Sigheteanca Julia-Sandra VÎRSTA a fost premiată la „Gala Celebrităților 2025” (autor, Ion Mariș)

„Gala Celebrităților” este un eveniment de premiere și recunoaștere publică care adună personalități importante din diverse sectoare ale vieții sociale și profesionale din România – cultură, educație, media, administrație publică, sport, sănătate, diplomație și altele.
Această gală are loc cu regularitate – anul acesta a fost ediția a XVIII-a care s-a desfășurat în 15 decembrie 2025 – și acordă premii de excelență sau alte distincții în funcție de rezultatele și contribuțiile deosebite ale instituțiilor, organizațiilor sau persoanelor din anul precedent.
Premiile sunt acordate pe baza evaluării unor juriuri formate din reprezentanți ai mass-media, jurnaliști și personalități profesionale, care analizează activitatea și importanța realizărilor nominalizate.
Am descris pe scurt un eveniment care are un impact mediatic semnificativ dar, partea mai spectaculoasă este că avem o sigheteancă printre premiați.
Da, este sigheteancă, jurnalista Julia-Sandra Vîrsta iubește Sighetul și se mândrește cu asta, deși locuiește la Roma (Italia) de aproape 30 de ani. Am avut o discuție „fulger” cu Julia-Sandra despre acest premiu dar și despre câteva aspecte din biografia ei locală, națională și… internațională.

Ion Mariș (I.M.): Cine a instituit și ce înseamnă pentru tine premiul pentru carieră primit la „Gala Celebrităților”?
Julia-Sandra Virsta (J.S.V): Premiul pentru Cariera jurnalistică la „Gala Celebrităților” 2025 cred că este un premiu al publicului, adică cititorii mei de-o viață au făcut propuneri și juriul a ales dintre multe personalități din diverse domenii. Organizatoarea și prezentatoarea Galei a fost jurnalista  Mihaela Șerban.
Ce reprezintă pentru mine acest premiu? O imensă onoare și responsabilitate și pentru  viitor! Este prima recunoștință primită în România și astfel pot dezminți proverbul latin: “Nemo Est Propheta in Patria Sua!” Voi continua să promovez România și Maramureșul așa cum am făcut din prima clipă când am părăsit orașul meu natal, pe care nu l-am uitat niciodată! Marți, 16 decembrie 2025, am fost invitată pentru un interviu la emisiunea „Culturalia” și am fost plăcut surprinsă de o remarcă a Andrei Fornea: „Iulia, cu icoanele pe care le-ai dăruit Papei Francesco și Monicăi Bellucci și alte daruri (cadouri maramureșene și românești) oferite unor personalități importante italiene și străine pe care le-ai intervievat, ai reprezentat România! Tu ești și ai fost dintotdeauna un „ambasador” în Italia și nu numai!”
Da, e adevărat, de fiecare dacă când vin acasă cumpăr obiecte de artizanat, icoane, trăistuțe, horincă, să le am pentru că nu se știe când se vor ivi ocaziile să le dăruiesc aici, prietenilor italieni, pentru a cunoaște orașul meu natal și Maramureșul! În cei 30 de ani de când locuiesc în Italia am reușit să îi fac să se îndrăgostească de Țara Dacilor Liberi (iar mie îmi place să mă numesc o „Dacă Liberă” care i-a cucerit pe Romani acasă la ei și nu viceversa!) și să își petreacă vacanțele de iarnă și vară în Maramureș!

I.M.: Știu că ai avut un parcurs profesional foarte interesant. Cum te raportezi la începuturile tale… nu doar sighetene?
J.S.V.: Prima mea „operă literară” am publicat-o la opt ani în revista școlii, era o compunere „Primăvara”, apoi au urmat poezii publicate în reviste județene. În primul an de liceu am fost responsabilă cu „Gazeta de perete” de la Liceul „Dragoș-Vodă”.
Dar, doar în anul 1989, 28 decembrie, am putut să public un articol în primul ziar liber al Sighetului, sub coordonarea foștilor mei profesori, Ion Ardeleanu-Pruncu și Nicolae Iuga. Apoi au urmat alte articole în câteva ziare din Baia-Mare iar în 1992 am început să colaborez la București cu „Dimineața” și „AZI”, unde am publicat și primul interviu din istoria jurnalismului (fără lipsă de modestie spun asta, sunt deschizătoare de drumuri) cu paranormalii din România (mai 1992). Nimeni nu credea că ar putea interesa cititorii și mi-au publicat doar prima parte, iar a doua zi m-a sunat urgent redactorul șef, Dinu, să îi trimit și partea a doua.
În 1997 am plecat la Roma ca și corespondent de presă pentru mai multe reviste și ziare românești, dar în special pentru „Național”, „Grand’Or”, „Independentul” și din 2001 colaborez și cu „Graiul Maramureșului”, ca să fiu aproape de locul meu de baștină. Fac parte din 1997 din Asociația Presei Străine din Italia (Associazione della Stampa Estera in Italia) iar din 1998 fac parte din Ordine dei Giornalisti Italiani (ODG Lazio) și din UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România). Între timp m-am specializat și în oenogastronomia și turismul italian și din 2005 sint „Ambasador al vinului italian în lume”! Colaborez cu multe ziare și reviste italiene și cuprind toate domeniile.
În pandemie am pledat pentru România pe care am „apărat-o” atunci cînd toată presa italiană susținea că „badantele” românce au readus covidul în Italia întorcîndu-se din vacanța de vară! Atunci am fost intervievată de televiziuni italiene și mi-am apărat cu demnitate și forță România și pe români, am publicat două interviuri cu personalități românești despre situația din România, dezmințind idioțeniile susținute de italieni. Au fost publicate în cotidianul IL FATTO QUOTIDIANO.

I.M.: Privind retrospectiv, care au fost cele mai dificile momente din cariera ta și ce „lecții” te-au definit ca jurnalist?
J.S.V.: Cele mai dificile momente au fost în primii ani de ședere la Roma, când trebuia să scriu și despre fotbal, rugby, „sporturi masculine” având foarte puține colege jurnaliste. A trebuit să le demonstrez că deși arătam bine totuși eram și un bun profesionist și „aveam habar de aceste sporturi”!
Alt moment dificil a fost în perioada când ne categoriseau pe toți românii drept hoți, prostituate și handicapati puși la ușile bisericilor la cerșit! Dar încet, încet și-au „înghițit”cuvintele și gândurile urâte în privința românilor și cred, cu sinceritate și modestie spun, că și eu am contribuit puțin!

I.M.: Ce loc mai ocupă astăzi Sighetul în viața și munca ta, chiar dacă activitatea ți-o desfășori în afara țării?
J.S.V.: Sighetul a reprezentat mereu pentru mine „acasa”! Terra binecuvântată de Dumnezeu și de oameni, acel acasă unde vin să îmi încarc bateriile cel puțin o dată pe an și unde timpul s-a oprit în loc! Îmi dă senzația că nu am plecat niciodată și doar când ajung în oraș… continuă existența mea. Este foarte trist de Crăciun departe de casă, deși nu îmi lipsesc sarmalele dar nu au nici mirosul și nici gustul ca pe la noi! Ascult casetele cu colindele lui Ștefan Hrușcă (am fost colegi – în generații diferite – la Liceul Pedagogic din Sighet) și lacrimile se împletesc cu emoția. „Mănânc și plâng. Mănânc!”…

I.M.: Într-o epocă a informației rapide și a rețelelor sociale, care crezi că este responsabilitatea actuală a jurnalistului?
J.S.V.: Odată cu apariția rețelelor sociale s-au înmulțit așa zișii jurnaliști ocazionali, influencer-ii, etc, care numai jurnaliști nu se pot numi! Trebuie să fim foarte atenți și la apariția multor „fake news”- uri care pot manipula opinia publică mai ales în aceste momente pe care le trăim!

I.M: Ce mesaj(e) le-ai transmite românilor, tinerilor, din Maramureș și/ sau din diaspora dar și celor care își doresc o carieră în jurnalism?
J.S.V.: Am dedicat premiul meu pentru cariera de jurnalist, acordat de către juriul „Galei Celebrităților 2025”, aflat la cea de-a XVIII-a ediție, tuturor românilor din Diaspora indiferent de meseria pe care o  desfășoară. Este trist și dificil să îți sărbătorești Crăciunul sau Paștele departe de țară și de cei dragi și să nu te poți întoarce când îți plânge sufletul!
Ce sfat să le dau colegilor mai tineri? Să nu fie sub nicio formă „de vânzare”! Să nu facă compromisuri și să aibă coloană vertebrală pentru că doar așa vor reuși să-și asigure o carieră lungă și demnă!
De asemenea, sfatul meu pentru românii, maramureșenii și sighetenii care au ales să locuiască pentru o perioadă în altă țară este de-a nu își uita rădăcinile, să nu le fie rușine să își învețe copiii limba română!
Sărbători în pace și înțelepciune tuturor și… să nu ne uitam originile! AM FO’ Ș’OM SI!

I.M.: Mulțumesc Julia-Sandra, îți doresc cât mai multe succese în activitatea ta! Crăciun minunat și sărbători liniștite!

Ion Mariș