Dinainte de Unire nu avem informații ca vreun grup de scriitori români să fi vizitat orașul nostru. De altfel era și destul de complicat, Maramureșul cu capitala sa, Sighetul, aflându-se înainte de 1918 în Imperiul Austro-Ungar, pentru a ajunge aici, din România, erau necesare pașapoarte, vize, aprbări… Din câte știm, doar Nicolae Iorga a ajuns pe la începutul secolului XX de vreo două ori, spre a se documenta pentru scrierile sale istorice, pașaportul său fiind la data aceea încărcat de vizele multelor lui călătorii europene de natură academică. Așadar, putem liniștiți considera că prima vizită organizată a unui grup de scriitori români în Sighet a fost cea din decembrie 1924, pe care o datorăm vrednicului înaintaș, Ion Bîrlea, preot greco-catolic și profesor la liceele sighetene, folclorist și ziarist neobosit (conducător al „Gazetei Maramureșene” vreme de 12 ani) și, nu în ultimul rând, un entuziast animator al vieții culturale și spirituale din Maramureș. Datorită relațiilor sale cu lumea scriitoricească de peste Carpați, în 11 decembrie 1924 un grup de scriitori în care s-au aflat Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Cincinat Pavelescu, I.A. Basarabescu, Nicolae Davidescu, Alfred Moșoiu, George Brăescu și George Gregorian, reprezentanți de frunte ai literaturii noastre interbelice, au fost întâmpinați în gară și salutați de oficialități și de un numeros public. A urmat instalarea celor sosiți la câteva familii de frunte ale unor intelectuali, bucuroși să se poată mândri cu asemenea oaspeți, după care s-au întrunit la o masă comună aranjată de oficialități. Spre seară, la „o șezătoare literară ca-n basme”, scriitorii, prezentați de revizorul școlar Dariu Pop, au citit din producțiile lor literare: „Gregorian ne desfată cu două poezii, Basarabescu ne-a înveselit cu o schiță „cheferistă”, Davidescu a citit din „romanțele” sale, colonelul Brăescu – eroul din primul Război – ne-a citit două schițe care ne-au descrețit frunțile, Alfred Moșoiu din impecabilele sale poezii patriotice, iar Camil Petrescu – sfios ca o domnișoară – ne-a șoptit două poezii, una din război și una pentru „Kicsike” (micuța Chiciche fiind una dintre iubirile sale timpurii n.n.) și, în sfârșit, după schița cu atmosferă de mahala bucureșteană, citită de marele romancier Liviu Rebreanu, maestrul Cincinat Pavelescu -poet al dragostei și epigramist neîntrecut – a făcut, în încheiere, deliciul întregii asistențe. Și pentru ca prima zi a vizitei să se încheie așa cum se cuvine în astfel de ocazii, a urmat, la restaurantul „Coroana”, un banchet foarte animat, s-au rostit vorbe bune de ambele părți și s-a făcut haz de catrenele satirice și epigramele improvizate ad-hoc, animatorul momentului fiind maestrul Cincinat.

A doua zi oaspeții au fost plimbați prin județ cu automobilele puse la dispoziție de gazde, apoi, în cadrul unei șezători literare organizată de prefectul Gavrilă Mihalyi a avut loc o caldă și plăcută întâlnire cu un public select, alcătuit în cea mai mare măsură din doamne și domnișoare. (Vezi foto)

Masa de despărțire a fost organizată la Sarasău, în conacul familiei Mihalyi de Apșa, construit în urmă cu un secol de bătrânul, Găvrilă, „septemvirul” și locuit atunci de nepotul său, prefectul Gavrilă Mihalyi, conac în care au fost primiți de-a lungul timpului o serie de mari personalități politice, culturale și religioase din Austro-Ungaria și din România.

Conduși apoi la gară cu mare alai, oaspeții au urcat în trenul de București, iar de la fereastra vagonului maestrul Cincinat a declarat primitoarelor gazde: „N-am să fac o epigramă/ Însă cred că din Sighet/ Plec mai prieten cu Ardealul/ Și-n mod sigur mai…poet”. Apoi, într-una din zilele următoare, pe prima pagină din Gazeta Maramureșană Ion Bîrlea a publicat relatarea „Vizita scriitorilor români în Maramureș”, din care am citat și noi în rândurile de mai sus. Apoi, ani la rând, s-a tot pomenit, cu nostalgie, evenimentul acela.

Și iarăși a trecut un număr considerabil de ani, până prin o mie nouă sute șaptezeci și…, când un alt grup de scriitori a ajuns la Sighet, avându-l animator pe poetul Tiberiu Utan, fiu de învățător și lăstar de cea mai curată esență țărănească a Maramureșului, pe care poetul l-a purtat mereu în suflet. N-au fost cu el, atunci, nume de mare rezonanță și nici vreun reprezentant al noii generații de mari poeți și scriitori. A fost o trecere lipsită de publicitate, cu o singură oprire și o întâlnire cu membrii Cenaclului literar „George Coșbuc” și cu publicul.

Câțiva ani mai târziu, locul lui Ion Bîrlea l-au luat alți entuziaști (nu dăm nume pentru a nu stârni cârcotașii și clevetitorii de serviciu!) și după ce Festivalul de Poezie din orașul nostru, inițiat în 1974, a ajuns unul de interes național, Sighetul, Deseștiul cu „Serile de poezie” de acolo, Maramureșul întreg a fost în fiecare toamnă binecuvântat cu prezența a tot mai mulți poeți și scriitori de mare prestigiu din întreaga țară: Horia Bădescu, Laurențiu Ulici, Ana Blandiana, Teohar Mihadaș, Dinu Flămând, Marin Sorescu, Radu Țuculescu, Ion Moldovan, Adrian Aluigheorghe, Adrian Păunescu, Gheorghe Grigurcu și mulți, mulți alții. Dar au călcat pe aceste meleaguri, unii chiar de mai multe ori, și nume de referință din alte literaturi, precum: sârbul cu suflet de român, Adam Puslojic, francezul Jerard Bayon, „paradoxalul poet”, cum l-a numit Cleopatra Lorințiu pe israelianul Moshe Itzhaki, Maria Yacubovska din Lviv, Ucraina, Andreas Sauer  din Elveția, Szentmartoni Janos, președintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria, Radomir Andrici, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din Serbia, Nicolae Șapcă din Cernăuți, numeroși poeți și scriitori-frați din Moldova etc.

Și iată cum, de vreo 50 și mai bine de ani, în fiecare toamnă, Sighetul respiră poezie, literatură, respiră și inspiră și crește la sânul său poeți și scriitori trăitori aici, dar ajunși nume de referință în literatura românească (și iarăși nu dăm nume). Festivalul „Am fost și om si!”, Concursul de interpretare muzică clasică, în organizarea Școlii de Muzică „George Enescu”, (care s-ar putea regândi într-o colaborare cu foști elevi ai acesteia ajunși nume cunoscute), Tabăra de sculptură de la Muzeul Satului (care s-ar putea relua fără  foarte mari eforturi), Eternul Maramureș cu edițiile sale, Festivalul de Poezie din septembrie și, la sfârșitul anului, cel al Datinilor de Iarnă, toate acestea ne dau dreptul să credem că pentru viitorul Sighetului nostru ar trebui luată în considerare, la modul cel mai serios, în primul rând  șansa de a se/a ne impune prin cultură, în sensul larg și generos al acestui termen. Elementele necesare există, sunt în stare latentă sau se manifestă, trebuie creat doar cadrul necesar și structurat un proiect. Sighetul poate și merită pe bună dreptate eticheta unui oraș cultural autentic, un oraș al culturii naționale atestate deja de timp, nu una a neinspiratului și irelevantului cui pentru… agățat Harta României, înfipt în cel mai circulat punct al orașului.

Și, dacă tot veni vorba, atragem respectuos atenția celor care nu cunosc geografia țării, că nu Sighetul este cea mai nordică așezare din România! (Vezi date despre comuna Horodiștea, de pe malul Prutului și orașul Darabani, ambele în județul Botoșani.)

Așadar, dacă autorul moral al cuiului nu știa acest lucru (și l-a așezat acolo fără a consulta cetățenii) nu suntem obligați să rămânen în această eroare.

Ioan Ardeleanu-Pruncu

Nota redacției: fotografie din arhiva Muzeului Maramureșan Sighet.

Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet, ediția 2023, organizat de Centrul Cultural din municipiul nostru, și-a „consumat” formal… jubileul. A fost prezentă lume selectă, bună, așezată, nume „grele” (inclusiv politicieni), știute și prea-știute; s-au împărtășit amintiri care-l evocau cu respect și prietenie firească pe criticul Laurențiu Ulici dar – mai ales – imaginea personalității celui care a ridicat la un nivel maxim festivalul sighetean a fost „adusă” într-o notă sensibilă la Sighet de Doamna Aurelia Ulici.

În 50 de ani (cu toleranța de rigoare) de festival s-au întâmplat lucuri frumoase, poezia a fost la loc de cinste, iar toți conducătorii/ directorii/ managerii care s-au succedat de-a lungul timpului – nominalizați și onorați – au fost prezenți și au depus mărturie despre anii, mai mulți sau mai puțini, în care au coordonat și crescut un eveniment cultural care a ajuns – probabil?! – la apogeu. Cred că, deși festivalul a „îmbătrânit” – frumos, pot spune! – poezia a rămas tânără și „cochetă”, iar poeții (importanți și consacrați) prezenți la jubileu, veniți din toate colțurile țării dar și din Ucraina (Cernăuți) și Republica Moldova, au socializat și și-au găsit interlocutori cu „vibe”-uri specifice.

Premiile au fost multe și au fost oferite după o selecție riguroasă atât de Centrul Cultural (președintele juriului a fost prof. univ. dr. Ovidiu Pecican, cunoscut istoric, scriitor, publicist) cât și de diverse publicații culturale dar și de către Editura Valea Verde. Vom reveni cu „premianții” jubileului într-un articol viitor.

La Centrul Cultural Pastoral – unde a avut loc festivitatea de premiere – a oferit un recital extraordinar cunoscutul actor Dorel Vișan care a punctat moral – poetic în spiritul jubilelului.

A doua zi a evenimentului s-a axat – firesc – tot pe evocarea personalității celui mai elogiat președinte de festival sighetean („Critica de poezie cu și fără Laurențiu Ulici”), s-a citit poezie, s-au schimbat cărți (tipărite în diverse colțuri de… țări), s-au făcut promisiuni (colaborări, publicare, promovare), s-au consolidat și legat noi prietenii.

„Serile de poezie Nichita Stănescu de la Desești” au încheiat ziua a doua într-o notă verde (pe „tradiționalul” covor de iarbă din curtea familiei Pârja), mai tinerească (au fost premiate și tinere eleve), cu un bonus pentru toți, bunătăți din prea_plinul toamnei maramureșene.

În ziua a treia Poezia trebuia transferată la Mănăstirea Bârsana (eu n-am reușit să ajung)  într-o dezbatere pro domo sua: „Credință și poezie în literatura română”.

Jubileul Festivalului sighetean de Poezie a devenit istorie, un reper pentru o generație onorabilă de poeți, dar ce va urma este marea provocare trans_generațională pentru cultura din Centrul… Europei.

Foto & text: Ion Mariș

Joi, 12 octombrie 2023, ora 11:00, Centrul Cultural Sighetu Marmației:

Primirea invitaților;
Cafeneaua poeților;
Dezbatere –  Festivalul de poezie de la Sighet, Repere istorice, Rememorări, Confesiuni sau despre un viitor posibil.

Ora 16:00, Centrul Cultural-Pastoral „Sfântul Iosif  Mărturisitorul”

„Maramureșul –  un pământ ce se sprijină pe poezie”,  Spectacol de poezie și muzică;
Festivitate de premiere;
Recital extraordinar al actorului DOREL VIȘAN.

Vineri, 13 octombrie 2023, ora 10:00, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei:

In memoriam:  Laurențiu Ulici  – 80 de  ani de la naștere;
Simpozion  – „Critica de poezie cu și fără Laurențiu Ulici”;
Lansări de cărți ale autorilor invitați și a editurilor prezente;

Ora 16,00, Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești.

Sâmbătă, 14 octombrie 2023, ora 11:30, Mănăstirea  Bârsana

Dezbatere: Credință și poezie în literatura română;
Recital din creațiile poeților participanți la festival;
Încheierea „Ediției jubileu” a FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE POEZIE DE LA SIGHETU MARMAȚIEI – 1973-2023.

Salut, Sighet!

În perioada 13-15 octombrie 2022 se va desfăşura la Sighetu Marmaţiei Festivalul Internaţional de Poezie.

Din program:

13 octombrie 2022
– ora 16:00 – la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” va avea loc DESCHIDEREA FESTIVALULUI: „MARAMUREŞ UN PĂMÂNT CE SE SPRIJINĂ PE POEZIE”, recital de muzică şi poezie (invitat Grigore Leşe);
– Festivitatea de premiere;
– Prezentarea standurilor de carte şi lansarea Revistei MARMAŢIA LITERARĂ.

14 octombrie 2022
– ora 09:30 – Dezbatere la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei: „Poezia închisorilor şi destinul poeţilor”;
– ora 12:00 – Întâlnirea poeţilor cu elevii din cadrul colegiilor şi liceelor din municipiul nostru;
– ora 15:30- Serile de poezie „NICHITA STĂNESCU” de la Deseşti.

15 octombrie 2022
– ora 10:00 – Mănăstirea Peri – Săpânţa, dezbaterea „Credinţă şi poezie” dedicată poetul Ioan Alexandru.

Centrul Cultural Sighet

Duminică, 10 iulie 2022, în jurul orei 12:00, a avut loc rebotezarea Palatului Cultural – Pastoral Sfântul Iosif Mărturisitorul (fostul Palat Cultural din Sighet), după lucrările de reabilitare/ restaurare care au dus la „schimbarea la față” a impunătorului imobil.
Am văzut multă lume și multe oficialități care și-au dorit să fie prezente la acest eveniment semnificativ din istoria contemporană a Sighetului. Unii, probabil, pentru o mai bună și cucernică… vizibilitate.
Am privit în/spre Palat cu nostalgie!… Din Palat am „plecat” spre Poezie. În anii 1977, 1978, am participat și eu, elev fiind, la Festivalul (numit pe atunci) „Laude-să Omul și Țara”, azi cunoscut și-n afara țării ca… Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet. Festivalul Internațional de Poezie, după zeci de ediții desfășurate în Palat, va sărbători anul acesta 50 de ani de existență! Semicentenarul se va sărbători – probabil – la mai modestul și laicul Centru Cultural (da, acolo, lângă Piața de alimente, unde se vând și țigări ucrainene ieftine).

Spre Palat m-am îndeptat când am revenit acasă (stagiar fiind) și-am participat la evenimente culturale interesante, acolo am întâlnit/ cunoscut, îmi amintesc, pentru prima dată, oameni faini (Gheorghe Chivu, Ioan Ardeleanu Pruncu, Echim Vancea, Ducu Bertzi, Ștefan Hrușcă, Marin Slujeru, Mihai Dăncuș, Florentin Năsui, Johnny Popescu, Iosif Beres, Mihai Tomoiagă, chiar și Grigore Holdiș etc etc). Au activat acolo poeți, pictori, muzicieni, artiști și o mulțime de alte personalități ale Sighetului care iubeau – chiar și înainte de anul 1989 – cultura „permisă” în condiții nu tocmai prielnice, într-o Românie „strâns unită în jurul tovarășilor”.
Am remarcat că, din păcate, din prezentarea istoricului Palatului (la intrare) lipsește menționarea acelor „imprescriptibile” succese ale instituțiilor pe care le-a găzduit Palatul într-o epocă imperfect… securizată.
Viața culturală la Palat a continuat – neliniar – pe noile paliere democratice după anii 90 ai secolului trecut… iar pe la debutul secolului XXI Palatului i s-a schimbat destinația și…

„Dând Cezarului ce-i al Cezarului” trebuie să recunoaștem că finanțarea din Fondul European de Dezvoltare Regională (Programul Operațional Regional 2014 – 2020) cu aproape patru milioane și jumătate de euro, a adus schimbări benefice imobilului, noile „haine” dându-i o altă alură și atractivitate. M-a bucurat mult faptul că interiorul emană – și acum – cultură iar sălile renovate, luminoase, primitoare, adăpostesc și rodul creativității artiștilor sigheteni. Făcând abstracție de omisiunile inevitabile, mi-a făcut o deosebită plăcere să admir – pe simezele diferitelor încăperi – numeroase lucrări ale pictorului Traian Bilțiu – Dăncuș (expoziția omagială), să văd creațiile și urmele vizibile pe care le lasă Ioan Pop – Vereta, Ioan Marchiș (Arheus), Dorel Cordoș, Ioan Borlean, Ioan Munteanu, Andrei Năsui etc (de ce au lipsit alte nume, nu știu!), să admir icoanele vechi, cărțile bisericești rare, exponatele din colecția etnografică a Muzeului Maramureșean și, mai ales, mi-a atras atenția expoziția cu mesajul „Artă și Solidaritate” (propusă de părintele Ioan Ardelean), mesaj care poate fi extins la nivelul comunităților (inclusiv cea sigheteană) sub sigla „CULTURĂ și SOLIDARITATE”.
Dacă și Palatul va rămâne permanent „deschis” culturii, evitându-se simpatiile și antipatiile „lumești”, dacă și zona laică va putea propune activități/ evenimente/ proiecte „strict” culturale, revenirea emblematicului așezământ sighetean în circuitul firesc nu ne poate aduce decât bucurii și sustenabilitate… urbană.

„Strâns legată de năpasta platitudinii și a vorbirii standardizate aflăm urgia rămânerii în urmă, a zăbovirii în trecute vremi, adică a predicilor care uită că se adresează unor contemporani, iar nu unor credincioși de acum câteva decenii or veacuri, de nu și milenii. […]
Ca atare nimeni, în numele unui creștinism greșit înțeles, bigot ori din rea credință, interpretat ori cu nepricepere asimilat, nu ne poate contesta dreptul la libertate, la cunoaștere, la fericire […] (Nicolae Steinhardt – Monahul Nicolae Delarohia, DĂRUIND VEI DOBÎNDI, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 1992, pag. 243 și 260)

Doamne, ajută-ne pe drumul PCR (Pace și Cultură în România)!

Foto & text: Ion Mariș

Gheorghe PÂRJA s-a născut în 02 mai (neoficial dar real… 27 aprilie) 1950, în Deseşti – Maramureş.
Este poet și publicist. Absolvent al Liceului Pedagogic din Sighet și al Facultății de Ziaristică Bucureşti (1978). A fost o lungă perioadă redactor – șef al cotidianului „Graiul Maramureșului” Baia Mare, serie nouă. Debutul literar a fost girat de prozatorul Alexandru Ivasiuc în revista „Luceafărul” (1968). Debut editorial în volumul colectiv „Caietul debutanţilor” (Editura Albatros, București, 1977). A condus cenaclul „Alexandru Ivasiuc” din Sighet și a sprijinit Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet; a inițiat Serile de Poezie de la Desești (1979).
A fost distins cu numeroase premii naționale și internaționale pentru poezie și publicistică: Premiul USR la Festivalul Internațional de Poezie (Sighet, 1979), Premiul revistei „Tribuna” (1986), Premiul Special Alexandru Odobescu al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1998); premiul „Nichita Stănescu” al Serilor de Poezie de la Desești (1999), Premiul pentru poezie Lviv – Ucraina (2010) etc.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (1999) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Președinte al Reprezentanței Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj și vicepreședinte UZPR (2004), vicepreședinte al Convenției literare internaționale de la Lviv – Ucraina (2010).

Volume publicate: În numele tatălui, (versuri,1996); Sub podul lui Apollodor. Dialoguri cu Adam Puslojić despre Nichita Stănescu şi alţi poeţi din lume, (1998); Cartea din Valea Mătrăgunii, (versuri, 2000); Dialoguri în Centrul Europei, (vol. I, 2000 și vol. II, 2003); Portret de grup cu Laurenţiu Ulici, (co-autor, 2003); Poemele Ieronimei, (versuri, 2003); Preludia solodkovo haosi/Preludiu la dulcele haos (versuri, lb.ucraineană, trad. Ştefan Tcaciuc, 2004); Umbra noastră cuvântul – Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la Deseşti 1979-2003, (antologie de poezie, în colaborare cu Echim Vancea, 2003; Singurătatea sonoră, (versuri, antologie de autor, 2005), Dialoguri cu ferestre spre Nord (interviuri, 2005), Poeme din vremea lui Adam (2007), Călătoria îngerului prin Nord (2008), Vânzarea umbrei/ Árnyékvásár (versuri, antologie româno-maghiară, 2011), Livada cu prieteni și alte împrejurimi (eseuri, 2011), Lacrima sfinxului (versuri, 2014), Ochii Basarabiei (proză, 2018), Oglinzile Nordului (2019), Seniorul lemnului (proză, 2019), Scrierea cerului (versuri, 2020).
Prezent în volume colective: Anotimpul întrebărilor (1967), Nord statornic (1973), Popas în Hiperboreea (1980), Dor de lumină (1997), Un sfert de veac de poezie (1998), Antologia poeţilor ardeleni contemporani (antologie de Eugeniu Nistor şi Iulian Boldea, 2004), Dialoguri cu ferestre spre nord (2006), Punte între sentimente (antologie de poezie irakiano – română, 2012), Confluențe poetice (antologie de poezie kuweitiano – română, 2013), Punte între lumi și inimi (antologie de poezie arabo – română, 2017) etc.
Poemele i-au fost traduse în sârbă, ucraineană, engleză, arabă, maghiară, belarusă etc.

Întâmplare

Ce-ai pățit la suflet?
Mă întreabă pelerinul
Mai nimic
M-am lovit de colțul
Unui poem
Care mi-a stat în cale.

O rugare

Ajută Doamne timpul să nu plece
Cum are el năravul din vecie
Să încălzească stânca asta rece
Să lumineze oaza din pustie.

Să fie alb, nu vrem altă culoare
Un mers încet ca gâza pe un pom
Doar cântecul, suprema alinare
Rămână privegherea pentru om.

Ce să-ți mai cerem Ție, Doamne
Decât iertarea de a fi în lume
Noi, cei zvântați de vântul unei toamne
Adaos magic, pentru orice nume.

Ajută, Doamne, să rămânem deci,
Ca frunza născătoare-n primăvară,
Mai luminează asprele poteci
Și timpul de-a trăi a doua oară.

Ulise

Am două oceane sub pleoape
Pești uriași stau sub geam
Ca profeții. Parcă-mi spun:
Cămașa aceasta e prea mare
Dăruiește-o poetului din Nord
Care a cucerit lumea
Plecând dintr-o bucătărie
Cu un bulgăre de sare amară
A dovedit Steaua Polară.

(din volumul „Scrierea cerului”, Editura Școala Ardeleană, Cluj – Napoca, 2020)

Salut, Sighet!

Foto: Ion Mariș

Anul 2021 – prea scurt și pandemic pentru ediția 49 a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației. Așa că totul s-a întâmplat în 14-16 ianuarie 2022. Cu prietenii Festivalului și ai lui Vasile (n.r. Muste!): nu mulți nu puțini, buni și mândri în toate cele exact câți au trebuit.

Vineri, orele 11. Deschiderea Oficială. Discursuri și speech-uri alese. Directorii festivalului, primii sosiți dintre invitați, viceprimarul cu poezii din tinerețe. Cu pauza de masă și folk încă nemuritor cu Cezar Petrovici. Cu 6 (șase) tineri liceeni zgribuliti lângă sobă. Toată lumea devreme acasă.

Sâmbătă dimineața. Printre invitații de vază: domnul Mihai Eminescu care și-a ținut ziua de naștere. Vorbe frumoase, fulgi și regrete la statuia neterminată din Grădina Morii. Primar, viceprimar, consilieri locali, doi poeți buni și un șofer nu au mai încăput în poza de grup. Poetul a fost în general bine primit și a promis public să revină și la anul.
După amiaza. Premii și iar premii. împrejurul sobei de teracotă din sala mare a Centrului Cultural. Juriul: pavelioanazapnicolaepăunascheianuraduțuculescudanielmarianvasilemuste – o minte o inimă. multă Poezie puține premii. De debut „nu se acorda”. Manuscris „nu se acorda”. Premianții prezenți și-au declamat creatiile.
Maria Bacău și scrie și recită bine. un poet necunoscut venit de departe a plâns nițel. mai spre seară a apărut și Mihai mpreună cu Lucian (deși nu era și ziua lui). nu au putut să stea mult. erau în marea trecere. aveau un prieten bun și i-au lăsat câteva strofe. Chirițescu le-a împărțit în șoaptă și pe nerăsuflate. (actor, deh). încă un poet venit de departe a lăcrimat. cântec. cântece. Ducu Hotima. nu a mai fost nevoie de microfon. Un poet (maideaproape): nu cred că este om pe care să-l iubesc mai mult decât pe Vasile. (n.r. Muste ). Alt poet (maidindeparte ): „nu cred că este oraș să-l iubesc mai mult ca Sighetu”. Toți la somn!

Duminică. Vinerea și sâmbăta la un loc. Volume noi. Plus „Clona lu’ Ofelia Prodan in aeroplan“ de la editura Nemira. Corneliu Rodeanu si Directia9. „Mi-am tot dorit să vin la Sighet la festival numa’ se tot termina pe când aflam eu”. Mult din Vasile Muste și promisiunea că festivalul va merge înainte.

Mulțumim, Vasile!

Lucian Botizan

Frumoase și neconvenționale sunt serile „Nichita Stănescu” din Deseștiul Maramureșului! Acolo, la „firul ierbii”, poezia respiră prin porii clorofilei, onorată și respectată de gazde consecvente, având mereu alături nume strălucitoare de invitați și iubitori ai versului… crud – curat.

Vineri, 24 septembrie 2021 – după un an de pauză impusă de primejdii globaliste – la îndemnul și-n organizarea scriitorului Gheorghe Pârja, care ne-a oferit cerul, curtea și pridvorul casei lui părintești transformate ad-hoc într-un amfiteatru poetic, am fost invitați să ne (re)vedem într-o după-amiază prelungită spre seară pentru a ne bucura de libertatea creativității. N-a fost complicat pentru noi, având asemenea organizatori (pe lângă familia Pârja au dat o mână de ajutor și familia preotului Ioan Ardelean și probabil și alții) să găsim ulița și gospodăria celui care a găzduit și găzduiește poeți reprezentativi ai țării și chiar ai Europei, din care cel dintâi invocat a fost, este și-a si (fi) cel care a dat numele „serilor” deseștene, reper central al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet. Nota bene: covorul ierbii „primește” generos de 42 de ani –  la întâlnirile desfășurate sub semnul marelui Nichita Stănescu – poeți celebri sau în curs de afirmare.

Nici ploaia care ne-a „ortografiat” cu dărnicie, nici foșnetul verdelui și nici dantela crestelor muntoase nu au fost create pentru dispariție, sunt înveșnicite de numele celor care trec pragul Deseștiului, poposind în casa poetului Gheorghe Pârja. Ne-am văzut prea-cuminți – neamenințați de spaime și restricții – iubitori de poezie și de muzică.

După nominalizarea și decernarea premiilor (Ioan Pintea, Elena Cărăușan, Adela Naghiu, Ion Mariș), decorul tradițional – natural a fost înlocuit cu scena căminului cultural din localitate, acolo unde gazdele (inclusiv primarul Gheorghe Bohotici, prezent pe tot parcursul evenimentului cultural) au gândit un rezilient, armonios și apolitic program muzical (alternat cu mirabilă poezie).

S-au exteriorizat muzical Alina Andreicuț, Sorina Gherman, Cosmin Lauran, „superstarul” Titus Pop, Măriuca Verdeș și Florin Săsărman iar poeții prezenți s-au pliat plăcutului spectacol adresându-se publicului (de) pe portativul versurilor. Ne-au grăit în versuri Ilie Gherheș, Ciprian Coc, Monica Cândea, Ioan Ardeleanu – Pruncu (unul dintre inițiatorii actualului Festival Internațional de Poezie de la Sighet), Ioana Ileana Ștețco, Ileana Nemeș Pop, Gheorghe Mihai Bârlea, Nicolae Scheianu, I. Mariș, Elena Cărăușan, Ioan Pintea.

Ar mai fi multe de povestit dar cuvintele nu pot înlocui trăirile „live”, vibrația Poeziei pe ulițele Deseștiului o putem/ puteți desluși doar… punând mâna pe Poet. Parafrazându-l pe Nichita: vă conjur, puneți mâna pe Poet!

Foto & text, Ion Mariș

ACTUALIZARE: Din păcate suntem nevoiți sa amânăm Festivalul Internațional de Poezie, programat pe 24 septembrie 2021. Ca urmare a creșterii ratei de incidență a cazurilor de infectări cu COVID-19 la nivelul municipiului Sighetu Marmației evenimentul nu se poate desfășura în condiții de siguranță. Centrul Cultural Sighetu Marmației va reprograma festivalul imediat ce situația epidemiologică va permite desfășurarea de evenimente culturale. 

Conducerea Centrului Cultural Sighet

12:00 – Deschiderea Festivalului Internațional de Poezie – Sighet 2021 la Centrul Cultural
13:00 – Întâlnirea poeților cu elevii la Centrul Cultural Sighet
15:00 – Serile de poezie „Nichita Stănescu” de la Desești

Sâmbătă, 25 septembrie 2021

11:00 – Lansare de cărți la Centrul Cultural Sighet
17:00 – Spectacol de muzică și poezie & Festivitatea de premiere

Duminică, 26 septembrie 2021

11:00 – Concert folk cu Cezar Petrovici
Închiderea Festivalului Internațional de Poezie

Salut, Sighet!

O nouă ediție (a câta nu s-a stabilit exact – deocamdată – dar sigur se apropie de jumătate de secol!) a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet s-a încheiat onorabil, contrar celor mai pesimiste estimări.

Poezia trebuie să învingă pandemia, așa și-au spus, probabil, cei doi reprezentanți ai Centrului Cultural Sighet (Ioan Tivadar – manager interimar și Vasile Muste – șef serviciu) care, doar din resursele instituției, au reușit să ducă la bun sfârșit încă o ediție a prestigiosului nostru Festival. Este clar că Festivalul Internațional de Poezie nu aduce profit imediat, măsurabil dar, orice „dram”/ acțiune de cultură curată ne mai scoate din anonimatul generalizat.

Cu gândul la numeroasele ediții la care a participat constant, mare iubitor de poezie și de Sighet(eni), scriitorul Radu Țuculescu a acceptat să preia președinția juriului din acest an. I-a convins să i se alăture în echipa de jurizare și pe cunoscuții poeți Ion Cristofor (Cluj – Napoca), Nichita Danilov (Iași), Nicolae Scheianu (Baia Mare), Vasile Muste (secretar) și au purces la evaluarea celor 35 de volume de poezie (33 de autori) recepționate (la termen și-n bună stare) în concurs. Și-au transmis pentru concurs volumele de autor (tipărite în ultimul an, septembrie 2019 – august 2020) poeți din întreaga țară.

După trei zile de deliberări, întrerupte cu binemeritate pauze de poezie (în lectura autorilor), muzică (oferită de compozitorul prof. univ. dr. Ionică Pop și cantautorul Ducu Hotima) și lansări de cărți („Constelația poeților” – Ion Cristofor, „Ab urbe condita” – Radu Ulmeanu, „Remember Ion Bălin” – ediție coordonată de Nicolae Iuga și Gabriel Cojocaru, volume apărute la Editura Grinta Cluj și „În așteptarea zilei de mâine” – Mihai Trifoi, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe), juriul a acordat următoarele premii:

Secțiunea Antologie de Autor – Valeriu STANCU – volumul „Mântuirea prin necredință”, Editura Știința, Chișinău, Republica Moldova, 2020 (trofeu și… 500 lei);
Premiul revistei Convorbiri literare – Ion MARIȘ – pentru volumul „Ultimul poem (…)”;
Premiul revistei literare Familia – Irina LAZĂR – pentru volumul „Subliniază-mă cu roșu”;
Premiul revistei MARMAȚIA literară – Vali ORȚAN – pentru volumul „Jurnalul unui imbecil”;
Premiul revistei NORD Literar – Daniel MARIAN – pentru volumul „Raia dinspre iada”;
Premiul revistei literare ACOLADA – Costel STANCU – pentru volumul „Hoțul de ferestre”;
Premiul revistei literare CONTA – Horia DULVAC – pentru volumul „Nimeni nu-mi spunea”;
Premiul revistei literare ORAȘUL – Nina HOZA – pentru volumul „Înflorim acolo unde trăim”;
Premiul special al juriului – Dumitru TÂLVESCU – pentru volumul „Aldebaran”.

În acest an nu s-au acordat premii pentru secțiunile debut și manuscris.

S-a încheiat – cum spuneam – onorabil și ediția din acest an dar, pe viitor, abordarea acestui important eveniment cultural trebuie schimbată în contextul reconfigurării imaginii de ansamblu a Sighetului. Cei care iubesc cultura – probabil nu foarte mulți – ar putea ieși din letargie pentru a contribui măcar cu idei la rebrandingul Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet.

Ion MARIȘ

PS: Trofeul Festivalului Internațional de Poezie, Sighet, ediția 2020, a fost executat manual de către meșterul popular Gheorghe Popovici din Vadu Izei.