Societatea noastră se dezvoltă continuu sub stindardul capacității omului de a lua deciziile corecte pentru destinul său, cât și pentru prezentul menit să reprezinte o etapă definitorie în evoluția sa. Stagnăm din comoditate. Preferăm ca alții să ia hotărârile în locul nostru. Ezităm atunci când suntem chemați la vot, dar organizăm greve și scandări în piețele mari ale țării atunci când conducătorii aleși provoacă pierderi. De ce? De ce nu am putea să evităm neplăcerile ulterioare? De ce nu am putea să îmbunătățim prezentul pentru copii, în loc să ne rezumăm la sintagma „Noi oricum nu mai putem schimba nimic.” Iubim să milităm pentru păstrarea valorilor Antichității, însă atunci când se pune problema de a le practica, preferăm să ne lăsăm pradă dulcelui somn al indiferenței.

Poate, ne dorim să fim în tendițe, de aceea ne rezumăm la simple idei irosite în vânt sau poate, am uitat ce înseamnă ele cu adevărat. Ne amintim de personalități precum Cicero, ale cărui fapte le privim cu superficialitate, gândindu-ne că fiecare dintre noi ar proceda la fel, însă atunci când țara se îneacă în corupție, preferăm să-l judecăm pe cel de lângă noi spunând că nu ajută cu nimic, în loc să fim chiar noi cei care am face-o. Totul începe cu acel impuls interior, astfel că azi, aleg să schimb ceva, să depășesc măcar cu un procent ignoranța… să-mi reamintesc ce înseamnă valorile Antichității.

Marcus Tullius Cicero, personalitate emblematică a emisferei politice, oratorice și filosofice din toate timpurile este cel care concepe cele patru „Catilinare” (In Catilinam orationes quattuor) prin intermediul cărora dezvăluie conspirația pusă la cale de Lucius Sergius Catilina, candidat, pentru a treia oară consecutiv, la funcția de consul în cadrul Senatului Roman. Calea legală spre consulat fiindu-i închisă, Catilina pune la cale un complot. Începutul direct al primei Catilinare, „Exordium ex abrupto”, abundă în interogații retorice menite să destrame planul lipsit de scrupule al lui Catilina – cel de a răsturna forma de guvernământ și de a-i asasina pe cei doi consuli aflați în funcție, Marcus Tullius Cicero și Caius Antonius Hybrida.

Corupția generează similitudini negative între ceea ce a însemnat societatea antică și ceea ce ne este dat să vedem azi. Individul, deși incompatibil cu statutul dorit din cauza anumitor calități esențiale necesitate, își dorește să-și atingă scopul apelând la metode ilegale. Diferența este că, din păcate, societatea noastră acceptă aceste metode în multe dintre cazuri, refuzând să acționeze asemenea lui Cicero, pentru a beneficia de anumite aspecte ulteriore. Merită, oare, să ne vindem destinul și demnitatea pentru incorectitudine? Merită să suportăm incompetența oamenilor care și-au primit funcția pe nedrept în schimbul unui teanc de bani sau diverse servicii infime?

Cicero a considerat că răul trebuie tăiat de la rădăcină, motiv pentru care incipitul abrupt marchează calitatea de orator al acestuia, întrucât, deși Cicero nu se afla în posesia dovezilor, fusese crezut de majoritatea auditoriului – „Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? Quamdiu etiam furor iste tuus nos eludet?” (Până când, în sfârșit, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră? Cât timp, chiar, furia asta a ta își va bate joc de noi?).

Adesea, este de ajuns să ascultăm acea voce care ne îndeamnă să nu rămânem indiferenți la ceea ce este incoerent în demersul vieții noatre sociale. Tumultul cuvintelor rostite de Cicero va persita și asupra următoarelor Catilinare, în cadrul cărora, consulul amintește pericolul pe care continuă sa-l reprezinte aliații lui Catilina, chiar și după exilarea lui. Cicero nu se limitează la cuvinte risipite în vânt, ci aduce dovezi solide pentru a demonstra veridicitatea discursului său, probe constituite de scrisorile către alobrogi, prin care aceștia erau atrași in complot. Cicero nu militează doar pentru apărarea funcției sale, ci și pentru a îndepărta orice pată de nedreptate de pe veșmântul societății pe care o conduce, Catilina devenind un exemplu negativ prezentat în plen. Acesta este momentul în care mulțimea se remarcă în mod indirect, deoarece calitatea conducătorului dovedește competența poporului, motiv pentru care trebuie să fim conștienți că cel ce devine conducătorul propriei națiuni, reprezintă vocea noastră. Nu permiteți să se audă altceva decât ceea ce gândițti cu adevărat!

Așadar, actualitatea socială și politică, deși fundamentată pe baza valorilor promovate în spațiul antic, necesită cu ardoare să nu dea uitării ce reprezintă ele cu adevărat, să nu renunțe la a acționa și a se exprima în numele binelui național, întrucât dincolo de aparențe, țara devine reflexia individualității noastre umane.

Hotea Maria-Manuela
clasa a XI-a E, C.N. „Dragoș Vodă”

Vineri, 17 noiembrie 2017, ne-am hotărât să schimbăm ceva. Să creștem spiritual. Așa că ne-am dat întâlnire cu trei personalități sighetene și ne-am propus să numim evenimentul „Ceai cu poeții”. De care ceai? Nu contează. De care poeți? Formidabili – sau, cum îi place Antoniei Luiza Dubovici (Zavalic), una dintre invitatele noastre, să spună: „Poet(ul) – un preafericit bolnav incurabil” (fragment „Din cugetările (mele) de astăzi”).

Marin Slujeru ne-a făcut onoarea de a ne împărtăși cunoștințele sale despre cultura japoneză și Haiku,  poezie japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe. Poetul Marin Slujeru nu este străin de această „formulă”. Obiectivitatea și tema naturii sunt surprinse într-o manieră surprinzătoare.

Cel de-al treilea oaspete cu care am avut șansa să schimbăm idei este Ion Mariş, fondatorul și coordonatorul Editurii Valea Verde. Ion Mariș s-a dovedit a fi o persoană ambițioasă care a reușit să-și îndeplinească visele printr-o muncă nu tocmai ușoară și prin pasiune.

Și, nu în ultimul rând, moderatoarea întâlnirii „Ceai cu poeții”, prof. Brîndușa Oanță de la C.N. Dragoș Vodă, care a impulsionat exprimarea sinceră a câtorva păreri ale tinerilor prezenți la acest eveniment inițiat de dumneaei.

Este o adevarată oportunitate să ai in fața ta oameni care îți vindecă întreaga ființă prin cuvintele pe care le aștern pe foaie. Mi-e greu să transpun în câteva cuvinte amalgamul de emoții pe care le-am trăit la această întâlnire, căci ele îmi vor rămâne mereu sub forma unui autograf al sufletului. (Mihaela)

Consider că această întâlnire a avut un impact mare în dezvoltarea mea personală, deoarece acești trei oameni au venit la întâlnirea cu noi gata să dea din casă tainele scriitoricești și învățăturile pe care le-au aflat de-a lungul unei vieți de om. Cuvintele spuse de aceștia m-au motivat să lupt pentru visele mele, indiferent de obstacole. Respect! (O. Andrei)

Întălnirea de astăzi cu scriitorii din Sighet m-a relaxat atât fizic, cât și mental! Impresionantă a fost răbdarea și atenția la detalii de care au dat dovadă poeții, răspunzând la fiecare întrebare pe care eu și colegii mei o adresam. Nu mă așteptam! Recunosc faptul că voi citi cu plăcere versurile acestora, fiindcă fără doar și poate transmit o emoție aparte. (Larisa)

Astăzi am realizat că poezia poate fi şi o treaptă către iluminare. Autorii care au venit în clasa noastră şi-au prezentat versurile, o parte din ființa lor, o trăire. Logica poeziei reprezintă pentru fiecare altceva. Fiecare cuvânt care apare în opera pe care o creează are o poveste şi o imagine (un miraj, o halucinație) anume pentru ei. Poeții sunt la fel ca umbra pe care o cauți vara când vrei să te fereşti de soare. Ei te introduc în lumea lor.  Pentru mine această zi a venit cu multe învățături şi m-a încurajat să scriu. (Mădălina).

A consemnat Mirela Costinar & clasa a XI-a F, CNDV

Cum am ajuns eu la concluzia asta care ar putea fi negată de majoritatea oamenilor din iubita noastră patrie? Îmi amintesc perfect momentul în care m-am hotărât să plec. Bucătărie, ceai, discuții, Alexandra. Mie-mi trebuie 5 minute să mă uit la ea și deja-mi vin ideile. Merci!

Uite-mă-n Danemarca, cu oameni de acasă la tot pasul – nu glumesc – pe care-i recunosc fie după limbajul pe care nu-l pot detalia aici, fie după „Aaaa, ești româncă! Credeam că eşti din Rusia.”

Primul român pe care l-am întâlnit a fost un beţiv. Stătea pe-o bancă în centrul oraşului cu sticla de vodcă lângă el şi cu ţigara în mâna stângă. Se uita în jur. Tare-aş fi vrut să ştiu la ce se gândea. Ce credeţi? Ştia că-s de-a lui. Cred că m-a întrebat dacă am ceva de băut. I-am zis că facem să fie bine.
Şi am continuat să cercetez.

Ca şi un om cu o lupă, ochelari rotunzi şi o haină lungă, maro, m-am făcut detectiv. Mă uitam în stânga şi-n dreapta, poate, poate mai găsesc pe cineva „de-al meu”.

Ce credeţi?

Trec zilele şi se face ieri, când mă hotărăsc să mă duc şi eu pe undeva să-mi caut motivaţia. Faţă-n faţă cu trei doamne superbe care încep să vorbească despre carierele lor pentru simplul fapt că vor să inspire noii studenţi, cei care poate nu mai ştiu pe unde să o apuce.

Manager, webdesigner, antreprenor, taximetrist, director, director, cântăreţ, tehnician, câte şi mai câte. N-aveam idee că la sfârşit voi avea o revelaţie. Îmi iau felia de tort şi ascult. Toate vorbesc limba română. Îmi ridic capul din farfurie şi le întreb fără să mă mai gândesc la nimic « Sunteţi românce? ». « Da! »

Românii noştri sunt aici și dincolo, fac cea mai bună treabă şi, în majoritatea timpului, zâmbesc.
Venisem aici cu scopul de a fura puţină meserie, eu chiar voiam să văd de ce suntem aşa de diferiţi, de ce la noi uneori nu se poate iar oamenii pleacă şi brusc totul devine posibil. Pentru că aici au oportunităţi, pentru că aici românii sunt trataţi la adevărata lor valoare şi chiar suntem buni. Cand zic buni, mă refer la inteligenţi, motivaţi să muncim, să învăţăm şi să ne dezvoltăm.

Românii mei sunt peste tot şi îi conduc, uneori, până şi pe cei de aici. Românii noştri îşi deschid afaceri, iar când vor să fluiere, fluieră doar că nu în ţara lor. În ţara lor s-ar putea să nu fie băgaţi în seamă pentru că deja sunt alţii mai buni care fluieră de zeci de ani şi-ar mai fluiera crezând că sunt nemuritori.

De azi cred în noi mai mult decât am crezut vreodată şi ajung la concluzia că pe zi ce trece demonstrăm din ce în ce mai mult că suntem opusul a tot ceea ce credem noi că suntem. România e o țară faină, cu oameni faini din care majoritatea aleg să plece, dar ce credeţi? Reuşesc. Am sute de exemple și încă număr, sper ca într-o zi să fiu şi eu unul dintre ele, promit că-mi fac o poză şi le-o trimit „ălora mai mari decât cei mici”, să vadă ce fericită sunt. Poate aşa mă vor crede.

Autor, Daiana Opriș
studentă la Bussines Academy Aarhus, Danemarca

În primul rând, am o întrebare: v-ați gândit vreodată ce înseamnă să fii voluntar? A fi voluntar înseamnă să oferi timpul, energia și abilitățile tale unei organizații caritabile fără a avea așteptări financiare. A fi voluntar înseamnă a oferi dragoste, a împărți fericire și a lega prietenii, cel mai important lucru într-o organizație non-profit.

De ce alegem să fim voluntari?
Alegem să fim voluntari pentru a împărtăși ideile noastre și pentru a le pune în practică;
Pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de timpul, experiența și abilitățile noastre;
Pentru că a fi voluntar înseamnă să ne maturizăm, să învețăm mai mult despre viață și să simțim satisfacția unui lucru bine făcut;
Pentru a aduce bucurie, dragoste și pentru a împlini visele celor care au nevoie de un vis împlinit pentru a se ridica în picioare să își ia viața în brațe și pentru a-și construi propriul drum.

Sunt sigură că măcar o dată ați auzit de acest cuvânt ,”voluntar” , dar nu v-ați întrebat ce se află în sufletul unei asemenea persoane când împlinește un vis unui copil. Cu toții, de când eram mici copii, aveam, cel puțin, câte un vis – unii am avut norocul să ne fie împlinit visul, alții nu – atunci, haideți să ne implicăm în împlinirea viselor celor care nu au avut norocul pe care noi l-am avut! Haideți să cooperăm nu doar prin vorbe, ci și prin fapte .

Știți ce înseamnă să fii copil ?
Să fii copil înseamnă să crezi în dragoste, să ai credință. Înseamnă să fii atât de mic, încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche, înseamnă să transformi bostanii în calești și șoriceii în vizitii, josnicia în noblețe și nimicul în orice, căci orice copil are o zână – nașă în sufletul lui .

Haideți să nu lăsăm visurile copiilor sa treacă pe lângă ei ca un pescăruș furând pește de la pescari. Să nu lăsăm copilăria să fugă pe lângă ei, fără ca ei să simtă cu adevărat dragostea de copilărie.

O grupă de elevi voluntari ai Colegiului Național „Dragoș Vodă” din Sighetul Marmației a realizat activități caritabile în cadrul Centrului Școlar de Educație Incluzivă, participând, împreună cu profesorii coordonatori (Luminița Colopelnic – responsabil SNAC – Strategia Națională de acțiune Comunitară, Daniela Andrașciuc, Simona Nodiș și Lenuța Petrovan), la…”Ziua fructelor și a legumelor”. Copiii s-au simțit foarte bine alături de elevii care au încercat să se apropie cât de mult au putut de viziunea – eco a micuților îngeri. Elevii le-au spus povești și au participat alături de ei la reprezentarea grafică a grădinii de fructe și legume din visele acestor copii, manifestând o dragoste și afecțiune speciale pentru micuți.

Voluntarii au oferit fructe mărturisind că au învățat ce înseamnă să dăruiești și să primești dragoste sinceră din partea unor copii deosebiți. În ochii copiilor se citea bucuria, dragostea dar și faptul că va urma o perioadă foarte frumoasă în viața lor deoarece elevii voluntari vor continua să îi viziteze și să împartă cu ei bucuria și dragostea care sălășluiește în sufletul lor.

Concluzia pe care o tragem din această activitate: voluntarii nu au doar mult timp liber, ei au o inimă în care îi implică pe acești spiriduși drăgălași și doritori de afecțiune. Haideți să fim fericiți și să împărtășim fericirea noastră cu toate persoanele care au nevoie de noi și de sprijinul nostru sufletesc, să fim alături de ei și să îi ajutăm să găsească drumul cel bun, drum care să le aducă vise împlinite și mai ales împlinire sufletească!

Autor, Nistor Georgiana
Colegiul Național ,,Dragoș Vodă’’
Clasa a XI- a F

N.R. CSEI Sighet: „Săptămâna legumelor şi fructelor donate” este o acţiune care se bazează pe voluntariatul elevilor şi al cadrelor didactice care donează legume şi fructe ce vor ajunge, mai apoi, la copii nevoiaşi sau adulţi aflaţi în dificultate. Evenimentul este cuprins în Calendarul Activităţilor Educative Naţionale, fiind un demers al Strategiei Naţionale de Acţiune Comunitară (SNAC).

Sursă foto: pagina de facebook a CSEI Sighet

Suntem în clasa a IX-a, anul de grație 2017, şi, cum bine ştim cu toţii, la fiecare început de an, liceele îşi ţin… BALUL.

Şi cum a început sezonul lor, tot tineretul vorbeşte numai despre asta. Până acum, Liceul Pedagogic “Regele Ferdinand” şi Colegiul Naţional “Dragoş Vodă” au încântat Sighetul cu două baluri de excepţie. Tinerii din clasa a IX-a şi-au luat inima în dinţi, cum s-ar spune, şi s-au prezentat la preselecţii. După părerea mea, aceasta a fost cea mai grea parte pentru că sunt sigură că în fiecare liceu s-au prezentat tineri frumoşi şi talentaţi care au încercat să impresioneze organizatorii cu tot ce știau ei să facă.

Balul Bobocilor este, pentru fiecare generaţie în parte, un eveniment unic în viaţă. Este o şansă pentru elevii curajoşi şi talentaţi de a se afirma, de a ieşi în faţă, de a-şi stăpâni emoţiile, încercând să pară cât mai originali şi carismatici şi, în acelaşi timp, să-şi pună în valoare calităţile, dând dovadă de atitudine, stil şi, uneori, de muuuult…. umor.

Ca în fiecare an, şi anul acesta la baluri au participat fete frumoase, drăgălașe, care au intrat în lupta pentru coroana de Miss Boboc cu eleganță, degajate, având calităţile fizice necesare pentru participarea la un astfel de concurs. Nici băieţii nu au fost mai prejos, demonstrând că fac față cu brio la toate probele impuse.

Ţinutele sunt esenţiale în astfel de ocazii şi, cum fiecare bal a avut o temă – Liceul Pedagogic “Regele Ferdinand” având tema Egiptului Antic care ne-a teleportat în lumea zeiţelor şi a faraonilor, iar Colegiul Naţional “Dragoş Vodă”  abordând tema genurilor muzicale – tinerii boboci s-au străduit să arate care mai de care mai adecvat. Drăguţi, descurcăreţi, toţi au încercat să se prezinte cât mai bine la probe.

Pentru obţinerea titlului de Miss şi Mister Boboc, participanţii au fost nevoiţi să treacă prin mai multe probe: de cultură generală, de îndemânare, de mișcare scenică, de interpretare, de joc de rol, şi multe altele. Fiecare boboc în parte a încercat să uimească și să cucerească juriul. La finalul balurilor, bobocii au fost premiaţi cu o mulţime de titluri de Miss & Mister.

Aşadar, Balul Bobocilor al Liceului Pedagogic “Regele Ferdinand” şi al Colegiului Naţional “Dragoş Vodă” s-au dovedit a fi un suuuuper succes!

Mă bucur că am avut ocazia de a purta eticheta de boboc al Liceului Pedagogic “Regele Ferdinand” şi ţin să mulţumesc tuturor pentru dăruirea şi implicarea de care au dat dovadă. Pentru viitorii bobocei, sfatul meu este: să rămâneţi mereu încrezători, să fiţi mereu voi înşivă, să nu renunţaţi la ceea ce vă propuneţi şi, nu în ultimul rând, să vă ascultaţi inima în fiecare moment!!!!

Anca Corneștean,
clasa a IX-a A – Liceul Pedagogic “Regele Ferdinand”

La începutul lunii octombrie 2017, în Sighetul Marmației au fost organizate festivităţile de deschidere a Centrelor de excelenţă la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, la Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”, la Liceul Tehnologic Forestier şi la Şcoala Gimnazială „George Coşbuc”. În cadrul festivităţii a fost lansat volumul colectiv Compendiu Dincolo de Ştiinţe – un volum ce conţine lucrările de cercetare expuse în cadrul Proiectului Judeţean „Dincolo de ştiinţe” organizat la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, în luna iunie.

Prima ediție a Proiectului Educațional „Dincolo de științe” din cadrul Centrului Județean al Tinerilor Capabili de Performanță, un proiect inițiat de Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, a reunit 82 de proiecte de cercetare ale elevilor din clasele V – XII. Au participat elevi și cadre didactice de la aproape toate Centrele de excelență din județul Maramureș.

Dacă într-un interviu anterior, publicat pe site-ul www.salutsighet.ro în 12 iunie 2017, am aflat detaliile generale ale acestei activități de la dl. Gheorghe Andrașciuc, inspector școlar general adjunct (ISJMM), unul dintre coordonatorii Proiectului Județean „Dincolo de Științe”, azi ne-am propus să vorbim despre rezultatul principal: Compendiu Dincolo de Științe.

Brîndușa Oanță: De ce un Compendiu Dincolo de Științe? Ce granițe au fost depășite?
Gheorghe Andrașciuc: Această lucrare reprezintă un exercițiu intelectual în care au fost angrenați elevii cuprinși în Centrele de excelență din județul Maramureș, sub directa coordonare a profesorilor lectori care predau în cadrul acestor centre. Ideea proiectului și a volumului, ca finalitate a proiectului despre care dumneavoastră ați vorbit în preambulul acestui interviu, a derivat din conștientizarea lipsei unei anumite dimensiuni din procesul de predare-învățare-evaluare în sistemul de învățământ preuniversitar și anume a activității de cercetare științifică. În prezent, această formă de cunoaștere reprezintă un atribut al învățământului superior și al instituțiilor de cercetare. Noi am considerat că este necesar ca elevii să fie familiarizați cu o astfel de activitate încă din ciclurile gimnazial și liceal, bineînțeles sub coordonarea riguroasă a profesorilor lectori care predau în cadrul Centrelor de excelență. De aceea, bazându-ne pe faptul că în cadrul grupelor de performanță sunt cuprinşi elevii foarte buni, am considerat că este nevoie să dezvoltăm şi această componentă a activităţii desfășurate în cadrul grupelor de performanță. Prin urmare, acest volum colectiv, pe care noi l-am denumit Compendiu Dincolo de Ştiinţe, cuprinde lucrările prezentate în cadrul proiectului Dincolo de ştiinţe, la Colegiul Naţional Dragoş Vodă din Sighetu Marmaţiei și este rodul muncii elevilor sub directa îndrumare a cadrelor didactice ca un răspuns la curiozitatea intelectuală ce definește această categorie de elevi.

Brîndușa Oanță: Ce criterii au stat la baza selecției materialelor și cine a contribuit la aceasta?
Gheorghe Andrașciuc: Proiectele de cercetare au fost transmise inspectorilor şcolari responsabili de discipline. Într-o primă etapă, aceștia au analizat calitatea lucrărilor şi şi-au dat girul ca acestea să fie prezentate în plenul secţiunilor. Departajarea studiilor s-a făcut de către inspectorii şcolari moderatori sau, la anumite secțiuni precum discipline tehnologice, biologie, chimie și fizică, de către profesorii care au coordonat prezentările lucrărilor în plenul secţiunilor. Când a fost lansat proiectul Dincolo de științe, au fost comunicate criteriile de abordare și de structură în vederea elaborării studiilor de cercetare. Inspectorii școlari (prof.dr. Valentina Todoran, prof. Iuliana Mărieș, prof. Gheorghe Maiorescu, prof.drd. Camelia Duță, prof. Carmen Ulici, prof. Simona Malearciuc, prof. Livia Pop, prof. Adrian Gavra și prof. Pavel Filip) și profesorii desemnați (lect.univ.dr. Ilie Cherheș, prof. Ana Grigor, prof. Ioan Tivadar, prof. Claudia Mintău, prof. Anuța Bologa, prof. Mărcuța Tomoiagă și inspectorul școlar, prof.dr. Flaviu Vida) pentru a modera activitatea de prezentare pe secțiuni au analizat respectarea acestor norme și calitatea prezentării. Prin urmare, cele două criterii valorice au stat la baza stabilirii ierarhiei lucrărilor expuse în plenul secțiunilor.

Brîndușa Oanță: Care este, în fond, utilitatea acestui volum?
Gheorghe Andrașciuc: Volumul este important pentru că oferă exemple de bună practică. În acest fel, şi elevii care nu au fost implicaţi în această acțiune au acces la conţinutul acestor studii de cercetare. De fapt, compendiul reprezintă, după cum am mai subliniat, un exercițiu intelectual extrem de important pentru devenirea intelectuală și profesională a elevilor, prin simplul fapt că stârnește curiozitatea intelectuală, punând elevii în situația de a merge dincolo de aparență, dincolo de lucrurile comunicate direct și unilateral de la catedră. Totodată, o astfel de activitate este importantă și prin capacitatea de a contribui la conturarea unei personalități reflexive și autonome prin stimularea spiritului critic în raport cu anumite situații problemă întâlnite pe parcursul realizării studiului, dar și prin stimularea abilităților și a competențelor necesare realizării unui studiu științific.

Brîndușa Oanță: Dați-ne câteva detalii tehnice despre tipărirea compendiului (structură, tiraj, număr de pagini etc).
Gheorghe Andrașciuc: Volumul a apărut la Editura Casei Corpului Didactic Maria Montessori şi are 636 de pagini, în format mare. Coordonatorii volumului colectiv sunt și coordonatorii proiectului Dincolo de științe, și anume prof. Ana Moldovan, inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, prof. Gheorghe Maiorescu, coordonator al Centrului Județean al Tinerilor Capabili de Performanță și prof.dr. Gheorghe Andrașciuc, inspector școlar general adjunct, în competențele căruia intră și activitatea de excelență desfășurată la nivelul județului Maramureș. Se preconizează că tirajul va fi undeva la 300 de exemplare. Am ținut foarte mult ca acest volumul să fie tipărit în varianta color întrucât sunt foarte multe grafice, diagrame, imagini și scheme care nu puteau fi înțelese dacă erau tipărite în varianta negru. Trebuie să mulțumim celor care au sprijinit financiar publicarea acestui volum precum Asociația profesorilor de matematică reprezentată de domnul inspector școlar, prof. Gheorghe Maiorescu, Asociația profesorilor de informatică reprezentată de doamna inspector școlar, prof. Iuliana Mărieș, Colegiul Tehnic George Barițiu reprezentat de domnul director, prof. Grațian Pop și NANA & DARIUS CONTA EXPERT SRL din Sighetu Marmației, reprezentată de ec. Iulian Pop. Tuturor acestor susținători le mulțumim. De asemenea, țin să mulțumesc colegelor noastre, prof.drd. Georgeta Iuga și prof.drd. Ligia Buszor pentru corectura realizată și dnei prof. Gabriela Filimon pentru paginarea studiilor în carte.

Brîndușa Oanță: Care este publicul țintă al Compendiului Dincolo de Științe?
Gheorghe Andrașciuc: Cititorii acestui volum sunt elevii din Centrele de excelenţă, dar și cei din afara acestora, dornici de a aprofunda diferite teme gândite și realizate de colegii lor sub coordonarea profesorilor lectori. De asemenea, receptorii Compendiului Dincolo de Științe pot fi toți cei interesați de o anumită problematică abordată în cadrul unui anumit domeniu de cunoaștere umană.

Brîndușa Oanță: Care vor fi canalele de distribuție ale volumului? Vă interesează/veți solicita și un feedback?
Gheorghe Andrașciuc: În acest moment, volumul colectiv Compendiu Dincolo de Științe poate fi achiziționat de către elevii și de către profesorii lectori care au realizat lucrările de cercetare. De asemenea, această lucrare se găsește în toate bibliotecile unităților de învățământ în care se organizează cursurile de excelență din județul Maramureș, la Centrul de documentare al Casei Corpului Didactic al județului Maramureș, la Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare, la Biblioteca Municipală Laurențiu Ulici din Sighetu Marmației, la Biblioteca Centrului Universitar Nord din Baia Mare și la Biblioteca Națională a României. Desigur, ecoul receptării compendiului este unul pozitiv atât din partea elevilor, cât și din partea cadrelor didactice care au citit cartea.

Brîndușa Oanță: Vor exista resurse pentru continuitatea proiectului și, de ce nu, al unui nou compendiu?
Gheorghe Andrașciuc: Cu siguranță, da. În anul școlar 2016-2017, am organizat prima ediție a proiectului. Proiectul prevede ca finalitate a acestei activități publicarea într-un volum colectiv a lucrărilor de cercetare premiate în cadrul prezentării pe secțiuni. Ediția a II-a va avea loc la 16 iunie 2018. Studiile premiate în cadrul ediției a II-a vor fi publicate într-un volum colectiv, vol.II.

Brîndușa Oanță: Credeți că temele abordate au fost tratate în spiritul științei?
Gheorghe Andrașciuc: Trebuie pornit de la ideea că în sistemul de învățământ preuniversitar nu se pune accent deosebit pe susținerea demersului științific din partea elevilor. În acest context, prin acest proiect, inițiatorii acestei activități și-au propus să inițieze elevii în munca de cercetare științifică. Desigur, lucrările respectă, repet, la nivelul învățământului preuniversitar, rigorile unor studii științifice prin identificarea problemei, stabilirea aparatului critic și a metodologiei de rezolvare a temei, originalitatea abordării situației problemă cu precizarea surselor bibliografice. Sunt câteva aspecte pe care le-au respectat autorii studiilor publicate în Compendiu Dincolo de Științe.

Brîndușa Oanță: Cine au fost cei mai “harnici”: elevii sau profesorii? Ce localitate/instituție este în top, cu cele mai multe titluri publicate?
Gheorghe Andrașciuc: Sunt mai multe Centre de excelență care au participat la acest proiect ce funcționează în cadrul Colegiului Național Dragoș Vodă Sighetu Marmației, Colegiului Național Gheorghe Șincai Baia Mare, Colegiului Național Vasile Lucaciu Baia Mare, Colegiului Tehnic George Barițiu Baia Mare, Colegiului Economic Nicolae Titulescu Baia Mare, Liceului Pedagogic Regele Ferdinand Sighetu Marmației, Școlii Gimnaziale Lucian Blaga Baia Mare, Școlii Gimnaziale George Coșbuc Sighetu Marmației, Școlii Gimnaziale George Coșbuc Baia Mare și al Școlii Gimnaziale Nicolae Iorga Baia Mare. Unii dintre elevi și unii dintre profesorii lectori, coordonatori ai lucrărilor, provin și din alte unități de învățământ, însă ei sunt cuprinși în activitățile Centrelor de excelență. Las cititorii să aprecieze care Centre de excelență și care discipline a-au implicat mai mult în elaborarea studiilor de cercetare.

Brîndușa Oanță: Vă mulțumim pentru interesantele detalii pe care ni le-ați oferit și dezvăluim cititorilor noștri că, în curând, vom publica un alt interviu cu dumneavoastră. Subiectul: scriitorul sighetean Alexandru Ivasiuc.
Gheorghe Andrașciuc: Vă mulțumesc și eu pentru interesul acordat promovării excelenței în educație.

Autor, Brîndușa Oanță

Câteodată îmi doresc să nu fi fost o persoană matinală, aș vrea să pot dormi și eu mai mult pentru a sta cât mai departe de realitatea care mă-nconjoară (doar de partea negativă a acesteia). Alteori, îmi place să fiu o persoană a dimineții, cel mai mare avantaj îl are faptul că prind primele lumini ale răsăritului, luna și stelele făcându-i loc pe cer soarelui, fiind rândul său de a veghea Pământul.

Îmi place să fiu singura persoană trează în prezența liniștii apăsătoare de care este cuprins orașul. Străzile mizere sunt fără picior de om, iar eu ies din apartament pentru a profita de momentul de liniște oferit și binemeritat. Nu pot prinde schimbul luminilor fără o cană de cafea căreia îi pun un capac și o iau cu mine pentru a nu mă simți singur. Bucuria primei guri de cafea, dimineața, însemnând pentru mine un lucru esențial pentru începerea unei zile cu adevărat bune. Trec încet pe lângă un șir de cafenele care urmează a fi deschise, auzindu-se estompat muzică în fața fiecăreia. M-am oprit un moment pentru a-mi aprinde o țigară, dar am încremenit când mi-a ajuns la ureche o melodie, provocându-mi o stare de reverie.

În vis, aud o muzică ritmată, dar blândă, venită de foarte departe: nu mă deranjează, e chiar suavă, îmi amintește de ceva aproape uitat, atât de îndepărtat și de uitat, încât îmi dau lacrimile. Totuși, nu-mi dau seama de ce-mi aduce aminte, mă las legănat de ea, cu ochii umezi de vis. Nu știu dacă să stau sau să fug și să găsesc refugiul acelei melodii. Este una dintre piesele mele preferate și care-mi mângâie mereu sufletul, dar de această dată… a reușit să-mi frângă inima, iar prima reacție fiind de a-mi porni șiroaie de lacrimi. Sunt un bărbat intransigent, dar acum mă simt cel mai vulnerabil. Ajung în fața vitrinei unei cafenele, nu una oarecare, îmi pun mâinile în formă de ogivă deasupra ochilor pentru a vedea mai bine în încăpere chiar dacă o știu și cu ochii închiși. Acolo este apariția ei, reamintindu-mi de ce totuși un uragan îi poartă numele. M-a răvășit din nou, ca de prima dată, aceiași fluturi în stomac, inima îmi bate mai puternic decât acum trei ani și creierul o întreabă ,,Ce e? Ce-ai văzut?’’. Picioarele le simt mai grele decât înainte și este oribil pentru că aș vrea să fug, dar ele mă țin pe loc cu un motiv.

Doamne, m-a văzut. Katrina, cea care m-a învățat să fiu puternic, dar vulnerabil, fericit, dar și trist. Nu vreau să recunosc, dar ea va rămâne totodată slăbiciunea mea. În interior ard și totuși încerc să nu arăt acest lucru la suprafață, în timp ce ea se apropie de ieșirea cafenelei unde eu aștept afară cu o cafea rece. Gâtul mi-e uscat, iau o ultimă gură de cafea cu care îmi sting focul interior, știind că urmează să ținem o discuție și nu vreau să fac gestul de a bea pentru a nu sugera o lipsă de respect. Știam prea bine și faptul că urmează un ,,Bună!’’ rostit cu o voce suavă și ușor răgușită, semn că fumează.

– Bună! într-un sfârșit răsună.
– Hei! Katy…
Cel mai nesigur salut pe care l-am rostit. Nu pot să-i rostesc numele cu liniște, mă simt asemenea unui animal torturat, tortura fiind năvala unui val de sentimente care mă izbesc, nu un simplu val, mai sincer ar fi un tsunami de câteva etaje, poate și tu ai simțit asta cândva sau poate o vei face.
– Te-ai întors în oraș, c-cum așa? bâlbâindu-mă puțin.
– Am ajuns seara trecută și am vorbit la telefon cu Scott să lucrez la cafeneaua lui.
Povestea în continuare iar eu mă pierdeam printre cuvinte până ce m-am trezit când am auzit:
– Chiar mă gândeam când o să te văd.
– Păi, iată-mă!
– Nu am uitat că iubești răsăritul.
Nici eu nu am uitat că iubești drumurile cu mașina seara, cu geamurile date până jos pentru a simți apusul, nu doar pentru a-l vedea. Nu am uitat că iubești să asculți Twenty One Pilots, să citești Lauren Oliver, să ne uităm împreună la comedii romantice, să ieșim la alergat dimineața, aș putea continua, dar acum amintirile au un gust amar…,,Ce-ai făcut cu mine?’’…mă gândeam. Într-un sfârșit i-am răspuns la amintirea invocată doar cu un simplu răsuflu.

Ne uităm unul spre celălalt fără a spune ceva, îi simțeam neliniștea din corp, sigur și ea de a mea, nu era în regulă, ne putem încă transmite energia, limbajul corpului nu s-a stins niciodată din câte pot observa și asta este un semn, dar încerc să nu mă duc așa departe cu gândul. Unul trebuie să facă o mișcare, aș vrea să plec, însă am mai multe motive de a rămâne.

– Ai mai dori o cafea? gesticulând și arătând spre cafeneaua care cândva a fost ,,a noastră’’. Fără lapte și fără zahăr, nu? a completat Katrina.
– Da. Și rece.

Parcă îmi descriu anul precedent… fără vreo bucurie sufletească, spre deosebire de acum doi ani, dar asta e altă poveste. Fără o iubire de care să am parte, cel mai rău a fost însă, fără ea. Mereu i-am simțit absența, involuntar. Acel ,,fără’’…

O văd venind cu cafeaua spre masă, mereu mi-a plăcut să o privesc, s-a așezat în fața mea în timp ce îmi aprindeam, într-un sfârșit, o țigară.

-Mi-a fost prea dor de tine Enzo, trebuia să mă întorc.

Îmi ridic privirea către ea, ochii mei fiind fixați spre ai ei și viceversa, îi întind pachetul de țigări pentru a servi din el știind că nu va refuza. Astfel, în acest moment mă simt infinit, răsăritul preferat cu nuanțe de albastru și roz, cafeaua perfectă și marea mea iubire. Parcă acum începe să fie totul mai dulce chiar dacă din cafea lipsește zahărul.

Autor, Simona Popan,
studentă, Universitatea „Babeș – Bolyai” Cluj, Facultatea de Geografie

N.R. Lucrare înscrisă la Concursul de creție literară pentru liceeni „Scriitor pentru o zi” (2016)

Emoția despărțirii de domnul profesor Felician Ilnițchi m-a făcut să meditez cu un pic de tristețe, dar și cu speranță și mult respect la generația profesorilor noștri de altă dată, care încet-încet se mută “dincolo”, dar pe care orașul nostru n-are voie să-i uite, munca lor fiind pentru noi, elevii de atunci, o treaptă a devenirii noastre, o parte din ceea ce suntem azi….

Dintre dascălii mei de la Liceul “Dragoș Vodă” au plecat deja dintre noi doamnele profesoare Eusebia Negrea, Elisabeta Sugar, Ileana Preoteasa, și domnii profesori Ioan Șuteu, Alexandru Diaconescu, Iulian Iuga, Mihai Smărăndoiu, Iuliu Oros…. ceilalți fiind încă în viață din câte știu, și le doresc și pe această cale multă sănătate. La care se adaugă alții… fiecare fost elev ar trebui să-și amintească de profesorii pe care i-a avut.

Cu rare – posibile – excepții cred că sentimentul care ar trebui să predomine este cel de respect și recunoștință. Cum se poate manifesta această recunoștință ? Prin evocarea cu respect a muncii lor în discuțiile noastre cu prietenii, printr-un salut și o abordare amabilă pe stradă, printr-o rugăciune… și, evident, prin bucuria împărtășită cu ocazia întâlnirilor aniversare. Unii însă, dintre foștii elevi, cred că nu mai datorează nimic sau pur și simplu multitudinea problemelor vieții justifică lipsa de interes… chiar și participarea la o înmormântare pare pentru unii un efort prea mare. Da, trăim într-o lume grăbită, într-o societate egoistă, devenim tot mai izolați în timp și spațiu, nu mai există decât „eu” și „acum”… oare e o boală a întregii omeniri sau la noi, la români toate crizele sunt mai mari? În tot cazul, cred că la capitolul solidaritate stăm prost, mult mai prost ca alții…

În fine, problemele sunt multe… eu vreau să spun doar că dascălii noștri se duc… și poate într-o zi ne va părea rău că nu ne-am mai bucurat o clipă de lumina lor….

Marius Vișovan

Vineri, 06 octombrie 2017 și sâmbătă, 07 octombrie 2017, la Sighetu Marmației au fost organizate festivităţile de deschidere a Centrelor de excelenţă la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, la Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”, la Liceul Tehnologic Forestier şi la Şcoala Gimnazială „George Coşbuc”.

La C. N. „Dragoș Vodă” funcţionează grupele de excelenţă la materiile următoare: limba şi literatura română, limba rusă, limba engleză, limba franceză, matematică, fizică, chimie, biologie, istorie, geografie şi informatică. La Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand” există o grupă de performanţă la limba şi literatura română. La Liceul Tehnologic Forestier există o grupă de industrie de prelucrare a lemnului de la clasic la avangardă. La Şcoala Gimnazială „George Coşbuc” există două grupe de excelenţă, una la matematică şi una la chimie. Trebuie subliniat că la Liceul Tehnologic Forestier a fost înfiinţată grupa de excelenţă începând cu anul şcolar 2017-2018.

La festivitățile de deschidere a cursurilor de excelenţă au participat din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş inspectorii şcolari Gheorghe Maiorescu şi Simona Malearciuc. Cu acest prilej au fost înmânate diplome de excelenţă profesorilor care au predat în cadrul Centrelor de excelenţă în anul şcolar 2016-2017. De asemenea, în cadrul festivităţii a fost lansat volumul colectiv, Compendiu Dincolo de Ştiinţe, un volum ce conţine lucrările de cercetare expuse în cadrul Proiectului Judeţean „Dincolo de ştiinţe” organizat la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, în luna iunie.

Dorim Centrelor de excelenţă, elevilor şi cadrelor didactice, mult succes în pregătirea activităţii de performanţă!

A plecat azi spre veșnicie domnul profesor Ilnițchi Felician, dirigintele nostru în cei 4 ani de pe băncile liceului “Dragoș Vodă” (1981-1985), și profesor pentru multe generații de sigheteni, unul dintre scumpii noștri dascăli de care ne vom aminti mereu cu nostalgie și respect. Coleg de breaslă, rudenie, prieten, vecin sau cunoscut pentru mulți din orașul nostru, domnul profesor Ilnițchi a desfășurat o lungă activitate profesională fiind o prezență constantă în viața școlii și a urbei noastre. Iar prezența sa în mijlocul familiei alături de soție, copii și nepoți s-a încununat recent prin aniversarea a 60 de ani de căsătorie, moment fericit de care puțini au parte.

Nepot și strănepot de preoți greco-catolici (ce au păstorit comunitățile din Bârsana, Șieu și Budești), descendent dintr-o veche familie românească din Maramureș (reîntoarsă după o peregrinare de câteva generații prin Polonia) pomenită de Alexandru Filipașcu în ”Istoria Maramureșului”, profesorul Ilnițchi ne va rămâne în memorie ca un om plăcut și echilibrat, deschis și comunicativ, mare iubitor și practicant al sportului (aici colegii mei își amintesc mai multe decât mine, chiar îi rog să evoce frumoasele deplasări la schi , etc), un om cult și foarte pasionat de lectură – în timpul vizitelor ce i le-am făcut în ultimii ani pomenea mereu cărțile pe care le citise recent pe teme de religie, istorie, știință… inclusiv revista “Permanențe” de la București la care colaborez eu și pe care i-o dădea regulat domnul Petru Codrea, cumnatul său, unul din primii deținuti politici ai Maramureșului…

Cam atât îmi vine în minte, acum, repede, “la cald”… sper ca alții, care știu mai multe decât mine să completeze fericit aceste amintiri. Iar dacă expresia “la revedere” li se pare unora nepotrivită, să știe că noi, creștinii, credem în viața veșnică și că orice relație de comuniune autentică de aici de pe pământ se va regăsi, purificată și glorificată în Împărăția lui Dumnezeu, în eternitatea Iubirii.

Dumnezeu să-l odihneasca în pace !

preot prof. Marius Vișovan