În filmul „Scurtcircuit” (proiectat la Sighet sâmbătă, 26.05.2018, la Școala de Muzică, Sala „Monica Chifor”), regizorul Cătălin Saizescu a atins multe subiecte sensibile și interesante prin care a încercat să ne trezească la realitate. Filmul o prezintă pe Melania, o adolescentă care se „alege” cu o sarcină nedorită. Se regăsesc probleme sociale: lipsa educației sexuale din școli, sistemul de adopție deficitar din România, focalizarea unor jurnaliști doar pe subiectele de scandal, stereotipiile, diferențele sociale peste care nu pot trece oamenii, faptul că biserica este mult mai venerată decât spiritualitatea și noi nu observăm ceea ce contează – să fim uniți și plini de compasiune. Prin arta cinematografică, se evidențiază astfel, probleme sociale bazate pe fapte reale.

Am stat de vorbă, în exclusivitate, pentru site-ul www.salutsighet.ro, cu regizorul Cătălin Saizescu și cu actrița Georgiana Saizescu (rolul asistentei), prezenți la gala sigheteană a filmului „Scurtcircuit” (organizator, Rotary Club Sighet).

Cătălin Saizescu: Acest film este o ficțiune inspirată din realitate, ne-am documentat intens, am studiat tot ce a însemnat parte de dosare, de procuratură, ne-am întâlnit cu toți oamenii care s-au implicat direct mai ales în partea de reconstituire a tragediei pentru că am încercat să fim destul de obiectivi. Nu am luat direct legătura cu cei care au avut de suferit: cu părinții victimelor sau cu asistenta de la Giulești. Inspirația vine din faptul că ambii copii pe care îi am cu Georgiana: Maria și Matei, sunt născuți în aceeași maternitate. În momentul în care a apărut această catastrofă efectiv m-am simțit ca fiind unul dintre acei părinți care puteau să aibă copilul la terapie intensivă, am luat-o destul de personal și mi-am zis că acest caz trebuie spus exact așa cum e pentru că are mult mai multe valențe. Tocmai de aceea filmul e prezentat din punctele de vedere ale diferitelor personaje care au fost parte din aceeași situație.

Mădălina Danci: Credeți că prin aceste povești de viață ați putut „atinge” mai mulți oameni? 
Cătălin Saizescu: Noi am încercat un soi de manifest artistic. Puterea de schimbare și această „revoluție” ar trebui să se afle în fiecare din noi. Noi putem să ne schimbăm pe noi, degeaba încercăm să dăm întotdeauna vina pe alții indiferent că e vorba de politică, de administrație sau de orice altceva. Până la urmă, fiecare dintre noi ar trebui să ne schimbăm și să fim mai responsabili, așa putem să mișcăm acest mecanism ancrasat. Căci nu degeaba titlul filmului tradus în engleză, acest Fault Condition, duce și cu ideea la o stare de blocaj.

Mădălina Danci: Credeți că prin acest film puteți schimba mentalitățile adolescenților?
Georgiana Saizescu: Eu cred că da, sunt mulți adolescenți care au văzut filmul și mi-au spus că au rămas impresionați. Tinerii au descoperit anumite sentimente pe care le aveau și nu știau că le pot avea. Eu cred că tinerii sunt viitorul. 

Viața noastră e un dar. Am venit aici ca să fim noi înșine. Avem puterea să ne exprimăm.
Să fim aici, atenți, conștienți. Ne ridicăm prin recunoștință, iubire, gânduri, cuvinte și acțiuni bune. Risipim întunericul doar prin lumina pozitivității. Noi putem face o schimbare. Oamenii sunt adevărații revoluționari.

Autor, Mădălina Danci
clasa a XI-a F, C. N. Dragoș Vodă

Uită-te în jurul tău! Sunt atâtea persoane diferite, fiecare cu o poveste pe care noi, poate, nu o știm.

E doar un suflet pierdut, într-o lume atât de mare, o lume atât de rea. L-ai privit o  singură dată și deja l-ai judecat. Recunoaște, toți facem așa. Îl doare sufletul, dar ascunde totul în spatele unui zâmbet. Acel zâmbet fals, care maschează nenumărate emoții, probleme sau, pur și simplu, o notă proastă. L-ai judecat mereu după cum se îmbracă, după religia pe care o are sau în funcție de starea financiară, pentru că așa suntem noi, ăsta e „trendul” în ziua de azi, ne credem perfecți, dar nu e așa.

Te-ai gândit oare și la persoana de lângă tine, la faptul că, dacă o critici mereu, chiar dacă nu îți arată, suferă? Nu, nu ai făcut acest lucru. Să îți spun și de ce? Pentru că trăim într-o lume în care cel de lângă noi nu mai contează, în care suferințele celorlalți devin motivul nostru de fericire, însă, toate astea sunt momentane. Pe tine te doare când cineva te judecă și, cu toate că încerci să te arăți indiferent, știm cu toții că acest lucru te afectează. Gândește-te puțin și la faptul că acel suflet nevinovat, poate a încercat să se schimbe sau să facă ceva ce îi place, dar întrebarea  „Ce vor spune ceilalți despre mine dacă fac asta?” i-a spulberat orice vis, orice dorință. Sunt siguură că, cel puțin o dată, ți-ai pus și tu această întrebare atunci când ai renunțat la ceva doar pentru a încerca să fii pe placul celorlalți. Dă-mi voie să-ți spun, exact la fel e și persoana de lângă tine! Sufletul tăcut care stă mereu deoparte, persoana pe care tu o consideri săracă sau, pur și simplu îl consideri imperfect din cauza fizicului.

Așa că, încearcă să nu mai distrugi suflete doar pentru a primi tu satisfacția dorită! După ce ai distrus un suflet, ori de câte ori vei încerca să îl repari, acesta se va sparge din nou în bucăți.

Autor, Ionela Teleptean,
clasa a X-a E, C. N. „Dragoș Vodă”

Sâmbătă, 19 mai 2018, elevii de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” împreună cu doamna prof. Claudia Dura, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, și numeroase personalități maramureșene, au participat la Băsești, Maramureș, la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri . Elevii i-au reprezentat, simbolic, pe cei 1.228 de delegați strânși în urmă cu 100 de ani în Alba Iulia.

Festivitatea a avut rolul de a-l comemora, în principal, pe Gheorghe Pop de Băsești, cel care a deschis adunarea de la Alba Iulia acum 100 de ani, dar și pe cei care au luat parte la aceasta. Invitații au fost numeroși, oameni și elevi din întreg ținutul Maramureș, îmbrăcați de sărbătoare, îmbrăcați cu straiele populare, fiecare reprezentând zona de unde vine, cum ar fi satele de pe Valea Izei (Bogdan Vodă, Rozavlea, Oncești, Bârsana etc), dar și sighetenii și băimărenii au purtat cu mândrie portul popular, cu care strămoșii lor au înfăptuit Marea Unire.

Oaspeți de seamă, Preasfințitul Părinte Iustin, corurile liceale, dar și programul artistic pregătit de fiecare grup, au constituit câțiva factori care au amintit de momentele unice ale Unirii de la 1918.

În calitate de invitați, totul ni s-a părut extraordinar! Să vezi atâta lume adunată pentru comemorarea unui eveniment istoric care a schimbat destine‚ a trezit în sufletele noastre o bucurie și o mândrie enorme, cursivitatea și înflăcărarea cu care a vorbit fiecare invitat ne-au proiectat, parcă, direct pe 1 decembrie 1918, eram acolo, așteptând să se înfăptuiască Marea Unire!

Gheorghe Pop de Băsești (n. 1 august 1835, Băsești– d. 23 februarie 1919) a fost un politician român din Transilvania, între 1881-1902 vicepreședinte, iar între 1902-1918 președinte al Partidului Național Român din Transilvania. În perioada 1892-1894 Gheeorghe Pop de Băsești a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în Austro-Ungaria. A fost unul dintre politicienii români condamnați la închisoare pentru susținerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiștilor de la Cluj în 1894. A prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

Autori: Mihaela-Delia Firișciac & Bogdan-Ionuț Mariș,
clasa a X-a G, Colegiul Național „Dragoș Vodă”

Universitatea de Vest din Timișoara, Departamentul de Asistență Socială al Facultății de Sociologie și Psihologie, a organizat Olimpiada de altruism, ediția 2018, concurs de promovare a comportamentelor pro-active și pro-sociale în rândul tinerilor liceeni.

Elevi din clasele terminale din toată țara, care s-au implicat în anul în curs în activități de voluntariat, au trimis povestea lor însoțită de poze.

Inspirată de activitățile realizate împreună cu elevii și profesorii de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” în cadrul Strategiei Naționale de Acțiune Comunitară (SNAC), Larisa Șuștic, elevă în clasa a XII-a F, a trimis o lucrare emoționantă despre proiectele de voluntariat întreprinse, relațiile create, sentimentele care au copleșit-o și mai ales răspunsuri la întrebarea: de ce unii oameni aleg să fie altruiști?

Având ca motto „După a iubi, a ajuta este cel mai frumos verb din lume”, lucrarea Larisei dezvăluie sufletul, gândurile și intențiile unei tinere care se pregătește pentru profesia de asistent social. Exemplele concrete de altruism, dublate de căldură sufletească și entuziasm, i-au făcut pe membrii juriului, profesori universitari, să-i acorde Premiul I, ceea ce îi aduce un loc bugetat la Facultatea de Sociologie și Psihologie, un pachet de cărți de specialitate cu autograful autorilor și vizitarea cu un cadru didactic universitar  a trei instituții de protecție socială.

Citând din lucrarea Larisei, „e important uneori să fim deschizători de drumuri”. Când dascălul se întâlnește cu astfel de tineri animați de dorința de a face un bine, de a aduce un zâmbet celor aflați în suferință, el poate deschide o cale. Larisa a ales această cale care se potrivește generozității, modestiei și implicării sale ca tot ceea ce atinge să devină mai bun și mai frumos.

N.R: Premierea va avea loc la data de 23 mai, la sediul Universității de Vest din Timișoara.

Prof. Luminița Colopelnic, consilier educativ

Coordonator lucrare, responsabil comisie SNAC

Încă din liceu am fost pasionată de perioada comunistă, pe care și mama mea a parcurs-o. Discuțiile de la orele de istorie și de acasă, mi-au amplificat dorința de a cunoaște amănunte despre această epocă ce ține de istoria recentă a României. Consider că există zone întunecate, nedevoalate publicului larg din perioada comunistă, de aceea continuă să mă preocupe investigarea epocii în care au trăit apropiații din familia mea. Comunismul a reușit să suprime democrația și să reducă la tăcere un popor, cu excepțiile de rigoare.

Ziarul Scânteia, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, mai ales în ultimii ani ce au precedat Revoluția din anul 1989, era încărcat de propagandă și osanale dedicate cuplului Ceaușescu, el “geniul Carpaților” și ea “savantul de renume internațional” își primeau meniul zilnic de lingușeli, plecăciuni, aplauze furtunoase, din partea jurnaliștilor de curte, dar și a oamenilor de cultură ce se prostituau pentru funcții călduțe sau pur și simplu din frică. Critica sau observațiile neconforme realismului socialist erau pur și simplu excluse, deviațiunile anti-sistem de neconceput, opozanții reduși la tăcere. Securitatea omniprezentă veghea cu duritate la menținerea liniștii cuplului prezidențial, hotărâtă să pedepsească orice formă de dizidență în “iepoca” de aur.

Uniunea Scriitorilor din România, de sorginte proletcultistă, edita în tiraje impresionante operele inestimabile ale Tovarășului, iar orele de “religie socialistă” sau, altfel spus, de educație comunistă, erau croite pe același calapod al preamăririi “iubitului fiu al poporului”. Populația hrănită pe cartelă, cu pâinea raționalizată “științific”, fără lumină și curent electric în locuințe, lipsită de minime condiții de trai, a apei calde și-a săpunului, era terorizată de tembelismul și absurditatea reprezentanților clasei muncitoare dar… mămăliga nu exploda.

Festivalul Cântarea României, al “culturii și educației socialiste”, inventat în anul 1976, pin manifestările culturale ce-l compuneau, a devenit o platformă de adulare a președintelui pe viață al României, purtătorul de sceptru regal, zeul înțelepciunii și atotștiutorul veșnic.

Sistemul de represiune și propagandă era infiltrat în toate celulele societății românești din acei ani de sumbră amintire, singura imagine vizibilă, permisă, admisă era doar… Conducătorul Iubit.

La inițiativa domnului Marius Voinaghi, profesor de istorie la C. N. „Dragoș Vodă”, vineri, 27 aprilie 2018, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, a găzduit lansarea „Ghidului ilustrat al comunismului românesc” coordonat de Asociația Forum Apulum din Alba Iulia, în care, încercăm o abordare diferită a acestor 50 de ani de dictatură pentru a face ca mesajul să fie simplu de înțeles și de reținut, prin a pune accentul pe ilustrații realizate de artiști români – Dan Perjovschi, Saddo, Ana Kun, Livia Coloji, Răzvan Cornici, George Roșu, Andreea Ilisăi, Dragoș Boțcău și Bogdan Topîrceanu sunt cei care și-au oferit voluntar munca pentru acest ghid. (Forum Apulum)

Urmăriți și reportajul audio:

Evenimentul a fost moderat de muzeograf Andrea Dobes – Fürtös. Partea de concluzii a fost prezentată de Marius Voinaghi, coordonatorul Cercului de Istorie „Gemina”.

Autor, Sebastiana Joicaliuc,
studentă anul I, Jurnalism, UBB Cluj-Napoca

„Ce apreciezi la mine?”
„Ești foarte frumoasă, ai niște ochi superbi, arăți bine…”

Cu toții suntem obișnuiți să facem astfel de complimente, să le primim sau, cel puțin, să le auzim în jur. Dar, oare, se rezumă totul la atât?

Adevărul e că ne place să primim complimente de acest gen, ne place să ne simțim frumoși, și asta, mai ales dacă avem îndoieli în această privință. N-aș numi-o ca fiind drept problemă contemporană. Lumea dintotdeauna a avut idealuri, idei despre cum „ar trebui” să arătăm și tehnici prin care să ne apropiem de acest „model standard”. Însă, aici se strecoară greșala și naivitatea omenească. Suntem diferiți, am fost creat diferiți, iar diversitatea ne face atât de frumoși!

Trăim într-o lume cufundată în superficialitate, cu toate acestea, există și multe persoane care consideră că modul în care arăți nu contează, însă, deși îndrăgesc acest tip de persoane, țin totuși să le contrazic, pentru ca DA, înfățișarea contează, prima impresie contează, pe scurt, lucrurile care te atrag prima dată la cineva. Am fi ipocriți dacă am nega asta, pentru că ne place frumosul, e normal să ne placă, să ne atragă, să ne facă să dorim să aflăm mai multe despre acel cineva. Dar, nu uita, deși ASPECTUL ATRAGE, CARACTERUL PĂSTREAZĂ! Dacă am pune accentul numai pe frumusețea exterioară, am fi asemenea unui măr mare, roșu și sclipitor, care te determină să-l cumperi, însă, odată ajunși acasă, în momentul când îl curățăm de coajă ne dăm seama că în interior e putred, iar atunci frumusețea lui nu il mai ajută cu nimic, sfârșind la gunoi.

Consider, mă repet, că aspectul contează, dar, în comparație cu caracterul, acesta este de zeci de ori mai neînsemnat, motiv pentru care ar trebui să ne pese măcar la fel de mult de CINE suntem, cum ne pasă de cum arătăm, să ne gândim măcar la fel de des la personalitatea noastră, pe cât de des ne uităm în oglindă, și când observăm că avem de făcut îmbunătățiri, să nu ezităm să le facem.

În concluzie, aranjați-vă dacă asta va face să vă simțiți bine, căutați o versiune cât mai bună a înfățișării voastre dacă asta vă face să fiți fericiți, simțiți-vă frumoși și frumoase, însă nu puneți niciodată, dar niciodată, mai presus frumusețea exterioară decât cea interioară, pentru ca veți fi dezamăgiți de rezultat…

Autor, Mădălina Rednic,
clasa a IX-a F,
C. N. „Dragoș Vodă”, Sighet

Foto: Adrian Almași, clasa a XI-a G, C. N. „Dragoș Vodă”

Vineri, 27 aprilie 2018, de la ora 12:00, în sala de conferințe a Memorialului Sighet, are loc lansarea „Ghidului ilustrat al comunismului românesc – Partidul te vrea tuns”.

Mitul superiorității României comuniste insistă să revină în discursul public. Auzim periodic fraze precum „toată lumea avea o casă”, „toată lumea avea serviciu”, care nu rezistă la o privire mai profundă.

„Ghidul ilustrat al comunismului românesc” este un răspuns la aceste mituri: încercăm o abordare diferită a acestor 50 de ani de dictatură pentru a face ca mesajul să fie simplu de înțeles și de reținut, prin a pune accentul pe ilustrații realizate de unii dintre cei mai buni artiști români. (Forum Apulum)

Evenimentul de lansare va include prezentarea ghidului, discuții cu Ioan Ilban – fost deținut politic și președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici Sighet, precum și o expoziție despre miturile și realitățile perioadei comuniste.

Eveniment organizat de Forum Apulum, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet, și Cercul de Istorie „Gemina” al Colegiului Național „Dragoș Vodă”.

Bine v-am găsit! Eu sunt Antonia Ștețiu… și sunt considerată o membră a “generației Z”. Deși am doar 13 ani, adevărul este că aș putea sta 24 de ore pe telefon, dar uneori mă plictisesc, iar acum, am descoperit pasiuni noi, pe care nu m-am așteptat sa le aflu vreodată.

Cred că ar fi bine să vă dau mai multe detalii despre mine. În general unii oameni mă cunosc drept “nepoata sculptorului Bledea”, iar lucrul acesta mă bucură enorm de mult, dar mi-ar plăcea să fiu cunoscută și pentru ceva ce am realizat eu, așa că, m-am apucat să… scriu.

Prima mea pasiune, a fost muzica. Țin minte că încă de când eram copilaș foarte mic mi-a plăcut să cânt, chiar dacă știam că nu am voce, dar sunt copil, așa că… prefer să visez! Aveam microfon și tot ceea ce trebuie ca să pot susține un “concert”, iar după aceea am învățat să cânt la pian. Cântam… chiar dacă nu știam cuvintele și mă distram enorm de mult. Cu timpul am crescut și am înțeles un lucru… nu am talent la muzică, darș să fiu sinceră, și acum mai fac uneori câte un mic show.

Dacă nu mă înșel, a doua mea pasiune a fost actoria. Ador să recit, să mimez, să imit și mai ales… să povestesc. Pot tărăgăna la infinit. La un moment dat, am vrut sa fac o profesie din chestia asta, dar am renunțat.

Cu toate astea, cred ca pasiunea mea cea mai mare a fost și este… scrisul. Unii oameni nu mă prea înțeleg de ce îmi place să scriu sau cum am răbdare. Ei bine, răspunsul este ușor: când faci ceva ce îți place, ai răbdare și inspirație, sau cel puțin asta este părerea mea. Am scris multe texte care au rămas neștiute și nu prea cred că le va afla cineva vreodată, să fiu sinceră, pentru că… mai tot timpul găsesc câteva lucruri care nu îmi convin și vreau sa le schimb. (Știu că sunt o persoană complicată, dar așa sunt eu!)

Știu că pasiunile mele sunt cam… ciudate și că alți copii de vârsta mea gândesc diferit față de mine dar, așa sunt eu… și mă bucur că măcar prin ele îmi pot exprima sentimentele, gândurile dar și ideile.

Așadar, “keep in touch”, voi reveni!

Antonia Ștețiu
clasa a VII-a,
Colegiul Național “Dragoș Vodă”

În perioada 01 aprilie – 06 aprilie 2018, la Colegiului Național Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, Prahova, s-a desfășurat a 54 – a etapă națională a Olimpiadei de Fizică. Din județul Maramureș au participat 13 elevi care au obținut următoarele rezultate:

Singura elevă din Sighet calificată la etapa națională  a olimpiadei de fizică, Anastasia Herbil, din clasa a VI-a de la C. N. „Dragoș Vodă” din Sighet ne-a oferit câteva impresii „la cald”:

Olimpiada Națională de Fizică a fost, pentru mine, o experiență de neuitat, prima aventură în lumea fizicii. Rezultatul, după părerea mea, a fost unul mulțumitor, aducându-mi un zâmbet pe buze și o medalie la gât. Cu toate că sunt mai nouă în „gașca” olimpicilor la fizică din Maramureș, pot spune că abia aștept olimpiada de anul viitor, o oportunitate de a mă întrece pe mine însămi din nou. Bineînțeles, pentru a ajunge aici, unde mi-am propus, a fost nevoie atât de inspirație, cât și de transpirație. În ultima lună, orele de clasă au fost înlocuite de lecții noi, probleme și lucru în laboratorul de fizică, sub îndrumarea profesorului Mih Vasile, căruia i se datorează o parte din rezultatul meu.

Pentru a atinge acest nivel, sacrificiile nu pot fi trecute cu vederea. Degetele murdărite de cerneală vorbeau în locul meu, în timp ce colegii de clasă îmi duceau dorul de parcă aș fi fost deja plecată. Nu pot spune că regret, deoarece nici un minut nu a fost timp pierdut. Toate clipele, orele, zilele de muncă s-au adunat la un loc, și din toate, amestecându-le cu un strop de sclipire și istețime și niște sprijin din partea profesorului și a familiei, am construit o potecă spre rezultatul ce ne-a făcut mândri pe toți.

Fiind primul meu an în ținutul fizicii, olimpiada a fost singurul concurs considerabil la care am participat, deocamdată. Însă, trecând de această materie, aș zice că nici la matematică nu stau rău. Anul trecut, spre marea mea surprindere, m-am calificat la Olimpiada Națională de Matematică, având cel mai mare punctaj pe Maramureș, împreună cu un elev de la Colegiul Național „Vasile Lucaciu”, Baia Mare. Anul acesta, punctajul meu a fost al treilea pe județ. Mai pot zice că și la partea literară mă descurc destul de bine. Printre pasiunile mele se numără poezia și proza, deși nu mi-am împărtășit lucrările în concursuri notabile; de mai mulți ani, îmi aștern prin caiete și prin foi trăirile și gândurile cele mai profunde, păstrându-le pentru mine.

Performanța devine, încet, încet, tot mai familiară pentru mine, cu fiecare rezultat și medalie de prin concursuri. Tot ce aș putea zice e că, pentru a ajunge aici, nu poți lucra cu forța. A-ți plăcea ceea ce faci e un factor extrem de important pentru a atinge succesul. Desigur, e nevoie și de sclipire, talent, niște lucruri pe care le primești la naștere și pe care le îmbogățești odată cu trecerea timpului. Apoi, menționez o vorbă foarte cunoscută între olimpici, constituind o parte din secretul performanței: „1% inspirație și 99% transpirație!”

Unii spun că nu merită tot efortul, tot stresul pentru olimpiade și concursuri. Alții sunt de părere că elevii sunt obligați de părinții lor, sau că își pierd degeaba copilăria. Ei bine, eu nu sunt de acord. O minte înzestrată e precum o floare – înflorește numai când cel care o are este dispus să o ude (numai că aici, munca ține locul apei). Olimpicii toți fac totul din plăcere, și spun asta atât din propria experiență, cât și din cea a celorlalți mici fizicieni. Așa că da, merită să depui muncă și efort atâta timp cât asta vrei tu. Pentru că, dacă este din propria voință, nu ți-ai irosit copilăria pentru performanțe. Ți-ai petrecut-o fericit, cu manualele în brațe. (Anastasia Herbil)

Felicitări elevilor pentru rezultatele obținute, profesorilor pentru pregătirea elevilor și părinților pentru susținere!

Brîndușa Oanță

La începutul lunii aprilie (04.04.2018-07.04-2018), la Târgu Jiu s-a desfășurat Olimpiada Națională de Informatică, secțiunea gimnaziu, la care a participat și lotul maramureșean, alcătuit din elevi de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Sighet și de la Colegiile „Gheorghe Șincai” și „Vasile Lucaciu” din Baia Mare.

În urma probelor, au fost desemnați laureații care au obținut medalii strălucitoare: cea de aur, Iulia Hosu, clasa a VIII-a, C.N. „Dragoș Vodă” (prof. coordonatori, Amalia Mihu și Ovidiu Roșca); medalie de bronz, elevul Alexandru Florea, clasa a V-a, C.N. „Dragoș Vodă” (prof. coordonator, Amalia Mihu), și medalie de argint, Alexandru Mărcuș, clasa a VII-a, C.N. „Gheorghe Șincai” (prof. coordonator, Diana Contraș). Toți cei trei elevi au participat și la proba de baraj în vederea selectării în lotul național.

Din lot au mai făcut parte: Ilieș Luca, clasa a VI-a, prof. coordonator, Bodnariuc Dănuț; Dolca Diana Alina, clasa a VII-a, prof. coordonator, Burcuș Andrea; Mujdar Milan, clasa a VIII-a, prof. coordonator, Mihu Amalia – de la C.N. „Dragoș Vodă”, Sighet, iar din Baia Mare, elevii Ioniță Sebastian-Filip, clasa a VI-a, C. N. „Gheorghe Șincai”, prof. coordonatori Roman Ciprian și Pintescu Alina; Diaconescu Răzvan, clasa a VII-a, C. N. „Vasile Lucaciu”, prof. coordonatori Diaconescu Adriana și Bonto Alina.

Seria rezultatelor excepționale de la C. N. „Dragoș Vodă” continuă! Felicitări și Sărbători Minunate!

Salut, Sighet!