„Semne cusute pe țolurile maramureșene” – expoziție

Muzeul Maramureșean din Sighet vă invită joi, 16 noiembrie 2017, la expoziția „Semne cusute pe țolurile maramureșene”. Vernisajul are loc de la ora 14:00, la Muzeul Etnografic al Maramureșului, strada Bogdan Vodă, nr. 1.

Prin expoziția de azi ne-am propus să prezentăm o foarte mică parte din covoarele sau țolurile pe care muzeul nostru le deține (acestea numărând peste 550 de piese), colecţie care în ansamblul ei acoperă zona etnografică Maramureş.

Arta alesului şi ţesutului a fost şi a rămas în continuare unul din meşteşugurile cele mai îndrăgite ale ţărăncii maramureşene. Covoarele sau “ţolurile” maramureşene, pe lângă funcția lor utilitară, dobândesc și elemente estetice, au o funcţie decorativă, în vederea împodobirii interiorului, prin etalarea pe pat, pe masă, pe rudă, pe perete, pe ladă. Sunt nu doar utile ci și frumoase. Pe lângă util și frumos aveau și o funcție de ritual: covorul pe care îngenunchează miri când depun jurământul, cel pe care se așează copilul la botejune, dar și covorul de pe copârșău când mortul este dus la cimitir.

De ce am intitulat expoziția „Semne cusute pe țolurile maramureșene”? Deoarece am dorit ca, pe lângă cunoașterea fizică a patrimoniului muzeului și aici vorbim despre colecția de covoare, să aflăm împreună, să încercăm să înțelegem mesajele transmise prin aceste motive ornamentale, înscrise într-un gen de alfabet secret și care rețin în adâncul lor înțelesuri străvechi rătăcite sau dispărute în negura timpului. Motivele sunt considerate a fi simboluri, care la origini erau religioase, magice și apoi sociale, pentru ca în timp acestea să se piardă rămânând doar esteticul.

Expoziția de azi prezintă atât covoare vechi, cât și covoare noi, atât covoare vopsite vegetal, cât și covoare vopsite cu coloranți chimici (anilină). Avem expuse covoare care au aparținut unor țesătoare desăvârșite, și aici este vorba de Doamna Voina Doina și Doamna Aglaia Popovici, care din păcate nu mai este printre noi. Muzeul nostru are in expoziția permanentă o expoziție de covoare, covoare care s-au intors acasa după ce în urma Dictatului de Viena, colecțiile muzeului de atunci au fost salvate de intelectualii vremii si trimise la București la Muzeul Național de Artă și apoi Muzeului Țăranului Român. Aceste covoare sunt printre cele mai vechi pe care muzeul nostru le deține, vopsite vegetal, cu motive exclusiv geometrice.

Revenind la ornament putem vorbi despre o copie realizată după natură. La început au fost liniile simple sau curbe, motivele geometrice numite de țesătoare colțișori, steluțe, apoi reproducerea elementelor din natură: dintele de lup, cercul, romburi simple sau cu cârlige, coarnele de berbec, S-uri, X-uri, imagini stilizate fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe. Trebuie remarcate si motivele complexe, și aici amintim: arborele vieții care apare in toate cele trei tipare: traco-dac, elenistic și iranian, călărețul, unda apei, steaua, soarele. Soarele este reprezentarea cea mai depărtată în timp și a luat forma unui cerc care conține o cruce sau o stea (la noi denumită roata). Grădinile create pe țolurile maramureșene (pt. ca le putem numi astfel) cu: flori de negăsit în nici un atlas botanic, cu reprezentări ale arborelui vieții sunt pline totodată și de vietățile lumii noastre: călăreții ca reminiscență a cavalerului și calul asociat cultului solar.

Toate aceste semne au acumulat de-a lungul vremii semnificații magico-mitice mai greu sau mai uşor de gramaticalizat şi apoi de citit, care de peste veacuri ne transmit mesaje despre concepţia asupra lumii și vieții strămoşilor noștri, dar care s-au pierdut în timp, devenind azi doar o manifestare a esteticului. Toate aceste semnificații sunt aduse la lumină prin studiu și cercetare în muzee sau în spațiul rural unde se mai pot întâlni și azi.

Ornamentica artei populare a fost una din cele mai strălucite și mai convingătoare dovezi ale continuității și unității poporului român. Decriptarea acesteia se constituie într-un amplu proces de cercetare cercetare în muzee sau în spațiul rural unde se mai pot întâlni și azi. (muzeograf Mirela Barz, șeful Secției de Etnografie al Muzeului Maramureșean)