Marile pasiuni nu mor niciodată și nu e niciodată prea târziu să-ți trăiești visurile. O  dovadă vie este Vasile Șofineț, din Remeți, Maramureș, care și-a descoperit pasiunea pentru mașini în tinerețe. A urmat Școala profesională la Reșița și Liceul Mecanic la Negrești Oaș, după care a fost pentru scurt timp mecanic auto. Viața, însă, nu i-a permis să lucreze printre mașini, așa că, cea mai mare parte a anilor de muncă i-a petrecut fiind casier la poștă. Cu toate acestea, în momentul în care s-a pensionat, Vasile Șofineț a revenit la vechea pasiune.

Ce face acum vă întrebați? Ei bine, ceea ce a visat toată viața, colecționează mașini de epocă. Ceea ce părea cândva un vis frumos a devenit o colecție cu mașini despre care povestește cu drag oricând se ivește ocazia. A început cu un Mercedes 124 alb care a fost prima mașină reabilitată de el și în același timp prima care a primit certificatul de autovehicul istoric. A continuat apoi cu ARO, Coada De Rândunică din anul 1962, IMS, până a ajuns la piesa de rezistență a colecției și anume o limuzină Daimler care face parte dintr-o serie limitată de autovehicule fabricate pentru membrii guvernului britanic.

După cum declară chiar colecționarul, reabilitarea acesteia nu a fost tocmai ușoară deoarece piesele ei fac parte dintr-o serie limitată și nu se pot procura din Uniunea Europeană. Totuși, în găsirea acestor piese a avut un mic ajutor și anume pe fiul său, Florin Șofineț, care i-a moștenit pasiunea pentru autovehicule istorice. Fiul a fost acela care l-a ajutat să o reabiliteze și să facă rost de piese din Regatul Unit, susținându-l de fiecare dată când vine vorba de mașini cu istorie.

Pasiunea pentru mașini a molipsit întreaga familie, iar de-a lungul timpului, cea mai înfocată susținătoare s-a dovedit a fi soția, Maria, a cărei mașină preferată este, de asemenea, o piesă interesantă din colecție, mai exact ARO 244 de armată, care este unic în judetul Maramureș.

Soții Șofineț fac acum parte din clubul Retro Mobil, care reunește deținătorii de autovehicule vechi din toată țara și care se întâlnesc constant, însă și acest aspect a fost afectat de anul pandemic pe care, să sperăm, l-am depășit. Însă, cum maramureșenii găsesc o soluție pentru orice, soții Șofineț au decis să organizeze ei Prima Paradă de Primăvară a clubului Retro Mobil din anul 2020, așa că mașini cu portbagajele pline de povești au rulat pe străzile localității Remeți. De asemenea, datorită pasiunii lui, Vasile Șofineț a obținut mai multe diplome și, cel mai important, a cunoscut oamenii cu aceleași hobby-uri și pasiuni.

Se vede că Vasile Șofineț depune mult efort în reabilitarea autovehiculelor care durează în medie un an, doi, dar, este convins că munca lui nu se compară cu satisfacția momentului când își vede visul împlinit, când o nouă mașină de-a lui primește de la București certificatul de autovehicul cu valoare istorică.

Ar fi multe de spus despre el, dar atunci când este vorba despre pasiune împletită cu muncă asiduă cuvintele nu pot reda totul. Vasile Șofineț este și va rămâne maramureșeanul care a îndrăznit să-și urmeze visurile, care a muncit până a reușit ce și-a propus, până și-a transformat garajele în adevărate expoziții, iar mașinile în fărâme de povești pe care mulți le-au uitat.

Autor, Gabriela POP

1 Decembrie 1918 – zi istorică, zi emoționantă, zi de neuitat… NU. E mai mult de atât. E ziua în care visele au devenit realitate, ziua în care am demonstrat că nu suntem doar simple marionete pe care ceilalți le mânuiesc cum vor, ziua în care am învățat că numai luptând vom învinge, ziua în care mii de români au strigat la Alba Iulia: ,,Pentru România Unită!”.

România nu e doar un teritoriu, doar o țară mică. România e visul pentru care am luptat sute de ani. România este locul unde am crescut, unde am făurit primele amintiri. Tu ştii că poți să pleci peste ocean sau în celălalt colț al Europei, dar nu vei fi decât un străin pentru că doar aici te simți acasă. Doar România va fiu mereu pentru tine ACASĂ, iar acasă e locul unde găseşti linişte, pace şi iubire. E singurul loc în care nu te simți singur.

De un secol, mergem înainte visând. De 100 de ani în care am suferit sub lanțurile sclaviei şi în care ne-am sacrificat frații pe fronturi, am reuşit să ajungem aici ÎMPREUNĂ. După 100 de ani de lacrimi şi zâmbete, de pace şi război, noi am reuşit să rămânem uniți, să trecem peste sute de încercări cu zâmbetul pe buze.

Am reuşit să demonstrăm tuturor că putem să cădem şi să ne ridicăm. Am arătat că oricât era vijelia de puternică, oricât era furtuna de mare, noi am mers înainte, iar atunci când unul dintre noi a căzut, ceilalți l-au ajutat să se ridice; pentru că înainte de toate noi suntem o FAMILIE.

Azi… Ei, bine azi nu mai vorbim de eu, nu mai vorbim de tu, azi existăm NOI. Pentru că noi am luptat pentru visele nostre, indiferent de cum ne-au tratat ceilalți, indiferent câte piedici am întâmpinat pe drum şi cât de mult am sacrificat ca să le îndeplinim. Am luptat chiar dacă ceilalți spuneau că nu vom reuşi. Ziua de 1 Decembrie este despre noi. Despre glorie, ambiție, curaj şi, mai ales, despre puterea de a merge mai departe indiferent câte obstacole avem înainte.

Am căzut, am fost loviți, am crezut că totul s-a sfârşit, dar ne-am şters lacrimile, ne-am ridicat şi am continuat. Pentru că suntem luptători, suntem ambițioşi, suntem perseverenți, suntem ROMÂNI.
Am trăit un secol de bucurii, dureri, lupte, vise, aspirații, tristețe şi victorii. Am trăit împreună un secol de emoție…

La Mulți Ani, România! La Mulți Ani, Români!

Gabriela POP,
clasa a XI-a E,
C. N. Dragoș Vodă

O lume mai bună… Când?!

Fiecare dintre noi ne-am întrebat cel puţin o dată: ,,De ce lumea e aşa rea?”; şi, de fiecare dată, găsim acelaşi răspuns: ,,Oamenii…” Într-adevăr, doar noi suntem de vină pentru că niciodată nu ne gândim la ceea ce facem. De câte ori, atunci când am fost jigniţi am răspuns cu un zâmbet? Niciodată! De ce? Pentru că ne-ar ştirbi orgoliul, ne-ar face să părem naivi. Atâtea lucruri am putea schimba dacă, măcar o dată, ne-am lăsa orgoliul la o parte şi am zâmbi…
Eu nu pot ţine pasul cu lumea în care trăim, toată lumea se grăbeşte, nimeni nu se uită la ce lasă în urmă. Câţi dintre noi, atunci când ni s-a cerut ajutorul, nu am răspuns cel puţin o dată cu: ,,Nu acum” , ,,Mă grăbesc” , ,,Mai târziu”? Însă, întrebarea este: ,,Unde ne grăbim?”. Nu am auzit că ,,graba strică treaba”? Doar că în acest caz, graba ne distruge vieţile, ne lăsăm orbiţi de lucrurile fără valoare şi alergăm după ceva trecător în loc să alegem lucrurile care vor dura veşnic. Haideți să ne oprim din alergătură şi să realizăm că NOI putem alege între bine şi rău!

NOI PUTEM SCHIMBA LUMEA…

Gabriela Pop
(clasa a IX-a E, Colegiul Național „Dragoș Vodă”)

sursă foto: internet