Semn de carte: Luminița COLOPELNIC – Memoria păpădiei

O nouă apariție editorială la Editura Valea Verde: MEMORIA PĂPĂDIEI!

Luminița COLOPELNIC, profesoară de limba franceză (la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” din Sighet), debutează editorial cu un volum (roman – jurnal) deosebit de captivant. Volumul este „O sinteză de viață, un suflu viu ce limpezește de impurități și realcătuiește esențialul într-o lume afectată de boală, mizerie, neajunsuri ”(Antonia Luiza Dubovici).

Recomandat de cititori – prefațatori avizați (Anca Opriș – Consulul general al României la Lyon, Antonia Luiza Dubovici, poetă – SUA, prof. Alexandru Mărculescu, prof. Marin Slujeru – poet), „romanul – poem” va fi lansat (cu public!) după Sărbătorile Pascale.

Volumul (design copertă – Alexandra Făgăraș, lector de carte – Eliza Pop) a fost tipărit la Sighet (Aska Grafika) cu sprijinul unor generoși sponsori: Vasile Godja (Plimob SA), Dan Ofrim (Hotel Grădina Morii), SC Dos Catering SRL, CMI dr. Crina Moțoc Popa și Editura Valea Verde.

Salut, Sighet!




PoetikS – DEBUT – Eliza POP

Eliza Pop

Eliza POP s-a născut în Sighetu-Marmației, la 26 februarie 1975. Și-a petrecut verile copilăriei la Desești, iar cursurile primare și gimnaziale le-a absolvit la Școala Generală nr. 14 din Baia Mare (azi Școala Gimnazială „George Coșbuc”). Și-a continuat studiile la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Baia Mare, profil Limba franceză. În 1998 a absolvit Facultatea de Litere a Universității de Nord Baia Mare, specializarea Limba și literatura română – Limba și literatura franceză, completându-și formarea la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Litere – studii aprofundate, specializarea „Langues et littératures francophones”, încheiate în 1999.

În prezent, este profesor de Limba franceză la Școala Gimnazială „Alexandru Ivasiuc” din Baia Mare.

A colaborat cu revista trimestrială „Cronica Satului Desești” și a mai publicat și în „Graiul Maramureșului”.

*****

Singurătate

mi-am suspendat
ofurile de crengile
ciufulite ale cireșului
și-aștept
o pasăre lacomă
să le culeagă
și-apoi
să le rostogolească
în triluri
până la marginea
vreunui gând
stingher

număr în neștire
bătăile vântului
pradă atacului
de singurătate

Azi

azi
mâzgălesc fericiri
pe toate ferestrele
șiroind de lacrimi
pe toți pereții
prăbușiți peste inimi frânte
pe caldarâmul strivit
sub pași grei de dureri
și culeg curcubeie
de la gâtul primăverii
de șapte ori câte șapte
le descânt
de mulțumire și
le arunc la picioarele
Timpului

Nedumerire

ca un uriaș
pământul se scutură
de nimicnicia noastră
atunci durerea mută
ne țintuiește
și mâinile sapă
frenetic
în căutarea inocenței
uitate
o vreme
ne plecăm capetele
a rugăciune
apoi
așezând piatră peste piatră
ne punem iar smerenia
la zid
avântându-ne în lume
până când?

Așteptare

nu merg
și totuși sunt departe
mă-mbrac în așteptare
albă
precum o undă de speranță
străbat în liniștea uitării
cărări închipuite
desenând naiv
lumini
iubiri
iertări
pe chipul zilei care crește
nemăsurat
din mine

Eliza POP

Foto: Ion Mariș