Cartea – pasaj spre fericire (autor, Anca Corneștean)

De când eram mică mi-au plăcut cărţile. La vârsta aceea, părinţii îmi luau cărţi cu animale, cu tot felul de lucruri atractive pentru vârsta respectivă. Pe parcursul vieţii avansam, plăcându-mi tot mai mult să citesc sau măcar să privesc coperta unor cărţi care îmi trăgeau cu ochiul. Din păcate, în timp ce societatea a evoluat şi au apărut aceste smartphone-uri performante, atât eu cât şi lumea din jur, a cam uitat de cărţi. Auzeam mereu: “ La ce sunt bune cărţile dacă citim tot de pe telefon?”. Ei bine, nu spun că nu îmi place să stau pe telefon sau să urmăresc noutăţi pe toate reţelele de socializare, dar pot spune sincer că nu voi ezita niciodată să citesc o carte.

Pentru mine, a citi o carte nu înseamnă să iau telefonul şi să o citesc de acolo, ci înseamnă să o am în mână, să îi pot răsfoi paginile şi aşa să putem forma un întreg, pentru că în momentul când citeşti o carte te transpui cu totul, îţi imaginezi că faci parte din ea, iar asta te face fericit. Bineînţeles că sunt cărţi care poate nu sunt pe placul nostru, dar asta nu însemnă că ele sunt scrise urât. Toate au scopul de a te face fericit, de a te învăţa o lectie de viaţă sau de a-ţi prezenta un eveniment. A citi o carte nu te va duce niciodată la rău, ci, dimpotrivă, te va cultiva şi te va face să percepi altfel lucrurile. Mereu trebuie să citesti o carte în linişte, să fii doar tu cu ea, ca să o poţi înţelege. Un vechi proverb zice așa : “Cine are carte are parte”, dar sunt dezamăgită că în ziua de azi aproape nimeni nu mai este interesat de citit. Mereu au de făcut ceva mult mai important. Sunt perfect de accord cu Albert Einstein care spunea că: “Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă decât relaţiile interumane. În lume va exista o generaţie de idioţi”. Peste câţiva ani, vom vedea copii – roboţi din cauza acestei tehnologii necontrolate, din cauza acestei educaţii nefolositoare vieții reale. Peste câţiva ani, vom vedea copii care nu ştiu să vorbească în public, fiind speriaţi şi ruşinaţi din cauza faptului că nu comunică.

De ce spun că o carte este un pasaj spre fericire? Pentru că în momentul când citeşti o carte şi colegul tău citeşte aceeaşi carte, veţi putea vorbi despre ea, spunându-vă părerea fiecare şi astfel veţi comunica în alt mod decât cel virtual. De patru ani, particip la un concurs numit “Bătălia cărţilor”, care constă în citirea a zece cărţi pe perioada vacanței de vară, adică trei luni, apoi îţi alegi o carte preferată şi o prezinţi în faţa unui juriu şi a unui public. Este un proiect minunat care m-a făcut să citesc 40 de cărţi în patru ani pe lângă cele pe care le citeam pentru şcoală sau cele care mi se păreau interesante, ceea ce este fenomenal. Mă simt o norocoasă!

Spunându-vă toate acestea, vă îndemn la citit pentru că nu veţi avea nimic de pierdut, ci doar veţi câştiga învăţături care vă vor ajuta enorm în viaţă, iar esenţialul a tot ce am spus este să citiţi ce vă place pentru că doar aşa cărţile vă vor deveni cele mai bune prietene.

Nu lăsaţi bibliotecile să moară cu atât de multă comoară în ele. Găsiţi cheia şi deschideţi cufărul cărţilor pentru că atunci veţi deveni cu adevărat mai bogaţi! În final, vă pot spune că oamenii sunt ca şi cărţile. Cu cât le rasfoieşti mai mult, cu atât le vei cunoaște mai bine.

Anca Maria Corneştean,
clasa a IX-a A, Liceul Pedagogic “ Regele Ferdinand”