îți plac veverițele
dar dacă aș fi eu una le-ai urî uite jur pe roșu îți spun că le-ai urî
ți-ar plăcea să râd la glumele tale și râd uneori nu zic nu ai glume excelente cu ele m-ai nenorocit dar sunt nevoită să îți explic când faci o glumă rasistă că e greșit și asta urăști la mine că e totul atât de complicat că nu pot să râd pur și simplu
și s-o dau dracului că e doar o glumă
sunt o femeie plictisitoare pentru că vorbesc despre prea multe pe tine nu te interesează prea multe știi câteva chestii și te concentrezi pe ele și eu mă chinui să-ți explic care e faza cu comunicarea manifestarea universul și alte rahaturi
când ție ți-ar plăcea să vorbesc despre vreme
să-ți spun că sunt o fetiță drăguță să n-am încredere în mine să te fac să mă complimentezi
să roșesc când mă privești să chicotesc să vorbesc calm și apăsat
să nu vorbesc mult pentru că nu ți-ar plăcea
eu sunt femeie nu fetiță
eu vorbesc mult
și scriu mult după cum vezi
nu îți place că am forța asta
tu nu poți nici să vorbești mult nici să scrii
tu nu poți să mă iubești pentru că sunt prea complicată vorbesc într-una de politică
feminism literatură psihologie și așa mai departe tu urăști astea
ți-ar plăcea să fiu un televizor din două mii cu fund uriaș și poate și sâni
sau asta sunt deja?
în fine ți-ar plăcea să nu am creier

Nicoleta GIURGI
clasa a XII-a B
Colegiul Național „Dragoș – Vodă”

În trecere peste hotare

punând în balanță
– deciziile sunt un blestem

mă tem
peste hotare ce va fi?
singurătatea nu-i deloc
palpitantă

nu știu cui îi e mai greu
ne ținem sufletele frânte
expuse, le ținem trofeu
și mărturie morții noastre
dovadă că ai fost al meu

mi-e dor cum nu mi-a fost vreodată

când va deveni totul ușor?

(probabil niciodată.)

***

Mâinile se frâng

și ce dacă?
glasul tău e rece
chiar dacă sângele e cald
în palma mea

de ce nu mă mai ții de mână?

clipele se strâng
în cioburi și sub stejari
dar se împuținează
la fiecare bătaie de orologiu

nu a mai rămas nici una

al meu ai fost și nu vei mai fi
a ta am fost
m-am înecat
m-am rătăcit m-am sufocat
rămășițele decăderii

de ce nu se repară nimic
după ce totul s-a stricat?

***

Cărările

plutind într-o baltă
de petale galbene
tălpile sunt zgâriate
urlete înăbușite

cărările se destramă
și își modifică destinația
și-o transpun în lumi perfect paralele

țipătul se adâncește
în lama cuțitului

nu știu care dintre cărări este mai caldă

****

Cam târziu

e târziu de tot
trecut de miezul nopții
nu-mi aude nimeni țipetele istovite

uneori înnebunesc
și nu înțeleg
care calcul al universului a dat eroare
și care fire ale sorții
au fost incendiate

de când fac zeii asemenea greșeli?
căci acesta nu poate fi rezultatul corect
nu-i corect

e trecut de miezul nopții
sunt încuiată în miezul inimii mele

te-aș suna, sincer
te-aș plânge te-aș râde te-aș urla
– umbra nebuniei
nu aici aș vrea să fiu

dar cred că
pentru noi
e cam târziu

Anastasia Herbil
clasa a X -a
Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet

Foto: Ion Mariș

Sâmbătă, 21 mai 2022. Caravana „Centenarul Încoronării” a ajuns și la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighetu Marmației.

Proiectul cultural – educativ „Centenarul Încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria” este organizat de Asociația Artis, în parteneriat cu Primăria Municipiului Iași, sub auspiciile Familiei Regale a României și cu sprijinul Inspectoratului Școlar Județean Satu Mare, ISJ Maramureș, ISJ Sălaj, ISJ Bihor.

Cu ocazia acestui eveniment în Sala festivă a C.N. „Dragoș – Vodă” au fost prezenți elevi, profesori, invitați, dornici să afle cu ocazia prezentării unei „lecții de istorie” o „poveste adevarată” despre evenimentele petrecute în urma cu 100 de ani.

„Lecția de istorie” a fost prezentată prin proiecția filmului „Războiul Regelui” (producător Trevor Poots) fiind urmărit cu interes de cei prezenți, care au avut ocazia să descopere părți importante (poate necunoscute până acum), din trecutul nostru.

După vizionarea filmului, elevii, profesorii, toți cei care au participat la acest eveniment, au putut admira expoziția de fotografie intitulată „1922. Anul Încoronării” și totodată au avut ocazia de a dialoga cu invitații, de a-și exprima interesul și admirația pentru inițiativa de a organiza această „Caravană”.

Mariana Bălan

Ziua de 9 martie – sărbătoarea celor 40 de mucenici – este prin tradiție și ziua de pomenire a martirilor și mărturisitorilor creștini din temnițele comuniste. Mai recent s-a introdus prin lege ziua de 14 mai ca zi oficială de comemorare a victimelor comunismului, inițiativă pe care o salutăm fără rezerve, ca un act de normalitate din partea statului român. Cele două ocazii de respectuoasă aducere aminte nu se concurează ci se completează, prima având mai mult caracter spiritual, cea de a doua un caracter civic, ca două fațete ale aceleiași realități, rezistența anticomunistă având în România o dimensiune profund creștină.

Dezvelirea și sfințirea la 21 februarie a plăcii memoriale de la Colegiul Național „Dragoș Voda”, eveniment fericit, inițiat și patronat de Asociația sigheteană „Firul Vieții” (dar la care au contribuit mulți oameni de suflet, de la factori de decizie instituțională pâna la opinia publică activă a municipiului Sighetu Marmatiei) constituie un „moment astral” al orașului nostru (pentru a folosi expresia lui Stefan Zweig). Eroii luptei anticomuniste, asasinați și îngropați în morminte fără cruci sau ferecați în lanțuri și hrube întunecate zeci de ani apoi terorizați și obligați la tăcere alte zeci de ani, ieșiți la lumină cu tâmplele albe după 1989 dar fără recunoștința națiunii ale cărei noi autorități, centrale și locale îi ignorau sau îi disprețuiau, căutand motive să le umbrească idealul și jertfa curată, acești eroi – elita intelectuală și morală a tineretului maramureșean în frunte cu dascălii de excepție, luminători cu cuvântul și cu fapta – s-au întors în sfârșit acasă!

Numele lor înalță prestigiul liceului „Dragoș Vodă”, dimensiunii științifice și culturale remarcabile a acestei citadele a învățământului sighetean adăugându-i-se titlul de noblețe de focar al rezistenței anticomuniste (pe locul doi pe țară, fiind depășit numeric doar de liceul „Radu Negru” din Făgăraș), rezistența care a salvat demnitatea poporului român în fața lui Dumnezeu și a istoriei!

Fiecare nume de pe placă are propria rezonanță și transmite un mesaj pentru generația de azi. Cinstind figurile lui Ioan Bilțiu Dăncuș sau Grigore Rițiu ne regăsim în lupta pentru unitate națională românească, omagiind pe Vasile și Ion Popșa, Gheorghe Rednic, Găvrilă Coman sau Ioan Virag ne identificăm cu sacrificiul suprem pentru libertate în fragedă tinerețe, meditând la suferința lui Constatin Rad, Ion Motrea, Vasile Dunca sau Gheorghe Bulacu înțelegem drama familiilor persecutate, prin Nistor Man și Găvrilă Iusco admirăm dârzenia de a înfrunta răul, prin Gheorghe Andreica, Aurel Vlad și Ioan Ilban omagiem efortul constant de a face cunoscut adevărul, prin Ioan Dunca și Gheorghe Bărcan apreciem pe lângă jertfa personală și talentul literar în slujba memoriei,… iar Aurel Vișovan, cel care în cei 16 ani a parcurs aproape tot traseul sinistru al pușcăriilor comuniste, va rămâne în memoria națională mai ales prin tulburătoarea mărturie a iadului de la Pitești, depășit doar prin miracol dumnezeiesc. Și lista poate continua… biografiile dureroase dar fascinante așteaptă să fie descoperite de tinerii de azi, în primul rând de actualii elevi ai CNDV, responsabilizați de frumoasa moștenire pe care o au de dus mai departe.

Prin jertfele sale nobile și luminoase, Sighetul se regăsește pe el însuși!

preot prof. Marius Vișovan

Din când în când, pe „Salut, Sighet”, se întâmplă să apară câte un articol care se bucură de o atenție cu totul deosebită din partea cititorilor, a opiniei publice în general.
Așa s-a întâmplat în 10 decembrie curent cu articolul – protest al AFDP – Filiala Maramureș, care în câteva zile a întrunit un număr record de vizionări și de mesaje, în totalitate solidare cu subiectul articolului respectiv. Cu o zi înainte, Consiliul de Administrație al Colegiului Național „Dragoș Vodă”se „abținea” să aprobe, pentru a doua oară solicitarea Asociației „Firul Vieții”, privind așezarea unei plăci comemorative, cu numele profesorilor și elevilor întemnițați în timpul regimului comunist și, prima reacție a venit din partea conducerii AFDP – Filiala Maramureș, stârnind o adevărată avalanșă de comentarii, în marea lor majoritate decente și pertinente, și determinând, până la urmă, rediscutarea cererii Asociației.

În comentariul din 16 decembrie a.c. îmi manifestam încrederea „că gândul cel bun va învinge și vom uita și vom ierta, fiindcă vine Crăciunul, când se naște Mântuitorul și renaște speranța”. Sunt bucuros că nu m-am înșelat: în ședința din 22 decembrie Consiliul de administrație al Colegiului a votat, cu unanimitate!, în favoarea solicitării noastre. Le mulțumim și vă mulțumim tuturor celor care ne-ați fost alături în dorința de a nu-i uita pe cei care nu trebuie NICIODATĂ uitați.
Crăciun fericit și un an mai bun, cu pace și cu sănătate!

Ioan Ardeleanu – Pruncu, președintele Asociației „Firul Vieții” – Sighet