În satul Remetea Chioarului știm din documente că trăia un comerciant evreu, Mihály Kálmán, și soția lui, Reiza. Aceștia dețineau un magazin, dar se ocupau și cu producția de pălincă, de magiun sau cu exploatarea lemnului din zonă.

Dintre cei 1.198 de locuitori înregistrați în anul 1941, 40 s-au declarat evrei. Toți evreii au fost deportați în anul 1944 de către autoritățile maghiare. Doar doi locuitori au supraviețuit: Margó Kálmán, care a supraviețuit lagărelor naziste, și fratele ei, József, care a reușit să evadeze din detașamentul de muncă forțată.

Câțiva localnici neevrei au încercat să ascundă familia Kálmán în pădure. Mihály Kálmán a refuzat propunerea acestora, dorind să rămână alături de ceilalți evrei din localitate. După război, în Remetea Chioarului nu au mai locuit evrei.

Cotos Robert – president Asociatia Maramures Heritage
Baia Mare, Maramures county, Romania

Satul Lăpuș (azi în județul Maramureș) a avut la recensământul din anul 1941, 111 persoane care s-au declarat de religie israelită. 110 dintre și-au declarat limba idiș ca limbă maternă. Statistic reprezentau undeva la 10% din populația totală.

Comunitatea a fost destul de mare, astfel și-au construit o casă de rugăciuni, o baie rituală și chiar au putut să își angajeze un șakter (măcelar). Majoritatea evreilor din sat munceau în pădure sau erau agricultori.

În anii războiului satul Lăpuș făcea parte din comitatul Solnoc – Dăbâca. În primele zile din luna mai 1944, jandarmeria maghiară (aflată sub ocupație nazistă) a strâns evreii din sat și i-a transportat în ghetoul din Dej. După câteva săptămâni aceștia au fost transportați în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, aici și în alte lagăre au fost uciși aproape cu toții.

Puținii supraviețuitori care s-au întors după război au părăsit satul în următorii ani. Azi, în comuna Lăpus nu mai trăiesc evrei.

Cotos Robert – președinte
Asociatia Maramures Heritage

În anul 1735 în satul Berbești trăia o familie de evrei care avea șase copii. În decurs de 100 de ani, mai exact în anul 1840, comunitatea evreilor număra 141 de persoane, aceștia reprezentau aproximativ 12% din totalul populației. Cei mai mulți evrei au fost consemnați în anul 1910, mai exact 568 de suflete, iar la ultimul recensământ aceștia erau în număr de 508 persoane.

Toți evreii din localitate și-au declarat limba maternă limba idiș. Majoritatea evreilor erau agricultori sau mici comercianți. Cu toții erau evrei hașizi de Vijnița sau Sighet.

Comunitatea propriu zisă s-a înființat în anul 1850, când au construi o sinagogă din lemn și o casă de învățătură. În 1859 își aleg și primul rabin în persoana lui Iacov Teitelbaum. Acesta rămâne rabin până în anul 1890 când ginerele său, Rafael Grosz, vine în locul lui. Ultimul rabin al comunității a fost Leopold Grosz care supraviețuiește Holocaustului, dar în anii 1950 emigrează în Israel.

În vara anului 1941 autoritățile maghiare au declarat apatride aproximativ șase familii și i-au deportat în Galiția. În iarna anului 1941, 50 de bărbați evrei au fost mobilizați în departamentele de muncă forțată ale armatei maghiare și trimiși pe frontul de Est. Majoritatea au murit acolo.

Evreii din Berbești au fost ghetoizați de jandarmeria maghiară și armata germană în anul 1944. În ghetoul din Berbești au stat în condiții inumane aproximativ 3000 de evrei din Berbești și alte 19 localități pentru aproximativ o lună de zile. Bătăile și torturile au fost la ordinea zilei. În 17 mai 1944 au foști mutați cu toții în Sighetu Marmației, iar în ziua următoare au fost îmbarcați în trenuri spre Auschwitz-Birkenau. Au fost uciși aproape cu toții.

După război au revenit în localitate aproximativ 100 de evrei, însă aceștia au emigrat treptat, iar azi în Berbești nu mai trăiește niciun evreu.

Comunicat de presă – Asociația Maramures Heritage (Baia Mare)
Cotos Robert – președinte

Comunitatea evreilor din Ocna Șugatag s-a format pe la finalul secolului XIX și aparținea de comunitatea sine stătătoare din Berbești. La recensământul din anul 1941 (realizat de Ungaria) s-au declarat evrei 117 persoane și toți aveau ca limba maternă idiș.

Majoritatea evreilor din Ocna Șugatag se ocupau cu comerțul cu lemne și fructe de pădure, multe dintre aceste produse fiind comercializate de ei în afara țării.

Primul rabin al comunității a fost ales abia în anul 1930. Iekutiel Iehuda Gross a fost rabin timp de 14 ani, însă acesta a fost ucis în Auschwitz alături de enoriașii săi.

Evreii din Ocna Șugatag au suferit chiar și înainte de deportările din 1944. În anul 1941 autoritățile maghiare au deportat în Galiția ocupată de germani evreii declarați apatrizi. Aceștia au fost uciși în masacrul de la Kameaneț-Podilskîi de către naziști.

Peste doar trei ani, mai exact în 19 aprilie 1944, evreii rămași în Ocna Șugatag au fost adunați în sinagogă de către autoritățile maghiare, bătuți și percheziționați, pentru ca ulterior să ajungă în ghetoul din Berbești. În mai 1944 au ajuns în ghetoul din Sighetu Marmației, iar ulterior au fost deportați în Auschwitz. Majoritatea dintre cei ajunși aici au fost uciși.

Ultimii doi evrei din localitate au fost recenzați la recensământul din anul 1992. Azi în Ocna Șugatag nu mai trăiesc evrei.

Cotos Robert – president Asociatia Maramures Heritage
Baia Mare, Maramures county, Romania
Phone: +4 0740 58 92 08
Web: www.regiomm.ro

Comunicat de presă

La recensământul din 1768 erau înscriși patru capi de familie evrei, însumând nouă persoane, în timp ce în celelalte două Vișee nu erau enumerați alți evrei. Mai mult, este aproape sigur că acolo a fost prima școală pentru copii evrei din această zonă a Maramureșului.

Apogeul populației evreiești din acest sat a venit înainte de Primul Război Mondial, când populația evreiască a ajuns la 14,6% din populația generală. În anul 1930 în localitatea trăiau 604 evrei și majoritatea aveau ca limba maternă idiș.

Ultimul președinte al comunității a fost Jakab Ganer, iar Fenj Maghed a fost ultimul rabin.

Comunitatea Vișeu de Jos a fost subordonată celei din Vișeu de Sus pe toată durata ei de existență.

În timpul Holocaustului, soarta evreilor din Vișeu de Jos era aceeași cu soarta evreilor din zonă. La câteva zile după Paște, toți evreii satului au fost adunați și mutați în ghetoul din Vișeu de Sus. Bărbații au mers pe jos, suferind bătăi și abuzuri, în timp ce femeile și copiii au fost transferați în ghetou cu căruța. Este oportun să remarcăm în mod pozitiv câțiva cetățeni din Vișeu de Sus care au încercat să ducă puțină mâncare în ghetou.

După război, câteva zeci de evrei din Vișeu de Jos s-au întors în oraș. Aproape toți evreii au părăsit orașul la sfârșitul anilor 1950. Majoritatea au făcut aliya în Israel. Astăzi nu mai trăiesc evrei în Vișeu de Jos.

Cotos Robert – președinte Asociatia Maramures Heritage
Baia Mare, Maramureș, Romania

În documentele evreiești localitatea este pomenită sub denumirea de Kechnia. Primii evrei au sosit în Bogdan Vodă din localitatea Dragomirești la începutul secolului XVIII. În 1840 numărul evreilor era de 86 de persoane, iar în anul 1921 numărul acestora ajunsese la 477 de suflete.

Majoritatea evreilor din sat munceau ca zilieri pe la diferitele exploatări forestiere, plutași sau meseriași.

Cimitirul a fost înființat la final de secol XVIII, iar prima sinagogă a fost construită la mijlocul secolului XIX. Comunitatea de aici nu era de sine stătătoare, a fost arondată celei din Sighet, iar mai târziu celei din Dragomirești.

La începutul anilor 1900 în Bogdan Vodă (Cuhea) s-a mutat cunoscutul rabin hasid Pinha Sapira. Toți evreii din localitatea aveau ca limba maternă idiș.

La mijlocul lunii aprilie din anul 1944 evreii din Bogdan Vodă (Cuhea), au fost duși de către jandarmii fasciști maghiari în ghetoul din Dragomirești, iar în mai au fost deportați din gara Vișeu de Sus în Auschwitz. Aproape toți evreii din localitate au fost uciși aici de către naziști. Puținii supraviețuitori care s-au întors acasă au emigrat la finalul anilor ‘40. Doi evrei originari din localitate au murit în războiul de independență al statului Israel în anul 1948.

Azi nu mai trăiesc evrei în comuna Bogdan Vodă (Cuhea).

Cotos Robert – president Asociatia Maramures Heritage
Baia Mare, Maramures county, Romania, Web: www.regiomm.ro

Primii evrei s-au stabilit la început de secol XIX în Poienile Izei. Numărul acestora în anul 1840 era de 65 de persoane, în 1910 evrei s-au declarat 185 de persoane, iar în anul 1941 trăiau în Poienile Izei 150 de evrei. Toți evreii din această localitate și-au declarat ca limbă maternă limba idiș.

Majoritatea evreilor stabiliți aici au fost descendenți ai familiei Wiesel, o familie de rabini renumită din Polonia.

Comunitatea de aici era arondată comunității de rit ortodox din Dragomirești, majoritatea lucrau în pădure, agricultură sau erau mici comercianți.

Au rămas foarte puține informații despre comunitate, dar putem menționa câteva nume ale unor membri marcanți: Reb Efraim Fishel, Reb Mordechai Fisher, Reb Yisrael Avraham Fruchter, Reb Izik Yehuda Wiesel, Reb Eliahu, Reb Meir Zeev Wiesel, Reb Menachem Yisrael Wiesel, Leib Wiesel, Reb Avraham Meir Wiesel, Rabbi Shlomo Drimer.

În mai 1944 evreii din Poienile Izei au fost duși de autoritățile maghiare și germane în ghetoul din Dragomirești, de aici au mers pe jos în gara din Vișeu de Sus, iar drumul celor mai mulți s-a terminat în Auschwitz, unde au fost uciși aprope toți.

După eliberare s-au întors câțiva supraviețuitori în comună însă, la începutul anilor 1950, au emigrat cu toții. Azi în comuna Poienile Izei nu mai trăiesc evrei.

Cotos Robert
președinte – Asociatia Maramures Heritage

În localitatea Cicârlău cei mai mulți evrei au trăit în anul 1910, atunci numărul acestora a ajuns la 58 de suflete.
În sat funcționa un lăcaș de rugăciune și exista și un cimitir evreiesc. Dacă erau probleme, comunitatea de aici se adresa de obicei comunității din Baia Mare pentru soluții.
Majoritatea evreilor de aici se ocupau cu negoțul și cultivarea pământului.

Șalom Teitelbaum deținea o benzinărie. Din păcate acest lucru i-a adus și finalul tragic. Acesta a fost acuzat pe nedrept de trei militari maghiari și a fost împușcat în pădurea de lângă Bușag. Corpul i-a fost recuperat după jumătate de an la insistențele fiicei lui. Acest caz a fost printre primele atrocități comise împotriva evreilor în Ardealul anexat în 1940.
În primăvara lui 1944, armata maghiară a strâns evreii din localitate și i-a dus în ghetoul de pe Valea Borcutului. În luna iunie au fost deportați în Auschwitz unde au pierit aproape toți.
Azi în comuna Cicârlău nu mai trăiesc evrei. Există doar un cimitir.

Cotos Robert – president Asociatia Maramures Heritage
Baia Mare, Maramures county, Romania
Phone: +4 0740 58 92 08
Web: www.regiomm.ro

Primii evrei au ajuns în sat în anul 1730. La recensământul din 1735 este menționat un evreu pe nume Baruch Markez. Avea o soție și doi copii mici. Deținea un cal și o vacă. A plătit 10 florini taxe de închiriere pe an. Se afla sub protecția nobilului local Pop Istvan.

În 1930 aici trăiau aproximativ 91 de evrei.

Aparent, în ciuda dimensiunii mici a așezării evreiești din Desești, un număr impresionant de intelectuali evrei locuiau acolo. Registrele Chevra Mishnayos (grupul de studiu Mișna) din 1924 au fost păstrate și sunt în posesia Reb Yosef Halpert din Tel Aviv.

Membrii comunității locuiau în mai multe sate ale zonei, Crăcești (Mara azi), Hărnicești, dar marea majoritate a membrilor locuiau în Deseşti.

Sinagoga, construită înainte de Primul Război Mondial, a fost din piatră.

Majoritatea evreilor din aceste sate aparțineau de comunitatea hasidică din Sighet.

Evreii din Deseşti îşi câştigau traiul cu iscusință. Sursele primare de trai erau magazinele și crâșmele, precum și unele meserii. Unul dintre meseriași, cizmarul Shimon Ganz, confecționa cizme pentru toate satele din zonă.

La sfârşitul lunii aprilie 1944 autoritățile naziste maghiare au transferat evreii din Deseşti în ghetoul din Berbeşti, iar de aici au fost transferaţi în ghetoul Sighet, apoi deportaţi la Auschwitz.

Astăzi în Deseşti nu mai trăiesc evrei. Sinagoga există, dar s-a transformat într-un magazin.

Cotos Robert – președinte Asociația Maramureș Heritage
Baia Mare, Maramures, Romania
Phone: +4 0740 58 92 08
Web: www.regiomm.ro