Se apropie de finalizare construcția celei mai noi sinagogi din Europa, cea din Sighetu Marmației, situată între străzile Ștefan cel Mare și Gheorghe Doja, pe locul vechii Marii Sinagogi Ortodoxe.
Marea Sinagogă a fost construită din lemn în 1778 (ori, după alte date, în 1807), refăcută din zid în 1836 și incendiată în 1944 de către naziștii în retragere, după ce o folosiseră ca loc de detenție pentru 140 de personalități evreiești, iar apoi, după deportarea lor la Auschwitz, ca depozit de alimente.
Pe lângă „shul” (sinagogă) a funcționat cel mai important centru religios hasidic din Maramureș, condus de către curtea rabinică Teitelbaum, ai cărei „gadoli” (cei mai venerați rabini, unii fiind considerați a fi „tsadik” – adică sfinți care realizează miracole) au oficiat acolo vreme de cinci generații. Curtea includea și o școală teologică superioară („beis midrash”), o curte de judecată („beth din”), baie ritualică („mikvah”), biroul comunității, o tipografie și casa rabinului.
Principalele trei instituții: sinagoga, școala și baia (împreună cu un hotel „kosher”) sunt acum în curs de reînființare sub patronatul dinastiei iudaice ultra-ortodoxe Satmar din Brooklyn – New York (mai concret, a ramurii Marelui Rabin Aaron Teitelbaum), cea mai mare grupare hasidică din lume, cu cca 120 mii membri și averi de 1 miliard dolari, ale cărei origini sunt la Sighet.
Piatra de temelie a complexului religios a fost pusă pe 21 mai 2017, în prezența a 280 de rabini veniți din toată lumea.
Este adevărat, noua sinagogă nu este o reconstrucție perfectă a celei vechi, care a fost situată pe locul Monumentului Holocaustului de azi, având un alt fronton, dar aproximativ aceeași volumetrie. Se presupune că baia ritualică va utiliza rămășițele zidurilor băii originale, precum și bazinul rotund care a supraviețuit miraculos până azi.
Deși unii cred că aceasta este „singura sinagogă construită în Europa după cel de-al doilea război mondial”, trebuie spus că, numai între anii 2013-2019 au fost deschise noi sinagogi la: Lorca – Spania, Varșovia – Polonia, Jurmala – Lituania, Kaliningrad – Rusia, Regensburg și Konstanz – Germania ș.a.
Totuși, având în vedere faptul că, din anii 1930, în România nu s-a mai construit nici o sinagogă, precum și faptul că, în acest moment, în întreaga țară nu mai sunt decât vreo 20 de sinagogi în uz regulat, deschiderea celei de la Sighet reprezintă o adevărată gură de oxigen pentru iudaismul din acest colț de continent.
Sinagoga ar fi urmat să fie inaugurată în luna mai, însă, datorită pandemiei de COVID-19, acest eveniment s-a amânat pentru o dată ce urmează a fi stabilită ulterior.
Reactivarea coloratei și pitoreștii vieți hasidice din Sighet nu poate să fie decât un fapt benefic pentru urbea în care, cândva, aproape jumătate din populație era alcătuită din evrei.

P.S. Pe Netflix a fost lansată în urmă cu câteva zile, miniseria „Unorthodox”, a cărei poveste – reală, este centrată exact în jurul hasizilor din dinastia Satmar din New York.

Teofil IVANCIUC

foto: Teofil Ivanciuc

România a trecut prin multe urgii și cu războinicii ei viteji a depășit greutățile, „a ieșit mereu învingătoare”, în mod miraculos. Au fost inundații și cutremure, au venit peste noi năvăliri cotropitoare: aici ne-au găsit, dar ne-am apărat, am rămas pe aceleași spații și ne-am dezvoltat, iar acele rele s-au dus, au trecut și au dispărut.

Au fost și altă dată epidemii cumplite, date tot de viruși necunoscuți și cu o lume medicală aproape inexistentă atunci, care ne-au împuținat destul, dar tot noi am rămas, învingători. Așa a fost cu epidemia cumplită de „ciumă”, în care cei scăpați odată de ea deveneau imuni și adunau cadavrele de prin casele și locurile pe unde „cădeau” și, fără teamă, îi transportau la grămadă și apoi îi aruncau în „gropi comune”, aruncând var nestins peste ele. A dus cu ea, această epidemie, o parte din populația țării, ce reprezenta jertfele umane care, prin lupta cu epidemia, au făcut ca cei ce au rămas să ducă viața cu rosturile ei mai departe, în refacere și dezvoltare, sub toate aspectele. A fost și epidemia de tifos exantematic, în timpul primului război mondial, cu cca 300.000 de morți, dar am învins-o și pe acesta, ca și pe nemți și, încetul cu încetul ne-am refăcut, am regenerat.

Au trecut apoi peste noi cele două războaie mondiale, cu jertfele lor, cu câștigarea și pierderea de teritorii, după dorința celor mari, în ambele fiind în final câștigători. Apoi, a urmat năpasta cea mare care ne-a cuprins, a unei ideologii de dictatură comunistă, după al Doilea Război Mondial.

În acele vremuri, de mare prigoană, a urmat prima dislocare masivă a unei mari mulțimi de oameni de pe pământurile lor, de la casele lor, prin masive deportări și, mai ales, milioane de oameni au fost trimiși în temnițe pe tot curinsul țării, sau în lagărele muncilor de exterminare, construite în acest scop. Temnițele, „Canalul Morții” și „Stufărișurile Dobrogene” au înghițit sute de mii de victime, făcute de torționarii vremii. Cei uciși și exterminați, au fost aruncați apoi tot în gropi comune, prin locuri necunoscute, de nimeni știute, cum s-a facut altădată și sub „domnia ciumei”, care acuma a avut însă eșarfa roșie. Au rămas însă unii și prin albia „Canalului Morții”, a „Magistralei Albasre” („Roșii”!), apele căruia n-au reușit și nu vor reuși niciodată să-l spele de sângele atâtor victime. Dacă atunci gropile comune aveau motivația de a proteja populația, celelalte erau determinate de o criminalitate comunistă.

Dar, am izbutit, cu multă mobilizare, jertfe și vărsare de sânge, să înlăturăm odiosul regim, fiind admirați de o lume întregă, în prima revoluție din lume transmisă la televiziune. Simpatia și ajutoarele au fost masive, dar nu s-a continuat lupta cum trebuia, „ne-am oprit din drum”. La butoane au rămas aceiași, prin diversiune și crime, doar cu epoleții și denumirile schimbate, sub conducerea și influența malefică a aceluiaș „liber cugetător”. În acest fel, s-a ajuns la o distribuție fărâmițată a economiei, apoi la distrugerea ei, prin falsul proces de privatizare, beneficiarii de azi fiind, mai ales, politrucii de ieri. Încetul cu încetul, s-a format acea categorie de „hoți”, „corupți”, care au dezvoltat până la urmă „tâlhăria”, hoția făcându-se pe față, prin Legi cu destinație. Acestea au obligat românii să-și părăsească iar țara, să ia drumul pribegiei multe milioane de oameni, împrăștiindu-se prin toată Europa, Anglia, peste Ocean și cine știe mai pe unde. După primele drumuri spre închisori, spre moarte, a milioane de oameni, de mai înainte, a urmat acest exod și mai amplu, al doilea din lume, dupa Siria, milioane de români, cine mai știe câte, fiind alungați să plece din țară peste frontiere, pentru a găsi mijloacele de trai necesare și care în țară le-au fost refuzate de hoția masivă, fără margini, tot „fără frontiere”. Cu bolizi de cea mai nouă și bună marcă, cu mâinile încărcate de ceasuri de ultimă modă, de zeci de mii de euro, cu brățări și coliere diamantine, de o strălucire orbitoare, și altele, aceste obiecte moarte, făceau contrastul cu vietatea întunecată a purtătorilor acestor bogății nemăsurate, nemeritate, obținute prin furtișag.

Acest „fenomen” rupe țara, acasă rămânând copiii și bătrânii, cei apți de muncă, uneori familii întregi au umplut lumea. Cum era și firesc, multe tragedii s-au produs neîntârziat, cu copii dispăruți, neșcolarizați, înecați în ape, abuzați sau uciși, bunicii lor neputându-i supraveghea, să-i păzească de rău; cu atâtea victime pe șosele, în drum de acasă sau spre casă, pentru nevoi sau întâlniri familiale, cu familii dezmembrate! Așa cum pentru victimele comunismului, informatorii erau asociați în crime și ucideri, cu torționarii de altădată, corupții, hoții și tâlharii de azi sunt asociați în toate aceste tragedii ce s-au produs și se mai produc asupra romaânilor.

Ca și cum aceste nenorociri nu erau de ajuns, a venit peste noi și această pandemie cumplită, cu întoarceri obligatorii acasă a milioane de oameni, infectați, izolați sau în carantină, veniți spre casă pe rute de noapte, alese și supravegheate, mai ales cei rămați fără locuri de muncă, fără casă și mijloace financiare. Sentimentul de familie unită, în bine și în rău, depășește uneori orice motive de pericol, oricât de mari și se caută reunirea familială, peste toate pericolele, peste toate greutățile, granițele. În cazul acestor acțiuni forțate, este firesc să apară și alte victime, asociate și cu acest atât de periculos coronavirus ucigător, cu atâta forță de răspândire. Aceiași vinovați și pentru „retur”, sunt cei formați și proiectați după 1946 și a odraslelor acestora!

Fondul Monetar Internațional s-a înființat în 1944, cu 188 de state membre. Era dupa un război nimicitor și se impunea imperativ organizarea unei Instituții financiare, pentru a  veni în ajutorul  celor mai afectate state de teribila confruntare, indifernt că au participat la  război sau au fost doar victime, ori au fost afectate greu în diferite  relații economice cu state în confruntare. România este și ea stat membru al FMI, a avut relații bune cu Fondul  și  a accesat  diferite împrumuturi.

După mulți ani de acivitate cu mare influență, șefa acestuia, D-na Christin Laggarde, face o constatare și a ieșit cu o exprimare  șocantă  în public, în iulie 2018 : „Bătrânii  trăiesc prea mult și este un risc pentru economia  globală, trebuie făcut ceva”!! (Publicată în 24 martie 2020, anul curent, în întâmpinarea  pandemiei!). S-au pronunțat mulți asupra  anunțului  surpriza, cu privire la agresivitatea acestui anunț, cu care pune în relief problema.  Este un anunț cinic, prin care acuză viața, îi acuză pe bătrânii care mai trăiesc, și-i învinuiește, spunând de ce trăiesc atâta. Cu atât  mai  crudă este exprimarea  „abuzului  de a trăi”, cu cât vine din partea  unei doamne;  oare  Domnia  sa  are bătrâni, are copii,  a dat viață? La cât  o fi calculată lungimea acesteia, „permisa”?  „En garde, bătrânilor!!” Care se consideră  că este  vârsta limită și cum crede  că s-ar putea realiza acest „proiect”? Evident, numai restricția de a nu mai purta baston nu ar fi suficientă! De ce nu se întreabă și de ce se sting așa de mulți oameni cotizanți,  fără a beneficia  măcar de o lună de pensie, deloc  bătrâni; de ce mor așa de mulți copii cu zile și să încheie la fel: „trebuie făcut ceva”.

Această „prevedere” este contrară și unui „circuit” uman firesc: sunt mulți care mai târziu, la bătrânețe, dau mari valori umanității, în domeniul artistic, cultural, știintific ș.a. De exemplu. Despre Johnn W. Goethe s-ar putea spune că: de avea vârsta lui Eminescu, era un necunoscut, în modestie, iar Eminescu, dacă ajungea la vârsta lui, era unul din cei mai mari poeți. Tot așa Michelangelo, Brâncuși, A. Eintein ș.a. au realizat opera de mare valoare, la o vârstă înaintată, mai bătrâni. Lumea nu era mai tânără, atunci, fără ei, dar în mod sigur mai săracă! În multe domenii, „bătrânii” dau valori imense lumii.

Îmi vine în minte dictonul binecunoscut:

„Cei ce nu au bătrâni, să-și cumpere!”

precum și „cântecul” bătrânilor, trist, dar demn:

„Bătrânețe haină grea, ce n-aș da să scap de ea”.

Oricum, se vede de aici că acești „bătrâni” nu se leagă cu disperare de viață.

Se știe că lumea este foarte polarizată în aceste vremi. Am mai putea reține o informație: se spune că 1% din populația globului deține 99% din veniturile acestuia, iar cei 99% cu ce a rămas, 1%! Spre care  „bătrâni” se îndreaptă  oare, avertismentul? Evident, spre aceia unde sunt mai mulți, în grupul celor 99%. Cei din 1% au puțini bătrâni și sunt  cu sacoșele pline! Oare pentru situația „globală financiară și econimică” n-ar trebui să-și îndrepte atenția spre  cei  1%, nu neapărat bătrâni? Acolo este masa globală financiară și de acolo vine sărăcia, „problemele economice globale”!

Altfel, acești bătrâni acuzați, cu zilele lor, nu sunt pomanagii. Persoanele obișnuite, talpa țării, nu cele speciale, încărcate de „specialități” de tot felul, pe lângă salarii și pensii uriașe, cu mari consumuri financiare, pe oriunde or fi, cinstite sau necinstite, ceilalți au muncit mulți ani, 40 sau mai mulți, în care au cotizat cu regularitate, lunar, sume depuse în depozitul statului. Dacă aceștia le administrau bine, cuantumul lor creștea semnificativ și cum pensia este evaluată cam la 40% din salariul mediu, deci pentru un an de pensionare ar fi necesari doi ani de depuneri și ar ajunge pentru 20 de ani de pensionare. Adunați la cei 64 de ani de la data pensionării, ar urma o „batrânețe” în jur de 84 de ani! Sunt puțini care o ating și mult mai puțini care depășesc această vârstă, acuzată cu bătrânețea, cred.

Bizareria este dată mai ales și de faptul că atunci când ridici prima pensie, fondul tău de depuneri este nul. Oare cine a luat, cine a furat banii de acolo, depuși atâția ani, pentru bătrânețe? Am auzit că ar fi state în care tot ce depui acolo, acolo rămâne și crește, într-un cont al tău, pe care poți să-l controlezi și, în final, când nu mai lucrezi și treci spre bătrânețe, decizi tu dacă-ți ridici toți banii și ți-i administrezi cum știi, sau ridici lunar diferite tranșe, controlul fiind tot al tău. În caz de deces, disponobilul bancar rămâne soției sau copiilor, așa cum nu se întâmplă la noi, sumele rămân bun pierdute.

Teribila afirmație de la acest înalt for financiar, parcă vine ca o blestemată prevestire, care s-a și concretizat în realitatea vieții destul de repede, prin această nenorocită pandemie, care face ravagii în lume, preferând în „consum” bătrânii, mai ales, cei mai vulnerabili, într-o largă majoritate, fiind și de drept într-o astfel de situație. Vorba aceea:

„Ei și-au trăit traiul și și-au mâncat mălaiul”!

Pandemia, însă, n-a ales numai pe bătrâni pentru consum și traumatizează tot ce întâlnește în cale, pe cei mai expuși luându-i cu ea. Mai bună este situația în țările în care s-au luat măsuri ferme mai repede, nu chiar de la început, pentru că apariția a fost oarecum mascată și totul a fost nepregătit, dar am putea spune că printre ele se află și România.

În acest fel, s-ar putea ca înaltul For Financiar să-și  revizuiască concepția și să revină la vechiul dicton, să caute „bătrâni”, fie și numai ca  model de existență umană, pentru că ei se vor împuțina drastic!

În situația dată, cu groaznica ei prezență, izolarea în cel mai mare grad posibil, „acasă”, „domnească”, (dacă ne gândim la altfel de izolări celulare, criminale, de altădată, ținta fiind distrugerea), disciplina și respectarea întocmai a regulilor de comportament, stabilite de specialiști și de cei în drept să le organizeze, este obligatorie și responsabilă, fiind singura șansă de supraviețuire în lipsa unui remediu, în afara unui tratament formal, simptomatic, sau asimptomatic, la grămadă.

Gheorghe BĂRCAN
fost elev al Liceului „Dragoș -Vodă” din Sighet
Minneapolis, 04.04.2020

*****
pandemie-n burg
cârceii de iederă
bat în fereastră

*****
clopote-n amiaz –
se destramă din sălcii
mâțișoarele

*****
primăvară iar –
în firida zidului
o păpădie

*****
coronavirus –
se scurg țurțuri de gheață
în umbra școlii

****
onomastică –
dispare fulg după fulg
pe celălalt mal

*****
#amgrijă –
vise nedespicate
doar primăvara

*****
zona galbenă –
inima fără cusur
atârnând de-un fir

*****
zori de Martie –
bătăile inimii
ținute în frâu

*****
epidemie –
plăcintele trecute
numai peste gard

Marius VOINAGHI

N. r.: prof. Marius Voinaghi a obținut Premiul II pentru primul haiku din acest grupaj, la concursul săptămânal „Romanian Haiku” (646), organizat de Autorii de haiku din România

foto: Marius Voinaghi

Cât de săraci și umili (chiar umiliți prin statistici), am putut fi ani în șir – europeni cu patalama – având mereu în cifre absolute „onoarea” de-a ocupa unul din ultimele locuri la analfabetism, la școli fără apă curentă și WC – uri insalubre, la nivelul sărăciei și, mai ales, la consumul de… săpun. Am fost totuși destul de vizibili și mereu fruntași la diverse alte consumuri: de bere, de tărie, la mici și nu în ultimul rînd la metri cub pădure doborâtă (buștean) pe cap de locuitor etc etc dar… cui să-i pese că echilibrul era instabil?
Neinteresați de statistici, focalizați strict pe imaginea de moment, abandonându-ne propriile interese, viziuni, proiectele comunitare, chiar și… limba română, ajunși în incapacitatea de-a ne conforma bunului simț, am schilodit educația și sănătatea lăsând la voia întâmplării… profesionalismul și performanța.
De fapt, deși oferta democratică a Europei a fost decentă, lipsa atenției serioase vis-à-vis de dezvoltarea intelectuală și spirituală a cetățenilor noștri a dus la grave abateri în strategiile esențiale mersului civilizat pe autostrada sustenabilității. E drept că ne-am sustras trendului corporatist – capitalist, neconstruind fizic autostrăzi, încercând să ne păstrăm „tradițiile”… rurale, temperându-ne frustrările și nervozitatea cu fumigene din categoria Maybach – urilor, BMW-urilor și AUDI-urilor.

Din păcate, apariția impredictibilă – dintr-un „import” fără frontiere – a teroristului invizibil, un netrebnic de virus, ne-a redus la o tăcere globală! Acest atentat sanitar la existența omenirii este practic o forțare, persiflare naturală a norocului, deghizat în multe forme organice.
Lăsând la o parte eforturile intense al oamenilor de știință, a laboratoarelor de virusologie din întreaga lume, a serviciilor mai mult sau mai puțin experimentale, soluția la zi, mai simplă decât invenția roții, a fost și este… SĂPUNUL. Din fericire, mai ales pentru țara noastră, după instaurarea implicită a fricii și extinderea panicii, a crescut – inimaginabil în condiții normale – consumul de săpun.… oamenii se spală mai des pe mâini și, purtând – cei mai mulți – măști, nu mai au nici ocazia de-a scuipa dezinvolt, haiducește, mai ales pe jos. Niciodată nu mi s-a întâmplat să văd – în toate marile magazine – golindu-se rafturile cu săpunuri (solide), geluri de mâni, săpunuri lichide, dezinfectanți etc. Epuizarea acestei categorii de produse, destinate igienei personale, nu mi-o imaginam nici măcar în glumă! Și iată că minunea s-a produs! Pe lângă alcool (nu doar Mona), românii consumă azi incredibil de mult… săpun! Doamne, mulțumim pentru curățenia pe care ne-ai obligat s-o simțim pe propria piele, nu ne uita nici de azi înainte, dă-ne săpun pe-ndestulate!

Dar cum o minune nu vine niciodată singură, am văzut – și m-am șters îndelung la ochi! – de mai multe ori în ultimele zile, în orașul nostru, dar și prin țară, mașinile firmelor de curățenie dezinfectând străzile, scările de la blocuri, am observat, cu uimire, cum sunt golite periodic containerele pentru resturi etc… Nu mai recunosc nici ce se întâmplă cu manierele concetățenilor noștri, s-au mai liniștit… s-a liniștit orașul, nu se mai aud zgomotele mașinilor figuriștilor de serviciu, nu se aud înjurăturile din miez de nopate, ale tinerilor care frecventau sălile de jocuri de noroc, celebrele și mult studiatele păcănelele care împânziseră țara au fost reduse la tăcere. Prețul combustibilului scade dar nu se mai bucură marii iubitori de cai – putere, nu se mai bucură destul de mulți pentru liniștea fantastică ce-a pus stăpânire pe aproape întreg pământul. Tsunami-ul Wuhan a schimbat starea lumii, ducând-o de la furia și agitația acumulării la tăcerea morții. O fi mai mare dezastrul economico – pandemic decât restartul… aseptic?

Nu știu dacă sfârșitul acestui an va consolida starea imunitară globală dar, se pare că aprox. 70 – 80 % din populația lumii va fi… dezinfectată. Probabil că vor fi, pe plan global, zeci de mii sau sute de mii de decese, nu este exclus ca, după gripa spaniolă, actuala pandemie să însemne dezastrul cel mai brutal pe care-l vom parcurge. Eu sper să se oprească urgia naturii și viața socială să revină la normal, desigur într-un format mai „modest” dar, este absolut sigur că pentru noi, lecția de igienă, individuală și comunitară, este cea mai importantă… asumare. Și apropo de dezinfecție, chiar dacă vom utiliza în continuare alcoolul, să fie în cantități mici și să ne gândim să nu repetăm greșelile trecutului. Da, atenție la… prevenție!
Pentru încurajare, vă propun câteva variante upgradate ale unor frumoase cântece tradiționale maramureșene, pe care putem să le fredonăm – deocamdată – în familie, în grupuri de maximum trei persoane, cu un optimism moderat:
Măi pretine io și tu/ Șohan n-om vedea raiu!/ Pretine, după Wuhan,/ N-om vedea raiu’ șohan!
sau
Io-s fecior de moroșan/N-am mâncat în veci wegan,/Da’ de-amu cât oi trăi/N-oi mai mânca… porcării!

Doamne, îți mulțumim pentru surpriza pe care ne-ai dat-o, pe măsura neputinței conducătorilor lumii, ne spală nouă toate… păcatele (cele mai ne – curate) și nu ne monitoriza cu prea multă severitate!…

Ion MARIȘ

foto: Ion Mariș

La câteva ore după ce a fost consultat de către medicii de specialitate de la Spitalul Municipal Sighet, aceștia având suspiciunea că este infectat cu COVID-19, un pacient bărbat în jurul vârstei de 60 de ani din comuna maramureșeană Poienile Izei (comună cu o populație de peste 1000 de locuitori), a fost transferat la Spitalul Suport din Baia Mare unde a fost supus altor examinări clinice și s-a efectuat testul specific.

În urma rezultatului testului pacientul este confirmat, din păcate, pozitiv, infectat cu COVID-19. La această oră, bărbatul este intubat, starea lui fiind stabilă.

Nu a fost identificată sursa de infectare a pacientului, persoanele cu care a intrat în contact fiind în izolare.

Trebuie să fim conștienți toți că este necesară respectarea tuturor recomandărilor făcute de autorități, a carantinei generale și a distanțării sociale.

Salut, Sighet!

Joi, 02 aprilie 2020, s-a încheiat primul „ciclu tehnologic” al realizării vizierelor de către deja binecunoscutul Club de Robotică sighetean, Tech-X, de la C. N. „Dragoș Vodă” (echipa de robotică este parte a Proiectului Nație prin Educație – BRD First Tech Challenge Romania).

Mobilizarea sighetenilor a permis ca într-un scurt timp să se realizeze optimizarea „mini liniei” tehnologice care, monitorizată de un tânăr dedicat voluntariatului, a reușit să producă mult așteptatele viziere atât de necesare celor care luptă împotriva coronavirusului. Azi au fost livrate primele 16 viziere la Spitalul Sighet.

Mulțumirile echipei se îndreaptă către sighetenii care au răspuns prompt mesajului de solidaritate și au contribuit la conturarea acestui proiect: Construct Pack SRL, Sighet (manager Adrian Pîrlea); Asociația „Valea Verde” – „Salut, Sighet!”; DAFImag, Sighet (administrator, Dorin Dunca); Ovidiu Alin Petrean (fost absolvent al CNDV); Alin Pontoș (consilier local); Ionica Viorica Opriș (Asociația „Suntem vocea lor”); Anuța Muntean (administrator DOS Catering SRL); Anișoara Iulia Mihali (consilier județean); Zimbrul Comerț Online SRL, Pitești; S.C. ATELIER CONCEPT & DESIGN STUDIO SRL, București.

Conștienți de sprijinul primit din partea celor care au răspuns fără ezitare chemării lor, membrii echipei își exprimă recunoștința pentru aportul acestora, prin câteva mesaje de suflet.

După câteva zile de la lansarea proiectului am reușit să ne creăm un grup de susținători care ne ajută în lupta împotriva acestui val de COVID-19. Producția de viziere este în continuă desfășurare, primele livrări făcându-se chiar în cursul zilei de azi. Le mulțumesc cu această ocazie tuturor sponsorilor pentru sprijinul oferit și sper la o continuă colaborare cu aceștia pe viitor. (Darius Giurgi, elev)

E un moment special. Deși distanțați, despărțiți, suntem capabili să fim uniți și să dăm dovadă de solidaritate, să fim alături de cei care sunt în linia întâi riscându-și sănătatea pentru noi. Adevărații eroi în demersul nostru de a confecționa vizierele sunt elevii noștri care gestionează imprimantele 3D. Suntem mândri de ei, de elevii echipei de robotică Tech-X. Mulțumim celor care sprijină material echipa de robotică și fac posibil acest demers al nostru! (Vasile Mih, director CNDV)

Învățăm să dăruim cu iubire și recunoștință, să fim împreună cu adevărat, chiar și de la distanță. Am fost ajutați cu dăruire, încredere și promptitudine de concetățenii noștri care au înțeles că numai împreună putem învinge orice obstacol. M-au impresionat profund gesturile dezinteresate ale celor care s-au oferit să dea o mână de ajutor proiectului, proiect care este cu adevărat un exercițiu de întrajutorare și umanism. Doar așa învățăm să fim împreună cu ceilalți, să respectăm inițiativele utile situației critice de azi! (Cornelia Hotea, profesor informatică)

Prea multe cuvinte nu mai sunt de spus, gesturile semnificative, caritabile, sunt o modalitate de exprimare a sufletelor mari; în momentele dificile, sensibile, se cuantifică solidaritatea prin fapte, prin atitudine pro – activă care contribuie din plin la depășirea oricăror greutăți.

Brîndușa OANȚA

foto: Darius Giurgi

Azi, 01 aprilie 2020, deși este o zi a păcălelilor, Clubul Rotary Sighet a făcut cel mai serios gest posibil, pentru a spijini efortul Spitalului Municipal din orașul nostru în lupta cu teribila pandemie ce face ravagii în lumea întreagă. Dacă în orice moment personalul medical (cel care se află pe baricade și nu în… „autoizolare” conjuncturală) este pregătit profesional pentru orice tip de scenariu, situația nu este neapărat conformă la capitolul consumabile, echipamente individuale de protecție (PPE). Până în acest moment, după cum s-au exprimat specialiștii aflați cu adevărat în prima linie, nu au fost probleme deosebite, dar ei trebuie să se asigure și cu echipamente și consumabile de rezervă în cantități rezonabile și, în acest sens, este clar că nu poate fi nicicând acceptată suficiența și „detașarea”; în aceste zile, cei direct implicați, trebuie să fie într-o stare de vigilență permanentă.  De aceea, în continuare, orice sprijin este binevenit, orice manifestare de solidaritate onestă este salutară.

La ora actuală la Sighet nu există cazuri grave de infectați, nici la UPU și nici la Infecțioase. Evaluarea suspecților de contaminare cu noul COVID 19 se face conform protocoalelor naționale, medicii de la UPU și/ sau Secția de Infecțioase abordează fiecare caz în parte din perspectivă clinică și pe baza investigațiilor imagistice (CT) la care se pot  adăuga anumite analize de laborator. Dacă suspiciunea este fundamentată clinic și imagistic, coroborată cu simptomatologia pacientului, cazul se trimite mai departe la Baia Mare, unde au fost desemnate, conform listei emise la nivel național, Spitale Suport pentru pacienții testați pozitiv și unde, de fapt, au loc testările specifice, urmate de tratamente adecvate, de la caz la caz.

Ținând cont de dorința personalului medical de-a avea asigurat echipamentul de protecție necesar, atât pentru ei cât și pentru potențialii pacienți, Clubul Rotary Sighet a livrat azi, într-o primă etapă, Spitalului Municipal din Sighet, 30 de cutii (1500 bucăți) de măști chirurgicale și 2 flacoane a câte 5 litri fiecare, dezinfectant concentrat, Virusolve + (din care se pot prepara aprox. 200 litri de soluție diluată), care au fost preluate de doamna dr. Ileana Mihalca (Secția Infecțioase). O parte dintre materiale urmează să fie distribuite și la alte secții (UPU, Interne etc.) din Spitalul Sighet.

Este important de precizat că Spitalul Sighet a transmis în regim de urgență (încă din primele zile ale alertei sanitare) necesarul de echipamente, dispozitive medicale etc, solicitat de la Ministerul Sănătății dar, onorarea comenzilor s-a făcut și se face pe baza unor priorități și urgențe analizate la nivel național și, în funcție de producția și/sau importurile aferente.

Rotary Club Sighet este alături de personalul medical din prima linie de la Spitalul Municipal Sighet și își exprimă disponibilitatea de-a sprijini eforturile pentru combaterea pandemiei în orașul nostru.

Ion MARIȘ
Rotary Club Sighet

Miercuri (01.04.2020) dimineață, demarează la Sighet dezinfecția scărilor de bloc, a intrărilor și a balustradelor cu o soluție pe bază de clor (soluția folosită nu este toxică). Cetățenii sunt rugați să nu închidă ușile de acces în casa scărilor pentru a facilita desfășurarea dezinfecției de către operatori.

Primele cartiere vizate sunt Nucului și Traian.

Decizia este în conformitate cu prevederile art. 6, alin. 1 din Ordonanța Militară nr. 4/29.03.2020.

Monitorizarea desfășurării acestei activități se va face de către reprezentanți ai Primăriei.

Comunicat de presă
Primăria Sighetul Marmației

Tânărul Darius Giurgi, membru al Clubului de Robotică Tech-X de la C. N. „Dragoș-Vodă” din Sighet, s-a adaptat tehnologiei de producere a vizierelor, care a intrat la această dată într-o așteptată ritmicitate.

Am primit câteva informații de la d-na profesoară de informatică Hotea Cornelia:

„Se realizează 3 modele diferite de viziere  și, în funcție de modelul care va fi agreat de Spital, Ambulanță, SMURD etc., se va trece la confecționarea modelului respectiv în funcție de ce alege fiecare.”

Trebuie să menționăm extraordinara solidaritate declanșată de acest proiect. Un mare număr de persoane fizice (sigheteni, dar și nesigheteni) și persoane juridice s-a alăturat cu sponsorizări de diverse sume pentru a asigura continuitatea muncii echipei. Până la această oră, au fost expediate mai multe role de filament și folii, s-a achiziționat un laptop nou și încă o imprimantă 3D. În câteva zile, Darius va lucra la 3 imprimante și două calculatoare.

Vom reveni zilele următoare cu lista completă a donatorilor dar, susținerea materială este necesară în continuare.

Multă forță și spor la muncă, Darius Giurgi! Felicitări întregii echipe!

Salut, Sighet!

foto & video: Darius Giurgi

Ce naivi am fost (chiar mulți dintre noi!), nu cu foarte multe luni în urmă, când am sperat să nu fim printre cei care se strecoară prin Europa cu viteza a… doua. Noi, cei bățoși și cu inutile orgolii ne doream să rulăm cu viteză maximă (de Formula 1, ce mai!), să zâmbim detașați, să le arătăm semnul victoriei (și nu numai) celor care ne subestimează! Noi?! Europeni din/ prin naștere! Noi!… dar… frații noștri ne-au dorit mai… lenți!… că așa suntem, nativ, cei de prin Est!

Ne-am plâns, destul de mulți, de excesiva birocrație europeană, vedeam poticnelile și clivajele pe toate „axele”: Est – Vest, Nord – Sud. Ei bine, primeam și destule critici și eram urecheați pentru greșelile noastre lumești. Unii mai vorbeau contra vântului dar, în van… deh, cel puternic împarte tortul!

Evident, eram încurajați și de naivitatea global – democratică a bătrânei Europe, care-și imagina că toți cetățenii lumii și toate statele funcționează după schema laică a celor mai agreate… porunci! Oricum, ajunseserăm într-un maxim de consum, toate politicile economice încurajau rulajul maxim (se poate numi și risipă) de resurse naturale și nu erau atente la sensibilitățile eco – sanitare. Și iată că a apărut din „neant” un invizibil dușman, evoluat, metamorfozat sau transferat, care dă un brânci serios lumii, readucând-o cu picioarele în… țărână.

Mesagerul morții a fost privit – de către europeni – cu neîncredere la început, cu optimismul stopării în regim civil dar, pe măsură ce contamina un număr mai mare de oameni, pornind din inima Italiei, din lipsa unor protocoale precise și-a unui istoric cvasisimilar, natura s-a dezlănțuit. Nu știu dacă trebuiau să fie autoritățile mai dure sau nu, ceea ce este clar este că Europa a fost prinsă pe picior greșit. Bătrâna și educata noastră doamnă n-a reușit să-și imunizeze colocvial cetățenii indecent inoculați și, au început să apară decesele.

Dar nu despre acest aspect al felului cum s-au lansat măsurile anti-virus vreau să vorbesc, ci despre protecționismul ad-hoc reinstaurat. A dispărut celebra coeziune europeană, solidaritate, proiectele mega – trans-frontaliere au fost practic formale și, când a fost cazul unui flagel real, fiecare țară s-a distanțat social, s-a „autoizolat” (firesc până la un punct); fiecare națiune se descurcă așa cum poate și nu se (prea) implică să-și ajute vecinul/ vecinii. Este mai clar ca oricând că Europa ne-a oferit – deocamdată – doar verbal ajutorul plenar, este incapabilă să gestioneze situații de criză, având un aparat birocratic anchilozat, așadar, ne putem lua adio de la viteza a doua la care ne-am asumat la un moment dat – cu sprijin franco – german – limitarea.
Ați auzit de European Centre for Disease Prevention and Control (Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor), care „analizează amenințările noi pentru sănătate, astfel încât UE și autoritățile naționale din domeniul sănătății să poată reacționa rapid”?… Nici EU, până nu demult! Acest centru are se pare vreo 300 de angajați și se ocupa probabil de workshop – uri și conferințe, de strategii și master plan-uri pe hârtie iar când Europa a fost asediată de un virus, s-a dus naibii toată… politica UE în domeniul sănătății. Pe la sfârșitul lunii ianuarie 2020, când semnalele din China eru foarte tragice, un subgrup de experți a Centrului se ocupa de… politica tutunului.

Dacă Italia și Spania, cele mai lovite de coronavirus, au fost incapabile să facă față pandemiei – deși erau în fruntea cursei dezvoltării economice, la prima viteză, ce putem spune despre țările Central și Est Europene? Să nu ne facem iluzii, Europa are începând de azi și va avea și-n viitor, pentru muuult timp… 27 de viteze. Reorganizarea europeană poate însemna reguli intra – comunitare mult mai drastice și o disciplină sanitară mult mai consistentă. Cât despre potențiala resuscitare economică, nu-mi imaginez decât scenarii sumbre. Cred că ne vom mulțumi cu viteza… 27?! Atenție, e la… coada clasamentului!

Sigur că fără economie lumea poate stagna, chiar regresa dar, fără sisteme durabile de sănătate și educație rasa umană poate… dispărea. Să nu ne impacientăm, nu va fi cazul, dar, acest semnal de alarmă pe care-l încasăm în „plină figură” sper să ducă la un sincer și ponderat „gentleman agreement” între marile puteri ale lumii, iar stilul de viață agresiv – consumerist să fie înlocuit cu unul ponderat – preventiv. Vai de liderii care continuă să creadă altceva!

Am văzut – săptămânile trecute – câteva exemple în care conservatorismul individual s-a extrapolat conservatorismului statal, astfel încât, ne putem întreba – mai mult retoric – cât va rezista umanismul pe planetă?… Va urma oare o „nouă”…. Renaștere? Din fericire, răspunsul nu depinde de politicieni ci de oamenii de știință și de adevărații experți! Și totuși, cine va avea curajul să implementeze răspunsul/ răspunsurile – incorect(e) politic – după „consumarea” actualei crize pandemice?…

Ion MARIȘ