Zilele trecute – 24 aprilie 2026 – la Centrul Cultural din Sighet a avut loc lansarea cărții „GÎNDURI… printre RÎNDURI” (Editura Limes), autor Nicolae Rădoi. Întâlnirea autorului cu prietenii lui din orașul nostru a adus în prim-plan farmecul… aforismului. Evenimentul a fost savurat de apropiații profesorului de engleză-franceză, cu îndelungată activitate didactică (în Sighet și împrejurimi), practicant de arte marțiale, care au fost și sunt atrași de reflecția concentrată în cuvinte puține. Atmosfera a fost relaxantă iar vorbitorii foarte atenți la nuanțele fiecărui mesaj transmis.
Volumul propune o colecție de gânduri-aforisme care surprind esența unor atitudini tranșante. Fiecare gând scris deschide perspective largi de interpretare. Aforismele stârnesc zâmbete (mai mult sau mai puțin condescendente), dar și momente de tăcere meditativă. Participanții au rezonat – de bună voie și nesiliți de nimeni – cu reflecțiile propuse. Aforismele au demonstrat că esențialul poate fi spus simplu și mai ales într-o notă de sarcasm. „Gînduri… printre Rînduri” invită cititorul la o „altfel” de abordare a vieții cotidiene.
Și-au exprimat gândurile, la prieteneasca lansare, Ileana Matus (managerul Centrului Cultural), Lazăr Popescu, Ioan-Cătălin Joița, Vasile Bornea, Vasile Vlașin, Ion Mariș, Nicolae Iuga, Julia-Sandra Virsta, An Roman și Alexandru Mărculescu… care a lăsat o mărturie scrisă și semnată (a se vedea în continuare).

„Ne așteptam cu toții sau nu ne așteptam sau nu toți, văzând titlul, la o mai blândă învolburare de gânduri în această carte. (Iertați oximoronul, însă lui Nick Rădoi i se potrivește orice figură de stil, fiindcă el însuși este o figură… de stil!) N-aș crede că e mai blândă…
Cât despre rânduri… la el nimic nu stă în rând sau la rând! Mai totul este vulcanic!
Și această sintagmă „printre rânduri” sigur, sigur explodează sugestii, idei, verdicte necruțătoare uneori, dar totdeauna benefice pentru gândurile și pentru „rândurile” noastre de pe creier, zise circumvoluțiuni.
Am „brodat” (nu știu dacă am și brodit-o) pe marginea cărții doar din construcția titlului, fără să fi apucat să o citesc. Nu-s floricele, nu-s dantelării, doar intuiții.
Dar știu, ca întotdeauna, că și această carte este și va rămâne surprinzătoare prin profunzimea gândurilor și prin măiestria autorului de a le strecura printre rândurile noastre. Cred că vor ajunge cu bine la noi. Mulțumim! Felicitări și drum bun spre Uniunea Scriitorilor, dragă Nick!” (prof. Alexandru Mărculescu)

Și, vorba lui Nick Rădoi, „Cine seamănă, adună. Cine SE aseamănă, SE adună. Atunci să vezi…” eveniment și să crezi!

Ion Mariș

Foto: Florian Szabo

De Ziua Mondială a Teatrului (27 martie), scena Centrului Cultural Sighetu Marmației s-a transformat într-un veritabil salon de epocă, unde eleganța, rafinamentul și farmecul teatrului au prins din nou viață.Într-un decor atent construit, cu obiecte și detalii care evocă o lume de altădată, publicul a fost invitat într-o incursiune artistică ce a îmbinat muzica, teatrul și emoția autentică. Un bilețel, un evantai, o ceașcă de ceai, o umbrelă, o pălărie, o dantelă — toate păstrează aerul rafinat al unei lumi de altădată. Momentul muzical „Până când nu te iubeam, dorule” a fost interpretat de Crina-Delia Șerba, bibliotecar la Biblioteca Municipală „Laurențiu Ulici”, care a deschis o atmosferă sensibilă și caldă. Aceasta a adus în scenă și farmecul personajului Chirița, din opera lui Vasile Alecsandri, într-o interpretare plină de expresivitate. Corina Paul a interpretat rolul Doamnei Henriette Damian din „Criză” de Tudor Mușatescu, surprinzând cu naturalețe și finețe situațiile comice ale personajului.

Un moment aparte l-a constituit monologul lui Spiridon, interpretat de elevul Raul Goteciuc, clasa a VIII-a A, de la Școala Gimnazială Rona de Sus, alături de Zița, interpretată de Darvai Rita-Monica, gestionar la Aviva Sighetu Marmației, care a adus în scenă energia, sensibilitatea și umorul specific personajului caragialian. Personajul Veta, din „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale, a fost prezentat printr-un monolog care a păstrat autenticitatea și farmecul textului original, în timp ce Zoe a prins viață într-un dialog adaptat despre oameni, oraș și micile bârfe între prietene, cu un schimb de replici care s-a potrivit la fel de bine ieri, ca și astăzi. Aceste momente au fost interpretate de Ileana Nemeș-Pop, referent cultural, care a semnat și regia întregului proiect.

 Narcisa-Ionica Vaida, referent cultural, a propus o adaptare liberă inspirată din universul lui Ferenc Molnár, construind un monolog de caracter susținut cu finețe și control scenic, în care jocurile de putere, seducția și ironia sunt transformate, într-o notă absurd-comică, într-o reflecție subtilă asupra relațiilor umane. Un moment sensibil a fost reprezentat de textul „Preaiubită prietenă”, interpretat de Ștefania-Adela Pop, dar și de lectura unei scrisori adresate simbolic unui ministru, în sprijinul unui elev.

În registru contemporan, sceneta „Proba de dactilografie”, interpretată de Crina-Delia Șerba și Narcisa-Ionica Vaida, a adus un contrast dinamic și actual întregului spectacol.

Toate actrițele implicate sunt voluntare, fiecare contribuind nu doar artistic, ci și logistic și financiar la realizarea proiectului. Decorul a fost realizat cu implicarea echipei, sub coordonarea Ileanei Nemeș-Pop, cu sprijin în scenografie din partea Narcisei-Ionica Vaida. Costumele de epocă au avut un rol esențial în construirea atmosferei scenice, contribuind la conturarea unei lumi coerente și credibile. Eleganța, detaliile fine și unitatea stilistică au susținut fiecare personaj, completând expresivitatea interpretării actoricești. Acestea au fost asigurate și puse la dispoziția actrițelor, în mod gratuit, de artistul vizual Ștefania-Adela Pop, a cărei contribuție a fost decisivă în definirea identității vizuale a spectacolului și în recrearea autenticului salon de altădată.

Filmările au avut loc pe scena Centrului Cultural, într-un decor care a redat atmosfera unui salon de altădată, materialele fiind realizate de cameramanul și fotograful Florian Szabo. Evenimentul s-a desfășurat fără public, fiind conceput special pentru înregistrare, urmând ca materialele video să fie difuzate în mediul online. Totodată, pentru Radio Sighet au fost realizate înregistrări separate, dedicate difuzării, astfel încât momentele artistice să ajungă la public și prin intermediul acestui post local.

Acest proiect, realizat din pasiune, implicare și dăruire, demonstrează că teatrul trăiește prin oameni și prin emoție.

La mulți ani teatrului și tuturor celor care îl iubesc!

Ileana Pop-Nemeș

Foto: Florian Szabo

Vrei să citești o carte ?
Încearcă „Invenția lui Hugo Cabret”, de Brian Selznick!

Sunt idealistă și îmi place să cred că măcar o dată v-ați ascuns într-un loc liniștit (în cazul meu sub o pătură) cu o carte interesantă în mână și teama de a nu fi întrerupți. Pentru mine, această carte a fost ’’ Invenția lui Hugo Cabret ’’ de Brian Selznick .

Cum v-ați simți dacă ați fi orfani și singuri pe lume, ați locui într-un ceas din gară, ați avea o grămadă de lucru și v-ați bate capul și cu un bătrân morocănos? Răspunsul acestei întrebări ne duce cu gândul la viața lui Hugo .
’’Invenția lui Hugo Cabret’’ începe asemenea unui film. Ilustrațiile alb-negru te conduc într-o dimineață oarecare a Parisului și, mai apoi, într-o gară. Însă, în ciuda dimensiunilor e , o veți citi în maxim o zi și veți mai dori ca povestea să continue cu cel puțin… 500 de pagini. Totuși, motivul central pentru care am ales această carte a fost realitatea – prezentată cu toate părțile ei fie ele bune, fie ele rele. ’’Invenția lui Hugo Cabret’’ uimește prin întâmplări reale, dar uluitoare, nu prin făpturi mitice sau tărâmuri de poveste.

Citind această carte am crescut, am râs, am plâns și am trăit o mie și una de vieți alături de Hugo, Isabell, papa Georges și restul personajelor le veți afla evident – voi.

Iar acum, să vă spun adevărul… Hugo nu e nici cel mai bun, nici cel mai politicos, nici cel mai ascultător băiat (ba chiar este un mic hoț). Cine nu ar crede așa ceva când tatăl său a murit în urma unui incendiu și unchiul său, Claude, a căzut în patima băuturii? Totuși, Hugo e cel mai încrezător băiat pe care l-am cunoscu . Crezând că tatăl său i-a lăsat un mesaj transmis printr-un automat, a furat piese cât pentru o mașină ultramodernă de la prăvălia bătrânului morocănos. Dar , oricât încerca să-l repare, acesta nu fucționa fără o cheie; nu una oarecare, ci o cheie în formă de… inimă. Consider că cheia avea acea formă, deoarece creatorul său și-a pus tot sufletul în fabricarea acestuia. Pedeapsa cu munca în prăvălia cu jucării are și o parte bună numită Isabell – fina lui papa Georges. Alături de aceasta, descoperă pasiunea pentru film și pentru lectură (BINGO !!!! Avem primele două puncte comune.), bucuria și își aprofundează talentul (datorită căruia l-am numit ’’ Omul ceasurilor’).

Iar acum urmează partea cea mai interesantă. Pe lângă toată viața tumultoasă a lui Hugo – munca la prăvălie; fixarea ceasurilor; jocul ’’De-a v-ați ascunselea’’ cu Inspectorul Gării care dorea să-l trimită la orfelinat; procurarea hranei prin mijloace greșite – acesta se confruntă și cu redescoperirea lui papa Georges. Colac peste pupăză, cine credeți că este papa Georges? Este faimosul magician, iluzionist, visător, regizor Georges Méliès. Știați că acesta prefera să schițeze portretul profesorului său în loc să-l asculte? Georges Méliés a realizat 500 de filme, în carte fiind menționat ’’O călătorie către lună’’ – sursă de insprație pentru romanele lui Jules Verne și mesajul transmis de către automat.
Acum cred că ar trebui să termin cu dezvăluirile. Vă voi lăsa pe voi să citiți minunata carte a lui Brian Selznick – cunoscut autor și ilustrator de cărți pentru copiii în vârstă de 50 de ani – fiind și prima sa carte. Eu vă mai rog nu doar să o citiți, ci să o trăiți la fel ca mine: de la cuvânt la cuvânt, de la pagină la pagină, de la ilustrație la ilustrație. Un alt secret este că atât cartea cât și filmul au fost premiate cu câte 5 premii.

Îmi pare rău că nu vă pot dezvălui finalul , dar închei cu speranța că-l veți cit . Ce va face Hugo după ce fură cheia de la Isabell și cum se va sfârși totul veți afla doar citind. Însă, eu vă mai dau un motto care poate defini romanul „Înăuntrul tău tu ești un erou / Dacă vei cădea , te vei ridica din nou.’’ SPOR LA CITIT !!!!!!

Mich Gabriela, elevă la
Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”, clasa a VIII-a A
Prof. Odarca Bout

Sursă foto: Florian Szabo