Apus fierbinte

Un apus fierbinte m-a scos din obișnuința zilelor
M-a dus cu gândul la tine,
O ploaie caldă în miez de noapte a șters apoi amintirea ta
A rămas doar goliciunea sufletului meu timid
Existența mea trecătoare înseamnă prea puțin în oceanul de oglinzi
Viața se reflectă departe de ceea ce este
Când te recunoști în ea, ai riduri tinere şi cicatrici
Întrebări mai puține și prieteni doar unul.

Zilele curg în mine și eu trec cu nopțile
Zâmbesc când văd prima stea
Și plâng când nu e luna pe mare
Inima locului mă fură, mă duce departe
Acolo unde rozul nu e culoare
E un stil de viață,
Iar galbenul râde mereu
Verdele dansează cu frunzele
Eu mă pierd în albastru.

Dau liniștea mai tare

orașul doarme uneori
chiar dacă felinarele mai ard în voia lor,
iarna domnește pe străzi cu dale pierdute,
iubirea mai plutește în case ațipite,
se mai alintă timid iubiți în șoaptă.

năruite povești îmi spun aceste ziduri
ale orașului meu natal mult îndrăgit
ce m-a crescut să cred în balade
în adevăruri nescrise,
știute doar de străbuni prea înțelepți.

dau liniștea mai tare, să mai aud
vorbele ce se scurg în uitare,
istoria ștearsă, răsucită-n feluri multiple
a dezbinat întregul unui neam primordial,
dacă pietrele ar vorbi, noi am tăcea…

m-am rătăcit ca apoi să mă regăsesc
aici unde am ales să mă nasc încă o dată,
verdele din suflet nu ai cum să-l ștergi
chiar dacă albul îngheață florile scăldate-n țărână bună
sămânța veșnic răzbate, sărută lumina,
împodobește ramurile râului
cu petale de iubire, ce mereu aduc primăvara!

dau liniștea mai tare, și culeg raze pentru zile gri
să le împart celor ce nu se văd în adevăr,
au frumusețea acoperită cu măști infinite
cu doctrine, învățături false, culori moarte,

dau liniștea mai tare, aduc divinul mai aproape
păstrez ce a mai rămas din adevărul Tău!

În mijlocul iernii

încă miroase a copilărie pe strada mea
felinarele plâng, iar lumina curge până pe cealaltă jumătate de drum,
oamenii stau în casele lor cu geamuri prea înalte
prin care văd prea puțin,
visurile stau suspendate,
unele chiar închise în dulapul din dormitor.

muritorii acum sunt surzi la suferință,
în loc de suflet le ține căldură o țigară
toți trăiesc în iluzia așa numită viață,
dar sunt lipsiți de orice însuflețire
de ceva timp doar orgoliul le dă direcția,
fă un pas înainte, la stânga, la dreapta…

în mijlocul iernii în mine zace o primăvară adormită
stau pe marginea cerului și privesc în depărtare apusul cald,
ascult oftatul tăinuit din subconștientul omenirii
ce se ridică peste casele înzăpezite de viață
stau, privesc la dreapta, la stânga, înainte.

Cuth Hajnalka

plouă cu lene

casa răsuflă ușor,
ploaia cerută de florile suferinde a răcorit țigla veche cu mici crăpături, ce îngăduie stropii mai curioși să invadeze podul casei unde-mi ascundeam grijile.

cu toții am vrea să culegem lauri,
doar dacă am scăpa din cușca lenei, mai ales sâmbetele.

scufundată printre cearșafurile plictisite mă văd printre flamuri zburând cu un zâmbet glorios,
dar apoi cad în ghimpii realității ce mă înțeapă mereu în același loc.

liniștea mă ridică pe vârfuri și ascult pasărea din priviri,
atunci când nu clipesc simt cum zboară înapoi la mine.

eternitatea mă ține de un picior și nu pot păși pe calea pietruită,
doar glasul meu atinge pereții fericirii iar notele pure se-ntorc spre suflet în ecou.

*

zile lungi, o viață scurtă

ne-am născut fară să vrem
într-o lume care ne-a învățat ce să nu fim,
straturi de dogme, credințe, recenzii netrăite se depun ca cenușa sub unghii și intră până în carne,

haosul monden te ia din patul cald și te azvârle în strada ce miroase a covrigi și urină,
te întrebi ce cauți aici, dar nu ai timp să-ți răspunzi căci îți sună telefonul iar ziua își ia cursul la fel ca și ieri.

soarele apune repede fără să îți dai seama, cafeaua cumpărată în grabă stă răcită pe jumătate savurată pe același birou cu care ți-ai petrecut jumătate din viață.

poza soției îți zâmbește și-ți amintește parcă aparții cuiva,
cineva apasă un buton iar picioarele te duc la ușa cărămizie ce ar trebui revopsită, cheia se potrivește în zăvor spre mirarea ta, încăperea te face să te simți real.

mirosul ei te duce-n dormitor unde deslușești o mângâiere caldă, sufletul ți-e blând și nu vrea nimic decât zile mai lungi
ca tu să ajungi acasă la timp înainte ca viața să se scurgă prin sita timpului pierdut…

Hajnalka CUTH

Decembrie este ultima lună din an, însă una din cele mai frumoase. Pe lângă sărbătorile de iarnă care par să se fi îngrămădit în Undrea (denumirea populară a lunii decembrie), acum e momentul retrospectivei. Ce am reușit să facem? Ce am ratat? Ce dorințe ne-au fost împlinite și ce ne propunem pentru anul care bate la ușă?

Turismul a luat amploare în ultimii ani, iar sighetenii îndrăznesc din ce în ce mai mult să plece în vacanțe. Și nu oriunde. Dorințele lor înseamnă o vacanță all inclusive sau ultra all inclusive, de cele mai multe ori la malul mării, dar nu al Mării Negre. De preferat țărmurile Mării Mediteraneene. Pentru a afla mai multe despre dorințele de călătorie ale sighetenilor, am stat de vorbă cu directorul de marketing al unei agenții de turism din oraș, Cuth Hajnalka.
Care au fost destinațiile preferate de sigheteni anul acesta?
Grecia și Turcia au rămas pe primele locuri anul acesta. Cu toate că în mass media au apărut tot felul de știri despre problemele din Turcia, puțini sunt cei care au renunțat la excursiile pe care și le planificaseră. O altă țară pentru care sighetenii au optat a fost Croația, mai ales că prețurile nu au fost prea mari.

Care a fost cea mai scumpă vacanță plătită de un sighetean în acest an?
Surprinzător sau nu, 850 de euro de persoană, în Turcia.

Cum ai descrie oferta de Crăciun pentru turiștii din afara Maramureșului?
Maramureșul este destinația perfectă pentru a petrece sărbătorile de iarnă, alături de oameni frumoși, tradiții bine păstrate, preparate delicioase și multă voie bună. Cea mai scumpă ofertă de Crăciun vine chiar de la un hotel din Sighet și înseamnă 2.375 lei/persoană, apartament matrimonial de lux, 5 nopți, toate mesele incluse și excursii prin împrejurimi.

Unde aleg sighetenii să plece de Crăciun?
Cei care nu rămân acasă, aleg să plece la târgurile de Crăciun din Praga și Viena, dar am avut și solicitări de oferte pentru stațiunile montane, atât din țară, cât și din străinătate.

Ce destinații aveți în plan pentru 2017 pe care să le propuneți orășenilor?
Anul ce vine va aduce cu siguranță o vacanță în Maroc sau Thailanda. Deocamdată ne documentăm și cautăm cele mai bune servicii, la prețuri cât mai accesibile.

Cu toate că până nu demult, o vacanță într-o țară precum Maroc sau Thailanda nu părea accesibilă, iată că se poate! Deși românul e obișnuit să se plângă mai mereu din cauza lipsurilor financiare, când vine vorba de concediu, iată că din adâncul buzunarelor reușește până la urmă să scoată banii necesari.

La cât mai multe destinații!

Autor, Diana Mariana Apopi

sursă foto: internet