Vineri, 5 noiembrie 2021, am avut plăcerea să particip la momentul cu totul înnobilat într-o mare de Emoții și Artă (EA), lansarea de carte a Anastasiei Herbil (elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” din Sighet). Intense „valuri” de trăiri generate de volumul „Aproape pe jumătate” (Editura Valea Verde, 2021) au cuprins sufletele noastre. Lansarea de carte s-a desfășurat la Galeria Vassiliev, într-o atmosferă magică. M-am simțit parte integrată inimii poetei. M-am regăsit printre oamenii dragi ei și am admirat tăcută volumul de poezii care cuprinde un univers de sentimente metamorfozate în admirabile versuri.

Editorul (și poetul) Ion Mariș a fost ghidul acestei călătorii în ascunsul străfund al Anastasiei. Ne-a vorbit despre drumul tinerei poete în lumea artei și despre darul ei, bine înrădăcinat, din care a crescut pomul bogat al creației. A reușit să o descrie în adevărata ei esență poetică, să ne-o „ofere” precum cupa de înghețată pe care ne-am dorit-o mult și am așteptat-o toată ziua pe când eram mici.

Printre noi s-au aflat patru „curajoși”, care au luat exemplul Anastasiei și au eliberat emoțiile interioare. Poetul Marin Slujeru și-a exprimat admirația față de scrierile tinerei, copleșit de mândrie față de ea și de ceea ce reprezintă. Poeta Rândunica Anton i-a presărat câteva sfaturi, care vor fi condimente utile pentru viitorul artistic. Doamna profesoară Crina Voinaghi, directoarea Colegiului Național „Dragoș-Vodă”, a vorbit despre Anastasia ca și cum ar fi fost trandafirul neprețuit, care trebuie îngrijit meticulos, din povestea Bell și Bestia. Totodată, a subliniat cât de multă culoare aduc în lume oamenii ca ea, cum dăruiesc viață până și unui „lucru” care părea banal. Este esențial să prețuim aceste persoane care ne ghidează spre o cunoaștere mult mai profundă a sinelui și automat a tot ceea ce ne înconjoară.

Au existat două momente, preferatele mele, care mi-au luat sufletul în palme și m-au emoționat până în punctul de a-mi da lacrimile. Nimic nu mă atinge așa cum o face conexiunea dintre copil – părinte. Cu ochii umezi și inima plină de iubire, mama Anastasiei ne-a povestit despre talentul fiicei sale, care își are originea în copilărie. Ne-a mărturisit că i-ar fi adus o mare bucurie dacă reușea să păstreze toate poeziile însoțite de o multitudine de desene de când era mică tînăra poetă. Astfel, ar fi reușit să scoată încă un volum pentru surioara acesteia, pentru cei care sunt la începutul drumului în viață.

Am remarcat și intervențiile proactive ale reprezentanților revistei „AxA” (CNDV) și ale Clubului INTERACT Sighet.

În jur, vibrațiile au crescut, iar poeziile Anastasiei și-au găsit ecoul în interiorul meu. Pleș Ilinca, elevă și ea la CNDV i-a însoțit creațiile pe ritmul muzicii, în armonie cu vibrațiile trupului omenesc. Le-a interpretat și a reușit să-i transmită emoțiile într-un mod unic. În momentul acela, fiecare vers s-a contopit cu existența mea, înțelegându-l mai profund ca oricând. Prin muzicalitatea adusă poemelor Anastasiei am reușit să simt clar, precis, mesajul pe care-l transmiteau, am reușit să fac parte din bătăile inimii ei.

Lansarea de carte s-a încheiat la fel de frumos cum a început și s-a derulat. Tânăra poetă ne-a mulțumit tuturor, a împărtășit cu noi emoțiile pe care le avea, iar noi ne-am bucurat de această părticică din ea pe care am fost norocoși să o cunoaștem.
Anastasia Herbil a reușit să ne aducă nu numai mai aproape de ea ci și de noi înșine.

Giulia Șofron
elevă, CNDV

Foto: Nicoleta Giurgi
Video: Ion Mariș

Răspunsurile au fost mereu la noi. De cele mai multe ori le căutăm în jurul nostru, în oameni, în situații sau în scuze și pretexte dar, adevărul este că toată claritatea de care avem nevoie, deja există în interiorul nostru. Auzim adesea diverse persoane spunând „Ceva îmi spunea că…” , „Am simțit să…”, aceștia sunt oamenii care-și ascultă intuiția, care doboară bariera dintre ei și sinele superior, lăsând abundența interioară să-i inspire.
Una dintre cele mai eliberante stări este să nu ne mai impotrivim nouă înșine. Ne scufundăm în motive, încerăm să zburăm împotriva vântului, chiar dacă în tot timpul acesta suntem bântuiți de răspunsul pe care-l căutam oriunde altundeva în afara de noi.

Când am început să scriu, nu-mi găseam cuvintele, nu vedeam frumosul pe care să pot să-l transpun în creație, nu era nimic care să mă impresioneze. Multă, multă bătaie de cap până când să înțeleg că aveam soluția: transparența cu mine însămi. Suntem atât de prinși în a încerca să ne umplem golurile imaginare, să fim compleți, încât nu realizăm că de la bun început așa… eram. Tot ceea ce suntem capabili să percem, o facem prin prisma propriilor emoții, propriei gândiri, propriei intuiții. Inconștient, ne scriem scenariul vieții, proiectând existența pe pământ în funcție de propria viziune. Fiecare mică particulă a acestei lumi este o reflexie a sinelui. Nu numai că universul se exprimă prin prezența noastră, ba chiar reprezentăm întruchiparea sub formă umană a acestuia.
Intuiția îți vorbește când ești vulnerabil, când ești sincer cu tine și permiți haosului interior să existe. Este necesar să înțelegem că e esențial să avem emoții, să le trăim, să fim prezenți cu noi înșine. În momentul în care nu te mai ascunzi de tine, nu fugi de stările care te „vânează”, faci un pas în plus în găsirea răspunsului. Pacea sufletească nu reprezintă motive nelimitate de fericire și liniște ci definește ascultarea, înțelegerea și acceptarea. Dacă reușim să petrecem timp singuri, să nu ne judecăm pentru gândurile care plutesc pin mintea noastră, dacă reușim să lăsăm emoția să se consume de la sine, fiind curioși de direcția în care evoluează și sursa de unde și-a început drumul, răspunsul apare, fiind mai evident ca nicicând.

Trebuie să fim îngăduitori și răbdători cu noi înșine ca și cu un copil mic. Așa, pas cu pas, începem să fim ghidați de abundența interioară, șimțim că forma de „ajutor” pe care o căutăm în jur, deja se află în înteriorul nostru, iar răspunsurile de care avem nevoie, devin semne de circulație în călătoria pe care o trăim.

Giulia ȘOFRON
Clasa a XI-a D
Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet

Ne dorim să credem astfel! Există o putere superioară, interpretată de fiecare în mod diferit, care ne leagă cu universul. Consider că „supremația” în care credem se ocupă de destinele fiecăruia și de felul în care propriile acțiuni ne afectează. Cred că această forță supremă este controlată de noi înșine, iar divinitatea care ne conectează, se află în fiecare dintre noi.
Îmi imaginez că mulți dintre voi ați auzit de „Legea atracției universale”, această expresie care pentru unii nu-și are sensul, iar pentru alții schimbă viziuni. Felul în care funcționează este identic pentru toți cei care o „simt”, însă, percepția acesteia este diferită pentru fiecare dintre noi. Astfel, „Legea atracției”, din punctul meu de vedere, este una din metodele „cheie” prin care ne conectăm cu universul.
Existența pe Pământ este percepută diferit de către fiecare dintre noi, aceasta fiind „modelată” în funcție de propriile gânduri și percepții. În mod sigur, în noi se află un mini univers, unde iau viață dorințe, idealuri, unde frumosul este interpretat diferit, iar la fiecare în parte, motivele care stârnesc diferite stări nu coincid mereu. Legea atracției constă în felul în care gândurile noastre generează acțiunile care se petrec în viața de zi cu zi. Tindem să ne pierdem în trecut, rămânând puternic afectați de momentele prin care am trecut. De aceea, de multe ori, ne focusăm asupra părților negative, asupra concepțiilor care nu ne plasează într-o postură favorabilă, gândindu-le și regândindu-le, până când ele ajung să ne stăpânească pe noi, nu vice-versa. Ne aștepăm să o dăm în bară, să nu lăsăm o impresie bună, să nu reușim într-un anumit domeniu. Astfel, anticipând un eventual moment negativ, ne lăsăm cuprinși de genul acesta de gânduri și ne comportam ghidați de ele, ajungând marioneta propriilor noastre stări. Devenim emoționați sau nervoși la un interviu, având impresia că o să meargă prost și lăsăm aceste sentimente să vorbească în numele nostru. Nu avem curajul să ne spunem părerea de frică să nu fie greșită, iar toată această energie pe care o purtăm, ajungem să o împrăștiem în jurul nostru și să trăim în ea. Atragem același gen de energie și nu suntem capabili să înțelegem care este motivul pentru care nu suntem cu adevărat fericiți.
Categoric, legea atracției schimbă percepția, punctul asupra căruia ne focusăm. Nu lăsăm ca trecutul să devină viitorul, ci, înțelegem că avem toată puterea necesară ca să ne schimbăm viața așa cum ne dorim și simțim că ne-ar aduce beneficii și fericire. Fiindcă suntem ghidați de propriile emoții, acțiunile noastre denotă ceea ce simțim și energia care ni se întoarce, este energia pe care am răspândit-o în univers. De aceea, dacă ne impunem că lucrurile o să meargă în mod pozitiv, fără să ne risipim în așteptări, ci pur și simplu să vedem prin „ochi frumoși” ceea ce ne dorim să ni se întâmplă, toate vor decurge astfel. Dacă ne vizualizăm în situațiile respective și vedem partea plină a paharului, implicit, introducem în viața noastră energia pozitivă de care avem nevoie, căci, datorită dorințelor pe care le avem, suntem capabili să îndeplinim ceea ce ne aduce fericire. În subconștientul nostru, lucrurile deja s-au întâmplat așa cum ne dorim, iar acțiunile noastre pur și simplu pun în practică ceea ce am vizualizat. De aceea se spune că universul este conectat cu noi, deoarece gândurile noastre produc energie, pe care o răspândim în jurul nostru și care atrage același tip de energie.
Astfel, da! Cred că suntem conectați cu universul, iar „Legea atracției” își are sensul și menirea de a ajuta oamenii să vadă lucrurile divers față de momentul în care au înțeles că gândurile noastre generează evenimentele prin care trecem.

Giulia Șofron
Clasa a IX – a
CNDV Sighetu Marmației