La debutul anului 2018, omul de rând reușește tot mai des să își planifice călătorii interne sau externe. Din ceea ce observ, românului îi place orice duce spre vestul țării, peste granițe. Greu de înțeles, mai ales că de multe ori putem să afirmăm cu mândrie că avem multe locuri splendide în România. Dar, din păcate, este adevărată zicala: ”loc frumos, păcat că e locuit”.

După atâtea zile mai capricioase din punct de vedere meteo, a ieșit soarele și, fără costuri mari, am făcut o plimbare de reîmprospătare a minții și a forțelor prin parcul Grădina Morii, un loc cu un peisaj de tablou. Totul bine și frumos până am avut proasta inspirație de a mă plimba pe dig, și am observat urmările inundațiilor ce au fost acum câteva săptămâni. Să nu fiu înțeles greșit, nu crengile sau tufișurile rupte m-au deranjat, mai mult stegulețele aflate pe ele, care parcă erau semne dintr-un joc de strategie, cu diferența că steagurile erau pungi, sticle, peturi, haine, diferite gunoaie. Presupun că din cauza sărbătorilor nu s-a lucrat nicăieri nici la primărie sau la Herodot, așa că ar fi un motiv pentru care nu s-a curățat acolo. Un alt motiv ar fi, că de fapt cei din primărie sau de la instituțiile care au datoria să curețe zona, sunt prea bogați și sănătoși ca să se plimbe în zona destinată oamenilor de rând? Din câte știu eu parcul Grădina Morii este o atracție turistică!? Din păcate, zonele turistice din Sighet, nu sunt întreținute corect și potențialul lor nu este exploatat cum ar trebui. Dacă ar fi să facem o paralelă cu orașele din țările vestice, am remarca faptul că acolo se înțelege fructificarea potențialului unui oraș frumos. Probabil, în orașele respective angajații instituțiilor mai sus menționate sunt amatori de promenadă și astfel reușesc să ia măsurile necesare.

Din ”fericire” va veni din nou perioada electorală, moment în care aspiranții la funcții își vor dori câteva voturi în plus și vor veni cu câteva minunății de idei, promisiuni, cu câte un cârnăcior, un mititel prin cartiere. Sincer, nu asta e perioada pe care o aștept cel mai mult, mai degreabă primăvara, când niște oameni sau asociații civice se vor aduna și vor merge ei cu mânuțele lor să strângă gunoaiele, să adune toată mizeria de pe malul Izei. Evident, sper să apară și aleșii la momentul respectiv și să se pozeze ca fiind implicați sau ca inițiatori de proiect, că de’, omul fără carte și interes e mai influențabil ca o pisică. Și pisica își are mofturile sale și știe să aleagă printre cârnați și mititei.

Lăsând la o parte sarcasmul, plin de încredere, sper că vor fi din nou oameni care vor pune mână la mână și vor dori să vadă un oraș mai curat pentru copiii lor și pentru ziua de mâine, în care, în 2018, poți să te simți Om, în care, Omul încetează să viseze la alte țări! Până atunci, totuși, doresc să le ”mulțumesc” vecinilor din satele de pe malul Izei că se „asigură” și aruncă zilnic mizeriile și gunoaiele menajere în apă ca să putem să beneficiem de un peisaj de ”poveste”! Până la urmă, de undeva vin gunoaiele acestea, nu?

Cu sufletul împăcat că acest mesaj oricum nu ajunge la cei care sunt total dezinteresați (dar au aere de om al vestului) mă gândesc că poate mai vine o viitură mare și spală și aceste gunoaie, cine știe, poate că, ajungând în vest, acolo vor strânge tot ce le trimitem noi!

P.S.: 1- să nu ne mirăm că avem o reputație neagră în vest, după tot ce se întâmplă în Grădina noastră!
P.S.: 2- poate avem noroc și ajunge acest mesaj și la câțiva oameni care sunt „implicați” în această mizerie, cine știe, azi un om, mâine doi, se va schimba ceva!

Levente Pesek

DRAGĂ VITALULE,

Nu degeaba ți-ai luat acest nume, pentru că, iată ce-am găsit scris în dicționar în dreptul numelui tău: 1) care este caracteristic sau esențial pentru viață, în care rezidă viața; 2) foarte important, fundamental, indispensabil vieții. Lichidul pe care ni-l vinzi tu este, deci, indispensabil pentru traiul de zi cu zi. Știind și tu acest lucru, ce te-ai gândit? Ia să mă îmbogățesc și eu puțin, cum fac și alții, în țara asta care pare a fi „un sat fără câini”. Eu sunt sigur că, dacă Sighetul s-ar afla în Sahara, am plăti mai puțin pentru un metru cub de apă. La jumătatea fiecărei luni, aștept cu înfrigurare și emoție factura. Nu atât pentru cei 7 metri cubi de apă, cât pentru „suplimentul” pe care ni-l adaugi în fiecare lună. Mi s-a întunecat vederea. Cum adică? Încă 3,90 metri cubi repartizați la capitolul „pierderi”? Se mai aude prin târg despre cât de echitabil repartizezi tu așa-zisele pierderi. Celui care consumă mult (a se vedea, cel care nu fură) i se vor adăuga mai mulți metri cubi pierderi (în cazul meu, la 7 metri consumați, încă 3,90 metri cubi), iar aceluia cu un consum mic de 2 metri cubi i se vor adăuga 0,5 metri cubi „pierderi”. În concluzie, cel care fură primește o cantitate infimă la capitolul pierderi, pe când cel cinstit va primi drept „răsplată” încă 3,90 metri cubi „pierderi”. Mai vorbește lumea că ești prieten bun cu cei de la primărie și că, fără acordul acestei instituții, n-ai putea majora de cel puțin 2 ori tarifele la „lichidul VITAL”.

P.S. Mulțumim din inimă partidului că ne-a majorat pensiile și salariile! Cu majorarea ta ne putem plăti facturile. Să nu uităm că de la 1 martie și „grecoteiul” Herodot a majorat tarifele. Îi mulțumim. Te „îmbrățișează” cu multă afecțiune, un mare consumator al „LICHIDULUI VITAL”.

Vasile Pop