Hédi FRIED, psiholog și scriitor, supraviețuitoare a Holocaustului, s-a născut la 15 iunie 1924 în Sighet (în familia Smuck, întreprinzători locali), fiind cea mai mare dintre cele două surori ale familiei.

În luna mai a anului 1944 Hédi Fried a fost deportată, împreună cu familia sa și cu alți evrei din Sighet, de către autoritățile maghiare din nord-vestul Transilvaniei, în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Părinții și rudele ei au murit acolo. A fost transferată apoi în lagărul de muncă forțată de la Bergen-Belsen, de unde a fost eliberată în aprilie 1945 și, cu ajutorul Crucii Roșii, s-a stabilit în Suedia, unde a ajuns în iulie 1945. În iunie 1948 se căsătorește cu Michael Fried, un supraviețuitor și el al Holocaustului – tot din Sighet – și au trei copii.

În iunie 1957 își ia licența (BA) în Psihologie și Pedagogie la Universitatea din Stockholm.
Hédi Fried a lucrat în Suedia ca psiholog și a participat la „educarea tinerelor generații, promovând toleranța și înțelegerea între oameni”.

A publicat cinci cărți cu conținut autobiografic, care au fost traduse în peste 20 de limbi. Patru cărți au fost traduse în limba română: „Frânturi dintr-o viață. Drumul la și de la Auschwitz” (publicată în limba suedeză în anul 1992), „Întoarcere la viață” (publicată în lb. suedeză în anul 1995), „A treia viață” (publicată în lb. suedeză în anul 2002), „Pendulul Vieții – Fragmente, experiențe, reflecții – Date istorice și îndrumător pentru profesori” (publicată în lb. suedeză în anul 2003).

Frågor jag fått om Förintelsen (2017, Suedia) – „Întrebări pe care le-am primit despre Holocaust” n-a fost încă tradusă în limba română.
Hédi Fried a fost distinsă cu medalia Illis Cvorum (1998) și a fost numită Europeanul Anului în 1999 iar în anul 2000 a primit Natur & Kulturs Kulturpris, un premiu cultural pentru opera ei literară.

În 2015 a fost distinsă cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, în 2016 cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania, clasa I, iar în anul 2018 a fost numită Eroul Anului, printr-un vot exprimat de cititorii revistei Magazin M.
În decembrie 2017 i s-a acordat Premiul Olof Palme pentru „eforturile neobosite de apărare a egalității în drepturi a tuturor oamenilor, precum și pentru munca de o viață de a face cunoscute atrocitățile produse de nazism și rasism, violență și prejudecăți”.

Hédi Fried a efectuat două vizite la Sighet, în anii 2010 și 2011 (consemnate la vremea respectivă de regretatul jurnalist Ioan J. Popescu). În luna mai 2011 a fost invitata de onoare a Clubului Rotary Sighet, unde i s-a înmânat o Diplomă de Excelență pentru activitatea excepțională în slujba păcii și a toleranței.
În august 2021 Hédi Fried a primit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Sighet.

Cunoscuta scriitoare Hédi Fried s-a stins din viață azi, 20 noiembrie 2022.
Dumnezeu să o odihnească în pace!

Salut, Sighet!

Azi, 31 august 2021, s-a întrunit Consiliul Local al municipiului Sighetu-Marmației, care a hotărât în unanimitate decernarea titlului de Cetățean de Onoare al Sighetului doamnei Hédi FRIED, scriitoare și supraviețuitoare a Holocaustului, stabilită în Suedia. Doamna Hédi Fried nu a putut fi prezentă decât telefonic, starea de sănătate nepermițându-i deplasarea din Stockholm la Sighet.

Diploma a fost preluată de către doamna doctor Mariana Markus (foto) din partea comunității evreiești, Sighet, urmând a fi exzpediată la Stockholm. La ceremonia de decernare a participat și dl. Robert Schorr din partea Federației Comunităților Evreiești din România.

Video, dr. Sorin Markus

***

Hédi FRIED,  psiholog și scriitor, supraviețuitoare a Holocaustului, s-a născut la 15 iunie 1924 în Sighet (în familia Smuck, întreprinzători locali), fiind cea mai mare dintre cele două surori ale familiei.

În luna mai a anului 1944 Hédi Fried a fost deportată, împreună cu familia sa și cu alți evrei din Sighet, de către autoritățile maghiare din nord-vestul Transilvaniei, în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Părinții și rudele ei au murit acolo. A fost transferată apoi în lagărul de muncă forțată de la Bergen-Belsen, de unde a fost eliberată în aprilie 1945 și, cu ajutorul Crucii Roșii, s-a stabilit în Suedia, unde a ajuns în iulie 1945. În iunie 1948 se căsătorește cu Michael Fried, un supraviețuitor și el al Holocaustului – tot din Sighet – și au trei copii.

În iunie 1957 își ia licența (BA) în Psihologie și Pedagogie la Universitatea din Stockholm.
Hédi Fried a lucrat în Suedia ca psiholog și a participat la „educarea tinerelor generații, promovând toleranța și înțelegerea între oameni”.

A publicat cinci cărți cu conținut autobiografic, care au fost traduse în peste 20 de limbi. Patru cărți au fost traduse în limba română: Frânturi dintr-o viață. Drumul la și de la Auschwitz (publicată în limba suedeză în anul 1992), Întoarcere la viață (publicată în lb. suedeză în anul 1995), A treia viață (publicată în lb. suedeză în anul 2002), Pendulul Vieții – Fragmente, experientțe, reflecții – Date istorice și îndrumător pentru profesori (publicată în lb. suedeză în anul 2003).
Frågor jag fått om Förintelsen (2017, Suedia) – „Întrebări pe care le-am primit despre Holocaust” n-a fost încă tradusă în limba română.

Hédi Fried a fost distinsă cu medalia Illis Cvorum (1998) și a fost numită Europeanul Anului în 1999 iar în anul 2000 a primit Natur & Kulturs Kulturpris, un premiu cultural pentru opera ei literară.

În 2015 a fost distinsă cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, în 2016 cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania, clasa I, iar în anul 2018 a fost numită Eroul Anului, printr-un vot exprimat de cititorii revistei Magazin M.
În decembrie 2017 i s-a acordat Premiul Olof Palme pentru „eforturile neobosite de apărare a egalității în drepturi a tuturor oamenilor, precum și pentru munca de o viață de a face cunoscute atrocitățile produse de nazism și rasism, violență și prejudecăți”.

Hédi Fried a efectuat două vizite la Sighet, în anii 2010 și 2011 (consemnate la vremea respectivă de regretatul jurnalist Ioan J. Popescu). În luna mai 2011 a fost invitata de onoare a Clubului Rotary Sighet, unde i s-a înmânat o Diplomă de Excelență pentru activitatea excepțională în slujba păcii și a toleranței.

Foto: Wikipedia (stânga)/Ion Mariș (dreapta)

Hédi FRIED,  psiholog și scriitor, supraviețuitoare a Holocaustului, s-a născut la 15 iunie 1924 în Sighet (în familia Smuck, întreprinzători locali), fiind cea mai mare dintre cele două surori ale familiei.

În luna mai a anului 1944 Hédi Fried a fost deportată, împreună cu familia sa și cu alți evrei din Sighet, de către autoritățile maghiare din nord-vestul Transilvaniei, în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Părinții și rudele ei au murit acolo. A fost transferată apoi în lagărul de muncă forțată de la Bergen-Belsen, de unde a fost eliberată în aprilie 1945 și, cu ajutorul Crucii Roșii, s-a stabilit în Suedia, unde a ajuns în iulie 1945. În iunie 1948 se căsătorește cu Michael Fried, un supraviețuitor și el al Holocaustului – tot din Sighet – și au trei copii.

În iunie 1957 își ia licența (BA) în Psihologie și Pedagogie la Universitatea din Stockholm.
Hédi Fried a lucrat în Suedia ca psiholog și a participat la „educarea tinerelor generații, promovând toleranța și înțelegerea între oameni”.

A publicat cinci cărți cu conținut autobiografic, care au fost traduse în peste 20 de limbi. Patru cărți au fost traduse în limba română: Frânturi dintr-o viață. Drumul la și de la Auschwitz (publicată în limba suedeză în anul 1992), Întoarcere la viață (publicată în lb. suedeză în anul 1995), A treia viață (publicată în lb. suedeză în anul 2002), Pendulul Vieții – Fragmente, experientțe, reflecții – Date istorice și îndrumător pentru profesori (publicată în lb. suedeză în anul 2003).
Frågor jag fått om Förintelsen (2017, Suedia) – „Întrebări pe care le-am primit despre Holocaust” n-a fost încă tradusă în limba română.

Hédi Fried a fost distinsă cu medalia Illis Cvorum (1998) și a fost numită Europeanul Anului în 1999 iar în anul 2000 a primit Natur & Kulturs Kulturpris, un premiu cultural pentru opera ei literară.

În 2015 a fost distinsă cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, în 2016 cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania, clasa I, iar în anul 2018 a fost numită Eroul Anului, printr-un vot exprimat de cititorii revistei Magazin M.
În decembrie 2017 i s-a acordat Premiul Olof Palme pentru „eforturile neobosite de apărare a egalității în drepturi a tuturor oamenilor, precum și pentru munca de o viață de a face cunoscute atrocitățile produse de nazism și rasism, violență și prejudecăți”.

Hédi Fried a efectuat două vizite la Sighet, în anii 2010 și 2011 (consemnate la vremea respectivă de regretatul jurnalist Ioan J. Popescu). În luna mai 2011 a fost invitata de onoare a Clubului Rotary Sighet, unde i s-a înmânat o Diplomă de Excelență pentru activitatea excepțională în slujba păcii și a toleranței.

La mulți ani cu multă sănătate, Doamnă Hédi Fried!!!

Ion Mariș
Rotary Club Sighet

Sâmbătă, 12 iunie 2021, sighetenii au avut azi ocazia de a viziona filmul intitulat „Hédi Fried-Frica mea” la Casa Elie Wiesel. Evenimentul a fost coordonat de muzeograful Alina Marincean.

Scriitoarea Hédi Fried s-a născut la Sighet în 15 iunie 1924 şi trăieşte în Suedia, fiind supravieţuitoare a Holocaustului. În anul 2017 a primit  prestigiosul premiu Olof Palme, împreună cu un alt supravieţuitor al lagărelor de exterminare, Emerich Roth (născut şi el în acelaşi an nu departe de aici, la Vinogradov, în Ucraina de azi).

Hedi Fried, autoare a cinci cărţi, este una dintre cele mai puternice voci ale memoriei evreieşti, meritele sale fiind recunoscute şi în 1997, atunci când a primit titlul onorific de Europeanul Anului.

Dr. Sorin Markus o intervievează pe Alina Marincean:

Autor, Sorin MARKUS

Renumita scriitoare Hedi Fried, născută la Sighet în 1924 şi care trăieşte în Suedia, supravieţuitoare a Holocaustului, a primit zilele trecute prestigiosul premiu Olof Palme, împreună cu un alt supravieţuitor al lagărelor de exterminare, Emerich Roth (născut şi el în acelaşi an nu departe de aici, la Vinogradov, în Ucraina de azi).

Hedi Fried, autoare a cinci cărţi, este una dintre cele mai puternice voci ale memoriei evreieşti, meritele sale fiind recunoscute şi în 1997, atunci când a primit titlul onorific de Europeanul Anului.

Teofil Ivanciuc

(fotografie Mihail Gerald Manole)

Înființat în 2004, Centrul de Diagnostic Santa Vita a oferit, în primii ani de activitate, servicii de laborator și de Medicină Internă. Încetul cu încetul s-a extins oferind diverse servicii medicale pe mai multe specializări. Societatea a pornit inițial cu un spațiu relativ redus, iar azi are numeroase cabinete în care medicii din Sighet sau din centre universitare cunoscute îi consultă pe cei doritori să apeleze la domeniul privat al serviciilor medicale. Santa Vita s-a adresat de la început populației din Țara Maramureșului în dorința de a facilita accesul bolnavilor și la o altă alternativă, cea a medicinei private. Stăm de vorbă cu medicul Sorin Markus, managerul Centrului de Diagnostic Santa Vita, cel care a inițiat acest “demers” medical.

Salut, Sighet!: Domnule doctor Sorin Markus, cât de greu vă „apasă” cei 13 ani de când ați inițiat demersul înființării Centrului de Diagnostic Santa Vita?
Dr. Sorin Markus: Răspunsul scurt e că acești ani cît și onoarea de a fi a 5-a generație de medici din familie mă responsabilizează, mă obligă să progresez pe plan profesional și organizatoric. Dacă ar fi să detaliez, aș porni de la însăși denumirea instituției – centru de diagnostic. Santa Vita s-a dedicat în toți acești ani depistării precoce în populație a afecțunilor de care aceasta suferă, îndeplinind acest obiectiv prin mijloace clinice (consultații medicale), imagistice (echografie, explorări endoscopice) și de laborator. Toți acești 3 stâlpi au pornit discret în 2004 și s-au dezvoltat progresiv în acești ani. Au pornit de la un cabinet de medicină internă și un laborator de analize și au ajuns azi la 2 laboratoare și o policlinică cu toate specialitățile de bază.

Salut, Sighet!: Cum a fost începutul, când încă populația era destul de reticentă la inițiativa privată, chiar dacă se numea doar… laborator?
Dr. Sorin Markus: Nu se numea doar laborator. De la început se numea Centrul de diagnostic Santa Vita, însă era constituită pe atunci dintr-un singur cabinet și laborator. Dacă mă uit în urmă, în urmă cu 13 ani mă aflam în Carei, lucram la spital iar în timpul “liber” ofeream consultații la un cabinet aflat în incinta unui laborator de analize din Carei. Făceam urgențe la domiciliu, la 2 noaptea eram chemat la spital și dimineața se făcea prezența la raportul de gardă iar directorul spitalului, mai în glumă- mai în serios ne punea să introducem 1 leu într-o cutie dacă întârziam la raport. Pe scurt, acesta este sistemul medical de stat în percepția mea. Am introdus acolo o evidență informatizată a pacienților. Mergeam la spital cu propriul meu laptop, cu propriul meu echograf, holter de EKG si de TA (nu exista neurolog și nici cardiolog la acel spital, eu eram 3 în 1 -internist, cardiolog și neurolog). Munca la acel cabinet privat după orele de spital mi-a deschis orizontul spre medicina privată. A trebuit să fac pionierat și la Sighet, să lupt cu mentalități învechite dobîndite în sistemul de stat. Am introdus recoltarea cu vacutainer, sistemul informatic în medicina de laborator cu aparate conectate la un server central, upload-ul rezultatelor online. Populația spre norocul meu nu a fost reticentă, a conștientizat de la început că sistemul privat reprezintă viitorul în domeniul medical.

Salut, Sighet!: Ce v-a determinat să abordați această cale anevoioasă, în detrimentul jobului relativ ușor la „stat”?
Dr. Sorin Markus: Spitalul municipal Carei a reprezentat pentru mine o perioadă foarte frumoasă, dar nu ușoară. Eram 3 interniști în oraș, aveam de lucru zi și noapte. Uneori eram trezit noaptea ca să interpretez un EKG deoarece un pacient trebuia să fie operat și nu se putea opera fără o prealabilă evaluare a funcțiilor vitale. Spitalul din Carei era nou, aspectul era ca în Europa de Vest dar dotarea lăsa de dorit, așa că aveam de ales între a lucra ca Dr Quinn (Medicine women) sau a moderniza prin mijloace proprii actul medical. (Fiecărui pacient i-am făcut biletul de ieșire în word iar în cele din urmă am ajuns să am o bază de date imensă cu pacienții din Carei.) Mă căutau pacienți din toată țara pentru diagnosticul și tratamentul bolilor autoimune, domeniu în care mi-am susținut teza de doctorat și despre care am scris cartea “Actualități în colagenoze”, însă laboratorul din Carei nu lucra aproape nici una din investigațiile imunologice de care aveam nevoie. Am decis să vin acasă și să înființez un centru de diagnostic modern, în care capitolul bolilor autoimune a ocupat un loc preferențial. Am lăsat în urmă pacienții din Carei care m-au iubit, au ieșit la geam toți pacienții din secția de Medicină Internă și m-au salutat cu aplauze când am plecat.

Salut, Sighet!: Cine și cum v-a sprijinit în demersul inițial?
Dr. Sorin Markus: În primul rând părinții. Mama mea este, spre deosebire de mine, un bun organizator. Eu nu știu să fiu sever, iar pentru a lucra cu oamenii uneori trebuie severitate. Toată investiția s-a făcut anevoios, fără fonduri europene și fără ajutor de la nimeni, reinvestind aproape în totalitate profitul în aparatură medicală.

Salut, Sighet!: Există diferențe între actul medical „la stat” și „la privat”?
Dr. Sorin Markus: Da, foarte mari diferențe. Medicul este același indiferent de unde își desfășoară activitatea, cunoștințele lui și devotamentul pentru pacienți e același. Dar modul de lucru de la stat, sub presiunea salariului mic, a oboselii permanente generate de personal puțin și cozi imense, gărzi, dotare perimată, materiale sanitare și medicamente condiționate de prețul de cost își pot pune amprenta asupra actului medical. În sistemul privat nu există atît de mult personal auxiliar, nu există scurgeri de fonduri spre alte obiective decât actul medical și atunci gestionarea fondurilor este mult mai riguroasă. Nu asigurăm urgențe, medicina de urgență este extrem de consumatoare de resurse. Pacienții ajung la noi prin programare și atunci timpii de stat în sala de așteptare sunt mult mai mici decât la cozile de la policlinica municipiului. Pacientul vine la cabinetul de Medicină Internă cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau alți specialiști în urma programării telefonice. În urma anamnezei și examenului clinic îl examinez ecografic, îi fac EKG, investigații de laborator care în marea lor majoritate sunt gata în aceiași zi, îl trimit spre alte specialități în funcție de motivul prezentării și o mare parte din aceste examene clinice se pot face în aceiași zi în incinta Santa Vita, iar a doua zi vine cu rezultatele de laborator și de la ceilalți specialiși, stabilesc diagnosticul și primește rețeta compensată, scrisoare medicală către medicul de familie. La spital acest workflow durează în general 1 săptămînă, pacientul stă internat ceea ce consumă resurse. Desigur, sunt situații când internarea este necesară însă majoritatea cazurilor pot fi investigate în ambulatoriu în circuitul pe care l-am relatat.

Salut, Sighet!: Care sunt în acest moment specializările de care poate beneficia populația zonei la Santa Vita?
Dr. Sorin Markus: Medicină Internă, Endocrinologie, Cardiologie, Psihiatrie, Gastroenterologie, Balneologie-Fizioterapie, Medicina Muncii, Pediatrie, Urologie, Nefrologie, O.R.L., Obstetrică-Ginecologie, Osteodensitometrie, Laborator de analize medicale.

Salut, Sighet!: Din punct de vedere al dotărilor medicale, unde vă situați pe „ruta” Sighet – Cluj?
Dr. Sorin Markus: Foarte mulți pacienți care au ajuns în Cluj pentru investigații suplimentare după ce au fost investigați la Santa Vita au spus că investigațiile de la Santa Vita au dat rezultate identice în Cluj. Din punct de vedere al dotării de bază, nu este absolut nicio diferență între dotările cabinetelor noastre și cele similare din centrele universitare. Desigur, sunt servicii de înaltă performanță, cum ar fi RMN, ecografie cu substanță de contrast, coronarografie, scintigrafie, fibroscan, care nu pot fi realizate în Sighet. Nu efectuăm la Santa Vita intervenții invazive, nu realizăm intervenții chirurgicale, ele rămîn apanajul Spitalului Sighet și al clinicilor universitare. În ce privește dotarea laboratorului, ea este competitivă cu un laborator din Europa de Vest sau SUA, nu lipsește absolut nimic față de un laborator medical din centrele universitare. Legat de ruta Sighet-Cluj aș dori să precizez că naveta pe 180 km este aproape imposibilă pe termen lung, astfel încît nici un medic din Cluj nu a rezistat.

Salut, Sighet!: Contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș se derulează în condiții normale? Fondurile sunt suficiente?
Dr. Sorin Markus: Relația cu CAS Maramureș a fost mereu și este foarte bună, există acolo specialiști de mare valoare în domeniul asigurărilor de sănătate. Ceea ce este însă anevoios este legislația schimbătoare. Contractarea cu CAS are loc odată pe an și atunci este pentru mine o muncă imensă birocratică cu durată de aproximativ o lună. An de an se cer xeroxate mii de documente care ar putea fi informatizate, ar putea să rămînă aceleași de la un an la altul și adăugate doar actele nou apărute. Există pus la punct un set de criterii după care se împart fondurile între instituțiile din județ, însă ele suferă modificări de la un an la altul, așadar nu există o predictibilitate care să permită un business plan pe un termen lung. Ca să dau un exemplu, noi primim fondurile în funcție de aparatură, fiind astfel obligați mereu să cumpărăm aparate noi. Fondurile obținute în 2016 au permis să acordăm asistență gratuită pe tot parcursul lunii, cu mici excepții. Eu dacă aș fi ministrul sănătății aș da fonduri nelimitate, nu în funcție de aparatură, personal, numărul de analize acreditate RENAR, criterii care după părerea mea nu sunt relevante pentru calitatea activității unui laborator. Adresabilitatea pacienților oricum ar limita cheltuirea fondurilor.

Salut, Sighet!: Probabil ați avut destule insatisfacții pe parcursul acestor ani. Credeți că vă cerem prea mult dacă vă rugăm să vă reamintiți una, două situații de acest gen?
Dr. Sorin Markus: Insatisfacțiile legate de pacienți apar atunci când vin prea târziu, cu boli incurabile. Orice om sensibil e marcat când întâlnește un caz incurabil și mai ales când trebuie să comunice. Din acest motiv, guvernul/casa de asigurări ar trebui să organizeze screening-uri periodice, foarte serioase, ale stării de sănătate. Noi, ca policlinică și laborator, putem organiza la scară mică așa ceva, însă e mult mai bine dacă se organizeaza la scară națională.

Salut, Sighet!: Se respectă deontologia profesională în branșa dumneavoastră?
Dr. Sorin Markus: În marea majoritate, da, dar nu există pădure fără uscături.

Salut, Sighet!: Cum percepeți presiunea concurenței la Sighet?
Dr. Sorin Markus: Într-un sistem capitalist, fiecare este liber să realizeze tot ce își propune. Mai mulți medici înseamnă mai bine pentru populație, și așa nu există medici suficienți în România raportat la populație. Din păcate nu vin în Sighet medicii care termină facultatea an de an, majoritatea lor pleacă din țară sau rămîn în centrele universitare. Mai ales în specialitatea laborator, radiologie, neurologie, A.T.I., ei sunt total insuficienți.

Salut, Sighet!: Vă rugăm să vă „promovați” Centru de diagnostic Santa Vita prin intermediul resurselor umane care fac parte din echipa dumneavoastră. Cu ce specialiști colaborați?
Dr. Sorin Markus: Santa Vita are medici specialiști în marea majoritate tineri și cu un nivel profesional foarte ridicat. Din punct de vedere medical există o strânsă colaborare între specialiștii de la Santa Vita, cu medicii de familie, cât și cu medicii din spital și din clinici universitare din țară și străinătate. Dacă e vorba de promovare, aș dori să anunț că de 2 ani am deschis în cadrul Santa Vita și un cabinet de osteodensitometrie DXA pentru screeningul osteoporozei.

Salut, Sighet!: Asigurați doar managementul Centrului de Diagnostic sau aveți timp și de exercitarea specializării dumneavoastre?
Dr. Sorin Markus: Exercitarea specialității este pe prim plan. Medicii nu sunt angajații mei, deci nu am activitate de management în ceea ce îi privește. Fiecare medic primește spațiu gratuit în incinta Policlinicii Santa Vita pentru a acorda servicii medicale. Managementul însă mă implică în achitarea facturilor, luarea deciziilor privind personalul laboratorului, contractarea cu CAS.

Salut, Sighet!: Cum doriți să vă dezvoltați pe viitor?
Dr. Sorin Markus: Am vise și planuri, dar doresc să le dezvălui doar de îndată ce sunt îndeplinite.

Salut, Sighet!: Ce riscuri presupune medicina modernă actuală?
Dr. Sorin Markus: Riscul major este al îndepărtării de pacient prin punerea pe locul 2 a anamnezei, examenului clinic și apropierii de pacient în favoarea tehnicii moderne medicale.

Salut, Sighet!: Haideți să facem o paralelă managerială: dacă ați conduce Spitalul Municipal Sighet, care ar fi primele trei măsuri pe care le-ați lua în regim de…. urgență?
Dr. Sorin Markus:
1. Aș publica de urgență posturi de medici de laborator, radiologi, ATI, neurologie și aș solicita sprijinul autorităților locale pentru a le asigura cazare în condiții civilizate.
2. Aș moderniza spațiul imobiliar al spitalului care e neschimbat în unele secții de pe vremea bunicului meu.
3. Aș externaliza meniul pacienților prin contract cu o firmă de catering sau aș organiza în cadrul spitalului o gospodărie proprie care să asigure nutriția în condiții decente (nu pot uita când făceam practică în spital ca student și vedeam pe holuri acele găleți metalice din care se lua cu un polonic în farfurii metalice iar holurile miroseau îngrozitor). De laborator dacă aș spune nu aș fi imparțial… dar desigur că ar trebui externalizate și serviciile de laborator pentru a degreva spitalul de povara financiară a acestora.

Salut, Sighet!: Ce profesie v-ați fi dorit să îmbrățișați dacă nu erați medic?
Dr. Sorin Markus: În mod sigur aș fi fost artist fotograf peisagist: www.photo-markus.com. De curând am absolvit photoserge academy, un curs de fotografie organizat de renumitul fotograf francez Serge Ramelli.

Salut, Sighet!: Sunteți un membru activ al Comunității Evreilor din Sighet și participați la diversele evenimente locale. Cum și de ce reușiți să vă faceți timp și pentru… tămăduirea sufletului?
Dr. Sorin Markus: Pentru tămăduirea sufletului mă preocupă în mod deosebit Kabbalah pe care o studiez de 3 ani. Evenimentele locale nu se încadrează aici, ci la păstrarea tradițiilor, pe care o consider de asemenea importantă, poporul evreu în acest fel a supraviețuit de 5777 ani. Încă un motiv pentru care particip la evenimente este pasiunea pentru fotografie și video, îmi place să imortalizez în imagini și filmări aceste evenimente.

Salut, Sighet!: Față de perioada interbelică, în care comunitatea evreiască avea un rol major la Sighet, comunitatea redusă de azi are o influență destul de redusă. Cum s-ar putea revigora aportul comunității evreiești la cultura și economia locală?
Dr. Sorin Markus: Prin promovarea potențialului turistic al obiectivelor evreiești și muzeale, a istoriei evreilor din Sighet, a personalităților marcante originare din Sighet.

Salut, Sighet!: Ce știți despre investițiile israeliene în Sighet? Am auzit destule zvonuri în ultimii ani și, totuși, nu se văd semnele unei implicări semnificative.
Dr. Sorin Markus: Din câte știu, nu există investiții israeliene în Sighet.

Salut, Sighet!: De la Sighet au plecat în lumea largă numeroase personalități evreiești. Elie Wiesel este cunoscut în întreaga lume. Dați-ne alte câteva nume celebre.
Dr. Sorin Markus: Pe lângă laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel, amintim pe scriitorii Hertzl Apşan, Dora Apşan Sorell, Hedi Fried, Alice Kern, Hindi Rothbart, Salomon Isacovici, Hersh Leib Gottlieb, celebrii dramaturgi Ludovic Arie Bruckstein şi Garvay Andor, poeţii József Holder, Berl Schnabel şi Ezekiel Ring, muzicienii Szigeti Joseph, Abraham Adler, Frid Géza şi Harry Maiorovici, pictorii Glück Gábor, Kázmér Klein Ernő şi Vasile Kazar. În medicină au excelat Dr. Gisella Perl, Dr. Rose Bilbool Perl, Dr. Aladár Naftali Sternberg şi bunicul meu – Dr. Markus Andrei, cel care a îngrijit bolnavii întorşi din lagărele de exterminare. Foarte puţini ştiu că peste o sută de clădiri publice din Ierusalim au fost construite de arhitectul Harmat Zoltán din Sighet. Şi, nu în ultimă instanţă, amintim de Amos Manor, pe numele adevărat Arthur Atzi Mendelovici, şeful Shin Bet şi Michael bar Yehuda Moldovan, sigheteanul care a participat la arestarea lui Adolf Eichmann. Primul psiholog din lume care s-a ocupat de terapia supravieţuitorilor Holocaustului este scriitoarea originară din Sighet, Hedi Fried. “Nu poţi învinge, dar poţi învăţa să trăieşti cu trauma asta”, spune Hedi Fried. A scris 4 cărți despre viața sa – “Patru tragedii. Patru călătorii. Un singur scop”.

Salut, Sighet!: Vă mulțumim domnule doctor și mult succes în continuare!
Dr. Sorin Markus: Și eu vă mulțumesc și, de asemenea, urez mult succes publicației “Salut, Sighet!”.

Brîndușa Oanță & Ion Mariș