Grupul „La Conacul Fotografilor” a expus vineri, 08 noiembrie 2024,  la Sala Radio – Radio România Sighet 115 fotografii, un mesaj comun transmis prin tema aleasă: „Mirajul Luminii”.

Imagini de la deschiderea expoziției puteți urmări în continuare:

Foto & Video, dr. Sorin MARKUS

În perioada 8-21 februarie 2021, la Cluj, veți putea vizita prima expoziție personală a sigheteanului Tudor Lozbă.

Absolvent al Colegiului Național „Dragoș-Vodă” din Sighetul Marmației și al Facultății de Matematică și Informatică din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Tudor Lozbă profesează ca programator, iar de 4 ani lucrează în domeniul aplicațiilor mobile. În toți acești ani, o mare parte din timpul său liber l-a investit în fotografie.

Tudor ni se destăinuie: „Acum a venit momentul unei expoziții doar cu fotografiile mele. Susținut de Clubul Foto LUMEX, din care fac parte, am reușit să organizăm, la Bastionul Croitorilor din Cluj-Napoca, expoziția „Sărutul Soarelui”, o expoziție care aduce în prim plan momentele luminoase ale anului ce a trecut, cu speranța că uităm pentru câteva clipe de pandemia globală. Este o expoziție cu fotografii de peisaj, surprinse preponderent la răsărit sau apus – două momente spectaculoase pe care le putem trăi în natură. Vă invit pe această cale să vizitați Bastionul Croitorilor, în intervalul 8-21 Februarie 2021, pentru a descoperi în fotografia mea de peisaj „Sărutul soarelui”.

Salut, Sighet!: Cum și când a început pasiunea ta pentru fotografie?
Tudor Lozbă: Am început ca orice pasionat de fotografie, cu lucruri simple, foloseam aparatul în modul automat, fără să știu exact ce se petrece în spate. Cel mai mult mă interesa să am o fotografie colorată și interesantă. Pe măsură ce am persistat cu această pasiune, am început să învăț diverse reguli de bază în fotografie. Am început să experimentez compoziții creative, să folosesc elementele din jurul subiectului pentru a-l pune în evidență și, inclusiv să experimentez postprocesarea. Deja simțeam că am făcut un avans considerabil, chiar dacă eram tot la început. Pe măsură ce descopeream funcții noi ale aparatului, eram nerăbdător să ies să le experimentez. Cel mai impresionat am fost de faptul că puteam să fac o expunere lungă, iar mișcarea norilor rămânea întipărită în fotografie sau că, folosind o diafragmă deschisă la maxim, puteam să blurez tot ceea ce era în jurul subiectului. Toate aceste mici descoperiri m-au facut să devin și mai încântat de fotografie. Așa că, acum, după mai mult de 4 ani de când am început, încă sunt pasionat și dornic să descopar lucruri noi.

Salut, Sighet!: De ce fotografia de peisaj?
Tudor Lozbă: La un moment dat am descoperit că fotografia de peisaj este ceva cu totul deosebit. Chiar dacă peisajele nu se schimbă de la un an la altul, de fiecare dată parcă au ceva special: lumina, norii, culorile din cer, anotimpul etc. Fiecare fotograf vede și imortalizează peisajele în propriul stil. Asta mi-am dorit și eu să fac, așa că, pe lângă fotografie, am dezvoltat o pasiune pentru drumeții și călătorii. Multe din locurile spectaculoase din natură sunt greu accesibile. Unele necesită o drumeție, care, de multe ori, pentru a prinde răsăritul, începe în mijlocul nopții. Dar nu m-am descurajat și am persistat. Ba chiar, cu fiecare ieșire în natură pentru fotografie, dorința de a imortaliza și alte peisaje, devenea din ce în ce mai mare. Am învățat cum să mă pregătesc pentru o tură foto în natură, ce echimpament am nevoie, să studiez vremea, felul în care răsare sau apune soarele și să caut traseele turistice pentru a ajunge la punctele de interes. Consider că lucrul acesta întregește pasiunea mea pentru fotografia de peisaj. Începând de la căutatul locurilor cu belvedere, studiat traseul, parcurgerea lui, fotografiatul în sine la locație și postprocesarea imaginilor surprinse fac din aceasta o pasiune complexă, dar plină de satisfacție.

Salut, Sighet!: Care sunt rezultatele de până acum?
Tudor Lozbă: Pe parcursul anilor am participat la diverse concursuri de fotografie, la unele chiar am reușit să mă număr printre câștigători. De asemenea, am avut fotografii expuse în cadrul unor expoziții alături de alți fotografi în locuri ca Bastionul Croitorilor din Cluj-Napoca, Piața Mare din Sibiu, dar și la Teatrul Național din București.

Pe Tudor Lozbă îl găsim…. ușor!

Faceook: https://www.facebook.com/tudorlozba.photos
Instagram: https://www.instagram.com/tudor_lozba/
Website: https://tudorlozba.ro
Link event: https://fb.me/e/10qBNVVPv

Fotografii: https://drive.google.com/file/d/1INCwk2Djjheu5QOGG9_vBoi39T_8QCtb/view?usp=sharing
https://drive.google.com/file/d/1xCRg6LR7Jv6ChNaIcmGIOqGqTKtpL2uo/view?usp=sharing
https://drive.google.com/file/d/1KKh6YxEstLBSR4DeH9yVL9MS-lfDCRUI/view?usp=sharing

Salut, Sighet!

sursă foto: Facebook

Vă invităm vineri, 6 martie 2020, ora 13.00, la Muzeul Etnografic al Maramureșului, la vernisajul expoziției „Femeia – al cincilea anotimp. Maramureșence în fotografii de epocă din colecțiile muzeului. Fond Nicolae Pipaș”.

Femeia este prezentă în toate momentele majore ale existenţei, dar şi în obiceiurile de peste an şi face, totodată, legătura între toate etapele vieţii. Este mai ataşată de trecut, mai conservatoare şi mai bună păstrătoare a tradiţiei. Ea se implică în tot ceea ce înseamnă familie, viaţă casnică, în toate muncile delimitate de gospodărie şi casă şi în toate muncile cu caracter social. Femeia este stăpâna casei, a locului unde familia îşi petrece o bună parte din viaţă, unde îşi trăieşte bucuriile şi necazurile și tot ea este cea care luptă prin toate mijloacele pentru păstrarea armoniei şi echilibrului în familie.

Expoziția cuprinde fotografii vechi, datând de la începutul secolului al XX-lea, reprezentând femeia în diferite ipostaze: de la fată tânără, drușcă sau mireasă la ipostaza de mamă alături de copii, dar și portrete de femei în vârstă, toate subliniind faptul că femeia este și va fi centrul universului tradițional.

Astfel o regăsim în ipostaza de fată tânără. Viaţa fetei este mult mai restrictivă decât a băieţilor. În societatea tradițională nu-i este permis să întârzie seara, există reguli nescrise care sunt respectate de către comunitate și orice manifestare şi comportament care se abat de la aceste reguli, duc mult mai uşor la condamnarea acesteia decât a băiatului. De aceea, modul cum se îmbracă, cum vorbeşte, cum se poartă este în centrul atenţiei întregii comunităţi. Se pune mai mult accent pe comportamentul moral al fetei – pentru a nu face familia de ruşine.

O regăsim în ipostaza de fată aflată în pragul căsătoriei. Dacă bărbatul este cel care cere mâna fetei, fata este preocupată ca acest lucru să se întâmple, recurgând la o serie de practici de anticipaţie care au ca finalitate căsătoria: are grijă să nu măture gunoiul spre uşă, „pentru a nu-şi alunga peţitorii”, este mereu atentă ca atunci când cineva intră în casă să-i ofere un loc să şadă „ca să nu-i fugă peţitorii”.

O regăsim în ipostaza de mireasă. Toate secvenţele de ritual din cadrul ceremonialului de nuntă sunt dominate de prezenţa femeilor. Ele sunt actanţii principali: despărţirea miresei de părinţi, însoţită de iertăciune, dansul miresei, împletitul cununii, strigătura găinii, jocul miresei, „furatul” miresei, cântecul miresei – aruncarea „grâului” la intrarea mirilor în casă – ca rit de fertilitate şi fecunditate, „îmbălțuitul” miresei (înlocuirea cununii cu năframa de nevastă). Pe lângă faptul că mireasa este cea care stă în centrul atenției întregului ceremonial, alături de ea stau și alte personaje feminine, care au un rol esențial în buna desfășurare a ceremonialului. Ca actanţi principali se detaşează mireasa, mama, soacra care primeşte tinerii căsătoriţi în pragul uşii, domnişoarele de onoare, „socăciţele” care așteaptă mirii cu grâu pe care îl aruncă peste miri şi nuntaşi urându-le noroc. Tot ea este cea care se ocupă de pregătirea mâncării pentru nuntă, pregăteşte şi aduce găina miresei, care este răscumpărată de nănașă şi o împarte nuntaşilor.

O regăsim în ipostaza de mamă. Încă de la constituirea unei familii, femeia încearcă să păstreze familia unită, fiind preocupată de bunul mers al gospodăriei, dar şi de dorinţa ca bunul Dumnezeu să o binecuvânteze cu fii sau fiice care să le perpetueze neamul. După naștere, atât mama cât şi copilul, în timpul primelor zile, erau îngrijiţi de către actantul principal – moaşa (alt personaj feminin) – care oficia riturile de separare: secţionarea cordonului ombilical, prima baie rituală şi următoarele pe parcursul întregii săptămâni, primul înfăşat şi chiar şi ritul de dare a numelui şi de creştinare, adică riturile de agregare la societatea familială şi cea religioasă. Moaşa îşi avea locul ei bine stabilit, iar femeile „moşite” devin „nepoate”. Rolul moaşei în cadrul obiceiurilor de naştere era primordial. Prof. Mihai Pop ne spunea că „în viaţa tradiţională a satului, moşitul era o funcţie, o cinste obştească, nu o profesie în sensul de azi şi, ca atare, nu se remunera în bani”. Moaşa era „răsplătită” cu daruri „într-o zi anume”, fiind sărbătorită în aşa-zisul obicei „Adunarea nepoatelor”

Somnul copilului era vegheat de mamă cu cele mai mari precauţii. În leagănul copilului se punea sub pernă o cruciuliţă „să-l apere de rău” și de fiecare dată când o femeie intră în casa unde doarme copilul îi lasă la plecare „somnul şi ţâţa”.
Şi în ceremonialul de înmormântare femeile sunt cele care se implică, pregătind încă din timpul vieţii îmbrăcămintea de înmormântare, pregătirea în mod special a camerei în care va fi aşezat defunctul (acoperirea oglinzilor, aruncarea scaldei mortului într-un loc neumblat din cadrul gospodăriei), dar şi cele necesare pentru trecerea din vechea stare şi integrarea într-o stare nouă (lumânări, colaci, busuioc) pentru lumea de dincolo. Cântatul după mort este făcut tot de către femeile din casă, de către persoanele mai apropiate.

Femeia are un rol important și în buna desfășurare a obiceiurilor de peste an: în perioada duodicesimei, care reprezenta o perioadă de prag în societatea tradițională, femeile au recurs la o serie de practici magice, rituri care vizau existenţa şi destinul familiei (copii şi adulţi, soarta animalelor şi a gospodăriei în anul care vine). Se credea că toate aceste practici erau necesare, fiindcă forţele răului erau mai active în această perioadă decât în alte momente ale anului. Pentru a trece din vechiul an într-unul nou, femeia ştia ce e bine şi ce nu e bine să facă; în obiceiurile de primăvară și cele care însoțesc muncile agricole, femeile se implicau în diverse rituri de purificare a spaţiului din gospodărie şi din jurul acesteia, în speranţa unui an roditor şi în speranţa protejării familiei de toate relele.

Deci, iată că, pentru societatea tradițională, femeia era și este centrul universului tradițional, performer al practicilor magice.

Dr. Mirela BARZ
Muzeograf, șef secție etnografie Muzeul Maramureșan

A II-a ediție a cursului de inițiere în fotografie organizat de dl. Toth Ștefan este programată la Sighet pentru 11 noiembrie.

Joi, 19 septembrie, ora 16:00, Muzeul Etnografic al Maramureșului ne invită să urmărim un dialog vizual între artiștii Mariana Scubli din Sighetu Marmaţiei și Eugen Moritz din Cluj Napoca, un dialog transpus în imagine fotografică.

Pictorul şi artistul fotograf Eugen Moritz a participat la numeroase expoziţii, festivaluri şi saloane de artă naţionale şi internaţionale de grup, încă de la absolvire, având un portofoliu impresionant de premii şi medalii internaţionale ale unor foruri artistice recunoscute din Ungaria, Austria, Polonia, Franţa, Belgia, Olanda, Grecia, Iran, Maroc, SUA şi Japonia. Expoziţiile sale personale în galerii private, ale UAPR sau muzeale sunt, de asemenea, numeroase. Este implicat în numeroase activităţi de jurizare, curatoriale şi coordonare artistică, în programe pedagogice şi festivaluri interne şi internaţionale.

Artistul vizual este un mediator, prin arta sa, între nimic și tot. El intuiește, presimte, își imaginează neantul și infinitul, le sugerează metaforic, simbolic, cu ajutorul culorilor, formelor, semnelor vizual – plastice.

Fotografia este limbajul principalului simț, cel al văzului. Important pentru orice fotograf este să facă fotografii atunci când este covârșit de emoție, atunci când este profund impresionat de un om sau de un peisaj.

Artistul Mariana Scubli este cunoscută publicului sighetean cu numeroase expoziții de fotografie pe plan local, național și internațional. Activitatea ei pornită din pasiune și dragoste pentru tradițiile și obiceiurile maramureșene. Fotografia presupune cultivarea aceloraşi lucruri ca şi la orice altă formă de expresie artistică. În primul rând, este nevoie de concentrare, ceea ce cuprinde geometrie, inspirație, expunere, sentimente, trăiri, suflet, chip, oameni. Fără acestea, timpul, expunerea, diafragma, sensibilitatea, aparatul de fotografiat, lumina, secunda, oglinda nu-și găsesc materialitatea. Fotografiile din cadrul expoziţiei reprezintă o frescă elocventă a identităţii tradiţionale cuprinzând imagini despre portul popular, meşteşuguri şi ocupaţii tradiţionale maramureșene. Acele valori care ne diferenţiază cultural de alte zone şi ne fac mândri că suntem români.

În deschiderea evenimentului va vorbi domnul Gheorghe Todinca, Directorul Muzeului Maramureșean.

Comunica de presă

Joi, 5 septembrie 2019, la Secția de Etnografie a Muzeului Maramureșului a avut loc vernisajul expoziției de fotografie, „Spiritul Tradițiilor”, autor: Mariana Scubli.

Au participat: Keiko Sato, artist fotograf din Japonia; Nagy Lajos (Tg. Secuiesc), consilier al Asociației Artiștilor Fotografi din România;  Toth Ștefan (Oradea), președinte al Asociației Internaționale „Euro Foto Art”.

De vorbă cu invitații: Toth Stefan, Keiko Sato și Nagy Lajos

Autor, Sorin MARKUS

Centrul Cultural din Sighetu Marmației va găzdui de vineri, 19 iulie 2019, expoziția absovenților primului Curs de tehnică și artă fotografică, organizat în premieră absolută de Asociația Internațională ”Euro Foto Art”, cu sprijinul Centrului Cultural și S.C. ”Santa Vita” SRL din localitate, sub conducerea reputatului artist fotograf orădean Ștefan Tóth AFIAP, președintele Asociației.

La curs s-au înscris 11 cursanți de diferite vârste din Sighetu Marmației și împrejurimi, elevi, studenți, funcționari și angajați. Este îmbucurător faptul că printre cursanți au participat și foarte mulți tineri din Sighetu Marmației.

După însuşirea noţiunilor generale, despre istoria fotografiei, despre elemente de foto-compoziţie şi cele legate de aparatele de fotografiat clasice şi digitale, cursanţii au participat la o deplasare de creaţie în centrul istoric al municipiului Sighetu Marmației.

Cele mai reușite 33 de fotografii ale absolvenților Gabriel Adrian Arba, Mihela-Nelly Ardelean, Denisa-Maria Boroica, Halasz Eszter Blanka, Bogdan-Lică Lucian, Mirela Moldovan, Alexandra Maria Motoc, Mariana Scubli, Felix Gabriel Szabó, Florian Szabo și Zirka Surduc vor fi prezentate într-o expoziție, care va fi vernisată în cadrul festivității de închidere a cursului, vineri, 19.07.2019 ora 18:00, la Centrul Cultural Sighetu Marmației, la care organizatorii îi invită să participe pe toți iubitorii fotografiei.

De asemenea, la festivitate a fost invitat primarul municipiului Sighetu Marmației domnul Horia Scubli, respectiv artiștii fotografi din Italia: Virgilio Bardosi EFIAPp3 din Firenze și Eugenio Fieni EFIAP din Montevarchi. Publicul prezent la eveniment va fi salutat de către managerul Centrului Cultural domnul Dorel Ioan Todea. Lucrările vor fi prezentate de către artistul fotograf Ștefan Tóth AFIAP, președintele Asociației Internaționale ”Euro Foto Art” și lectorul cursului.

Expoziția absolvenților cusului de tehnică și artă fotografică organizată sub patronajul Primăriei municipiului Sighetu Marmației, va rămâne la dispoziția publicului timp de trei săptămâni, la care intrarea este gratuită.

Asociația „Euro Foto Art” Oradea

VIDEO: Sorin MARKUS

Gruia Photomanipulation și invitații săi, Mekker Rafaela, Bojoga Anton și Adam Attila ne-au fost gazde primitoare la Restaurantul Flamingo, duminică, 24 Martie 2019, unde am povestit despre editare foto, manipulare și alte multe subiecte dragi nouă, pe un fundal muzical de excepție oferit de dl. profesor Korodi Laci.

Autor, dr. Sorin MARKUS

Jumătatea mea deszăpezită

ne lăsăm dragostea să ne soarbă în aglomerație,
ne desprindem de umbre,
în metrouri,
pe străzi.
Suntem tandri și sfidători pe unde rătăcim,
pe unde lăsăm
un colț de lumină și câteva bucățele de pâine
nimeni nu va veni în urma noastră să ne stingă
rănile.

O parte din trupul meu este
crestat în marginea oglinzii.
Ochii tăi mă văd
până unde coboară întunericul,
până unde zăpada atinge
acea goliciune adâncă de care se prind cuvintele
și vidul acestei
vieți.

Dar eu pornesc pe acest drum lung
îți întind mâna în singurătate
îți întind frigul
și ploaia,
ca într-o promisiune sfântă.

Fotografie

Erai tânăr și visător.
Stingeai viața printre femei și scrum de țigară.
Dacă era frig și ningea tu aveai mâinile calde,
ca o picătură de soare
îmblânzind
străzile pustii din oraș.
Nimic rău în ochii tăi calzi,
nimic care să înceteze pe timpul nopții.

Iubeam cum priveai în gol,
cum priveai fix în locul care se deschidea ca o ușă
întărită
prin legături metalice
într-un moment
care dezvălea primele slăbiciuni ale dimineții.
Îmi amintesc că te rugai
singur pe drumul tău
ocolind cele mai comune
cărări.

Când ai murit, nu ai fost nici singur
nici îndoliat.
Doar alții te-au plâns și te-au dus în locul
unde râurile
se opresc.

Te-a atins viața și atât a fost.

Acum dormi într-un pat care nu este al tău.
Pui capul pe o pernă care cade într-un vis
îmbrățișând lumină
iar eu
te visez cum uzi florile
și zâmbești.
Nu spui nimic,
ești desculț în zăpadă
îndurând frumusețea care
pălește-n gândul meu.

Antonia Zavalic

sursă foto: internet