ORA DE IARNĂ
– Bu-nă zi-ua! – mă salută regulamentar elevul, prin bezna de după ore.

***
REALIA
De Sărbători, în mijlocul noului sens giratoriu din oraş a coborât un cal alb, întraripat. Copiii fug la el, traversând aiurea, trăgându-şi părinţii de mână. O ocazie pentru aceştia să se convingă şi ei, că, într-adevăr, există, este aievea.

***
INTERVIU…
La patinoar, o reporteriță înteabă o fetiță:
– Și ce ai de gând să mai faci în zilele până reîncepe școala?
– Ca până acum, să-mi golesc creierul. Să fie unde pune.

***
EI…
3 decembrie, în autobuz. Se-apropie Miculaşu’. Nişte copii de a V-a se întorc de la şcolile din oraş.
– …Păi, cel mai bine este să mergi cu ei la cumpărat cadouri, să nu cumpere cine ştie ce ş-apoi…
– Te cred şi io! Că doară ei nu cred că noi credem încă! …

Autor, Marin Slujeru

IARBA
Vară. Trecând pe lângă grădinița sa cu bunicul, nepotul exclamă:
– Uite! Iarba a crescut peste huțuțe!.La toamnă, când vin copiii, o să trebuiască să o …binecuvânteze. Așa:… – imită el cositul.

A VIII-a, EMOȚII
Pozele, panglicile, ultimele ore, despărțirea, florile, serbarea, evaluarea națională, înscrierea… Toate sunt aștepte cu înfrigurare. Dar, mai ales, dansul, ținuta, banchetul. O absolventă izbucnește: ” Nu mai trece odată …Trecerea asta?”

TÎRZIU ÎN IUNIE…
Gimnaziu la ţară, ultimele zile din sem. II. Profesoara intrând în clasă:
– …Da’ iar sunteţi numai patru?
– Apooi…, amu, noa!… ( – un elev).

BAC’ 2015
Iunie, seară toridă. Două domnișoare o iau spre oraș: ”…Ce te temi? Tristețe, melancolie, iubire,natură… Altceva ce să fie? N-are ce să fie…”

EXPLICAȚIE
– …Noi în excursie am văzut păsări și mai frumoase. Cu roșu, roz, alb, albastru…, în toate culorile…. – spune nepotul mai mare.
– Poate era un cocoș de munte… – presupune bunicul.
– Nu, nu a fost un cocoș…
– Stiți? Poate că pasărea aia a trecu prin niște culori înainte… – se bagă în vorbă mezinul.

FRAŢII
– Ia şi mănâncă! – spune bona.
– Mulţumesc! …A, nu, nu acuma, că nu-mi dă voie mama să mănânc în pat – răspunde copilul, de lângă leptop.
– Şi mie nu-mi dă! – completează fratele său mai mic, din capul patului, mâncând.
*
– Nu staţi pe ciment, copii! – le cere bona.
– Eu nu stau! – răspunde cel mare, de pe ciment.
– Şi eu nu stau! – completează cel mic, de pe ciment.
*
– …Ce-i ăstaa? CD cu Războiul stelelor? Nici nu ştiam că-l avem! – exclamă cu bucurie copilul, cotrobăind prin sertare.
– Şi eu nu ştiam! – exclamă, la rândul său, fratele său mai mic.
*
Prânzul, iar. Fratele mai mare face mofturi. Mezinul anunţă:
– Şi eu nu pot să mănânc!
*
– Ce să iau pe mine? Nu mi-o pregătit mama hainele!
– Şi mie nu mi-o pregătit!

Autor, Marin SLUJERU

NIKITA…
Oră de meditație particulară la română. Eleva, venind într-un suflet:
– Domn’ profesor, știați că Nichita Stănescu este băiat?! Ne-a spus la școală!

S.O.S.
Martie, liceu. La toate sălile de clasă – pânze umflate de vânt. Iele cu mânecuţe scurte – pe chei, pe punţi, la catarg. Şcoală în derivă.

ISTEȚUL
La ciclul primar. Profesoara:
– ”Taci!, ”gura!”… – alte cuvinte nu sunt, oare?. Vorbiți frumos cu colegii. Nu vă costă nimic.
Peste câteva zile, istețul clasei se adresează unei colege mai gureșe:
– Tu, ciocu’ mic!

IRONIE
Streașină curgând în soare, vânzător sub ea:
– Ţîgări, ţigări…, ţîgări, ţigări… Mer’i la şcoală astăzi? – se adresează omul fiului său, care tocmai trece.
– Î-î! – răspunde beizadeaua.
– Ei da, am uitat că tăţi umblaţi la ”fără”.

BIRUINȚE
Seară de iunie, prima zi de vacanță. La blocuri scârție o vioară. Câtă cumințenie! Ca pe vremuri. Dureză vreo 5 minute. Apoi, liniște. ”Nu mai vreaau! Nu mai vreeau!! Nuu mai vreau!!!” – de vreo sută de ori. Și biruiește. Peste vreo două săptămâni, scârție, iar.

PE ÎNTUNERIC
– Uite-uite! – opreşte mingea mezinul şi arată sus de tot.
– Ce-i? A, o stea…, maare lucru! – răspunde fratele mare. Hai, şut, joacă!
– Şă nu cadă!
– Gool!

DOAMNA
La îmbarcarea în microbuzul școlar, profesorul roagă pititicii să urce pe rând, să nu se bulucescă.
– Lăsați fetele întâi!
– De ce? – întreabă un țânc..
– Pentru că sunt mai gingașe.
– Da, bine. Dar băiatul a fost primul de pe Pământ! Așa o zis Doamna!
– Sigur că da!…

Autor, Marin SLUJERU

15 SEPTEMBRIE
Profesorul şi-a vopsit părul. A lăsat, totuşi, un pic de sur, de gris, să-l recunoască elevii.

***

TEST
Copiii sunt întrebaţi cu ce se măsoară lungimea şi lăţimea. Ţâgânuşul revenit de câteva luni din Franţa scrie: “cu  rulota”.

***

ORAŞ
Elevii din clasa a V-a învaţă „La portiţa mândrii mele”, horea lui Grigore Leşe. „Tare!” – aprobă băieţii partea cu “Lighida li Domba…”

***

SPUSA
Pauză. Fratele mai mare vine în clasa surioarei:
– Dă-mi mingea!
– Da’ ştii ce-o zis tata, să nu te joci cu mingea la şcoală!
– Dă-mi-o!
– Ţi-o dau! – îi întinde ea mingea. Da’  ştii că eşti deja spus!…

***

PROMISIUNE
Eleva promite în legătură cu notele foarte mici: „Le scot! Nu-i stress!”.

***

REGIM
– Fetiţo, de când eşti tu aşa subţire?! De ce nu mănânci?
– Mănâânc, domn’ professor! Dar mă menţin.

***

PREZENTARE
Nişte copii din ciclul primar se întorc de la şcolile din oraş, în sat. Îi ştiu specializaţi în fel de fel de gadget-uri şi cam impertinenţi. De data asta stau grupat, cuminți, în mijlocul autobuzului, privind un zgărdan prezentat de o fetiţă. Alături, bunica ei se măreşte:  ” Uăă! Nu şti’ nimeni câte au aieştia: câ’ne, iepur’ , mâţ, puiuţ’, mnel…!

***

PERFECŢIUNE
La prima ședinţă cu părinţii de la clasa pregăitoare, aceştia sunt rugaţi să-şi caracterizeze pe scurt copilul – trăsături pozitive şi minusuri. „ Mică, rea şi nu are nici un defect!” – îşi rosteşte un tătic odeleta.

***

CONSTANTA ȘCOLARĂ
Fetițele cu ochii şi fundiţele lor mari, cu scrisul lor limpede, fără greşeală,  cu degetele ridicate sus-sus, spre Doamna/ Domnul lor împing Şcoala înainte.

***

CLASA PREGĂTITOARE
Profesoara de religie le vorbeşte copiilor despre îngerul de pază, care ne apără.
– Cu ce ne apără? Cu arcul? Cu arbaleta? Cu sabia? – întreabă un copil doldora de Festivalul Medieval & Hero Factory.
*
Același, tot după o oră de religie:
– Mami, da’ si apa minerală Borsec, ce o luăm noi de la Kaufland, este sfințită?
*
” Dimineața mâncăm micul de-jun, iar seara mâncăm micul de seară” – conchide elevul din clasa ”a 0”, la lecția despre mesele zilei.
*
Cei mai mici elevi din ciclul primar ies de la școală. Îi întreb:
– Cine-i băiețașul ăsta atâta de mic? În ce clasă-i și el?
– În clasa a Zero! – sar niște chișchirițe de-a II-a.

Autor, Marin SLUJERU

sursă foto: Ion Mariș

BAC 2013. DUPĂ SCRIS
„Noa vezi că şi camera te lasă, tu?!… Numa’ cu bun-simţ… Cu bun-sîmţ, tu!” * „Cum a fost în sala la voi?” * „ Cum să fie? O ştiut unu’ , am ştiut toţi.” *  „ …Şase! Ura!!! Fix 6! O luat Bacu’!” – strigă babacul intrând în cârciumă. ”Să-l aibă şi pe ăsta!… Mai departe? Nu-i trebuie altceva. O cheltuit destul. Deja-i în drum, înapoi, spre Paris. M-o sunat, totuşi, din avion, să mă uit după o facultate tot aşa.”

*
ORIGINALUL
Noul An şcolar. Intru la a V-a, în şcoala din sat, unde lucrez de mult. Mă uit la copii şi-mi amintesc chipul unor fraţi, surioare, părinţi de-ai lor. Pe unii îi identific „din prima”, pe alţii mai greu. Par nişte xerografii vii, mai mult sau mai puţin reuşite. Stau acolo –  expuşi, cuminţi, sperând să (le) recunosc originalul… – Eu – copia tot mai palidă, mai ştearsă, a fraţilor, părinţilor, bunicilor mei…

*
AM VALOARE…
La „opţionalul” de istorie şi civilizaţie locală, elevii aduc de acasă diverse obiecte, documente, poze vechi şi le prezintă colegilor. Află astfel că lucrurile vechi sunt de preţ.  Prâslea clasei mi-a făcut portretul, inclusiv ţepii bărbii: în stânga sus mi-a scris numele, iar în dreapta a inscripţionat „ cel mai vechi lucru din clasă”. Cu un aer conspirativ, mi-a dat portretul împăturit, să-l studiez acasă.

*
RIDICARE
Patru copii roşii la faţă. Ies din şcoală în şir indian, încadraţi de nişte asistenţi de la Direcţia Copilului. Sunt fraţi, au între 3 şi 14 ani, cu părinţi inexistenţi, îngrijiți de o bunică bolnavă. Doamnele plâng, toţi elevii au ieşit să vadă cum „îi duc”..
– După două săptămâni, se-ntoarce el hăt! – se-mbărbătează unul dintre colegii fratelui mai mare.

*
NĂUCA
Profa prezintă proiectul de lecţie la control. Metodista îl citeşte amănunţit. Văzând propoziţia „se formează grupe de câte 3-5 persoane”, taie peste „persoane” şi scrie „elevi”: ”La oră nu avem persoane! Avem elevi!”

*
MÂNDRIE
– Ruptură de ligament! – precizează răspicat eleva. O întrebasem cum de-a făcut entorsă, la cules de cartofi.

*
SHARE
O ciocolată străineză  aşteaptă în colţul colţului catedrei fix.   Dirigintele cercetează din privire clasa. Vinovata  îngaimă din bancă: “A venit mama … din Italia”.

*
ÎNVĂŢĂTURA
Tocmai veniţi cu treburi la oraş, tatăl, bunica (maternă) şi Mihăiţă se preumblă.

– Ce-i aici, tată? – întreabă copilul, în dreptul unui edificiu.
– Nu ştiu – dă din umeri cel întrebat.
– Da’ aici? – insistă copilul, în drepul altei clădiri.
– Nu ştiu – repetă figura taică-său.
– Nu-l mai întreba atâtea, Mihăiţă! – sare să fie de folos mama-soacră.
– Lasă-l să-ntrebe… –  o contrează ginerică –, …că aşe’ învaţă.

*
„CIVICĂ”
– Avem dreptul de a vizita muzee. Doar că, numai în unele este permisă fotografierea –  arată profesoara.
– Şi care-i problema? Fotografiem în minte – găseşte soluția o elevă.

Autor, Marin SLUJERU

CALUL
Mătuşica citeşte, nepoţelul se joacă în odaia alăturată.
– Cea, mă, ohaa! Nu vre’ me’r’e! – ceartă el calul nărăvaş.
Mătuşica intervine:
– Dă-i nişte ovăz calului, măi Ionuc, ş-apoi ‘a m’er’e”.
– Ce cal, tu? Nu vezi că-i o botă?” – răspunde nepoţelul.
*
CORIGENȚA
O şcoală de pe sate, sesiune de corigenţe, înainte de ’89. O copilă de a V- a, însoţită de bunica ei, nu ştie să arate punctele cardinale, nici continentele, nici măcar Europa.
– Noa, vedeţi? – îi spune demonstrativ profesorul de geografie femeii.
– D-apoi nu ţi-i ruşine, tu? – îşi probozește aceasta nepoata. Cum nu ştii Europa? N-ascultăm noi în tătă sara Europa liberă?
– Bine-bine, o trec de data asta! Mergeţi cu bine!  – se burzuluiește profesorul.
*
ÎN MILENIUL III
A V-a, istorie, test inițial: „În România, în mileniul III va fi mai bine, mai curat. Ţara se va moderniza. Poate voi ajunge şi eu batăr să văd asta!”
*
ELE…
Nişte codane ies din Palatul Cultural, de la o serbare organizată de profii de muzică populară de acolo: ”Adică iele să cânte, iară noi să ducem câte o sută de mn’ii şi ne-o pus de spectatoare! Nu-mi pare rău după bani, că-mi dă mămuca câţi vre’u, da’ mi-i ciudă de ce ne-o luat de proaste!”
*
ARGUMENTUM AD LATRINAM*
Luminoase, faianţate, călduroase, pline de oglinzi, noile grupuri sanitare din şcolile de pe sate s-au impus printre elevi ca: studio foto, scenă, club, spaţiu de socializare, agora. Încât, susţineri ca: „Da’ aşa o zis X la baie”! – au devenit argument suprem în orice controversă şcolară. Şi nu-i miroase nimănui a sofism….
( * titlu sugerat de Aranyosi István)

Autor, Marin SLUJERU

Bradova, păcurărel: „ Domnucă, pă mine să mă pui la tablă! Să scriu, să socotesc. Că io, când ies de-aici, mi se şterge tăt din minte!”
*
Şcoală, înainte
– …Placă?
– Ai învăţat pentru astăzi?
– Da’ nu, tovarăşu’!
*
Şcoală, după
– De ce plângi, Măriucă? – întreabă doamna de română.
– Că rămân corigentă…
– Lasă, că te-oi asculta!
– Bine – îşi şterge lacrimile copila. Da’ din toată materia! Da’ de-oi şti ceva!
*
Sfârşitul orelor
O fetiţă bucălată îşi ia cu greu paltonaşul şi ghiozdanul. Apoi, sare,  roşie toată,  în braţele doamnei învăţătoare: „Astăzi mă duc la karate!”.
*
Magie
“Hai mai repede!” – își cheamă părinţii, în seara de septembrie, fetiţa rămasă în urmă. Privind în sus, cu capul pe spate,  aceasta incantează:  “Stelelee! Vin dupa minee!”

Marin SLUJERU

sursă foto: Ion Mariș