O carte în care cuvântul românesc vine de la Apşa de Mijloc, locul de naştere şi de trai al Anei Şiman, acolo unde „se naşte, se creşte/ se sfătuieşte / părinteşte”, locul unde „se-nvaţă, se povesteşte/ şi se vorbeşte/ româneşte”.

Poeta admiră natura, culorile unice ale toamnei. „Frunzele toamnei au înnebunit,/ s-au luat la întrecere/ care va rugini mai devreme şi mai frumos,/ şi-au colorat câmpul în aur şi roşu / uscat şi viu”.

Tot în aceeaşi poezie: „pământul adoarme într-un târziu/ […] / El stă cu noi să povestească /
despre fiecare frunză căzută,/ ce-l sărută”.

Poeta este parte din natură, natura face parte din fiinţa ei. Când peste toate acestea se găseşte acel „liant” care se numeşte inspiraţie poetică, apar versuri scrise cu sentiment şi cu efect pozitiv asupra celui care le citeşte.

„Ce este dragostea?” O întrebare pe care ne-am pus-o, poate de mai multe ori, fără a găsi răspunsul. Poate acum vom înţelege că dragostea poate fi „O simplă amăgire/ Cu zâmbet, lacrimi, suferinţe/ Dar o numim iubire”. sau poate fi „Iluzie dorită/ Când poţi din toate să jertfeşti/ Şi să fii fericită”.

Aşa cum îi şade bine unui poet, şi la Ana Şiman am dat de licenţe poetice, folosite pentru a veni în realizarea deplinei armonii a strofelor. „Dulci săruturi prin lunci/ Pofte nestăpânite,/ Să spun că-mi pare rău,/ Sincer, aş minte”.

Poeta iubeşte viaţa, natura, limba. „Zâmbetul copilului” înseamnă pentru ea mai multe aspecte, fiecare contribuind la apariţia unei „pietre preţioase”, din care scriu aici doar una (evident, mă refer la o strofă): „Zâmbetul copilului/ ocean de flori, care/ se deschid multicolore în zori”. E uşor, e plăcut, să mergem cu Ana Şiman dincolo de cuvinte…

Ana Şiman, căreia soarta i-a hărăzit să trăiască dincolo de hotarele ţării, face o pledoarie din suflet pentru limba română. Întâmplarea a făcut să citesc poezia „Graiul mamei” (şi întregul volum de poezii „Măria Sa, Cuvântul”) chiar de ziua noastră naţională. „Oricâte limbi ar exista,/ Cea mai frumoasă-i limba mea/ În ea măicuţa mea îmi cântă/ E dulce, e icoană sfântă!”. Ultima strofă a acestei poezii ar trebui să ne facă mai conştienţi că avem norocul că trăim în România şi putem vorbi româneşte oriunde şi oricând: „Fără de ea n-am niciun rost!/ Cum pot să uit tot ce a fost?/ Am o credinţă, un pământ/ Şi graiul maicii mele blând!”.

Să ne punem imaginaţia la lucru şi să ne „vedem” locuind, vieţuind şi oftând dincolo de hotare… „La Apsa de Mijloc/ se naşte, se creşte/ se sfătuieşte/ părinteşte./ La Apşa de Mijloc/ se-nvaţă, se povesteşte/ şi se vorbeşte/ româneşte./ La Apşa de Mijloc/ se ceartă, se iartă/ şi se iubeşte/ strămoşeşte”. E greu să nu fii cu ai tăi… „La Apşa, la mine acasă,/ se minte peste morminte,/ peste moaştele sfinte,/ peste dorul de mamă,/ peste tot ce ne cheamă”.

„Vis de unire” e firul de aur al acestei cărţi. Firesc, oful e prea mare… Şi de prea mult timp… „Mai curge prin mine/ Ca sângele-n vine/ Un vis de unire-/ Frăţească iubire”.

Aici poeta foloseste altă „licenţă poetică” şi scrie „vine” în loc de „vene”, dar construcţia se potiveşte perfect în strofă. Cuvântul „mine” se potriveşte perfect cu „vine”, nu cu „vene”, cum ar fi fost normal să apară.

Ana Şiman are un cult deosebit pentru tradiţiile strămoşeşti, pe care le vede pierdute, uitate. Măcar cămaşa strămoşească de şi-ar găsi locul de cinste pe care-l merită… „Tu, cămaşă strămoşească,/ Cum te-ai prăfuit în ladă/ Şi nu-i cine să te scoată,/A ta frumuseţe toată”.

Poeta nu se sfieşte să arate urâţenia de care suferă omenirea azi. „Ce timpuri mari trăim şi noi acum,/ Se sfâşie copii de foame-n drum,/ Iubire, demnitate, nu-s deloc/ E trist şi pare totu-a fi un joc”.

Poezia „Adresare I” îmi dă convingerea că nu se poate ca cineva care trăieşte în România să nu fie impresionat de versurile scrise de cineva care-i de dincolo!
„Doamne, de ce nu am aripi/ Să zbor,/ Să fiu mai aproape/ De cei ce gândesc/ Şi trăiesc româneşte?”.

Tot din aceeaşi impresionată poezie: „Doamne, prefă-mă-n văzduh/ Să mă cern,/ Să mă duc/ La fraţii de sânge/ S-ajung”.

Rămâne cuvântul, pe el nu-l poate interzice nimeni, el poate zbura liber! „Doamne,/ Îţi mulţumesc pentru cuvânt,/ Pentru ceea ce sunt/ Că pot durerea din suflet s-o spun/ Şi bucuria să-mi cânt”.

Versul e mereu în gândul poetei din Apşa de Mijloc, care are o temere: să n-o părăsească inspiraţia. „Mă simt înfăşurată în mrejele versului frumos/ Ca-ntr-o pânză de păianjen/ Dantelată-n alb imaculat/ Şi mi-e teamă/ Să nu se rupă vraja ei cumva”.

Natura (temă despre care am mai vorbit) şi veneraţia pentru părinţi sunt teme abordate cu succes de Ana Şiman. „Picură toamna cu frunze multicolore/ peste sufletul meu,/ peste meleagul de doine străbune,/ pe care-l iubesc,// Doamne, veghează asupra Lui/ şi asupra Ei/ şi-i fă nemuritori/ dătători de viaţă/ şi dimineaţă,/ poate cândva prin iarba Ta/ să poată visa/ altcineva, altcineva”.

Poeta ştie că nu poate schimba nimic din nedreptăţile lumii. Are o dorinţă pe care o văd pe viitor un fapt posibil. „Fă-mă, Doamne, de vrei,/ Căci poţi,/ Poveste pentru nepoţi,/Cu litere româneşti/ Pe care ai vrea s-o citeşti”.

Limba română este venerată de profesoara de limba română din Ucraina. E limba pe care, promite, „O vom cinsti de-a pururi/ Nu doar de sărbători./ O vom vorbi acasă,/ În drum, orinde-am fi,/ Spre-a ne cinsti străbunii/ Şi pentru-a dăinui!”.

Concluzia la care ajunge (ori)cine citeşte „Măria Sa, Cuvântul” este că (o citez mai departe pe Ana Şiman) el, cuvântul românesc „e ca un magician, care reuşeşte să străpungă şi să topească gheaţa tăcerii, să mângâie sufletele triste, […] să încurajeze, să dea speranţă”.

Şi mai e ceva: cuvântul uneşte lumi!

Horia PICU

La Editura Valea Verde din Sighet a apărut lucrarea „Exerciții filosofico – sociologice (cu și fără tentă politică), vol. III”, autor George PETROVAI (editor – Ion Mariș, design copertă & tipar – Aska Grafika). Volumul III (dedicat doamnei Anuța Gorzo) cuprinde 32 de eseuri/ proză scurtă.

* * *

„Al treilea volum din seria Exerciții filosofico-sociologice (cu și fără tentă politică) oferă cititorilor interesați atât modele vrednice din trecut și prezent, cât și concludente dovezi nu numai din ceea ce-i de dorit să nu fie urmat, ci chiar trebuie de îndată pus la stâlpul infamiei de către semenii onești, curajoși și cu discernământ.” (George Petrovai)

Salut, Sighet!

Cu toții am urmărit discursul doamnei Ana Blandiana la ceremonia de acordare a Premiilor Prințesa de Asturias pentru Litere, de la Oviedo, din 25 octombrie 2024, și parcă simți că nu poți trece prea ușor peste radiografia pe care Domnia Sa o face devenirii noastre: „latinitatea noastră, rămasă în exil la celălalt capăt al continentului, ne-a singularizat și ne-a dat, odată cu conștiința că suntem altfel decât cei din jur, sentimentul singurătății în istorie”. Este, aș spune, același sentiment pe care ți-l dă și lectura cărții lui Ioan Ardeleanu-Pruncu, Victor Mihalyi de Apșa și lumea în care a trăit – Editura Valea Verde, 761 pagini, cu o Prefață de prof. univ. Blaga Mihoc, și un CUVÂNT de ÎNTÂMPINARE de PS Vasile Bizău, Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș.
Volumul este structurat în cinci mari capitole (I. Familia nobiliară Mihalyi de Apșa, II. Dr. Victor Mihalyi de Apșa: Mitropolit de Alba-Iulia și Făgăraș, Membru de onoare al Academiei Române, III. Episcop de Lugoj, IV. Mitropolit de Blaj, V. Sfârșitul), beneficiază de 40 de Anexe (scrisori, memorii, Decizii, interpelări, articole de presă, fotografii, edite și inedite, dintre care se remarcă schița genealogică a familiei Mihalyi făcută de studentul Victor Mihalyi, p. 698), 7 pagini de bibliografie și fonduri de documente, 15 pagini valoroase de Indice de nume, respectiv o scurtă prezentare a activității Asociației „Firul Vieții” Sighet.
Această carte care se lansează azi, 6 noiembrie 2024, la Biblioteca Municipală „Laurențiu Ulici” din Sighetu Marmației, pe lângă faptul că ne relevă personalitatea excepțională a Mitropolitului greco-catolic Victor Mihalyi și a lumii frământate din Ardeal, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, este despre latinitatea noastră, despre Biserică și limbă, despre patrimoniu, dar mai ales despre moștenire. Și, poate cel mai important, despre iubirea de Maramureș și pentru moroșeni. Firește, avem doi părinți, patru bunici, opt străbunici etc., care, la un moment dat, și-au pus speranțe în fiecare din noi că ne vom face datoria. Domnul profesor Ardeleanu-Pruncu scrie o minunăție de monografie, de-o claritate debordantă, în care ne arată cine suntem și, mai ales, care ne este obligația, adică ne face părtași la îndatoririle noastre. Ne determină să ne gândim la urmași, altfel spus, să-i urmăm exemplul. Mărturisesc că, într-o lume în care ChatGPT (de)scrie istoria, iar boții (deja) știu ce butoane să apese pentru a ne stârni emoțiile, mă încăpățânez să rămân optimist. Mă gândesc în acest sens și la articolul „Sfârșitul umanioarelor” din Dilema, nr. 34/2024 (https://www.youtube.com/watch?v=FfXEafsi19A), în care Mircea Dumitru afirmă că „faptele istorice sunt aceleași, dar felul în care decidem să le normăm sau să le gândim axiologic normativ depinde de foarte multe opțiuni religioase, politice, filozofice pe care le avem”.
Pentru că nu putea fi altfel, cartea este dedicată memoriei părinților, Ioan și Maria Ardelean, din familiile nobile Batin de Berbești, Țiplea (Cziple) și Pop (Kökényesdy) de Biserica Albă, „fiindcă și eu am trăit prin veacuri, în sângele străbunilor mei”, după cum mărturisește autorul. Citind cartea, mărturisesc că mi-am amintit de toți profesorii de istorie care m-au influențat/ marcat și m-am gândit la toți foștii mei elevi care astăzi predau istoria noilor generații de moroșeni. Sunt ferm convins că generația noastră nu este ultima interesată de istoria Maramureșului și că mai tinerii profesori vor ști cum să insereze în predarea standardizată, atât de-n vogă printre diriguitorii sistemului de învățământ actual, și elemente de istorie locală, în vederea deprinderii spiritului critic.
Ce ne oferă în esență această carte? Întâi de toate, un capitol dedicat familiei Mihalyi de Apșa (începând cu Mihai Mihalyi, paroh de Ieud, continuând cu un frumos medalion biografic dedicat academicianului Ioan Mihalyi de Apșa, care, la 1864, vorbea despre Codicele de la Ieud, și, în cele din urmă, cu ultimii Mihăileni și influența Domnișoarei Lucia Mihalyi de Apșa asupra autorului), genealogia și implicațiile acesteia în rezistența românească prin limbă, cultură și biserică; am reținut în mod deosebit latura formativă a acesteia, evocarea unei lumi apuse, deslușirea încercărilor prin care a trecut Biserica Greco-Catolică (rezistența la maghiarizarea școlii, a administrației și, în final, a Bisericii, prin înființarea Episcopiei de Hajdudorog, 1912), eleganța răspunsurilor de bun simț celor care diminuează importanța Mitropolitului Victor Mihalyi, vlădica săracilor, legăturile de familie surprinse în miile de note de subsol, și multe alte aspecte notabile, dar las Domniilor Voastre plăcerea descoperirii lor în paginile acesteia.
Ambiția autorului, exprimată în cuvântul introductiv, de a-l readuce în memoria maramureșenilor, este pe deplin justificată, cu atât mai mult cu cât Mitropolitul Victor Mihalyi nu se regăsește în volumul 100 de ani de la Marea Unire. 100 de personalități care au făcut istorie (2018). Este într-adevăr o carte-eveniment (sau reparație morală), care ne invită să cinstim memoria unui înaintaș demn de respect și considerație, fără de care nu se poate scrie istoria Maramureșului și a Ardealului. Iar cuvintele lui Alexandru Papiu Ilarian (1862), care deschid volumul, n-au fost alese întâmplător: „O națiune ce nu-și cunoaște istoria se aseamănă ființelor lipsite de memorie; ea nu cunoaște legătura logică și necesară între trecutul, prezentul și viitorul său; ea nu se cunoaște pe sine însăși.”

Marius VOINAGHI

Sonet în Carpați

Iar lin coboară soarele în seară
În marea verde-a munților Carpați,
Stau brazi ca lumânările de ceară
Și-n arșiță, și-n sloată – nemișcați.

Privesc din vârf în depărtări albastre,
Privesc în sus spre cerul înstelat –
Retranslatori ai visurilor noastre
Spre cel mai mare și iubit Prelat.

N-au fire, nu au cabluri, n-au Wi-Fi-iuri,
Comunică cu Dânsul în direct,
N-au login, n-au parolă, au doar graiuri,
Acolo înțelese-n mod perfect.

Stau brazi în munți cu rădăcini adânci,
Sorbind de veacuri măduva din stânci…

Iubita mea…

Iubita mea, la răsărit de vers
Când rimele își caută menirea
În ochii tăi văd iarăși omenirea
Și al vieții noastre univers.

Iar ramuri de poem ni-i azi iubirea
Chiar dacă timpul e puțin pervers,
Sărutu-i fără vre-un efect advers,
Zidindu-ne din clipe dulci trăirea.

Pe verzi cărări scăldate în parfum
De teii care stau în rugăciune,
Mai savurăm dulceața lor și-acum

Ascunsă într-o tainică minune,
Având prin veacul nostru-același drum,
Același nimb și aceeași stea anume!

Iar mâna ta…

În largul unei seri când parcă luna
E în concurs cu farul de mașină,
Aceeași poezie mă încearcă
Când iar resimt atingerea-ți de mână.

În pletele-ți ce cad ca o cascadă
Peste gândirea mea împrăștiată,
Văd o poveste fără de tăgadă
Și un enunț la ce visam odată.

Și dacă pulsul bate cu frecvență
Trezind din somn rețeaua sanguină,
E că te simt nu prin corespondență,
Ci-n miez de noapte tu mă ții de mână…

Acel poem ce murmura aseară
S-a destrămat în noaptea cea de vară…

(din volumul „Pe creste de cuvinte”)

* * *

Nicolae ȘAPCĂ, poet, publicist, editor. Născut la 25 martie 1968 în satul Iordănești, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți (Ucraina). A absolvit Școala nr. 1 din Iordănești (1983), Școala medie din Carapciu (1985), Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Cernăuți (1992). Traducător (1989), reporter (1991), redactor pentru emisiunile în limba română (1992-1998) la Radio Hliboca, reporter la ziarul republican „Concordia” (1995-1998), redactor-șef al ziarelor regionale „Novyi den” și „Monitorul bucovinean” (din 1998).
Fondează și conduce Editura Nicolae Șapcă (1993-2013). Vicepreședinte al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți (din 2010). Membru al Uniunii Naționale a Jurnaliștilor din Ucraina  (din 1992).
Este autorul volumelor „Roua sărutului” (Hliboca, 1998), „Aici e inima mea” (Hliboca, 2009), „Eternul dor” – publicistică (Cernăuți, Ed, Druk Art, 2018), „Pe creste de cuvinte” (Cernăuți, Ed, Druk Art, 2023), „Aici nicicând nu-și scutur’ floarea merii” (Cernăuți, Ed. Bucrek, 2024) ș.a.
Îngrijește și editează zeci de volume de folclor, poezie, publicistică. Decorat cu Distincția Onorifică a Consiliului regional Cernăuți „Pentru merite față de Bucovina” (2018).

Volumul de sonete „Pe creste de cuvinte” (Editura Druk Art, Cernăuți, 2023), a fost onorat cu Premiul pentru Poezie al Editurii Valea Verde din Sighet, în cadrul Festivalului Internațional de Poezie, ediția 51, 2024.

Salut, Sighet!

Un consistent și foarte bine documentat volum a apărut – în aceste zile – la Editura Valea Verde din Sighet: „VICTOR MIHALYI de APȘA și LUMEA ÎN CARE A TRĂIT”, autor IOAN ARDELEANU-PRUNCU (prefața – prof. univ. dr. Blaga Mihoc,  design copertă – Dana Isabella Bacs-Balea, tehnoredactare – Dragoș Ardelean și Maria Huban, lector de carte – Florin Dragoste și Ion Mariș, tipar – Aska Grafika, editor – Ion Mariș,).

Volumul are 765 de pagini, apariția acestuia fiind susținută de inimoși sponsori: Fam. Petru și Ana Ștețiu – Cluj, Fam. Gheorghe și Valeria Mădărăsan – Curtici, Fam. Mircea și Rodica Cupcea, Fam. Vasile și Ioana Hotico, Fam. Bogdan și Rodica Ardelean, Fam. Dragoș și Antonela Ardelean, Gavrilă  Pleș – București, Melania  Rițiu (†) – București, Preot protopop Vasile Hotico – Dragomirești, Alexandru Țiplea, Mihai Kökénesdi, Toader  Chindriș, Petru  Codrea, Vinicius  Pop, Claudia Chindriș, Diana  Iancu, Florin  Dragoste, Ioan  Mircea, Alexandru Chifor, Nistor Man, Banca Coop. TISA S.A. – Director Alexandru Marina.

Salut, Sighet!

Editura Valea Verde din Sighet a publicat recent un volum de poezii semnat de Ana ȘIMAN: „Măria Sa, Cuvântul” (editor – Ion Mariș, copertă I și interior – reproduceri picturi de Anuța Șiman – Marina, lector de carte – Iulia-Dora Mariș, tipar – Aska Grafika).

* * *

Ana ȘIMAN s-a născut la 18 august 1973, la Apșa de Mijloc, Transcarpatia – Ucraina.
Părinți: Ileana Moiș-bibliotecară, Ion Marina.
A absolvit școala medie din satul natal și studiile superioare la Facultatea de limbi romano-germanice, secțiunea – Limbă română, Universitatea de Stat din Ujgorod (Ucraina).
Lucrează ca profesoară de Limba și Literatură Română în școala din satul natal.
Soțul – Ion Șiman este  profesor de istorie. Au doi copii – Anuța Șiman (Universitatea de Stat din Ujgorod, Academia de Arte, Ujgorod, masterat Etnoturism, Baia–Mare) și Nuțu Șiman (Universitatea de Stat din Ujgorod).
Ana Șiman a debutat în 1995 cu articole și poezii în publicațiile ,,Concordia” din Cernăuți și ,,Radical” din Sighetul Marmației. Împreună cu colegii de catedră a înființat la școala natală revista de cultură generală ,,Vatra strămoșească”.
În anul 2006 a participat la editarea publicației ,,Baștina”, tipărită cu ocazia sărbătoririi a 600 de ani de la prima atestare documentară a satului natal.
Versurile ei au apărut în antologiile poeților români din Transcarpatia ,,Ardere de dor” și ,,Reflecții lirice”.
A mai publicat în revistele ,,Apșa” (gazetă regională din Transcarpatia), „Literatura și arta” (săptămânal al scriitorilor români din Moldova), „ProFarmacia” (din Moldova), ,,La Nord de Tisa”.
A publicat  volumele  de versuri ,,Aproape – departe de țară”, 2016, apărut cu sprijinul material al Asociației Culturale ,,Boema”, OJT Baia–Mare, și ,,Spovedanie,” 2018, Ed. Grinta, Cluj-Napoca.
A inițiat la școala natală din Apșa de Mijloc (Ucraina), împreună cu colega Anuța Moiș, concursul de poezie „Limba maternă – floare eternă” și Cenaclul literar ,,Vatra”.
A înființat pagina literară „Moștenitorii”, 2023, în care publică încercările literare elevii din liceu.
Câteva dintre poeziile din acest volum au fost publicate în „Marmația literară”, revista Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației.

Salut, Sighet!

La Editura Valea Verde din Sighet a apărut  un interesant volum destinat celor care doresc să învețe/aprofundeze limba spaniolă:  „ESTUD¡A. Învață limba spaniolă. Descoperă lumea cuvintelor frumoase. Nivel A1-A2”, semnat de Serena STAN (editor – Ion Mariș, lector de carte & prefață – Luis Solis Mendoza, design copertă – Serena Stan, tipar – Aska Grafika).

* * *

SERENA STAN s-a născut în România dar a plecat în Spania (Valencia) la vârsta de 6 ani, iar acolo și-a finalizat toate studiile. A revenit în țară și lucrează, din 2019, ca profesoară de spaniolă la Institutul Cervantes din București și ca examinatoare pentru examenele DELE. Totodată, a fondat Centrul de Limbi străine MONDUVER din București în 2020, unde dezvoltă programe de predare personalizate către instituții, companii și ambasade, atât în limba spaniolă cât și în alte limbi de circulație internațională. Se dedică complet predării limbii spaniole și participă activ la proiecte educaționale inovatoare. În prezent colaborează cu doctoranzi la proiecte educaționale care aplică tehnologii emergente precum realitatea virtuală. De asemenea, a fost voluntară câțiva ani la Crucea Roșie din Valencia și la secția de pediatrie de la Spitalul General Granollers din Barcelona. Cunoaște la nivel nativ spaniola, catalana, valenciana și engleza la nivel mediu.

EDUCAȚIE:
Universitatea Internațională din Valencia, Master – Predarea limbii spaniole pentru străini, 2022-2023;
Universitatea Dimitrie Cantemir – Facultatea de Literatură și Limbi străine, 2019-2022;
Universitatea Romano-Americană – Economia Comerţului şi Turismului Intern şi Internaţional, 2014-2016;
Universitatea Politehnică din Valencia – Facultatea de Management în Economia Comerţului şi Turismului, 2012-2014.

EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ:
Institutul Cervantes din București – Profesoară de limba spaniolă, 2019 – Prezent;
Monduver Soluții Lingvistice și Ateliere Educaționale, Fondatoare, 2020 – Prezent;
Curso de Rumano para Hispanohablantes, Co-Fondatoare, 2021- Prezent;
INNOVALTI LLC, Specialist Human-AI Interaction with Virtual Reality, 2024 – prezent;
Ericsson – Profesoară de limba spaniolă, 2020 – 2021;
Orhideea School – Profesoară de limba spaniolă, 2019 – 2020;
Monterra Montesori – Pedagog Montessori, 2017 – 2018.

CURSURI:
Corecție, stil și variații ale limbii spaniole – Universitatea Autonomă din Barcelona, 2023;
Cheile inovației în predarea universitară – Universitatea din Barcelona, 2023;
Examinator DELE – Institutul Cervantes, 2020, 2021, 2022;
Educator de specialitate – CCSE, 2019;
ADHD: Strategii pentru elevii – Universitatea de Stat din New York, 2018;
Primul ajutor psihologic – Universitatea Autonomă din Barcelona, 2018;
Educație socială – Universitatea San Jorge, Zaragoza, 2018;
Academia Google Analytics – Google, Social Marketing Tools, 2017;
„Pe dosul unui stilou: o călătorie prin literatura spaniolă” – Institutul Cervantes, 2017;
„Spania lui Don Quijote” – Universitatea Autonomă din Madrid, 2017.

Editura Valea Verde din Sighet vă invită la o nouă lansare de carte: „ODISEU ȘI DESTINUL”, autor Marius LEORDEANU. Lansarea va avea loc Sâmbătă, 18 mai 2024, ora 14:00, la Sala Festivă a Colegiului Național „Dragoș – Vodă” Sighet.

Volumul de poezii „Odiseu și Destinul”, recent apărut la Editura Valea Verde din Sighet (editor – Ion Mariș), este tipărit la Aska Grafika, designul copertei și grafica interioară fiind semnate de Cristina Lazăr, lector de carte – Brîndușa Oanță.
Pe coperta spate autorul ne propune un „Autoportret” care completează paleta talentelor poetului.

* * *

Marius LEORDEANU, sighetean, absolvent al Liceului „Dragoș – Vodă” (CNDV), este Profesor Universitar la Universitatea Politehnica din București și Cercetător Științific la Institutul de Matematică al Academiei Române. La Politehnica, Marius Leordeanu a introdus pentru prima dată cursurile de Vedere Computațională și Robotică, ca parte din programul de Master în Inteligența Artificială, iar la Academia Română conduce doctorate încă din anul 2015. Prof. Leordeanu a obținut doctoratul în Robotică de la Universitatea Carnegie Mellon din SUA (2009) și o dublă licență în Matematică și Informatică la City University of New York (2003). Marius Leordeanu are o activitate științifică impresionantă, cu peste 100 de lucrări publicate în reviste internaționale de top și cu numeroase premii în palamares.

În 2020, Marius Leordeanu a publicat o carte, Unsupervised Learning in Space and Time (Springer), în care formulează o teorie generală a învățării nesupervizate care a devenit rapid cea mai vândută carte din lume pe această temă din 2020 și a 15-a din toate timpurile.

Activitatea științifică a lui Marius Leordeanu este admirabil completată și de o activitate artistică bogată, care cuprinde atât expoziții naționale de artă combinată cu inteligența artificială și robotică, dar și publicarea a două volume, proză – „Mă numesc albastru” (Editura Valea Verde, 2016), poezie – „Povestea unui cuvant” (Editura Papirus Media, 2013), precum și compoziția și co-producția unui album de muzică electronică cu pian („Supersonic”, 2023).

Salut, Sighet!

La Editura Valea Verde din Sighet a apărut  un nou volum semnat de George PETROVAI: ILUMINĂRI PERENE (editor – Ion Mariș, design copertă & tipar – Aska Grafika). Volumul de poezii este dedicat medicului și poetului Irimie Lenghel.

Cartea a apărut cu sprijinul financiar oferit de ing. Gavrilă DRIMUȘ (administrator S.C. ADETRANS S.R.L. Sighetu Marmației),Ioan VANCEA și Laurențiu VANCEA  (medici veterinari, administratori S.C. LAURENVAN S.R.L.) și ing. Liviu Vasile DUNCA (†).

Salut, Sighet!

La Editura Valea Verde din Sighet a apărut lucrarea „Exerciții filosofico – sociologice (cu și fără tentă politică), vol. II”, autor George PETROVAI (editor – Ion Mariș, design copertă & tipar – Aska Grafika). Volumul II (dedicat lui Ionuț) cuprinde 36 de eseuri/ proză scurtă.

„Cele două volume Exerciții filosofico-sociologice  cuprind  mai multe articole (unele cu tentă politică, altele fără așa ceva), pe care le-am scris în ultimul timp și care, zic eu, era păcat să nu ajungă la cititori sub forma unor incitante luări de poziție, căci sunt inspirate atât de bizara existență a omului actual (a românului postdecembrist în primul rând), cât și de tot mai defectuoasele sale sisteme de organizare statală, suprastatală și planetară.” (George Petrovai)

Salut, Sighet!