În perioada 2-5 iunie 2019, s-a desfășurat la Iași, CONCURSUL NAȚIONAL INTERDISCIPLINAR „CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE ÎN ROMÂNIA”, la care au participat 47 de echipaje formate doar din elevi din cadrul ciclului liceal. Concursul cuprinde două probe: prima probă constă în prezentarea unui portofoliu în care tema aleasă este analizată din punct de vedere istoric, religios, lingvistic, etnografic, sociologic etc., în care sunt evidențiate aspectele de interculturalitate. Tot aici este inclus și un proiect ce vizează păstrarea/perpetuarea obiceiului tratat în tema de cercetate.

Cea de-a doua probă implică susținerea/ilustrarea temei alese în care sunt corelate elemente din prezentarea audio – video cu expunerea propriu – zisă. De asemenea, recuzita trebuie să întărească specificul temei. Un alt element important este proiectul de conservare care scoate în evidență modul în care elevii s-au implicat pentru a prezerva moștenirea culturală în cadrul comunității din care fac parte.

Pregătirea pentru concurs presupune o cercetare temeinică, riguroasă, realizată pe teren. Aceasta trebuie să fie împletită cu cea orală. Întreaga competiție educațională este una complexă.

În acest an, echipajul județului Maramureș, calificat la națională în urma etapei județene, format din elevi de la COLEGIUL NAȚIONAL „DRAGOȘ VODĂ ” din SIGHETU MARMAȚIEI: VIDA FLAVIA (clasa a X -a B), ARBA ELEONORA (clasa a X -a A) și BELEA ANAMARIA (clasa a X -a D), sub îndrumarea prof. drd. DANIELA ANDRASCIUC, prof. dr. FLAVIU VIDA și prof. dr. GHEORGHE ANDRASCIUC, a obținut MENȚIUNE I, cu tema „PRACTICI MAGICO-RELIGIOASE LA ROMÂNII DIN MARAMUREȘ”.

Timp de 11 ani, profesorii amintiți, alături de echipajele formate de-a lungul timpului, au reușit să poziționeze CNDV-ul pe podium, obținând numeroase premii.

Felicitări, fetelor!

 Daniela ANDRASCIUC

Nu de puține ori te găsești în viață la o răspântie de drumuri, când, uneori, nu știi pe care să-l urmezi, traseul, finalitatea și consecințele oricăruia dintre ele fiindu-ți total necunoscute, obturate. Deși nu dai cu „zarul” pentru decizie, care este oricum urmarea unor judecăți, cât de cât făcute, nu întotdeauna alegerea se dovedește a fi fost bună și pot exista o mulțime de situații, de la cele mai plăcute, la altele de-a dreptul demolatoare. Nu-ți rămâne decât să faci corecții „de drum”, atât cât se poate, să cauți să te strungești, să ieși din cele rele, cu cât mai puține costuri, dar în demnitate, dacă ai aceste preocupări; fără ele ieșirile pot fi „mai ușoare”, la fel ca și valoarea lor. Este bine când drumul ales este cel bun și această încadrare să nu depindă numai de greutatea lui, ci, mai ales, de frumusețea, de demnitatea acestuia.

Am fost pus în situația unei astfel de răspântii, venită peste noi neașteptat, aș putea spune că un fel de situație dată, „picată” alături de noi. Cu tot caracterul întâmplător sau nedrept al acesteia, în aceasta nu se aflau multiple opțiuni, ci doar două: una bună, de demnitate, care putea fi cu costuri enorme, demolatoare, cum s-a și petrecut, și alta rea, care te scutea în fapt de orice griji și-ți putea fi făcută și o „strângere de mână”, acea strângere de mână ce-ți aducea beneficii murdare de viață și care te făcea părtaș la suferințele altora, de atâtea feluri, la asocierea cu torționarii în ideologia lor malefică, de opresiune a prietenilor, a cunoscuților și a semenilor tăi. Am fost pus în fața unui fapt dat, ce s-a produs, indiferent cum a venit: acela de a alege între refuzul de denunțare și trădare, cu consecințele grele ale acesteia și acela de a accepta trădarea, cu „beneficiile” ei. Am îmbrățișat prima variantă, în mod spontan, determinant, succesiv și definitiv, pentru aceasta neavând nevoie de alegere: în ființa mea nu exista germenul trădării, nu putea apărea, nu se putea dezvolta, de la început și pe tot traseul absența ei fiind continuă. Chiar dacă aceasta a determinat întemnițarea mea și, mai apoi, suprimarea dreptului la studii, cu multe consecințe până astăzi, bucuria acestei bogății a fost enormă, de neprețuit, pentru că pe talerul acesteia a fost pusă zălog viața însăși. La Cartea scrisă mai târziu, cu titlul: „Adolescență și Tinerețe Frânte„, am avut onoarea ca Doamna Ana Blandiana să-mi scrie o prefață, extrem de laudativă, „NECLINTIREA ÎN ONESTITATE”:… „a ajuns la închisoare fără să fi trecut niciodată prin fața unui tribunal, doar pentru că, elev fiind a refuzat colaborarea cu securitatea și a preferat să tăinuie decât să denunțe…iar ideea denunțării nu este numai exclusă, ci pur și simplu nu apare”.

Redau în continuare „Triada” acelor evenimente, cu consecințele lor imediate și de mai apoi, până în prezent, ele avându-și izvorul în aceeași răspântie amintită, repetată, cu toate suferințele și frumusețea lor.

Triada. Cele trei decizii de refuz a colaborării cu Securitatea, pe care le-am luat cu toată determinarea și convingerea, au reprezentat în viața mea puncte de explozii, cu consecințe multe și grele, de viață, pe lungi perioade de timp, pe care le-am avut în vedere, cu tot ce puteau aduce ele. Nu am regretat acele decizii nici în angajarea lor și nici în derularea acestora, cu îndurările lor prin atâtea necazuri, cu viața însăși amenințată. Dovada este dată de cele două cazuri de recidivă ce au urmat primului caz, când am fost întemnițat, deși îmi erau cunoscute efectele devastatoare ce puteau urma și care s-au și manifestat, din nou, sub alte forme, tot grele. De aceea le consider pe acestea, cu toată bulversarea de viață determinată de ele, ca o cunună de victorii, de împăcare și bucurii mai presus de orice prețuire, de neînlocuit, încrustate pe viu în viață, în trăirile ei, un medalion construit cu atâtea detalii și amănunte de suferințe, „forjări”, care-i dau strălucire mai mare ca a oricăror briliante prețioase, pentru că sunt vii, sunt din frânturi sângerânde de viață!

Dacă ți s-a permis totuși „să trăiești” în acea perioadă, după ce ai scăpat de toate urgiile criminale la care ai fost supus și ți s-a admis să exerciți o anumită activitate, în orânduirea ce le-a produs și din „zona” căreia nu puteai ieși, s-au găsit unii care să nu vadă normală această „păsuire” a torționarilor, să privească cu încruntare „permisul tău de muncă”, modest și poate nu la libera ta alegere, considerându-te „compromis”. Ne aflam în acel „Sistem” și existau aici doar două situații posibile: să trăiești în „libertatea” de afară, mulți sub sancțiuni „administrative”, sau în cea „interioară”, în detenție și aveai posibilitatea să-ți duci viața în demnitate sau în lipsa ei, în oricare dintre ele, atâta timp cât aceasta se derula. Era la alegere și fiecare a ales conform propriei conștiințe, a opticii sale de viață. Eu mi-am început studiile după închisoare, în domeniul științelor exacte, mai permisiv, credeam eu; le-am încheiat însă, cu multă greutate și persecuții, în 10 ani de la începerea lor, în loc de 4 ani, deși eram un student cu rezultate foarte bune, cu exmatriculare și alte multe sancțiuni administrative, urmare din nou a aceluiaș refuz de colaborator al securității. Mi s-a admis apoi practicarea profesiei însușite, după mulți ani și am activat ca profesor de matematici la un liceu, până la pensionare, care a venit și ea mai devreme, din cauza gravelor afecțiuni cardiace, determinate de atât de multe și grele „petreceri” de viață. De fapt, aceasta este singura manifestare de viață de acest fel, un „bonus” în avans și care nici nu a fost spre bucurie, celelalte, favorabile, venind toate și totdeauna cu multă întârziere, dacă au mai venit și n-au fost definitiv frânte. Dar un alt coleg, Man Nistor, cu peste 12 ani de detenție politică, considerat erou al închisorilor comuniste, a urmat și el studiile tot după închisoare, la o facultate umanistică și a profesat până la pensionare, predând limba franceză la un liceu din Tg. Mureș; au fost și ingineri, medici și de alte profesii. S-au auzit însă judecăți, afirmații sau întrebări, făcute fără drept și pe nedrept, precum: „dacă a făcut închisoare politică, cum a mai fost lăsat să lucreze în învățământ”, sau mai știu eu pe unde a lucrat? Dacă acestea erau gândite și exprimate de prigonitori în diferitele lor variante, le treceai cu vederea, cu totul, pentru că ei te vedeau definitiv pierdut, scos din drepturi, terminat. Dar, totuși, și aceștia au acceptat, până la urmă, încadrarea în muncă a celor osândiți, mai ales după 1964, având nevoie și fiind convinși de demnitea și calitatea profesională a acestora, au mai slăbit „strânsorile”. Ce te doare, este faptul că s-au găsit să manifeste astfel de gânduri cei ce au îndurat suferințe și nu cei care le-au produs, după o logică doar de ei știută. Cum ai putea să abandonezi această măreață bogăție, de credință, de onestitate și demnitate umană, de luptă împotriva „răului” atât de rău, când ți-ai pus în balanță pentru ea însăși viața?! Această bogăție nu se cumpără și nu se vinde nimănui, pentru nici o solicitare, nici o presiune, pentru că s-a obținut cu oferta vieții, fiind peste ea, prioritară acesteia! Probabil să le fi rămas în ADN-ul lor obiceiuri și practici securistice retardate, din alte timpuri. Să le păstreze sănătoși! Lumea-i largă, a totul și a toate cuprinzătoare!

Se vede și de aici cât de dezastruoasă a fost ideologia și practicile comuniste pentru oameni, care au produs și au conservat neîncrederea și suprimarea solidarității dintre ei. În acele timpuri, aproape nimeni nu avea încredere în nimeni, din cauza dislocării masive de oameni, de cunoscuți și prieteni de la domiciliul lor, care au fost transferați apoi în locații de grele suferințe, pentru foarte mulți, definitive. Dar se vede că s-a păstrat această neîncredere și suspiciune până în prezent și nu s-a reușit să se elimine din trăirile lor această optică, deoarece nu s-a reușit o decantare a binelui de rău și se lasă negurile acelor vremi să mai persiste printre oameni, să le întunece viața. Poate aceasta depinde și de puterea de pătrundere interioară în psihologia umană a unuia sau altuia, care pot așeza cu ușurință oamenii în locuri străine lor, la „grămadă”, fără a avea în preocupări eroarea, vina de a învinui nevinovații, prin care ei înșiși pot deveni vinovați, dacă ei condamnă, distribuie și exprimă cu „lejeriate” vinovății nevinovate.

Gheorghe BĂRCAN, fost elev al Liceului Dragos Voda, Sighet
31.05.2019, Minneapolis

N. R.: Redacția „Salut, Sighet!” îi urează domnului profesor Gheorghe Bărcan „La mulți ani!” cu multă, multă, multă sănătate!

Curcubeu

Mi-am urmat calea și am ajuns într-o pădure.
Animalele sunt libere.
Zboară pe cer un stol de păsări călător.
Mirabil, poate am plănuit cândva să ajung aici.
Am împlântat crucea în pământ și m-am pus lângă ea.
Am sperat să rămân înconjurată de trandafiri până la final.
Dar n-am ținut cont de timpul care trece și am negat că florile se ofilesc.
E noapte și plouă.
Stelele cad în ocean.
Furtună.
Mi-am zis că toate trec.

Am stat și am așteptat.
O furtună nu e permanentă.
Nu mă înalță doar zilele cu soare.
Ploaia curăță pădurea.
Acalmie.

La finalul ploii învie flori pe care le credeam moarte.
Se apropie dimineața.
Cerul devine senin.
Nu există conceptul de mai bine.
Nu există timp.
Totul e iubire.
Totul e armonie.
Am ales ce am vrut să fiu până m-am trezit.
Mi-am dat seama că basmul nu are un final.
Se desfășoară încontinuu.
Toate trec.
Ceea ce contează rămâne.

E ușor să las factorii externi să mă definească.
Mai ales cei traumatizanți.
Mă definesc doar dacă-i las.

Mădălina DANCI,
clasa a XII-a F, CNDV

foto: pinterest

*****
Hornuri fără fum –
iubita lipsind de-o zi,
de primăvară.

*****
Soare după ploi –
cărăbuș ascuns într-un
salcâm înflorit.

*****
Râul la vale,
fluture-n lanul de grâu –
haijin c-un creion.

*****
Flori de tei pe jos –
pui de bufniță țipând,
după furtună.

*****
Zăpezi de Munte,
pe umărul dezgolit –
fata morgana.

*****
Răsărit de Mai –
umbra templului în vânt
pe Muntele alb.

*****
Punte peste râu –
fotograf cu trepied,
pe pleoape grele.

*****
Mă iubește, nu…
tot așa de nouă ori –
coronițe-n Mai.

*****
Onomastică –
petale de trandafir
purtate de vânt.

*****
Somnul iubitei –
luna ce stă să cadă
la miezul nopții.

Marius VOINAGHI

Primii mei ani de educație nu s-au dovedit a fi foarte luminoși. În clasele I-IV am urât școala și abia așteptam vacanțele, să nu mai pomenesc de faptul că în examenele de la finalul clasei a IV-a am obținut niște note deplorabile, urmând să fiu repartizată la orele cu predare de după masă. Viitorul meu arăta sumbru, dar mie nu prea îmi păsa. Însă, lucrurile aveau să se schimbe în clasele V-VIII, unde am înțeles, în final, că educația era importantă pentru viitorul meu, cu toate că habar nu aveam ce voiam să devin.

Apoi a urmat liceul și absolut totul a luat o întorsătură neașteptată. Colegiul Național „Dragoș Vodă” este locul unde viața mea s-a schimbat radical deoarece aici am întâlnit legende vii. Și când spun legende nu mă refer la cele din cărțile cu povești. Nu. Mă refer la legendele care trăiesc printre noi, deghizate în oameni obișnuiți, dar care, prin „scânteia” lor, schimbă lumea în fiecare zi. Este vorba de cei șase eroi din “Făuritorii” (cartea mea), profesorii Gabriela Ilieș, Oanță Brîndușa, Marius Voinaghi, Nodiș Simona, Burcuș Andrea și Colopelnic Luminița. Ei sunt „profii” care, prin felul lor de a fi, prin iubirea, dedicația și pasiunea cu care își săvârșesc meseria m-au învățat faptul că viața nu înseamnă fuga după bani, stres și griji. Tot de la ei am învățat și faptul că în viață cu toții avem un scop care, dacă îl găsim și îl dezvoltăm, poate aduce roade nu atât pe plan personal, cât și pe plan global! Acum, poate că unii vor crede că exagerez folosind un cuvânt cu o asemenea rezonanță – global – dar dacă stăm să analizăm situația, meseria de profesor, dacă este făcută așa cum trebuie, chiar făurește lumea de mâine, modelând și formând viitoarele generații, generații care vor conduce și vor decide viitorul lumii de mâine. În acest context, putem observa deja imensitatea importanței acestei meserii care, dacă este de proastă calitate așa va fi și viitorul rasei umane.

Tocmai din acest motiv avem nevoie de cât mai mulți profesori precum „Făuritorii” mei. Probabil pentru mulți dintre voi cuvântul „profesor” desemnează o persoană plictisită de viață, închisă la minte, care vă sâcâie cu materia sa pe care nici nu știe să o predea ca lumea. Însă acești șase profi, pe care nu întâmplător i-am selectat drept eroii cărții mele, sunt cu totul diferiți și unici. Ei nu intră la clasă cu gândul să bage cât mai multă materie în elevi, pentru ca apoi să își încheie ora și să plece, fără ca măcar să schimbe două vorbe cu elevii, în afara materiei. Nu. Ei când vin la oră își propun să lege mai întâi o prietenie cu elevii, să aibă o discuție open-minded cu aceștia, să le dea sfaturi, să râdă împreună cu ei astfel că elevii ajung să-i placă și prin urmare, îi determină să le iubească și materia. De asemenea, meseria de ”prof’” nu este o meserie pe care o faci de dragul banilor ci, ca să fii un profesor de succes, trebuie să ai pasiune, devotament și iubire pentru meseria ta. Și asta este exact ceea ce fac acești șase profi – își iubesc meseria, iar acest lucru se resimte din momentul în care intră în clasă. Cu toții sunt senini și zâmbitori, transmițând această stare și elevilor. Iar odată ce elevii văd acești adulți împliniți și pasionați de munca lor, ei efectiv ajung să îi vadă pe acești profi drept modele și sunt determinați de conduita acestora să înceapă să își caute propria vocație și să o dezvolte.

În plus, „Făuritorii” sunt implicați nu doar în predare, ci și în viețile extrașcolare ale elevilor lor; le pasă de aspirațiile noastre, de talentele nostre și de dezvoltarea noastră personală. Toate aceste calități, atât spirituale cât și profesionale fac din acești șase profesori modele demne de urmat de către toate cadrele didactice din această țară, dar și din întreaga lume. Avem nevoie de cât mai mulți profesori precum „Făuritorii” pentru a crea un viitor mai bun, mai educat și mai plin de viață și bunătate.

Datorită acestor șase profesori am reușit să îmi descopăr vocația și puterea lăuntrică. Am ajuns să mă descopăr pe mine. E drept că în acest sens trebuie să îi mulțumesc în primul rând „profei” mele de engleză, Gabriela Ilieș, pe care încă din clasa a IX -a am văzut-o drept un model, iar în timp, după ce ne-am cunoscut mai bine, am ajuns să o văd ca pe un părinte spiritual care mi-a luminat calea și continuă să o lumineze. Ea a fost cea care mi-a deschis ochii prin „scânteia” ei și m-a ajutat să îmi descopăr vocația. Cea de profesor. Iar acum sunt pregătită să mă alătur „Făuritorilor”, care pentru mine sunt cei șase profi magnifici de la CNDV, dar sunt sigură că mai sunt mulți alți profesori „făuritori” în țara asta care își fac meseria din pasiune și devotament și cu ajutorul cărora, prin educație, vom reuși să făurim un viitor mai luminos pentru țara aceasta și, de ce nu, pentru întraga rasă umană.

P.S. – (către Făuritorii mei) sunteți o binecuvântare în viața mea! Vă respect și vă ador pe toți șase! 🙂

Evelin BATIZI,
clasa a XII F, CNDV

Vineri, 24 mai 2019, la Colegiul Național „Dragoș Vodă”, a avut loc a treia ediție a concursului interjudețean Dincolo de științe, un proiect destinat elevilor și cadrelor didactice de la Centrele de excelență din județele din Nord Vestul țării.

La deschiderea oficială, au luat cuvântul doamna inspector școlar Iuliana Mărieș – șef al Domeniului curriculum și inspecție școlară în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, doamna inspector școlar pentru management instituțional, prof. Andreea Fagi, domnul inspector pentru istorie prof.drd. Horațiu Vescan, domnul director al Colegiului Național Dragoș Vodă, prof.dr. Vasile Mih și prof.dr. Gheorghe Andrașciuc – coordonator al proiectului. La această ediție au participat 106 elevi și 43 de profesori de la Centrele de excelență din județul Maramureș și de la Centrul Județean de excelență Sălaj. Comisiile de evaluare au fost formate pe secțiuni: limba și literatura română – prof. Andreea Fagi – inspector școlar pentru management instituțional în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș și prof. Maria Lazăr de la Liceul Pedagogic Regele Ferdinand; limba engleză: prof. Claudia Hotea – Colegiul Național Dragoș Vodă și prof. Valeria Rus – Colegiul Național Dragoș Vodă; limba franceză: prof. Crina Voinaghi – Colegiul Național Dragoș Vodă și prof.dr. Claudia Rus – Liceul Pedagogic Regele Ferdinand; istorie: prof.drd. Horațiu Vescan – inspector școlar pentru istorie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș și prof.dr. Ovidiu Sechel – Liceul Pedagogic Regele Ferdinand; informatică: prof. Iuliana Mărieș – inspector școlar pentru informatică și TIC în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, prof. Ovidiu Roșca – Colegiul Național Dragoș Vodă și prof. Dan Bodnaruc – Colegiul Național Dragoș Vodă; arhitectură și agricultură: prof. Emilia Pop – Colegiul Național Dragoș Vodă și prof. Simona Nodiș – Colegiul Național Dragoș Vodă; inventică și electronică: prof. Alina Ilieș – Colegiul Național Dragoș Vodă și prof. Artur Felner – Colegiul Național Dragoș Vodă; chimie: prof. Nița Enache – Colegiul Național Dragoș Vodă și prof. Maria Tomoiagă – Liceul Tehnologic Marmația; fizică: prof.dr. Vasile Mih – Colegiul Național Dragoș Vodă și prof. Alina Ilieș – Colegiul Național Dragoș Vodă; matematică gimnaziu: prof. Gheorghe Gherasin – Liceul Pedagogic Regele Ferdinand și prof. Cornel Tivadar – Colegiul Național Dragoș Vodă; matematică liceu: prof. Irina Bîrsan – Colegiul de Arte, prof. Costel Cioclu – Liceul Teoretic Emil Racoviță și prof. Amalia Mihai – Colegiul Național Dragoș Vodă.

După încheierea prezentării lucrărilor științifice pe secțiuni a urmat premierea acestora tot pe secțiuni. Toate proiectele de cercetare vor fi publicate într-un volum colectiv.

Partener media al evenimentului: www.salutsighet.ro

Salut, Sighet!

La sfârșitul săptămânii trecute (17-19 mai 2019), echipa de gimnaziu a Colegiului Național ”Dragoș Vodă”, alcătuită din elevii (în ordinea meselor la care au jucat) Andrei Cătălin Mintău, Silviu Andrei Pontoș, Rareș Andrei Rodilă și Mihaela Ioana Trifoi, îndrumată de profesorul Zoltan Csillik, a participat in cadrul Gimnaziadei 2019 la Etapa Națională a ONSS la Șah, care s-a desfășurat la Complexul Olimpic „Sydney 2000”, din localitatea Izvorani.

După 7 runde, la finalul concursului, echipa CNDV-ului s-a clasat pe locul V, obținând astfel, mențiune. De reținut faptul că, CNDV-ul este singura unitate de învățământ din țară care s-a calificat în etapa națională a sportului minții la două categorii: gimnazial (echipe mixte) și liceal (fete și băieți).

Având în vedere că toți cei patru elevi se află în fața evaluării naționale le dorim mult succes și să nu uite îndemnul lui Pierre de Coubertin: ”Ai câștigat, continuă! Ai pierdut, continuă!”

Salut, Sighet!

*****

Nori suflați de vânt –
prieteni în livadă
discutând aprins.

*****

Ploaie de vară –
soare întins pe ziduri,
vânt întors pe dos.

*****

Marea la reflux –
barză… două, pardon trei,
iar lună plină.

*****

Munte în beznă,
soare ascuns în palmă –
luminiș cu flori.

*****

Ploaie rece-n Mai –
la marginea drumului
o floare de mac.

*****

Munți înzăpeziți –
bufoni ce plâng în oglinzi
seară de seară.

*****

Copilărie –
grădina bunicilor,
puf de păpădii.

*****

Mere coapte-n fân –
scrisori îngălbenite
în iarna lungă.

*****

Bătrân în balcon –
în rotocoale de fum
pierzându-se, dus.

*****
Aprilie-n zori –
mâna ei pe ochii lui,
cer acoperind.

Marius VOINAGHI

Elevul Iurca Berciu Darius Eduard (prof. coordonator Cornelia Hotea), clasa a X-a G, profil socio-umane, ambasador junior al Colegiului Național „Dragoș Vodă”, a participat în perioada 16-19 mai 2019, la Concursul Național de administrare de rețele și calculatoare, concurs finanțat de MEN și organizat de Universitatea Politehnică București.

Rezultatul este unul de excepție, dacă ținem cont de profilul pe care îl urmează elevul, premiul III la secțiunea Calculatoare 9-10 și locul IV la faza internațională, aceeași secțiune. Cu aceste diplome, Darius este admis cu nota 10, fără examen, la Facultatea de Automatică și Calculatoare București!

Ne bucurăm pentru el, suntem mândri de el și îl felicităm pentru aceste performanțe atât pe el cât și pe profesoara îndrumătoare prof. Cornelia Hotea!

Salut, Sighet!

Vineri, 17 mai 2019, la Colegiul Național „Dragoș Vodă”, Sighet, a avut loc întâlnirea de 20 de ani a clasei a XII-a A, promoția 1999, diriginte prof. Doina Voina.

Au spus prezent: Prodan Claudiu (inginer), Hojda Ciprian (economist, Director Grup Retail, BCR), Bârlea Adrian (medic stomatolog), Moldovan Claudia (farmacist, Cluj), Blaga Carmen (profesor de limba engleză), Koromoszlai Mihaela (UNICREDIT), Bodnariuc Dan, Pop Ciprian (antreprenor în domeniul IT, București), Ștețiu Adrian, Vancea Cristian (cadru didactic colaborator la UT Cluj-Napoca), Bogdana Negruțiu (domeniul asigurărilor, București), Timiș Carmen (farmacist), Rus Veronica (profesor de matematică), Marius Leordeanu (conferențiar universitar, București), Dorian Petrovici (lucrează în domeniul bancar în Cluj), Răzvan Ulici (Manager General, Societate Privată cu capital străin), Feier Raul, Bianca Spaczay (expert contabil), Mihăiescu Andrei (inginer IT, Cluj), Raluca Boboșan (profesor de informatică la CNDV).

La mulți ani! La cât mai multe reîntâlniri!

Salut, Sighet!