„Istoria este fluidă”… spunea un istoric, adăugând că „istoria înseamnă conflict”. Conflictul între civilizații, conflictul dintre democrație și totalitarism, dintre național și global, dintre dezbinare și unificare etc. Oare ne putem „detașa” de trecut pentru a putea construi un viitor „armonios”, fără umbre (umbra… rublei)? Prezentul nu (ne) încurajează optimismul și speranța într-un viitor neconflictual. Fluiditatea istoriei o simțim azi în viețile noastre.
Ziua Memoriei – Ziua porților deschise se „repetă” la Sighet de un sfert de secol. Probabil memoria poate fi salvarea noastră dacă reușim să găsim „sensul” trecutului. Dar trecutul a devenit mai dureros pentru noi în condițiile unui conflict (re)aprins în Estul Europei, conflict care ne propune o altă „variantă” pentru „Sfârșitul istoriei și ultimul om” (Francis Fukuyama).
„Amintirea suferinței” și discuțiile focalizate pe „Europa și post – comunismul” prezentului au fost esența dezbaterii moderate de doamna Ana Blandiana. Am asistat la o lecție de istorie „extrasă” dintr-un trecut nu foarte îndepărtat, care, în aceste zile tulburi, cu război și amenințări dramatice la marginea Sighetului, ne (re)aduc în minte traumele provocate de ideologii distopice.
Între zidurile fostei închisori politice din Sighet, azi „Memorialul” cunoscut în întreaga Europă, în locul unde au fost distruse vieți, familii, structuri democratice, în locul unde s-a reinstaurat speranța într-o evoluție „normală” a țării și a zonei noastre, întâlnirea a debutat cu un moment de reculegere ținut în memoria celor plecați la cer în ultima perioadă, Ion Ilban (deținut politic) și Robert Fūrtos (istoric).
În continuare, au făcut recurs la istorie și memorie foștii deținuți politici Sergiu Rizescu și Nistor Man (fost elev al Liceului „Dragoș – Vodă” din Sighet). A fost prezent la întâlnire un alt fost deținut politic, Octavian Bjoza, un nume important în lupta anticomunistă dar și un public numeros, oameni sosiți din întreaga țară, legați iremediabil de eroii tăcuți, dispăruți și eroii prezenți, supraviețuitori dintr-o epocă impusă pe criterii nefaste.
Au urmat luările de cuvânt ale prof. dr. Liviu Țârău (UBB Cluj – Napoca), Ionuț Gherasim (nepotul lui Ilie Lazăr, președintele Fundației Coposu), Leontin Iuhasz (fiul doamnei Doina Cornea), Gheorghe Mihai Bârlea (fost director al Memorialului sighetean), care au făcut conexiuni între durerile trecutului și convulsiile/ vulnerabilitățile prezentului în Europa.
Tot despre durere, suferință, teroare, rezistență, istorie însângerată, au vorbit – în secțiunea dedicată lansărilor de carte – Ioana Boca, preotul Cristian Langa, Cornel Jurju, Emanuel Cosmovici, Liviu Țârău, Ana Blandiana, Monica Mărgineanu, Mariana Gorczyca. „Prețul credinței”, Suferința nu se dă la frați. Mărturia Lucreției Jurj despre rezistența anticomunistă din Munții Apuseni”, „Realiter” și „Rubla, locul fără umbră” sunt volume consistente care pot fi apreciate doar citindu-le. Trebuie să facem asta chiar dacă subiectele sunt tragice, precum istoria noastră în perioada în care se „propunea” omul nou la… conducerea Estului Europei.
Mă întreb dacă „mărturia” istoriei secolului XX poate (ar putea?!) schimba cursul secolului XXI care… va fi (poate fi!) religios sau nu va fi deloc!
Foto & text: Ion Mariș
