PoetikS – Marius Voinaghi

*****
pandemie-n burg
cârceii de iederă
bat în fereastră

*****
clopote-n amiaz –
se destramă din sălcii
mâțișoarele

*****
primăvară iar –
în firida zidului
o păpădie

*****
coronavirus –
se scurg țurțuri de gheață
în umbra școlii

****
onomastică –
dispare fulg după fulg
pe celălalt mal

*****
#amgrijă –
vise nedespicate
doar primăvara

*****
zona galbenă –
inima fără cusur
atârnând de-un fir

*****
zori de Martie –
bătăile inimii
ținute în frâu

*****
epidemie –
plăcintele trecute
numai peste gard

Marius VOINAGHI

N. r.: prof. Marius Voinaghi a obținut Premiul II pentru primul haiku din acest grupaj, la concursul săptămânal „Romanian Haiku” (646), organizat de Autorii de haiku din România

foto: Marius Voinaghi




Aleg conştient. Stop dependenţei de Internet!

Aflat la a XI ediție, concursul derulat de către Organizația ”Salvați Copiii”, România, cu ocazia Zilei Internaționale a Siguranței pe Internet, abordează anual teme diferite. Tematica anului 2019 – „Aleg conștient. Stop dependenței de Internet!”– se încadrează în mișcarea globală propusă de INSAFE –rețeaua internațională a Centrelor Naționale „Better Internet for Kids”. În cadrul acestui concurs pot participa clase de elevi și profesori din învățământul preuniversitar din România, la categoriile I-III și grupuri de inițiativă din cadrul grădinițelor, organizațiilor pentru copii și tineret la categoria specială.

Organizația Salvați Copiii demostrează că:

  • 96,1% dintre copii accesează Internetul folosind telefonul mobil smart.
  • 99,3% dintre copii declară că au un profil pe o rețea socială.
  • Cele mai populare rețele de socializare în rândul copiilor sunt Facebook (95,9%), Youtube (90,5%) și Instagram (81,4%).
  • 27% dintre respondenți afirmă că, într-o zi obișnuită de școală, petrec peste 6 ore online sau își verifică constant dispozitivul de pe care navighează.
  • În cazul unei zile libere, fie că vorbim de sfârșitul de săptămână sau de vacanță, 48,3% dintre copii petrec peste 6 ore pe zi online.
  • Aproximativ 1 din 5 copii (23,5%) spun că postează de plictiseală, procent mai ridicat în rândul liceenilor.

De multe ori, motivul din spatele situațiilor neplăcute este lipsa de informare cu privire la dependența de Internet.

Noi, echipa de elevi din clasele IX-a E, X-a E, coordonată de prof. Nodiș Simona de la Colegiul Național ”Dragoș Vodă” ne vom înscrie în concursul propus de Organizația ”Salvați Copiii” în cadrul programului Ora de Net – „Aleg conștient. Stop dependenței de Internet!”.

În cadrul acestuia vom organiza o serie de prezentări despre dependența de net, la clasele V-a, VI-a, VII-a și a IX-a F. Acestea vor avea loc în perioada 10.04.2019, 11.04.2019, la orele de curs. Întâlnirea își propune să aducă împreună peste 50 de  reprezentanți ai grupurilor țintă, cu scopul promovării informațiilor privind riscul de dependență de Internet în rândul copiilor și tinerilor și crearea unui spațiu de discuții prin care să găsim împreună alternative de petrecere a timpului liber care să nu implice mediul online.

Salvați Copiii atrage atenția asupra modului în care utilizarea Internetului de către copii are efecte directe asupra stării lor emoționale și a performanțelor sociale și școlare.

Astfel, copiii care se încadrează în categoriile menționate mai sus spun că:

  • sunt semnificativ mai nemulțumiți de relația cu părinții, prietenii și profesorii, precum și de viața lor din prezent;
  • consideră într-o măsură semnificativ mai redusă că activitățile de zi cu zi au sens și sunt mai puțin optimiști cu privire la viitor;
  • afirmă că au fost mai puțin relaxați în ultimele două săptămâni și sunt mai nemulțumiți de deciziile luate.

Prezența sporită în mediul online atrage în mod direct și expunerea la riscuri:

  • 54% dintre copii afirmând că au fost deranjați sau supărați de către alte persoane pe Internet;
  • 61% dintre respondenți spun că s-au simțit inconfortabil ca urmare a ceva văzut pe Internet, semnificativ mai multe fete și elevi de liceu.

În același timp, Internetul reprezintă o resursă, fiind folosit de către copii pentru a învața lucruri noi, a-și consolida cunoștințele și a-și dezvolta abilitățile. Întrebați ce anume le place să învețe folosind Internetul, majoritatea copiilor menționează lucruri care îi pasionează, despre care nu se vorbește la școală și care au o aplicabilitate în viața reală.

Caracterul interactiv al informației, posibilitatea de a folosi suport video sau audio și faptul că este facil, reprezintă principalele motivații pentru care copiii aleg să învețe online.

*

Ora de Net (Safer Internet) este un program sprijinit de Comisia Europeană, care cuprinde centre naționale active în Uniunea Europeană, având ca obiectiv comun promovarea utilizării în condiții de mai mare siguranță a Internet-ului și a noilor tehnologii online de către copii. Alte informații detaliate sunt disponibile pe www.oradenet.ro.

Organizația Salvați Copiii România a participat la programul de finanțare al Comisiei Europene și a câștigat licitația de proiect, asumându-și din 2008 rolul de Coordonator național.

Studiul privind utilizarea Internetului de către copii (2019) poate fi consultat la adresa: https://bit.ly/2WPjwll

Detalii la: www.oradenet.ro/concurs2019

Comunicat de presă




Competiția „Centenarul Marii Uniri” are câștigători eminenți!

Marea Unire a fost imboldul perfect pentru ca tinerii participanți la Proiectul Interjudețean ”Centenarul Marii Uniri”, desfășurat joi, 29 noiembrie 2018, la Colegiul Național ”Dragoș Vodă” din Sighet, să se ”dueleze” în cunoștințele dobândite (prin parcurgerea programei școlare sau din lecturi suplimentare), referitoare la crearea României Mari. 

În urma susținerii celor două probe (analiza surselor istorice, respectiv prezentarea afişului şi a proiectului Power Point cu tema „Marea Unire în istoria localităţii mele”), membrii juriului (prof. drd. Horaţiu Vescan – inspector de specialitate ISJ Maramureş; prof. dr. Flaviu Vida – inspector ISJ Maramureş; Victor Vizauer – cercetător ştiinţific Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române  Cluj Napoca; Andreea Dobeş – istoric la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei; prof. Muntean Ioan,  directorul Şcolii Gimnaziale cu Program Suplimentar de Muzică şi Arte Plastice Sighetu Marmaţiei) au acordat echipelor următorul punctaj:

  1. Liceul Borşa: elevii Timiş Amalia, Timiş Andreea, Morar Melissa, Timiş Adelina coordonaţi de profesorii Mîţ Ioan şi Şteţco Roman Ioana;  89 de puncte
  2. T.A. „Alexiu Berinde”, Seini: elevii Prikop George, Pop Ricardo, Pop Elisa, Popan Ioana, îndrumaţi de profesoara Moldovan Silvia Giorgiana; 89 de puncte
  3. C. N. „Vasile Lucaciu” Baia Mare: elevii Rad Adrian Radu, Viman Adela Lorena, Pop Carla Maria, Bolba Denisa, coordonaţi de profesorul Şovago Adrian; 92 de puncte
  4. C. N. „Dragoş Vodă” Sighetu Marmaţiei:  elevii Bodnariuc Mihai, Apan Letiţia, Hotea Manuela, Almaşi Adrian, coordonaţi de profesorii Dura Claudia şi Voinaghi Marius; 92 de puncte

Câștigătorii au fost recompensați cu frumoase diplome și mult apreciate premii în cărți. Finalul a aparținut Corului ”Armonia” (dirijat de prof. Lenuța Petrovan) al C. N. ”Dragoș Vodă”, care a oferit participanților un potpuriu de cântece patriotice, adecvate temei.

Vivat, Academia! Vivat, România!

La mulți ani, România!

Salut, Sighet!




Exclusivitate – Sigheteanca Aurelia Vișovan concurează în… Japonia!!!

Aurelia Vișovan

Pianista Aurelia Vișovan a ajuns de câteva zile în Japonia. Sigheteanca noastră – după ce ne-a desfătat sufletul în concertul de la Școala de Muzică și Arte Sighet din 28 februarie luna trecută – a zburat direct spre Țara Soarelui Răsare pentru a participa la un important concurs de pian. Concursul se desfășoară în orașul Takamatsu, districtul Kagawa situat pe insula Shikoku, Japonia. La concursul care cuprinde patru etape eliminatorii și durează două săptămâni, până pe 25 martie, participă 40 de muzicieni din întreaga lume, doar nouă fiind din Europa. Cei nouă europeni sunt: șapte ruși, un portughez și românca noastră din Sighet, Aurelia Vișovan!

Foarte amabilă, Aurelia Vișovan ne-a oferit telefonic câteva detalii suplimentare: “Concursul nu are o tematică anume, se interpretează piese din diverse epoci stilistice, inclusiv un concert cu orchestra (în finală), unde se va cânta cu o orchestră japoneză. Cei 40 de concurenți prezenți în concurs au fost selectați din 332 de aplicanți pe baza unor înregistrări video. Se vor acorda cinci premii care constau în bani și invitații pentru a da concerte în diferite părți ale lumii. Acesta este unul dintre cele mai importante 3 concursuri din Asia, se poate spune printre primele 10-15 din lume (anual se țin peste 250 de concursuri internaționale în lume).”

Ce urmează pentru pianista Aurelia Vișovan? “Pentru mine, sper să urmeze concursul Bach de la Leipzig, în vară. Aștept rezultatul preselecției!”

Mult succes, Aurelia Vișovan!

“Salut, Sighet!”




Schimbarea (autor, Crina Voinaghi)

Îmi place viaţa mea de când sunt aici. Oamenii mă întreabă tot timpul cum mă simt, ceea ce înainte nu se întâmpla aproape niciodată. Mănânc la ore fixe şi, nu mai are rost să vă spun, înainte chiar nu era posibil, în plus, când prind un moment favorabil – care îşi face apariţia de 2-3 ori pe zi – dorm pentru simpla plăcere de a dormi. Chiar şi visez. Prima dată când mi s-a întâmplat, nu ştiu să vă spun când, pentru că nu mă interesează ce zi e sau cât e ora, m-am trezit atât de speriat, încât am stat apoi treaz aproape 24 de ore de teamă să nu mă înstrăinez iar în cine ştie ce lumi ilogice. Dar apoi am descoperit plăcerea de a visa, lucru din pricina căruia mă tem că mă veţi judeca, am 54 de ani şi 2 luni şi nu-mi aduc aminte să fi visat vreodată.

Azi-noapte am visat ceva din altă lume, m-am gândit la asta toată dimineaţa, ceea ce mi-a dat de lucru şi m-a încântat în acelaşi timp. M-am trezit reflectând la lucruri care nu-mi trecuseră vreodată prin minte, la alte universuri, la cât de mici suntem noi, oamenii, şi cât de importanţi ne credem cu munca noastră, chestii profunde de genul ăsta, de care aş fi spus înainte că sunt nişte prostii de-ale idealiştilor şi poeţilor. Dar nu despre asta voiam să vorbesc. Voiam să vă povestesc visul. Se făcea că eram într-un loc ce semăna bine cu un gol alpin, doar că era un stejar bătrân, cel mai bătrân pe care îl văzusem vreodată, lucru destul de neverosimil în asemenea peisaje. Vântul bătea destul de tare – lucru normal pentru acel loc, mă gândeam eu, dar ceea ce nu era normal, deşi atunci credeam că este, era un om care stătea lipit de trunchiul copacului într-o poziţie ciudată, nici aşezat nici în picioare, cu orbitele goale ca ale unui imens fetus avortat. Avea un păr alb, lung ce strălucea şi pe care lumina îl făcea să pară argint lichid. Era mult mai înalt ca mine, cam înfricoşător dar în vis nu îmi era frică de el. Când m-am apropiat am văzut că stătea pe o broderie ce se întindea pe toată pajiştea, până dincolo de orizont, la care lucrau zeci de mii de omuleţi pentru care singurul scop în viaţă părea a fi terminarea operei de artă care ţinea loc de pământ, iarbă, flori. Am deschis gura să-l întreb unde mă aflu, dar colegul de încăpere a început să geamă şi m-am trezit. Îmi pare rău, mă întreb ce sunet avea vocea lui. În fine, visez în fiecare noapte, niciodată acelaşi lucru, iar dimineaţa mi-o petrec gândindu-mă la ce am visat, timp petrecut cu folos, aş spune. Înainte nici nu eram conştient de faptul că îmi funcţionează şi emisfera dreaptă a creierului.

Când soţia mea sau copiii vin în vizită, îmi aduc tot felul de bunătăţi, care s-au micşorat în cantitate pe măsură ce a trecut timpul, transformându-se într-un final doar într-un măr cules de pe drum sau o bomboană luată dintr-un magazin de lux ori de pe la recepţia unui hotel. Dar eu chiar nu am nevoie de nimic, mâncarea de aici e comestibilă, de cele mai multe ori chiar gustoasă, în afară de grişul în lapte pe care nu-l suport, dar în majoritatea timpului chiar nu îmi este foame. Şi privirea lor s-a schimbat: la început plină de milă, simpatie şi speranţă, toate dispărând rând pe rând şi lăsând locul unei sclipiri de nedumerire, apoi ciudă şi, într-un final, dispreţ. Neştiind cât timp trecuse de la internare, puteam doar să presupun că nevastă-mea nu îşi mai putea cumpăra tot ce visa, fiu-meu nu mai avea bani pentru motorul care consuma cât 10 maşini normale şi pe care şi-l dorise nespus – cum îmi mărturisise nevastă-mea, aşa că am făcut pe dracu-n patru să-l primească la majorat – şi că fiică-mea era aproape exclusă din grupul fetelor care mergeau în fiecare săptămână la cosmetică, manichiură şi mai ştiu eu câte, necesare toate pentru supravieţuire, cum îmi spusese ea într-un moment al meu de mare naivitate când am criticat-o pentru cheltuielile exagerate.

Oricum, eu de când sunt în patul ăsta, cu cearşafuri mai mult sau mai puţin albe, sunt fericit. Am descoperit gustul mâncării, pot acum să fac diferenţa între orez şi cuşcuş, ceea ce înainte nu reuşeam, pentru că mâncam atât de repede şi pe apucate, încât tot ce mă interesa era să am stomacul plin. Când beau câte un pahar de apă, după vizita de dimineaţă a doctorului şi cea de seară, mă aşez liniştit şi savurez lichidul incolor şi fără gust atât de încet şi cu atâta poftă, încât nici cel mai scump whisky nu-mi amintesc să-mi fi plăcut atât de mult. Am un radio mic portabil pe care mi l-a adus nevastă-mea în prima zi, să nu mă plictisesc. Poate singurul lucru care mi-ar displăcea ar fi să deranjeze pe cineva şi să mă oblige să-l închid. Deocamdată colegul meu de salon doar geme din când în când, uneori mai prelung, şi atunci apare o asistentă grăbită care îi mai suplimentează doza de morfină. În rest nu pare să îmi observe prezenţa, darămite să-l deranjeze radioul meu. Iar dacă e o muzică bună atunci când intră în salon, asistentele şi doctorii îmi zâmbesc plini de înţelegere.

Doctorul era la început foarte amabil şi drăguţ, dar cu timpul a început să pară iritat de prezenţa mea şi îmi tot propune tratamente din ce în ce mai chinuitoare, pe care le fac strângând din dinţi, pentru a nu avea niciun motiv să mă dea afară din bula mea de singurătate binecuvântată. E drept că mă simt din ce în ce mai rău, mi-a căzut părul şi abia mă duc singur până la baie, dar orele care îmi rămân doar pentru mine sunt tot ce vreau. Mă enervează puţin doctorii şi asistentele când îmi spun că sunt speranţe, că tratamentul dă rezultate şi în curând mă voi întoarce acasă. Mă enervează şi schimbarea de atitudine a neveste-mii, care e de vreo două zile mai zâmbitoare. Doar nu am muncit eu atâţia ani, nu am dormit nopţile, nu am visat, nu am simţit gustul mâncării ori dulceaţa clipelor când muzica clasică se revarsă de la radio ca acum să devină toţi obraznici şi să-mi spună că sunt bine şi că pot să-mi reiau ritmul normal al vieţii.

Autor, Crina Voinaghi

Povestire publicată în 19 septembrie 2017 în Revista de Povestiri apreciată de Lavinia Bălulescu la concursul trimestrial de povestiri – „Un început foarte bun, puțin mister, plus un gust amar necesar, bine scrisă.”




La Sighet a avut loc cea de-a treia ediție a concursului de oratorie S.Q.S.

Sâmbătă, 17 decembrie 2016, la Sala Radio Sighet a avut loc cea de-a treia ediție a concursului de artă și oratorie S.Q.S. (Speeches Questions Sand). Evenimentul a fost organizat de Asociația Țara Maramureșului Turistic, Cultural și Ecologic, în colaborare cu Rotaract Sighetu Marmției.

Cei 10 concurenți au susținut discursuri pe tema acestei ediții- SQS-Fericire, succes, bunăstare- iar la final, publicul și juriul de specialitate au votat câștigătorii. Aceștia sunt:

Locul 3: Ștefania Miculescu
Locul 2: Oana Mariș
Locul 1: Corina Vele

S.Q.S. este un concurs de artă și oratorie care promovează liberatea de exprimare, libertatea de gândire și umanismul. S.Q.S. permite oratorilor amatori și profesioniști, să-și învingă temerile, să-și transmită mesajele, să-și dezvăluie viziunile, iar în Sighet a fost organizat pentru prima dată de clubul Rotaract Sighet, fiind un proiect derulat la nivelul întregii țări, încă din 2014.

Autor, Diana Mariana Apopi