Şi totuşi…

Tu vrei să trecem prin interjecţiile limuzinelor
Cum albinele prin gene albe de tei,
Să atingem faţa caldarâmului
Cu paşi de felină
Desăvârşiţi în Ţara bătrânului Will.
Numai întinsele grădini pricep,
Ne înfiază tăcut,
Ne confundă uneori vocile
Cu puii de raţă sălbatică
Ai lacurilor de cleştar.
Şi totuşi cu cât umblăm
Prin lume mai mult,
Îmi este tot mai dor de tine,
Îmi pare că doar azi ne-am cunoscut.

* * *

Petre GOT (n. 20 septembrie 1937, Desești, Maramureș – d. 29 iulie 2017, București) poet și jurnalist român. Numele său este uneori scris sub forma Petre Gott.
Părinții săi se numeau Gheorghe Got și Ioana (n. Sacalâș) și erau amândoi țărani. Gheorghe Got și Ioan Pop (văr primar dinspre mamă) au fost deținuți politici în perioada 1959–1962, respectiv 1958–1964, fapt care l-a adus pe tânărul Got la un pas de a fi exmatriculat din facultate.
După absolvirea Liceului Pedagogic din Sighetu Marmației Petre Got absolvă studiile de licență ale Facultății de Filologie din cadrul Universității din Cluj (1962). A fost profesor la Satu Mare.
Debutează cu poeme în revista „Familia” (1966). Debutul editorial este reprezentat de volumul de poezii „Cer înfrunzit” (1969). Urmează colaborări la reviste literare precum: Familia, Tribuna, Luceafărul”, Steaua, România literară, Viața Românească, Ramuri, Convorbii literare etc.
Poezia „Muntele” beneficiază de adaptarea muzicală în manieră hard rock a lui Dan Aldea, pentru grupul Sfinx. Piesa a fost lansată în 1975, pe discul Lume albă.
Între anii 1974–2008 a fost redactor la revista „Viața Românească”. Pentru activitatea de aici, a fost suspectat de către Ileana Mălăncioiu de colaborare cu Securitatea.
Din toamna lui 2007 a fost redactor-șef al revistei lunare de literatură și artă „Acolada” (Satu Mare), revistă care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România.

Distincții: 1999 – Premiul Scriitorilor din Moldova; 2007 – este numit Cetățean de onoare al orașului Baia Mare; 2008 – Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru anul 2007, secțiunea Poezie.

Volume de versuri: Cer înfrunzit (1969), Glas de ceară (1972), Masa de mire (1975), Ochii florilor (1976), Dimineața cuvântului (1980), Paranteza lunii (1985), Stelele strigă (1988), Timp răstignit (1991)Inima lui septembrie (1996), Poeme (1997), Plâns de heruvim (1999), Vocale celeste (2001), Clipa dintre hotare (2001), Autoportret târziu (2004), Vocale celeste/Celestial Vowels (2006), Protocolul norilor (2007).

Este prezent în Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), „Lumina piezișă”, antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, Germania.

Salut, Sighet!

Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet, ediția 2023, organizat de Centrul Cultural din municipiul nostru, și-a „consumat” formal… jubileul. A fost prezentă lume selectă, bună, așezată, nume „grele” (inclusiv politicieni), știute și prea-știute; s-au împărtășit amintiri care-l evocau cu respect și prietenie firească pe criticul Laurențiu Ulici dar – mai ales – imaginea personalității celui care a ridicat la un nivel maxim festivalul sighetean a fost „adusă” într-o notă sensibilă la Sighet de Doamna Aurelia Ulici.

În 50 de ani (cu toleranța de rigoare) de festival s-au întâmplat lucuri frumoase, poezia a fost la loc de cinste, iar toți conducătorii/ directorii/ managerii care s-au succedat de-a lungul timpului – nominalizați și onorați – au fost prezenți și au depus mărturie despre anii, mai mulți sau mai puțini, în care au coordonat și crescut un eveniment cultural care a ajuns – probabil?! – la apogeu. Cred că, deși festivalul a „îmbătrânit” – frumos, pot spune! – poezia a rămas tânără și „cochetă”, iar poeții (importanți și consacrați) prezenți la jubileu, veniți din toate colțurile țării dar și din Ucraina (Cernăuți) și Republica Moldova, au socializat și și-au găsit interlocutori cu „vibe”-uri specifice.

Premiile au fost multe și au fost oferite după o selecție riguroasă atât de Centrul Cultural (președintele juriului a fost prof. univ. dr. Ovidiu Pecican, cunoscut istoric, scriitor, publicist) cât și de diverse publicații culturale dar și de către Editura Valea Verde. Vom reveni cu „premianții” jubileului într-un articol viitor.

La Centrul Cultural Pastoral – unde a avut loc festivitatea de premiere – a oferit un recital extraordinar cunoscutul actor Dorel Vișan care a punctat moral – poetic în spiritul jubilelului.

A doua zi a evenimentului s-a axat – firesc – tot pe evocarea personalității celui mai elogiat președinte de festival sighetean („Critica de poezie cu și fără Laurențiu Ulici”), s-a citit poezie, s-au schimbat cărți (tipărite în diverse colțuri de… țări), s-au făcut promisiuni (colaborări, publicare, promovare), s-au consolidat și legat noi prietenii.

„Serile de poezie Nichita Stănescu de la Desești” au încheiat ziua a doua într-o notă verde (pe „tradiționalul” covor de iarbă din curtea familiei Pârja), mai tinerească (au fost premiate și tinere eleve), cu un bonus pentru toți, bunătăți din prea_plinul toamnei maramureșene.

În ziua a treia Poezia trebuia transferată la Mănăstirea Bârsana (eu n-am reușit să ajung)  într-o dezbatere pro domo sua: „Credință și poezie în literatura română”.

Jubileul Festivalului sighetean de Poezie a devenit istorie, un reper pentru o generație onorabilă de poeți, dar ce va urma este marea provocare trans_generațională pentru cultura din Centrul… Europei.

Foto & text: Ion Mariș

Ȋn continuarea demersurilor făcute în cadrul proiectului: «Biserica alături de comunităţile marginalizate din teritoriul GAL Mara-Gutȃi», contract – POCU/303/5/2/127617, prin furnizarea de măsuri integrate pentru creşterea şanselor de obţinere al unui impact pe termen lung la nivel de calitate a vieţii în zona Maramureşului, organizăm primul din cele 2 evenimente „bursă locuri de muncă”, în cadrul cărora vor fi întruniţi agenţi economici din zonă, în calitate de potenţiali angajatori, precum şi beneficiarii din comunităţile marginalizate din arealul proiectului, în calitate de potenţiali angajaţi.

Bursele locurilor de muncă vor viza armonizarea intereselor angajatorilor cu nevoile grupului ţintă, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă vor avea ocazia să compare şi să aleagă postul dorit în funcţie de pregătire şi experienţa profesională.
Aceste burse vor deveni o bună ocazie de cunoaştere, prospectare şi identificare a oportunităţilor de angajare. Din prisma angajatorilor, acestea sunt o bună ocazie de a selecta candidati într-un timp scurt si fără costuri.

Echipa de proiect care organizează această primă „bursă a locurilor de muncă” se va ocupa de:
– realizarea conceptului evenimentului
– asigurarea locaţiei de desfăşurare cu dotări pentru eveniment
– promovarea evenimentului
– selectare angajatori
– promovare rezultate eveniment.
Bursa locurilor de muncă va avea loc în data de 29 septembrie 2022, la Centrul de zi pentru familii cu copii „Sfinţii Brȃncoveni”, în Deseşti, în intervalul orar: 11:00 – 15:00.
Pentru mai multe detalii, la telefon: 0732-567131.
Vă aşteptăm pe cei interesaţi!

Comunicat de presă

Primii evrei au ajuns în sat în anul 1730. La recensământul din 1735 este menționat un evreu pe nume Baruch Markez. Avea o soție și doi copii mici. Deținea un cal și o vacă. A plătit 10 florini taxe de închiriere pe an. Se afla sub protecția nobilului local Pop Istvan.

În 1930 aici trăiau aproximativ 91 de evrei.

Aparent, în ciuda dimensiunii mici a așezării evreiești din Desești, un număr impresionant de intelectuali evrei locuiau acolo. Registrele Chevra Mishnayos (grupul de studiu Mișna) din 1924 au fost păstrate și sunt în posesia Reb Yosef Halpert din Tel Aviv.

Membrii comunității locuiau în mai multe sate ale zonei, Crăcești (Mara azi), Hărnicești, dar marea majoritate a membrilor locuiau în Deseşti.

Sinagoga, construită înainte de Primul Război Mondial, a fost din piatră.

Majoritatea evreilor din aceste sate aparțineau de comunitatea hasidică din Sighet.

Evreii din Deseşti îşi câştigau traiul cu iscusință. Sursele primare de trai erau magazinele și crâșmele, precum și unele meserii. Unul dintre meseriași, cizmarul Shimon Ganz, confecționa cizme pentru toate satele din zonă.

La sfârşitul lunii aprilie 1944 autoritățile naziste maghiare au transferat evreii din Deseşti în ghetoul din Berbeşti, iar de aici au fost transferaţi în ghetoul Sighet, apoi deportaţi la Auschwitz.

Astăzi în Deseşti nu mai trăiesc evrei. Sinagoga există, dar s-a transformat într-un magazin.

Cotos Robert – președinte Asociația Maramureș Heritage
Baia Mare, Maramures, Romania
Phone: +4 0740 58 92 08
Web: www.regiomm.ro

Gheorghe PÂRJA s-a născut în 02 mai (neoficial dar real… 27 aprilie) 1950, în Deseşti – Maramureş.
Este poet și publicist. Absolvent al Liceului Pedagogic din Sighet și al Facultății de Ziaristică Bucureşti (1978). A fost o lungă perioadă redactor – șef al cotidianului „Graiul Maramureșului” Baia Mare, serie nouă. Debutul literar a fost girat de prozatorul Alexandru Ivasiuc în revista „Luceafărul” (1968). Debut editorial în volumul colectiv „Caietul debutanţilor” (Editura Albatros, București, 1977). A condus cenaclul „Alexandru Ivasiuc” din Sighet și a sprijinit Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet; a inițiat Serile de Poezie de la Desești (1979).
A fost distins cu numeroase premii naționale și internaționale pentru poezie și publicistică: Premiul USR la Festivalul Internațional de Poezie (Sighet, 1979), Premiul revistei „Tribuna” (1986), Premiul Special Alexandru Odobescu al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1998); premiul „Nichita Stănescu” al Serilor de Poezie de la Desești (1999), Premiul pentru poezie Lviv – Ucraina (2010) etc.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (1999) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Președinte al Reprezentanței Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj și vicepreședinte UZPR (2004), vicepreședinte al Convenției literare internaționale de la Lviv – Ucraina (2010).

Volume publicate: În numele tatălui, (versuri,1996); Sub podul lui Apollodor. Dialoguri cu Adam Puslojić despre Nichita Stănescu şi alţi poeţi din lume, (1998); Cartea din Valea Mătrăgunii, (versuri, 2000); Dialoguri în Centrul Europei, (vol. I, 2000 și vol. II, 2003); Portret de grup cu Laurenţiu Ulici, (co-autor, 2003); Poemele Ieronimei, (versuri, 2003); Preludia solodkovo haosi/Preludiu la dulcele haos (versuri, lb.ucraineană, trad. Ştefan Tcaciuc, 2004); Umbra noastră cuvântul – Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la Deseşti 1979-2003, (antologie de poezie, în colaborare cu Echim Vancea, 2003; Singurătatea sonoră, (versuri, antologie de autor, 2005), Dialoguri cu ferestre spre Nord (interviuri, 2005), Poeme din vremea lui Adam (2007), Călătoria îngerului prin Nord (2008), Vânzarea umbrei/ Árnyékvásár (versuri, antologie româno-maghiară, 2011), Livada cu prieteni și alte împrejurimi (eseuri, 2011), Lacrima sfinxului (versuri, 2014), Ochii Basarabiei (proză, 2018), Oglinzile Nordului (2019), Seniorul lemnului (proză, 2019), Scrierea cerului (versuri, 2020).
Prezent în volume colective: Anotimpul întrebărilor (1967), Nord statornic (1973), Popas în Hiperboreea (1980), Dor de lumină (1997), Un sfert de veac de poezie (1998), Antologia poeţilor ardeleni contemporani (antologie de Eugeniu Nistor şi Iulian Boldea, 2004), Dialoguri cu ferestre spre nord (2006), Punte între sentimente (antologie de poezie irakiano – română, 2012), Confluențe poetice (antologie de poezie kuweitiano – română, 2013), Punte între lumi și inimi (antologie de poezie arabo – română, 2017) etc.
Poemele i-au fost traduse în sârbă, ucraineană, engleză, arabă, maghiară, belarusă etc.

Întâmplare

Ce-ai pățit la suflet?
Mă întreabă pelerinul
Mai nimic
M-am lovit de colțul
Unui poem
Care mi-a stat în cale.

O rugare

Ajută Doamne timpul să nu plece
Cum are el năravul din vecie
Să încălzească stânca asta rece
Să lumineze oaza din pustie.

Să fie alb, nu vrem altă culoare
Un mers încet ca gâza pe un pom
Doar cântecul, suprema alinare
Rămână privegherea pentru om.

Ce să-ți mai cerem Ție, Doamne
Decât iertarea de a fi în lume
Noi, cei zvântați de vântul unei toamne
Adaos magic, pentru orice nume.

Ajută, Doamne, să rămânem deci,
Ca frunza născătoare-n primăvară,
Mai luminează asprele poteci
Și timpul de-a trăi a doua oară.

Ulise

Am două oceane sub pleoape
Pești uriași stau sub geam
Ca profeții. Parcă-mi spun:
Cămașa aceasta e prea mare
Dăruiește-o poetului din Nord
Care a cucerit lumea
Plecând dintr-o bucătărie
Cu un bulgăre de sare amară
A dovedit Steaua Polară.

(din volumul „Scrierea cerului”, Editura Școala Ardeleană, Cluj – Napoca, 2020)

Salut, Sighet!

Foto: Ion Mariș