Capcane și „căpcănele” în grilele de la Academie

Voi continua să prezint câteva dintre „capcanele” din grilele de la gramatică, oprindu-mă la cea cu numărul 29 /varianta B1.

În enunțul: „Îi respect pe cei care și-au înțeles menirea.”, cuvintele „cei”, „care”, „și-„, îndeplinesc, în ordine, următoarele funcții sintactice:
a) complement direct, subiect, complement indirect;
b) complement direct, subiect, atribut pronominal;
c) complement direct, atribut adjectival, atribut pronominal;
d) complement indirect, atribut pronominal, complement direct ;

Pentru stabilirea variantei corecte, candidații aveau de evitat câteva capcane:
1. enunțul este o frază, prin urmare, prima „măsură” consta în despărțirea acesteia în propoziții, mai ales că primele două cuvinte de analizat fac parte din propoziții diferite;
2. cuvântul „cei” poate fi confundat cu articolul demonstrativ, în realitate avem de-a face cu un pronume demonstrativ rezultat din căderea vocalei inițiale și a cele finale (aceia);
3. relativul „care” îndeplinește funcția sintactică de subiect în propoziția atributivă, din păcate însă se confundă deseori funcția sintactică cu felul subordonatei, adică se consideră că pronumele relativ are funcția de atribut pronominal ;
4. în ceea ce-l privește pe „și-„, trebuie să avem în vedere valorile morfologice ale acestuia (pronume reflexiv, cu și fără funcție sintactică, conjuncție sau adverb);
5. sublinierea de către autor a pronumelui „cei” fără morfemul „pe”, poate reprezenta o capcană pentru mulți candidați .

După parcurgerea aestor „etape”, ne va fi foarte ușor să stabilim varianta corectă, respectiv „b”.

PS. Iubiți-vă limba, că tare-i frumoasă!

prof. Vasile POP

Când trece trenul printr-o… frază (II)

La concursul de admitere din anul acesta de la ACADEMIE, subiectele au fost „simpatice, ca la mama acasă”. Mi-au plăcut mult cele 30 de grile, dar cea cu trenul a fost superbă. La grila 19, varianta B1, comanda suna astfel:

„Conține numai propoziții circumstanțiale de timp fraza de la punctul:
a) A ajuns la gară înainte ca trenul să fie tras la peron și să se permită accesul.
b) Ziua când ne vom revedea va fi cea mai fericită .
c) Se știe exact când greșești, fiindcă roșești .
d) Nu am băgat de seamă când ai plecat și când ai revenit.”

Urcăm cu greu la punctul b), doar o să ajungem la fraza cu pricina. Da de unde! După cum erau ”așezate” cuvintele din ea, era cât pe ce să credem că e vorba de ”nenorocitele” alea de subordonate circumstanțiale de timp. Numai că având experiență cu anterioarele, am fost foarte vigilenți și am descoperit ”șmiculația”. Substantivul ”ziua” ne duce el cu gândul tot la timp, numai că aici e vorba de ”ziua” ca regent, NU al unei propoziții circumstanțiale de timp, ci al unei propoziții atributive determinative. În propoziția atributivă, ”când” îndeplinește funcția de complement circumstanțial de timp, iar substantivul ”ziua” rămâne în propoziția principală ca regent al unei propoziții atributive. Domnul care e autorul acestei fraze, a crezut că noi vom confunda aici ”aia” cu… prefectura. Pe deasupra, propoziția asta atributivă mai e și intercalată în regentă, mai pe românește ”și-o băgat nasul unde nu-i fierbe oala”.

Iată-ne, cu ajutorul domnului, la punctul a), unde musai trebuie să dăm peste comoară.
Aruncăm o privire generală asupra frazei, încercând să-i găsim ”firul miraculos”. Nu-i ușor deloc. Dacă în frazele anterioare ni se arunca o momeală – adverbul relativ ”când”- aici nici vorbă de așa ceva. Citim și recitim fraza. Evrika! ”După lupte seculare ”, descoperim ”descoperirea”, o locuțiune conjuncțională subordonatoare specializată numai pentru a introduce circumstanțiale de timp: ÎNAINTE CA SĂ (ÎNAINTE SĂ). Of !, numai că ”autorul a distrus” locuțiunea, trăgând trenul la peron tocmai prin ”inima” acesteia. Bine că ne-am prins și am descoperit subordonatele cu pricina. Totuși, ceva nu iese bine, a doua propoziție subordonată e introdusă, credem noi, prin conjuncția subordonatoare SĂ, conjuncție care nu introduce niciodată, singură, o subordonată circumstanțială de timp. ”Bâjbâim” încă prin ”meandrele” frazei și, deodată, o tresărire! Oare așa să fie? Oare să ne salveze ”piticul” de ȘI, o conjuncție care-i ”abuzată” toată ziulica, când în propoziție, când în frază? Trebuie să vedem ce rol are aici ”piticotul” de ȘI. Această conjuncție coordonatoare are mai multe drepturi decât altele, ea putând coordona atât propoziții principale, cât și subordonate de același fel. Oare ce vom face, cum ”vom mărita” subordonata introdusă prin SĂ și cum o vom putea coordona cu cea din fața sa? Tot cu ajutorul acestui ȘI care acceptă ca a doua subordonată să fie ”văduvită” de elementul subordonator al primei subordonate temporale ”înainte ca trenul să fie tras la peron”.

Și uite-așa am descoperit că fraza de la punctul a) conține numai propoziții circumstanțiale de timp.

PS. Dragi viitori polițiști, vă dau ca temă să precizați felul subordonatelor din fraza pe care am compus-o pentru voi: ”Înainte ca mașina să intre în casa cetățeanului, trebuia ca radarul să înregistreze viteza de 120 kilometri la oră.”

prof. Vasile POP

Când trece trenul printr-o… frază

La concursul de admitere din anul acesta de la ACADEMIE, subiectele au fost „simpatice, ca la mama acasă”. Mi-au plăcut mult cele 30 de grile, dar cea cu trenul a fost superbă. La grila 19, varianta B1, comanda suna astfel:

„Conține numai propoziții circumstanțiale de timp fraza de la punctul:
a) A ajuns la gară înainte ca trenul să fie tras la peron și să se permită accesul.
b) Ziua când ne vom revedea va fi cea mai fericită .
c) Se știe exact când greșești, fiindcă roșești .
d) Nu am băgat de seamă când ai plecat și când ai revenit.”

Fraze una și una, tocmai bune să-i deruteze pe viitorii apărători ai ordinii și siguranței publice. Nu degeaba numea Ion Creangă gramatica lui Măcărescu, „un cumplit meșteșug de tâmpenie”.

S-o luăm însă cu „ghinișorul”, de la coadă spre cap. Avem la punctul d) o frază „tentantă” din cale-afară, cu două elemente de relație, tocmai bune pentru a face o ciorbiță cu două propoziții circumstanțiale de timp. Oricât ar fi de tentantă alegerea, varianta d) este imposibilă. De ce? Pentru că regentul este o locuțiune verbală tranzitivă, numai bună pentru contextul „Cineva FACE ceva.”, adică în loc de CEVA se potrivesc două frumuseți de propoziții completive directe. Se mai poate greși la acest punct confundând felul subordonatei cu funcția sintactică a adverbului „când” din cele două completive directe.

Să trecem „cu voia d-voastră” la fraza de la punctul c). Aici, doamne ajută-i celui care a compus-o, nu a fost o bătaie de cap prea mare, doar propoziția a doua putea fi luată circumstanțială de timp din cauza elementului de relație, dacă se confunda felul subordonatei cu funcția sintactică a adverbului relativ „când”. În ceea ce privește a doua subordonată, lucrurile sunt simple, deoarece conjuncția subordonatoare „fiindcă” s-a specializat numai pentru cauzale. Nici regenta nu ne-a dat voie să considerăm propoziția a doua ca fiind circumstanțială de timp, întrucât predicatul său este „orfan”, pe deasupra mai este exprimat printr-un verb reflexiv impersonal, al cărui subiect este tocmai propoziția „înșelătoare”, introdusă prin adverbul „timpului”, „când”.

„Urcușul” fiind greu, vom continua săptămâna viitoare.

prof. Vasile POP