Ceea ce numim început, este de obicei sfârșit. Și ceea ce este sfârșit, este de fapt început. Sfârșitul este acolo de unde începem. (T.S.Eliot)

Absolvenții Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Extensia Sighetu Marmației, specializarea pedagogia învățământului primar și preșcolar au avut vineri, 16 iunie 2017, festivitatea de absolvire a studiilor, nivel licență.

Dincolo de emoții, de bucuria de a fi prezenți în fața celor care i-au susținut de-a lungul acestor trei ani de studiu, de întâmpinarea unei etape noi și pline de provocări, absolvenții au transmis siguranță prin capacitatea de a înțelege că a cunoaște înseamnă a fi împlinit, înseamnă a-ți asuma rostul și rolul dobândit în urma unui lung itinerariu al învățării, care continuă, care nu se oprește aici.

Ei, care vor fi viitori dascăli, își încep astăzi cariera cu o asumare, o asumare a reponsabilității de a modela vieți, personalități, destine.

Este un lucru minunat să ai posibilitatea de a călători în tărâmul fascinant al cunoașterii, dar, mai ales, de a avea drept vocație, respectiv profesie, privilegiul de a-i învăța pe alții, de a-i îndruma, de a le fi călăuză, de a fi creatorul celorlalte profesii. Și, paradoxal vorbind, un profesor cu cât este mai puțin necesar cu atât este mai bun, prezența lui fiind resimțită chiar și-n timpul absenței sale.

A fi dascăl înseamnă a avea posibilitea de a fi întotdeauna înconjurat de cei tineri, de a privi în sufletul celor care te ascultă, de a stimula și cultiva dorința de învățare, de a te autodepăși în fiecare zi, de a fi hipercreativ, de a dărui din tine, din timpul tău, din tot ceea ce ești.

Țin să-i felicit pe absolvenții de astăzi –  dascălii de mâine, dorindu-le mult succes, multă răbdare întru excercitarea acestei profesii pline de provocări și satisfacții!

Autor, Antonia Luiza Dubovici

Joi, 08 iunie 2017, a avut loc festivitatea de absolvire a studenților Universității „Babeș Bolyai”, Extensia Sighetu Marmației, specializările „Contabilitate și Informatică de Gestiune” și „Geografia Turismului”.

Deși vremea nu a fost favorabilă unei festivități în aer liber, la fel ca și anul trecut, și cum și-ar fi dorit cu toții, cele două specializări au sărbătorit în amfiteatre diferite finalizarea studiilor. La eveniment au fost prezente atât cadre didactice ale Extensiei sighetene, cât și cadre didactice venite de la Cluj care au predat de-a lungul celor 3 ani de studii, părinți, bunici și proaspeții absolvenți.

Marin Ilieș, prodecan al Extensiei de la Sighet a deschis festivitatea de absolvire, aducând aminte de primele întâlniri pe care le-a avut cu studenții:

„La început de an le-am spus că vom porni de la punctul 0 și, de aici, fiecare poate să își construiască propria carieră. Finalizarea studiilor nu înseamnă a fi desăvârșit în meserie. E nevoie de continuarea studiilor, de multă muncă pentru un viitor profesional. Cel mai important moment din viața noastră este prezentul, în care ne putem construi personal. În rest, e nevoie de multă muncă.” (Marin Ilieș)

La festivitate a fost prezent și primarul orașului, ing. Horia Scubli, care a transmis următorul mesaj proaspeților absolvenți:

„S-a scurs cea mai frumoasă perioadă din viața voastră. Comportați-vă de acum înainte în așa fel încât să puteți dărui măcar grija pe care v-au purtat-o părinții în tot acest timp. Să vă gândiți de trei ori înainte de a pleca de acasă. Rămânând aici, veți aparține familiei. Iar cel mai important lucru în viață este familia.” (Horia Scubli)

Vizibil emoționat, primarul și-a încheiat discursul cu un sfat: „nu uitați că n-aveți voie să uitați de copilul din voi. Păstrați-l cu emoție!”

Anul viitor, Extensia Universității „Babeș Bolyai” de la Sighetu Marmației, împlinește 20 de ani, iar porțile sunt deschise tuturor celor care doresc să urmeze atât studii de licență, cât și de nivel masterat.

Diana Mariana Apopi

Seara e momentul prielnic pentru întâlniri de suflet, pentru povești cu prietenii, pentru discuții cu noi înșine. Seara e momentul pentru a face bilanțul unei zile, e timpul pentru organizarea zilei ce va veni, e clipa când tot și toate capătă o altă dimensiune, o altă înțelegere, o altă așteptare.

După ce l-am cunoscut pe Ion Mariș ca publicist, realist, analitic, provocator, iată că prin „Vesperare” facem cunoștință cu poetul. Introspect, sensibil , melancolic. Versurile sale sunt un amestec de sentimente, de gânduri și frământări, de întrebări pentru a înțelege neînțelesele căi pentru că poezia lui Ion Mariș, declanșează întrebări care nu au neapărat răspunsul standard, creionează stări și surprinde esențe: ,,Toată bucuria ce ne ispitește nu vine/ fredonând vocea uitată/ din înțelepciune și nici din ură,/ se naște din ceea ce am pierdut” („Profeții despre trecut”).

Volumul scoate la lumină același om pe care îl știm din viața reală într-o continuă mișcare, într-o continuă activitate, într-o continuă preocupare de toți și toate, care, poate, de multe ori uită de propria persoană pentru a întinde mâna și a-l ajuta pe cel de lângă el, dându-i impresia că de fapt se ajută singur: ,,De-aş putea m-aş naşte / pentru viaţa de-apoi cu alte / aripi / să te-ajut să rişti / să cazi/ în golul nopţii / înfruntându-ți abisul.”

„Vesperare” nu e o colecție de poezii, e poezie vie, e viață pusă în strofe, e frământarea unui suflet care însumează frumusețea, tristețea, iubirea, e un volum care te face să citești și poezia următoare, să vezi fiecare mesaj, să descifrezi metafora din spatele rândurilor, să te întrebi care e limita suferinței, a credinței și a iubirii, ,,câte semne într-o picătură de viaţă?!….” („Spovedanie”). E romantism și neomodernism împletite în cugetări, în aforisme, în cuvinte atom, în cuvinte simbol. În „Timpul la timp”, de exemplu, am găsit o asociere interesantă a cuvântului „dor” cu „embrion”, cu ceva primordial, dar totuși făcut pentru a deveni ființă, esența care devine viață .

Am văzut în „Vesperare” însumarea a ceea ce afirma Tudor Arghezi: „Poezia este copilul care rămâne în sufletul adolescentului, al omului matur și al bătrânilor, peste durere, dezamăgire și suferință”.

Dacă timpul vă permite, dați ascultare spovedaniei lui Ion Mariș făcută la ceas de seară.

Roxana Pontoș

Ce plăcute sunt cursurile fără „temă”, fără constrângeri, seminariile fără lectori rigizi, cu public numeros și relaxat!

„Week-end artistic în… amfiteatru”, ediția a II-a a adus în sala de curs a Universității „Babeș – Bolyai”, Extensiunea Sighet, primăvara împreună cu ingredientele unei întâlniri pigmentate de poezie. Și pentru că la Sighet cultura nu vrea să dispară, în ciuda tuturor greutăților pe care le întâmpină, vineri, 24 martie 2017, am avut o lansare de carte, de poezie (volumul Vesperare, Editura „Valea Verde”, 2017). Am fost invitați la ceas de-amiază (cu mare discreție) pentru a face cunoștință cu poetul Ion Mariș, sensibil, analitic, realist și, în același timp, melancolic. Dacă până acum am văzut publicistul, reporterul, dar mai ales omul implicat în viața socio-culturală a Cetății, vineri am descoperit o nouă latură a unui om obișnuit.

Nu e prima dată când Ion Mariș scrie poezie. A publicat sub pseudonim atât înainte cât și după 1989, volumul de debut fiind tentația de a se confrunta față în față cu publicul.

Startul „Week-end-ului” a fost dat de către profesorul dr. Nicolae Boar din partea gazdelor evenimentului, și de către profesor Brîndușa Oanță (coordonatorul site-ului www.salutsighet.ro și lector de carte) care au precizat parametrii tehnico-poetici ai evenimentului. O scurtă, dar sensibilă intervenție a avut tânăra Lavinia Grijac, studentă la Universitatea de Artă și Design, Cluj Napoca, autoarea coperții și a imaginilor grafice din volumul de versuri.

„Editor fiind și publicând câteva volume de poezie, mi-am zis că Ion Mariș va sfârși, la un moment dat, scriind și publicând el însuși poezie. „Blestemul” l-a ajuns!

Parafrazând o strofă din poemul „Matematică” voi spune că: Într-o dimineață/ editorul s-a îndrăgostit de „victimele sale”/ le-a împrumutat cuvintele/ și în loc să se sinucidă/ s-a ales cu o carte de poezie!” a spus poetul Echim Vancea în intervenția sa, referindu-se la volumul „Vesperare”.

Lansarea volumului a prilejuit și un moment muzical susținut la fluier de un binecunoscut profesor al Școlii de Muzică Sighet, dl. Ioan Szekely. „Week-end-ul artistic” a fost completat cu proiecția unui film realizat de „Green Valley Films”, dedicat unui slujitor al artelor plastice, sculptorului Ion Bledea, intervievat de… Ion Mariș.

O inițiativă inedită a Editurii „Valea Verde” și a site-ului „Salut, Sighet!” a fost decernarea în premieră (ediția I, 2017) a distincției Opera Omnia a Editurii „Valea Verde”  poetului sighetean Echim Vancea, autor a peste 20 de volume de versuri, fost director al Bibliotecii Municipale Sighet, „avansat” la pensie la finele anului trecut.

Au avut intervenții precise, „matematice”, în bon/ton cu mesajul poetic al volumului lansat, poeții: Echim Vancea, Marin Slujeru, Doina Petrulescu Anton.

Volumul a apărut la Editura „Valea Verde”, tipărirea fiind sponsorizată de către Tipografia „Aska Grafika” (Corina și Vasile Kadar).

S.V. Kratos

Editura „Valea Verde”, „Salut, Sighet!” și Universitatea „Babeș – Bolyai” organizează vineri, 24 martie 2017, de la ora 14.00, la sediul Extensiunii Sighet (amfiteatrul George Vâlsan) evenimentul „Week-end artistic în… amfiteatru”, ediția a II-a. Auditoriul va avea parte de muzică, proiecție de film și… poezie. Va fi lansat volumul de poeme „VESPERARE„, autor, Ion Mariş, Editura „Valea Verde”, tipografia Aska Grafika, Sighet.

Omul sfințește locul. Pentru lumea culturală a Sighetului ION MARIȘ e un nume binecunoscut. Ce nu știe foarte multă lume e că această dragoste pentru cultură, pentru frumos, pentru omul om, e o constantă a domnului Mariș. E o trăsatură a sa. A fost implicat în mișcarea culturală sigheteană încă dinainte de Revoluție. Aș fi zis în tinerețea sa, dar Ion Mariș e tânăr acum tocmai prin forța de care dă dovadă, prin prezența sa la manisfestările de suflet ale orașului. A sprijinit și sprijină publicarea lucrărilor poeților, scriitorilor sigheteni. Este, însă, de remarcat  faptul că Ion Mariș  sprijină necondiționat copiii, tinerii talentați din acest oraș, unde, de ce să nu o recunoaștem, pentru generația tânără se fac tot mai puține lucruri frumoase. Ion Mariș este o prezență constantă însă și la acțiunile privind ecologizarea, protecția mediului, unde, la fel îl găsim înconjurat de tineri. Probabil ei îi dau puterea de a merge mai departe, ca o răsplată pentru efortul depus de a le fi mereu alături. Ion Mariș, prin ceea ce face, prin ceea ce este, mă duce cu gândul la vorbele lui Nicolae Iorga – „Fă-ți datoria oricând. Totdeauna va fi cineva să te vadă: tu însuți.” (B.O.)