„Memoria durerii” sau când visezi la ce-o să faci când ieși din închisoare (autor, Marius Voinaghi)
Joi, 21 mai 2026, s-au împlinit 139 de ani de la inaugurarea teatrului de vară sighetean Prielle Kornélia. Mai exact, într-o zi de sâmbătă, 21 mai 1887, deschiderea s-a făcut cu piesa „Bubobékok” de Csiky Gergely, având-o în rolul principal pe Prielle Kornélia, căci tot am sărbătorit 700 de ani de la prima atestare documentară. Dar nu despre asta doresc să vă vorbesc, ci despre a XXXIII-a ediție a „Zilei Memoriei – ziua porților deschise”, întâlnirea Fundației Academia Civică, la sărbătoarea Înălțării Domnului, cu ocazia Zilei Eroilor. Manifestările au debutat cu premierea Anei Blandiana de către primarul orașului, av. Vasile Moldovan, salutul asociațiilor și fundațiilor participante, după care s-a trecut la masa rotundă, „75 de ani de la deportările din iunie 1951”, moderator fiind Ioana Boca, director al Fundației Academia Civică.
În desfășurarea evenimentului, Președintele Fundației „Corneliu Coposu”, Ion-Andrei Gherasim, a prezentat volumul Moștenirea lui Corneliu Coposu. Principii și valori pentru eternitate, Editura Fundației Academia Civică, 2025; istoricul Andrea Dobeș a prezentat volumul Credință, rezistență și memorie. Viață consacrată în perioada comunistă. Destine de preoți, călugări și călugărițe de rit greco-catolic, Editura Fundației Academia Civică, 2026; doamna Niculina Moica, președinta Asociației Foștilor Deținuti Politici din România, a prezentat volumul apărut la Editura Polirom (2025), editori Alin Mureșan, Clara Mareș, Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica, volum câștigător al Premiului „Justiția memoriei”, ediția 2026, oferit de Fundația „Ana Blandiana & Romulus Rusan” și Fundația „Spandugino” și nominalizat la Premiile „Observator cultural” pentru Memorialistică/ Eseu, ediția 2026 și Premiul „Monica Lovinescu” acordat de Fundația Humanitas „Aqua Forte”, ediția 2025. A urmat vernisajul expoziției de artă plastică Memoria durerii, a tinerilor artiști băimăreni Cristian Răzvan Codrea, Mihail Sârb, Prykop Adrian, pe care v-o recomand călduros să o vizitați, respectiv vizitarea expozițiilor Fericiții martiri greco-catolici români (Muzeul Județean Satu Mare) și Ultima privire: sub gloanțele comunismului, a artistei franceze Madeleine Melot. Manifestarea s-a încheiat firesc, cu serviciul religios de pomenire a eroilor, la Cimitirul Săracilor de la Cearda.
„Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica” (editori Alin Mureșan și Clara Mareș, 334 p., Editura Polirom, 2025, Cuvânt-înainte de Ruxandra Cesereanu) beneficiază de 6 mari capitole de interviuri și povestea din dosarele Securității, un bogat index de nume și locuri, bibliografie; lucrarea ne este prezentată sub două forme: interviu și eseu, manual de rezistență în fața dictaturii și a detenției, lectură obligatorie pentru orice profesor de istorie din țară care predă disciplina „Istoria comunismului din România”. Și asta nu doar pentru traseul pe care adolescenta Nina Moica l-a parcurs între 15 iunie 1959 și 23 iunie 1964 (Târgu Mureș, Jilava, Botoșani, Arad, Oradea, ci și ca depozitar al unor „dușmance ale poporului”, ca martor al unor povești mai mult sau mai puțin pierdute (Sultana Fazâl, Maia Georgescu, Florica Pillat, Arlette Coposu și multe, multe altele).
Ce ne propune expoziția de artă plastică pe care o aminteam în prima parte a acestui articol? Demersul plastic al celor trei artiști se înscrie într-o zonă a abstracțiunii lirice, unde forma și culoarea devin purtătoare de emoție și reflecție. Realitatea istorică nu este neapărat ilustrată direct, ci mai degrabă ne este evocată prin tensiunea interioară, fragilitatea umană și rezistența spiritului în fața opresiunii. Fiecare lucrare este o încercare de recuperare simbolică a unei istorii personale și colective, o invitație la reculegere și introspecție. Astfel, se creează acel spațiu necesar pentru dialog, între trecut și prezent, regăsit în cartea elevei Moica dintr-a noua.
In Memoriam III, Am crescut în lacrimile mamei, Fragmented II, Oradea era foarte rece, Ce-ai făcut, Nina?, Forbiden, Habar nu aveam că există Jilava pe lume, Transcedental, Evadam, nu mai eram acolo, Zidul, Dacă ar fi fost și Iuda în închisoarea aia și vorbea cu mine, m-aș fi bucurat!, Mai ești aici…?, Pomelnic… vă las pe domniile voastre să discerneți titlurile capitolelor cărții Niculinei Moica de operele celor trei artiști plastici, prin a le parcurge propriu-zis, deoarece cred că numai așa ne putem elibera mințile de lanțurile dogmelor nocive și doar astfel putem aduce la suprafață acele straturi invizibile ale istoriei care continuă să ne modeleze.
Prof. Marius Voinaghi
