16 septembrie 2022, ora 13:00. În sala mare de ṣedinţe a Primăriei Sighet câteva persoane aṣteaptă începerea ṣedinţei pentru (s-o iau mai pe ocolite puţin…) alegerea unui nou viceprimar, pentru că cel actual se pare că nu-i bun.

Credeam că s-a atins maximul de penibilitate în Consiliul local Sighetu Marmaţiei, din moment ce acelaṣi Consiliu a votat-o pe doamna Daniela Oniţa Ivaṣcu să fie mâna dreaptă a primarului Vasile Moldovan, iar acum acelaṣi Consiliu vrea s-o schimbe din funcţie.

Nu, azi s-a demonstrat că penibilul din politica sigheteană nu are limite. Dar îmbracă forma concretă a aleṣilor locali, pe care acum, vâzând ce nu s-a întâmplat azi, îmi permit să-i întreb, în numele celor care ṣi-au pus un dram de speranţă în acţiunile lor pentru binele localităţii prea mult împovărate de certuri ṣi interese mărunte.

Când v-aţi trezit, stimaţi consileri locali? Dacă ṣtiaţi că nu va face ce trebuie de făcut, de ce-aţi ales-o? Aţi făcut ceva doar ca să fie făcut? Votăm ṣi mergem repede acasă că ni s-a făcut foame sau ne-am plictisit la ṣedinţa de alegere a viceprimarului? Până când să mai suportăm noi, alegătorii întristaţi, interesele mărunte de partid ale domniilor voastre?

Cititorii îṣi aduc cu siguranţă aminte că pentru alegerea viceprimarului Sighetului s-au făcut mai multe încercări. Până la urmă, din plictiseală, din compromis politic sau mai ṣtiu eu din ce cauză a foast aleasă doamna Oniţa Ivaṣcu.

În loc de bună colaborare cu primarul, la care speram toţi pentru revigorarea cenuṣiului oraṣ ṣi creṣterea mândriei patriotice locale de a locui în el, viceprimarul în sfârṣit ales s-a ales doar cu dreptul de a oficia căsătorii ṣi de a supraveghea activitatea firmei care adună gunoiul.

Cam prea puţin… Cam prea bătaie de joc…

Vechea „prietenie″ dintre PSD ṣi PNL se manifestă ṣi la Sighetu Marmaţiei, la fel ca la Bucureṣti. Acum, preṣedintele tuturor românilor nu mai zice nimic de Pee-See-Dee, pentru că n-are încotro. Ehe… să fi avut PNL posibilitatea unei majorităţi lejere în Parlament, ce răi ṣi infami ar fi fost pesediṣtii…

Azi peneliṣtii din Consiliul local Sighetu Marmaţiei ne-au arătat solidaritatea de nezdruncinat în jurul conducătorului lor local ṣi dispreţul de neîngăduit faţă de votanţii care ṣi-au pus speranţa în prestaţiile lor.

La partidele actuale, indiferent despre care ar fi vorba, jocul de culise, grupuleţele de interese ṣi obedienţa manifestată la modul absolut josnic faţă de cei care-i pot ajuta să-ṣi vadă de propria prosperitate economică au devenit faţeta normală de manifestare pe tărâm politic. De ce-ar fi PNL-ul altcumva ?

Şi acum revin la crunta constatare de azi, 16 septembrie 2022, ora 13:45. Şedinţa Consilului local Sighetu Marmaţiei s-a încheiat fără să fi început. N-a fost cu cine. Reprezentanţii PNL nu s-au prezentat, deci organigrama Primăriei locale rămâne tot aṣa.

Să numim ziua de azi o victorie a PNL-ului local? Poate, doar că cine a câṣtigat azi prin… neprezentare sigur va pierde mâine, la vot.

Mâine, ṣi posibil pentru foarte mult timp! Fapta de azi va atârna greu pe viitor…

Horia Picu

Lumea vrea să vadă locuri nemaivăzute, să ajungă unde n-a mai fost, să adune de fiecare dată colecţii de amintiri, să facă poze, să cumpere câte ceva caracteristic zonei, să meargă la un restaurant cu mâncare specifică, să se plimbe prin locuri neumblate, să vadă, să viziteze, etc. Şi toate astea se petrec în concediu. Atunci e omul interesat (ṣi) de altceva.

Presupunem că interesatul de altceva vrea o vacanţă în Sighetu Marmaţiei. Fără îndoială, Maramureṣul e pe lista de priorităţi a multor călători, indiferent de unde ar veni. Desigur, există întotdeauna un plan al călătoriei, cu ce se poate ajunge în Sighet, unde ne cazăm, ce vedem, unde mâncăm. U.E. s-a gândit ṣi la turistul doritor de Sighetu Marmaţiei ṣi a dat ordin ṣi o parte din bani: „să fie Centru de Informare Turistică ṣi la Sighetu Marmaţiei!”

… ṣi s-a făcut. O construcţie discretă, neobservabilă aproape, unică ṣi penibilă între suratele ei din întreaga ţară, fiind sub nivelul trotuarului. Niṣte steaguri arse de soare ṣi două plăci cu frunza românească, simbolul turismului autohton, pentru care s-a vorbit mult ṣi s-a cheltuit prea mult, ar fi indiciile de care trebuie să ţină seama turistul care vrea să ṣtie cât mai multe despre locul care-i va spori colecţia de amintiri.

Despre ce ṣi cum oferă informaţii pe internet Centrul de Informare Turistică Sighetu Marmaţiei va fi vorba în continuare.

Limbile în care se poate citi site-ul http://www.turismsighet.ro sunt: română, engleză, franceză, germană. Maghiara de ce nu? Ucraineana de ce nu? În afară de asta, site-ul e o combinaţie nefericită de cele patru limbi. Trecem peste acest neajuns care de fapt n-ar fi trebuit să existe ṣi să vedem ce se poate afla de la mai înainte precizatul Centru de Informare.

La deschiderea paginii, eṣti întâmpinat de un desen al proiectului viitorului Centru. Desigur că desenul e mai grăitor decât poza cu realitatea…

Cine a construit site-ul de prezentare s-a gândit la ce-i mai important. Să nu se ṣtie niciodată câţi oameni accesează informaţia (sau dacă se uită cineva) ṣi atunci apare scris: „Trafic […] Ultimele 24 ore: 0. Ultimele 7 zile: 0, Ultimele 30 zile: 0, Online acum: 0”.

Dac-ar fi funcţionat, la „online acum” ar fi trebuit să fie 1, nu 0, pentru că eu mă uitam în acel moment…

La secţiunea (în limba română!) a paginii de internet a Centrului de Informare Turistică, un clic pe englezescul „Tourism”, după care se poate face alt clic pe „Accomodation”. Cazare nu se poate spune? E prea banal? E prea româneṣte ṣi ne e cumva ruṣine de limba ce-o vorbim ṣi pe care o scriem cum putem (cât putem de greṣit, ca să fiu mai exact)? Lista cu „acomodările” nu-i actualizată. Unele posibilităţi de cazare nu-s trecute ṣi nu ṣtiu dacă toate funcţionează. În afară de asta, pare-mi-se că sunt ṣi alte locuri de cazare, venind dinspre Baia Mare, dar turistul nu-i informat despre ele.

Dacă stă omul călător câteva zile prin oraṣul acreditat ca atare din 1352, dacă află că „la 1611 principele C. Bathory întăreşte privilegiile Sighetului, iar în 1659 împăratul Leopold I acordă oraşului drept de stemă: Capul de bou″ (sursa: http://www.turismsighet.ro/sighetu-marmatiei/istoric/), interesul de a cumpăra ceva care să-i amintească pe unde a fost în concediu nu poate decât să crească. Poate găsi o carte cu prezentarea oraṣului ṣi a împrejurimilor (oare poate?), poate să-ṣi cumpere o imprimantă cu activare de la distanţă, un laptop sau o agendă în care să scrie proaspetele impresii din locurile pe unde a trecut, poate cumpăra o conservă ţinătoare de foame, niṣte încălţăminte rezistentă la drum lung sau un cadou mic ṣi scump din aur (Turism Sighet » Cumpărături).

Sunt vreo două magazine care vând elemente ale portului popular maramureṣean. Nu cumva turistul mai degrabă ar cumpăra aṣa ceva?

Turistul e invitat să ne vadă muzeele ṣi asta-i bine! Din Sighet poate pleca turistul la „Schii” (exact aṣa scrie!!!) la Borṣa. Doar că dacă nu vine cu maṣina lui, cam greu îi va fi să înţeleagă la ce oră-i pleacă microbuzul.

Spun asta pentru că la prezentarea în limba română a Sighetului pe care o face Centrul de Informare Turistică Sighetu Marmaţiei, la „Useful information” („informaţii utile” este, normal, o exprimare perimată…), e imposibil să se înţelegă când vin ṣi când pleacă microbuzele.

La transportul local (pardon… „local transport”) de la „Useful information” scrie, indiferent pe unde-ai vrea să ajungi, simplu ṣi concis(?): „500 ǀ Server error”.

„Events” (că „Evenimente” e înjositor să fie scris…) prezintă festivalurile sighetene, sau alte evenimente culturale, dar nu se precizează data când are loc fiecare. De exemplu, dacă de Festivalul Internațional de Folclor pentru copii „Am fost ș-om fi” se interesează un iubitor de folclor din Mauritius care vrea să vadă neapărat cum am fost ṣi cum vom fi la Sighetu Marmaţiei, de unde să ṣtie pe ce date să-ṣi cumpere biletele de avion?

La „Eternul Maramureṣ” tot aṣa, adică nu se precizează când are loc festivalul. Aici apare totuṣi ceva „informaţie”. Sunt trimiṣi doritorii de Maramureṣ ṣi de trăiri medievale la o pagină cu festivalul din 2018.

Folk Festival ,,Edelweiss”, că „Floare de colţ” probabil sună urât, are o pagină tot din 2018.

Merg mai departe pe site-ul Centrului de Informare Turistică pe pagina în limba română ṣi, de la stânga la dreapta parcurgându-l, ajung la „Contact”. Un clic ṣi mai departe se iveṣte o „struţocămilă” de toată frumuseţea: „Adresse”. Tot aici, un nou desen probabil ales tot din proiectul de prezentare. Din nou spun că poate desenul e mai… prezentabil decât o poză luată din realitatea locului.

„Cu „infrastructura” descrisă mai sus, trebuie luată în calcul posibilitatea ca Centrul Naţional de Informare Turistică din centrul Sighetului să fie total inutil”.- scria Teofil Ivanciuc pe https://teofil-ivanciuc.weebly.com/despre-centrul-de-informare-turistic259-din-sighetul-marma355iei.html, înainte de începerea construcţiei.

Eu m-am uitat la (mai) toate Centrele Naţionale de Informare ṣi Promovare Turistică. Niciunul nu-i ca al nostru, sub pământ.

Şi culmea, asta se vede!

Horia Picu

O zi de septembrie din 2022, dimineaţa devreme. Plouă, tună ṣi fulgeră. Tună ṣi fulgeră mai ceva ca-n coaliţia dintre PSD ṣi PNL, formată, după cum se prea bine ṣtie, din dragoste de ţară.

Mă uit afară ṣi încerc, pe baza propriilor simţuri, să apreciez cum e starea vremii. Cum o informaţie trebuie verificată din mai multe surse, verific ṣi pe paginile de internet care ne spun cu incertitudine cum va fi vremea, cu probabilitate îndoielnică cum este ṣi cu maximă siguranţă cum a fost.

Deṣi ploua, de fapt nu ploua, pentru că asta era informaţia! Mai târziu s-a actualizat înṣtiinţarea meteo, astfel încât obsevaţia făcută cu ochii ṣi urechile mele a coincis perfect cu situaţia atmosferică prezentată pe diferite site-uri specializate, uṣor accesibile de pe internet.

Unul din aceste site-uri (https://ro.meteotrend.com/forecast/ro/sighetu-marmatiei/), ne dă ṣi sfatul cum ar trebui să ne îmbrăcăm/ încălţăm în funcţie de starea vremii.

Dimineața, „îmbrăcăminte recomandat″ (ar fi fost corect „recomandată″, dar translatorului Google nu-i putem cere să fie perfect): „pantofi, sandale închise, ghete, adidași, adidași de lumină, șosete, șosete lungi, tricou, fustă, sport, pantaloni, pantaloni, pantaloni cald, cămașă cu mânecă lungă, bluză, bluza cu mâneci lungi, sveter din bumbac, rochie din tricot, sacou″.

După masă ar fi bine să purtăm (scurtez din recomandări) „flip-flops, […] pantaloni, pantaloni, sport″, etc. Seara, suntem sfătuiţi să ne încălţăm ṣi îmbrăcăm ca dimineaţa.

Sunt printre recomandările(?) date unele pe care nu ṣtiu cum le-aṣ/ le-am putea urma.

Cum o fi să purtăm „pantaloni, pantaloni″? Să ne punem două perechi, la o adică? Dacă e mai frig, nu mai punem „pantaloni, pantaloni″ ṣi trecem direct la una singură ṣi sigură pereche de „pantaloni cald″?

Remarcabil e că în oricare moment al zilei se recomandă să „fustă, sport, pantaloni″. Recomandarea(?) „sport″ mi se pare cea mai tare. „Mens sana in corpore sano″ acum într-o nouă interpretare. Dacă ţi-e cald, (fă) sport. Dacă ţi-e frig, (fă) sport!

Între orele 12 ṣi 18, să nu uităm să ne dotăm cu „flip-flops″. O să fie cald. Înaintea integrării noastre euro-atlantice „flip-flopii″ ăia se numeau „ṣlapi″ sau „papuci de plajă″. Acum, ce să facem? Trebuie s-o ţinem ṣi noi în pas cu „feṣîn″!

Oricâte perechi de pantaloni ne-am pune, oricât sport am face, cu flip-flops în picioare sau ce-om găsi la îndemână, să nu uităm că putem avea nevoie în oricare moment al zilei de „adidaṣi de lumină″.

Azi voi întreba prin magazine dacă au „adidaṣi de lumină″. Precaut, o voi face din uṣă, cu mâna pe clanţă, pregătit pentru orice.

Horia Picu

Norii, paṣnici, aducători de ploaie sau cel puţin aṣternând o perdea de umbră deasupra Pământului, sau cei radioactivi, dimpreună cu radiaţiile nucleare necontrolate, au (altă explicaţie nu găsesc…) pe undeva, prin înaltul cerului de deasupra ţării noastre, semne de circulaţie de genul „Stop″, „Cedează trecerea″, etc, etc.

Ni s-a transmis să stăm liniṣtiţi, Zen dacă se poate. Pe https://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-25768788-arafat-lumea-trebuie-ramana-calma-linistita-zaporojie-este-departe-romania.htm, a apărut sâmbătă, 3 Septembrie 2022, un articol care ne reface încrederea în autorităţi. Ce bine ne poate fi nouă fiindcă n-are cum să ne fie rău, radiaţiile apărute din bombardarea Centralei Nucleare ucrainene Zaporojie neavând drept de survol peste spaţiul aerian românesc. Nu mai vorbesc de interzicerea categorică a oricărui nor plecat de deasupra Centralei Nucleare cu radioactivitatea scăpată de sub control de a ploua cumva pe deasupra ţării.

Articolul este: „Arafat: Lumea trebuie să rămână calmă, liniştită, Zaporojie este departe de România″, din care aflăm că „Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, medicul Raed Arafat, transmite un mesaj de calm cu privire la un posibil dezastru nuclear care s-ar produce la centrala nucleară de la Zaporojie, din Ucraina, el arătând că această centrală este situată departe de România. Arafat subliniază că, în cazul unui incident nuclear, „nu se pune problema” ca populaţia să nu primească „informaţia corectă cu indicaţiile corecte”.

Google zice că distanţa pe ṣosea dintre Zaporojie ṣi Sighetu Marmaţiei e de 1.128,31 km. În linie dreaptă, distanţa e mult mai mică, doar 842,41 km. Comparativ, de la Arad la Constanţa sunt, pe cale terestră, 795 km. Dar să nu ne îngrijorăm, „această centrală este situată departe de România″.

Pe https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/santaj-nuclear-la-cel-mai-inalt-nivel-romania-2199011.html, ziaristul Cristian Unteanu, în 19.08.2022, publica articolul „Şantaj nuclear la cel mai înalt nivel: România, printre ţările direct vizate″.

Citez o parte din articol: „Generalul Igor Kirilov, şeful trupelor pentru protecţie radiologică, chimică şi biologică ale Federaţiei Ruse a prezentat o estimare care trebuie analizată de experţi, rezultatele fiind obligatoriu de prezentat opiniilor publice din ţările direct vizate pe harta şi în enumerarea de ţinte: în caz de accident la centrala nucleară, norul radioactiv se va extinde şi va afecta Polonia, Germania, Slovacia, România şi Moldova, spunea generalul rus prezentând o hartă a distribuţiei de substanţe radioactive în cazul unui dezastru care să afecteze Zaporojie.″

Cum vine asta? În 1986 România a fost atinsă de radiaţiile nucleare ale accidentului nuclear de la Cernobîl, iar acum, dacă radiaţiile ar pleca de la Zaporojie, n-ar mai găsi calea de a se plimba nestingherite pe teritoriul mult iubitei patrii, cea apărată de toate relele? Iar îmi vine în minte posibilitatea existenţei unor semne de circulaţie pentru nori.

Pentru că tot am adus vorba de Cernobîl 1986, e momentul să pun aici un citat apărut pe
https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/harta-accidentelor-nucleare-din-sua-si-urss-de-la-2163814.html, scris de Mariana Iancu pe 26.04.2022 cu titlul „Cea mai mare catastrofă nucleară″. Câteva rânduri din articol: „La 26 aprilie 1986, la ora 1, 23 de minute şi 58 de secunde, mai multe explozii au distrus reactorul şi carcasa celui de-al patrulea bloc energetic al centralei nuclearoelectrice de la Cernobîl ca urmare a unor greşeli de exploatare şi a ignorării măsurilor de securitate provocând un dezastru nuclear. Trei zile mai târziu, un nivel radioactiv crescut a fost înregistrat în Polonia, Germania, Austria şi România, iar la 30 aprilie compuşii cancerigeni au ajuns în Elveţia şi nordul Italiei şi ulterior în Franţa, Belgia, Olanda şi Marea Britanie. La începutul lunii mai, stațiile de monitorizare înregistrau pericole în Japonia, China, India, SUA şi Canada.″

Noi stăm bine(?). Suntem „departe″. În 4 zile radiaţiile, în 1986 au ajuns din Cernobîl până în Franţa, Italia, Marea Britanie, etc. La început de mai erau prezente în China, Japonia, SUA, etc. Este evident că 1.128,31 km nu poate fi mai mult decât distanţa Zaporojie – oricare din ţările enumerate mai sus.

Vitezele de deplasare ale radiaţiilor alfa, beta, gamma se raportează la viteza luminii în vid, a cărei valoare este, cu aproximaţie 300.000 km/s. Radiaţia alfa se deplasează cu o viteză care reprezintă 0,05 din viteza luminii în vid, are putere de penetrare mică (poate fi oprită de o foaie groasă de hârtie), radiaţia beta are viteza de până la 0,99 din viteza luminii în vid, poate fi oprită de un strat de aluminiu de câţiva milimetri, iar radiaţiile gamma se deplasează cu viteza luminii ṣi pentru stoparea lor e nevoie de un perete de plumb cu grosimea de câţiva centimetri, sau un perete de beton gros de câţiva metri.

În alt articol am dat câteva date referitoare la timpii de înjumătăţire, o proprietate care defineṣte foarte bine gradul de periculozitate al materialelor radioactive. Pentru Uraniul-235 (care sigur se află în reactoarele de la Zaporojie), acest timp este de peste 700 milioane de ani, iar pentru Iod-132 înjumătăţirea se produce în 8 zile.

Ni se spune să stăm liniṣtiţi. Stăm, pentru că oricum nu putem face nimic. Faţă de evenimentul major din 1986, acum sunt sigur că vom fi anunţaţi imediat ce altul se va produce.

Nu trebuie să ne speriem de radiaţii. Fac parte din viaţa noastră. Zilnic ne luăm „porţia″ cosmică de radiaţii. Vântul ridică praful cu elemente radioactive aflate în cenuṣa din centralele pe cărbuni care produc curent electric. Aṣa că…

Aṣa că să nu fim cu capul în nori. Pot fi radioactivi! Picioarele, în orice situaţie ivită, trebuie însă să fie pe pământ!

Horia Picu

Mergi cu trenul ṣi imediat vezi noul morman de gunoi aṣezat peste cel acoperit cu mare fast de alte ocârmuiri locale, perindate pe la administraţia suferindei urbe numită de secole Sighetu Marmaţiei.

Hârtii, cartoane, sticle de tot felul, obiecte de uz casnic, tot ce vrei ṣi nu vrei, tot ce-ti poti imagina ṣi tot ce trece dincolo de ea se pot vedea din… lentoarea trenului străvechi, rulând tacticos pe aceeaṣi cale ferată dintotdeauna nebăgată în seamă de autorităţile judeţului sau ale ţăriṣoarei. Toate au reapărut pe vechea groapă de gunoi reîncărcată a oraṣului.

Acum e liniṣte în Consiliul Local pe tema taxei de gunoi. Liniṣtea lor e, deocamdată ṣi liniṣtea noastră. Câtă vreme nu se măreṣte taxa de salubritate, tăcem cuminţi. „E bine aṣa cum e. Mai rău să nu fie…″.

Inevitabilul e ceva ce… nu poate fi evitat, deci se va întâmpla. Ce facem? Stăm ṣi ne bucurăm că azi e mai bine decât mâine ? Gunoiul Sighetului s-a tot plimbat prin alte judeţe, pe banii locuitorilor. Acum nu mai ṣtiu pe unde se duce, dar mă gândesc deja ce va fi dacă nu mai primeṣte nimeni mizeriile noastre. Şi-ar fi multe… de toate felurile…

Singura rezolvare a problemei ar fi selectarea gunoaielor pe categorii ṣi reciclarea, transformarea materialelor în obiecte necesare uzului casnic sau pentru unele sectoare ale industriei (aproape) nesemnificative din Sighetu Marmaţiei.

Sighetenii pun reciclabilele în tomberoanele (sau iglu-uri, putem să le spunem în mai multe feluri) oferite de firma care n-a găsit alt nume să-ṣi zică decât Herodot. Putea, fie vorba între noi, să găsească un nume de istoric neaoṣ românesc, dacă tot habar n-au ṣi nu contează pentru ei cum îṣi zic. Nu dau nume, nu vreau să dau idei pentru viitor, dar ideea de a schimba numele actual al firmei din Sighet n-o voi abandona niciodată când voi scrie ceva despre gunoaie.

Am găsit pe https://www.centrucolectaredeseuri.com/cautare numele unor firme care ar avea activitate în Sighetu Marmaţiei pentru colectarea selectivă a gunoaielor reciclabile sau care trebuie distruse în condiţii speciale. Pun aici lista pentru cei interesaţi și detalii aflate direct de la firmele menţionate mai jos.

BIO PAK SRL, Telefon: 0748.110.606, Categorii: Deșeuri Periculoase, Deșeuri Medicale, Deșeuri Industriale, Deșeuri Lemn, Deșeuri Construcţii.
– Nu răspunde nimeni la telefon.

Klintensiv, Telefon: 0749.550.143, Categorie: Dezinfectanți.

S.C. Pulsar Impex SRL, Telefon: 0722.353.844, Categorii: Deșeuri Electrice și Electronice, Deșeuri Acumulatori, Deșeuri Sticlă, Deșeuri Plastic, Deșeuri Feroase și Neferoase.
– Au sediul doar în Baia Mare. Sigheteni, luaţi-vă gândul…

S.C. Solivet Concept SRL, Telefon: 0727.329.708, Categorii: Ulei Alimentar Uzat, Deșeuri Petroliere, Deșeuri Apă Uzată, Deșeuri Veterinare, Deșeuri Cauciuc, Deșeuri Sncu, Deșeuri Alimente Expirate.
– Sigheteni, din nou puteţi să vă luaţi gândul. Sediul firmei nu-i în Maramureṣ. Partea „bună″ e că-i „aproape″. În judeţul Caraṣ-Severin!!! Firma se deplasează pe aici pe baza unui contract cu persoanele juridice. Persoanele fizice să se „descurce″ cum o fi…

A văzut cineva vreun anunţ că în data cutare, în locul cutare se adună uleiul alimentar uzat, sau deṣeuri SNCU (adică deṣeuri alimentare expirate), sau cauciuc(uri)? Cu sticlele de sticlă ce se face după ce se sparg, pe cale naturală, căzând de la înălţime peste cele aflate deja în aṣteptare în locul special destinat lor? Dar cartoanele ce soartă locală au? Sau… n-au ???

De multe ori eu însumi am fost forţat de prea-plinul tomberoanelor speciale să pun pe lângă. Degeaba se spune că sighetenii nu ṣtiu ce trebuie să facă ṣi aruncă gunoiul la întâmplare, pe unde s-o găsi un loc liber. Desigur, există ṣi insensibili la efortul mondial de a despovăra planeta de deṣeuri care până la urmă ne scurtează viaţa sau cel puţin ne-o urâţesc.

Îmi ṣi imaginez la toamnă o altă dezbatere furtunoasă în Consiliul Local pe tema noului preţ al gunoiului, pe tema că trebuie dus în afara atmosferei terestre (poate în afara sistemului solar, pentru că sunt destule gunoaie plutind, imponderabil, în jurul Pământului), că nimeni de pe Terra nu mai e dispus să se încarce cu gunoaiele Sighetului.

Nici noi nu mai suntem, de aceea aṣteptăm, cu bani pregătiţi pentru noua taxă de gunoi, să vină anul 2024.

Nu spun de ce! Pentru că ṣtie toată lumea!

Horia Picu

E ceva vânzoleală la nivelul administraţiei locale. Se dau niṣte bani prin Programul naţional de investiţii „Anghel Saligny″. La poziţia 89 din întreaga listă a Maramureṣului pus pe modernizare ṣi reabilitare, e trecut Sighetul cu „Reabilitare străzi de interes local″, suma alocată fiind de 20 milioane lei.

Sigur, sunt sate mult mai importante decât al nostru care vor primi bani mai mulţi. Sunt localităţi unde se vede mâna de gospodar. Nu mai trebuie să ne luăm după numărul de locuitori ṣi să ne indignăm patriotic-local că punga programului de investiţii e doar o punguţă peticită pentru al doilea oraṣ al judeţului.

Mă gândesc că pentru sumele alocate s-a ţinut cont ṣi de isprăvile aleṣilor locali (ṣi mai cu seamă de ale acelora care sunt plătiţi (!!!) să scrie astfel de proiecte) din localităţile care pot arăta că lucrurile se miṣcă, se vede ceva, ṣi nu pe la periferie, ci undeva mai prin centru, pe unde trece mai tot vizitatorul sau cam pe unde-ṣi fac promenada localnicii.

Ce poate spune un turist venit să se pozeze la Cui ṣi care merge pe jos spre Pompieri ṣi mai departe spre Carrefour? După primii paṣi ia contact cu realitatea pentru că vede trotuarul vai-de-el ṣi înţelege uṣor că nu-i mână de gospodar(i) pe-aici…

M-am uitat, cu un ochi de mare… nespecialist, cât costă un metru pătrat de asfalt(are) pentru curţi. Zice-se c-ar fi cam 50 de lei. Presupun că pentru un strat de asfalt pe trotuar, ar fi cam tot atât. Pentru 1200 metri pătraţi (am luat în calcul lungimea de 300m ṣi lăţimea de 4m), ar trebui ca bugetul local să se uṣureze de 60.000 de lei.

Mai iau în calcul vreo 10.000 de lei pentru amenajarea zonei cu ceva iarbă ṣi arbuṣti ornamentali sau gard viu, ṣi deja centrul oraṣului ar arăta altfel.

Dar la noi nu se întâmplă asta!!! Toţi mai-marii localităţii trec impasibili printre denivelări, ocolind cu băgare de seamă pietrele ieṣinde din betonul mâncat de timp ṣi de intemperii. Niciunuia nu i-a trecut prin cap să rezolve o problemă care pentru o aṣezare aṣa de multiseculară n-ar fi mare lucru. Ne plângem că alte localităţi au primit bani mai mulţi. Noi, nu… Vai, vai, vai…

Sighetul nici măcar nu poate preciza care-s străduţele propuse pentru reabilitare. Baia Mare ṣtie exact ce trebuie să facă. Citez din listă: „Baia Mare: Reabilitare strada Victoriei, tronson cuprins între Bulevardul Decebal și Bulevardul Independenței″.

Nu vi se pare, aleṣilor locali, că abordarea aleasă de Baia Mare e diferită, dar e cea normală??? Pe ce să vă dea Programul „Saligny″ bani??? Pe reabilitarea unor străzi de interes local? Care-s alea? Care-s străzile de interes naţional sau internaţional, dacă tot catalogăm străzile după interese mai restrânse sau mai cuprinzătoare?

La bugetul local nu se adună bani, lună de lună, an după an? Se duc toţi pe salarii, după cum vorbeṣte lumea? Stăm ṣi ne milogim la alţii să ne dea bani. Dar noi, pardon, dumneavoastră, administraţie locală, ce faceţi cu banii pe care-i aveţi? Chiar nu puteţi face nimic, nimic?
Dac-aţi obosit, lăsaţi-i pe alţii în loc, chiar dacă nu v-a venit sorocul de plecat acasă. Nu se poate ca în tot oraṣul ăsta să nu fie un grup de oameni care să facă treabă!

Pe https://mdlpa.ro/pages/anghelsaligny sunt destule argumente că nici acum nu v-aţi făcut temele aṣa cum trebuie. Invit cititorul să privească mai în amănunt tabelul cu „Lista obiectivelor de investiții finanțate până la 11.08.2022″.

Sighetul stă „bine″ cu podurile. Niciunul nu trebuie consolidat, sau chiar construit, nu-i aṣa, C.L. al Primăriei din Sighetu Marmaţiei?

Poienile Izei a cerut bani pentru construire poduri. La fel ṣi Bocicoiu Mare. Baia Mare a cerut bani pentru realizarea „unui pasaj rutier zona Independenţei intersecţie cu strada Europa, ṣi pentru „modernizare ṣi reabilitare str. Europa ṣi str. Dumbravei″.

Sighetul, săracul, a cerut bani aṣa, la modul general, ca orice altă localitate insignifiantă, pentru reabilitarea unor străzi de interes local.

Pe https://acad.ro/com2004/pag_com04_0513.htm în articolul „150 de ani de la naṣterea lui Anghel Saligny – O glorie a tehnicii româneṣti″, scrie că „în discursul de recepţie „Opera lui Anghel Saligny″ prezentat în anul 1930, Petru Bogdan a spus de spre marele inginer român: „el a fost sclav al muncii ṣi al datoriei″.

Recunoaṣtem, în aceste măgulitoare ṣi binemeritate aprecieri, munca depusă pentru Programul Naţional de Investiţii „Anghel Saligny″ de cei în drept s-o facă pentru Sighetu Marmaţiei.
Sau… nu prea ?…

Horia Picu

Dacă trăim pe plan mondial în lumea absurdului grotesc (aici mă refer la războiul din Ucraina), iar în România în lumea penibilităţii absolute (lista ar fi interminabilă), invit cititorii să fie îngăduitori cu penibilul din titlul acestui articol. Din nou se vede că realitatea bate orice imaginaţie, iar eu n-am făcut altceva decât s-o transform într-un articol de aducere la cunoṣtinţă pentru cei care aṣteaptă finalizarea măreţei (?) realizări a oraṣului, pentru care s-au dus lupte grele, mai pe faţă, mai în culise.

E necesară precizarea că pe plasticul de informare agăţat de gardul împrejmuitor din zona librăriei „George Coṣbuc″ sunt trecute niṣte informaţii despre ṣantierul în lucru de unde se va iţi spre gloria sighetenilor care administrează orăṣelul (am văzut că populaţia a ajuns acum la 27.000 de oameni, de-aia am pus diminutivul) un nou loc de joacă pentru copii.

E bine că se face! Noi aṣteptăm răbdători să vedem realizările celor 4 ani. Doar că, uitându-ne pe anunţul cu ṣantierul în lucru amintit, intrăm în incertitudini care nu fac bine nimănui în agitatul an în care suntem.

Duminică seară am trecut pe lângă ṣantier ṣi am făcut poza care apare în articol. Bun. Şantier în lucru. Foarte bine! Se construieṣte! Se poate face ceva ṣi la noi! Mândrie patriotică locală în expansiune! Răsuflare binemeritată pentru cei din politică implicaţi în proiect ṣi important punct din lista realizărilor pe care ne-o vor oferi sub nas pentru teleghidarea ṣtamilei ce se va afla în mâna alegătorilor în 2024.

Şantierul a pornit pe 11 iulie 2022. Asta-i clar. Dar nu-i clar când se va tăia panglica. Să fie tot în 2022, aṣa cum scrie, dar când? Nu sunt date amănunte de genul: ziua, luna. Doar anul îl ṣtim.

Îl ṣtim? Nu pot trece aṣa uṣor peste faptul că ṣantierul a început pe 11 iulie 2022, timpul de lucru este de 24 de luni, iar lucrarea se va finaliza în… 2022!

Când se face un afiṣ din ăsta pentru înṣtiinţarea populaţiei că „aici se lucrează″ (lucru rar în zilele noastre în construcţii de orice fel, chiar ṣi în reamenajarea unor locuri de joacă), nu se poate preciza concret cât ţine lucrarea ṣi când e gata?

Aṣteptând să se termine măreaţa lucrare în 2022, s-ar putea să vedem că vine anul cel nou cu ṣantierul încă bine împresurat pe toate laturile ṣi cu pământul încă scormonit în interior, vizibil parţial din afara perimetrului. Dac-am întreba de ce nu-i gata, ni s-ar răspunde cu vis de realegere în funcţie sau ṣi mai ṣi, cu vis de înălţare în funcţie că ṣantierul durează 24 de luni, că doar scrie acolo, pe afiṣ! Nu se vede??? Cum să fie gata în 2022???

Sigheteanule care vei citi afiṣul, te vei bucura că ceva se face ṣi aici ṣi te vei întrista în aceeaṣi măsură, pentru că de pe-aici au dispărut proiectanţii ṣi constructorii. Norocul nostru că Oradea nu-i departe ṣi pe-acolo chiar zici că te te afli într-un oraṣ cum ai vrea să fie ṣi-al tău. Te poţi bucura că ţara-i bine intrată în U.E., din moment ce constructorul are sediul central la Stuttgart, dar sucursală la Oradea.

Dar dacă i-am chema pe cei care au făcut din Oradea un oraṣ atât de frumos ṣi am citi pe undeva, prin apropierea Cuiului-simbol (cu postamentul din ce în ce mai dărâmat) o placă indicatoare pe care să scrie ceva de genul „Sediul central al administraţiei Oradea, sucursala Sighetu Marmaţiei″, cum ar fi ?…

Horia Picu

Credeam, până mai deunăzi, că sentimentele umane sunt universale, valabile aşadar oriunde în lumea asta, că nu contează ţări, continente, insuliţe, ţinuturi sau cătune izolate, iubirea apărând oriunde şi oricând.

Credeam, dar nu mai cred! În România, se iubeşte diferit, după specificul locului! Cotrobăind pe internet, am găsit mai multe invitaţii la a ne iubi conform zonei în care ne ducem traiul sau al zonei alese pentru relaxare şi îndestulare pe repede-nainte.

Avem de ales între iubirea bucovineană, moroşenească, sau oltenească. Iubirea dă cele mai bune rezultate numai într-un mediu sănătos, cum ar fi la munte. Prin urmare, suntem invitaţi să iubim munteneşte.

Sunt convins că s-ar putea găsi şi alte exemple. Să iubim la malul mării, în staţiunile balneo-climaterice, etc., etc., „stocul″ fiind nelimitat.

Se poate întâmpla ca invitaţia la iubire să fie pe tot spaţiul carpato – danubiano – pontic pentru că, nu-i aṣa, cum se iubeṣte în România nu se mai face nicăieri în lume.

Convins de măreţia vorbelor şi de puţinătatea faptelor că România poate fi mereu surprinzătoare, atât pentru români, cât şi pentru străini, îmi pun totuşi întrebarea: cum s-o fi întâmplat că cel mai frumos sentiment uman a căpătat caracteristici locale?

Mă intreb şi mă simt deranjat că există acest şablon, aplicat de prea multe ori şi cu prea puţin efort de gândire. Ajuns-am oare acolo încât bucuroşi spunem sau scriem ce-au zis alţii înaintea noastră, după care deschidem repede televizorul, ca să fim bine informaţi dacă X s-a despărţit într-adevăr de Y, sau Z vrea să fie din nou în centrul atenţiei şi vine cu „fumigene″?

N-am timp să refectez prea mult asupra „cestiunii″ (de la Caragiale am împrumutat cuvântul), pentru că azi dimineaţă am primit, pe email, invitaţia: „citeşte româneşte″!

Horia Picu

Autorităţile centrale (subliniere necesară, pentru că de cele locale am tot vorbit) tânjesc după Spaţiul Schengen ṣi fac din atingerea acestui obiectiv subiect fundamental de promisiuni electorale.

Pe http://www.schengen.mai.gov.ro/index02.htm am găsit câteva date despre zona după care oftează politicienii români.

– Sunt 26 de ţări în Spaţiul Schengen, la care se adaugă 4 ţări (Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein) care nu sunt membre ale renumitei colectivităţi a UE din care facem ṣi noi parte activă, fiind întotdeauna de acord cu tot ce vor celelalte 25 (din U.E. plus Schengen).

– Bulgaria, Cipru, Croaţia ṣi România (ordine alfabetică, să nu vă gândiţi la alt criteriu de enumerare!) sunt pe dinafară de Schengen. Deocamdată.

Avantajele aderării:
– te duci pe unde vrei în ţările astea, nu dai nimănui socoteală la graniţe, pentru că nu mai există graniţe, poţi sta în altă ţară ca turist trei luni sau poţi lucra acolo. Toată tărăṣenia este să ai un card de Identity sau Passport valabile.

– mărfurile ṣi capitalurile circulă liber.

Dezavantajele aderării:
– Răufăcătorii ar avea un spaţiu mai mare de manevră ṣi unde s-ar putea ascunde. Ştiţi cum se spune: „azi aici, mâine-n Focṣani″… ṣi zicala poate depăṣi spaţiul carpato-dunărean.
– „posibilitatea creşterii criminalităţii. Odată cu eliminarea controalelor la frontieră ar putea creşte pericolele pentru securitatea internă″.

H.P. Oricum din România pleacă cine vrea ṣi când vrea. Sunt unii pe „lista de aṣteptare″ a justiţiei care o tulesc de n-au nicio treabă, apoi autorităţile îi dau în urmărire generală.

Condiţiile aderării (sursa: https://www.ionescu-asociatii.ro):
-„țările trebuie să își asume responsabilitatea pentru controlul frontierelor externe ale Uniunii Europene;
-acestea trebuie să aplice un set comun de norme Schengen, cum ar fi controlul frontierelor terestre, maritime și aeriene, precum și emiterea de vize Schengen;
-pentru a asigura un nivel ridicat de securitate în spațiul Schengen, statele trebuie să coopereze cu agențiile de aplicare a legii din alte țări Schengen și să opereze Sistemul de Informații Schengen (SIS)″.

Toate acestea fiind zise, urmează vestea bună pentru românii din politica centrală ṣi pentru visătorii la Spaţiul Schengen.

România a făcut paṣi mari spre lumea mult visată! Azi am văzut în rafturi ceapă românească din Olanda. Mai exact, conform etichetei de prezentare, ceapă- produs românesc – cu originea în Olanda.
E tare asta, nu? Singura explicaţie ar fi că seminţele olandeze rodesc mai bine în solul fertil al patriei. Dar seminţele româneṣti de ceapă ce-au păţit? Eu văd cepe la piaţă de la producătorii autohtoni. Ceapa românească n-are loc în supermagazinele cetăţii? Sau a noastră o fi toată pe la Utrecht, pe la Amsterdam, sau pe la Volendam și Marken (două sate olandeze, găsite de Google când l-am „întrebat″)?
Răspunsul nu-l vom ṣti poate niciodată. Ne consolăm în schimb cu constatarea deplinei armonii între seminţele olandeze de ceapă ṣi solul fertil al patriei, atât cât mai e (o bună parte fiind deja la export) .
Olanda e ţara care se opune cel mai tare integrării României în Spaţiul Schengen. Pare-se că ţara noastră trebuie să parcurgă niṣte paṣi, pe regnuri. Deocamdată, cu regnul vegetal s-a rezolvat!

Până la aderare, eu abia aṣtept roṣiile alea imperfecte ca formă, dar minunate ca gust rodite din pământul Maramureṣului, din seminţe româneṣti!

Horia Picu

Dictonul „Ai învins, continuă! Ai pierdut, continuă″ l-aṣ putea vedea adaptat la „Ai scris, continuă! N-au citit, n-au rezolvat? Nu-i nimic! Continuă să scrii!″ Şi o fac în continuare, cu speranţa că vom vedea niṣte schimbări în bine, cândva.

Unor localităţi le merge bine. Altora nu le merge deloc. Unde oficialităţile locului ṣtiu ce-i de făcut, se vede dezvoltarea pe zi ce trece. Viaţa oamenilor se îmbunătăţeṣte, mândria locală e în continuă creṣtere. În tot acest timp, sighetenii rămân în continuare cu „buza umflată″ ṣi nu-și mai fac speranţe prea mari, gândurile zburându-le la anul 2024, când precis(?) că vor alege ce trebuie…

Azi vreau să atrag atenţia acelora de care depinde soarta oraṣului despre clădirile de patrimoniu lăsate în paragină.

Să vedem mai întâi cum au rezolvat problema refacerii clădirilor de patrimoniu alte localităţi. Afrodita Cicovschi, publica pe 10 iunie 2019, pe https://adevarul.ro articolul „Clădirile aflate în paragină ar putea fi confiscate″. Scriu aici câteva fragmente din text. „… la începutul anului, autorităţile din Oradea anunţau că circa 400 de proprietari vor plăti impozite de şase ori mai mari decât până acum pentru casele abandonate sau cu faţade deteriorate, dar şi pentru terenurile neîngrijite. […] În Timişoara, de la începutul anului s-au aplicat sute de amenzi celor care nu şi-au întreţinut clădirile sau nu au luat măsurile în vederea modernizării acestora. Amenda pentru proprietari a fost de 1000 de lei în fiecare dintre cazuri″.

Mai mult, s-a cerut Parlamentului să se dea o lege prin care „un imobil neîntreţinut, care poate pune în pericol siguranţa oamenilor, să poată fi confiscat şi renovat de stat, au declarat pentru „Adevărul” surse apropiate discuţiilor. Altfel spus, cei care nu-şi întreţin imobilele riscă să le piardă″.
Nu-i treaba mea să caut dacă o asemenea lege există. Sunt convins că în Primăria Sighetu Marmaţiei sunt oameni specializaţi care pot găsi orice lege, o pot citi imediat ṣi înţelege, o pot adapta la situaţia concretă pe care o ṣtiu de pe teren, din nenumăratele ieṣiri(?) de documentare la faţa locului.

Oricum, cu lege sau fără, exemplul dat de Oradea sau de Timiṣoara ar putea fi urmat ṣi de Sighet. E plin oraṣul de clădiri de importanţă naţională lăsate în paragină. Alte clădiri au o arhitectură deosebită, care le-ar face uṣor remarcabile turiṣtilor dornici să vadă ceva frumos.

Pe siteul http://www.cultura.ro/lista-monumentelor-istorice se poate vedea lista monumentelor istorice din întreaga ţară, pe judeţe. Monumentele istorice pe care le are Sighetul sunt la nr. crt. 104-105; 392-482; 600-604.

După publicarea listei, unele obiective vizate au fost refăcute – ṣi trebuie să apreciem autorităţile c-au făcut asta! – alte obiective au acum altă denumire, altele sunt pe punctul de a nu mai putea fi recondiţionate. Iată lista!

Aşezare fortificată (Dealul Solovan – Hallstatt, Cultura Gáva)
Aşezare „Valea Mare” (sec. XII – XIII)
Centrul istoric (Străzile: 22 Decembrie, Bogdan Vodă, Dragoş Vodă, Libertăţii,
Avram Iancu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu,Mihalyi Ioan de Apşa, sec. XVIII – XX)
Ansamblul urban „Cămara Sării” ( Zona gării,sec. XV – XIX )
Ansamblu de arhitectură şi tehnică populară (Dealul Doboieş, sec. XVII – XIX)
Vechea „Direcţie a pădurilor”, azi liceul Leowey Klara (Str. 22 Decembrie 1989, sec. XVIII)
Liceul Pedagogic (Str. 22 Decembrie 1989, 1802)
Primăria, azi Casa Armatei (Str. Alecsandri Vasile 2, sec. XIX)
Casă, azi sediul comunităţii evreieşti (Str. Basarabia 8, sec. XIX)
Sinagogă (Str. Basarabia 10, 1902)
Casă (Str. Bogdan Vodă 1, sec. XIX)
Poşta (Str. Bogdan Vodă 2, sec. XIX)
Casă, azi Poştă (Str. Bogdan Vodă 3, sec. XIX)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 4, sec. XIX)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 5, sec. XIX)
Biserica ucraineană „Înălţarea Sfintei Cruci” ( Str. Bogdan Vodă 5A , 1791 – 1807)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 6, sec. XIX)
Casa Clericală Ucraineană (Str. Bogdan Vodă 7, sec. XIX)
Casa Keszter (Str. Bogdan Vodă 8, sec. XIX )
Casă (Str. Bogdan Vodă 9, sec. XIX)
Casa cu cariatide, parter Librăria „Luceafărul” (Str. Bogdan Vodă 10, 1890)
Casă (Str. Bogdan Vodă 11, sec. XX)
Vicariatul ortodox ucrainean (Str. Bogdan Vodă 12, sec.XIX)
Tribunalul vechi, azi Primăria şi Judecătoria (Str. Bogdan Vodă 14, Str. Coposu Corneliu 2, 1893 – 1895)

Casă (Str. Bogdan Vodă 18, 1868)
„Banca Albina”, azi spaţiu comercial (Str. Bogdan Vodă 20, 1886)
Casă cu boltă la poartă (Str. Bogdan Vodă 24, sec. XIX)
Spaţiu comercial (Str. Bogdan Vodă 26, sec. XVII)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 28, 1872)
Casă (Str. Bogdan Vodă 30, sec. XIX)
Casă (Str. Bogdan Vodă 32, 1870)
Casă cu magazine la parter (Str. Coposu Corneliu nr. 1, sec. XIX)
Închisoare, azi Muzeul victimelor comunismului şi rezistenţei anticomuniste (Str. Coposu Corneliu 4, 1897)

Curtea Kahan (Str. Doja Gheorghe 67, înc. sec. XX)
Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului ″ (Str. Dragoş Vodă 1 – 3)
Casa parohială (Str. Dragoş Vodă 1, 1892)
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Str. Dragoş Vodă 3, 1892)
Fabrica de lapte, azi spaţiu comercial şi de producţie (Str. Dragoş Vodă 22, 1913)

Cazarma militară (Str. Dragoş Vodă 38, 1825)
Casă Groedel (Str. Dragoş Vodă 41, 1887)
Casa Florian Mihalyi de Apşa, azi protopopiatul greco -catolic (Str. Eminescu Mihai 1, sec. XIX)
Casa Darvay (Str. Eminescu Mihai 12, 1932)
Gara CFR (Str. Gării 2, 1893 – 1897)
Fosta Şcoală Normală, azi secţie a Facultăţii BabeşBolyai Cluj (Str. Iancu Avram 6, sec. XIX)
Vechea „Fabrică de perii Părplast”, cu spaţii comerciale şi birouri la parter (Str. Iancu Avram 20, înc. sec. XX)
Pavilioanele vechi ale Spitalului municipal (Str. Iancu Avram 22, sec. XIX)
Vila Szöllössyi, azi laboratorul spitalului municipal ( Str. Iancu Avram 22, sec. XIX)
Ansamblul urban „Str. Alexandru Ivasiuc” (Str. Ivasiuc Alexandru 1-50, sec. XIX)
Ansamblul urban „Str.Mihail Kogălniceanu” (Str. Kogălniceanu Mihail 2-24, sec. XIX)
Hotel-restaurant, azi Muzeul Maramureşan şi cinematograf (Piaţa Libertăţii 1, sec. XIX)
Ansamblul urban „Piaţa Libertăţii” (Piaţa Libertăţii 1-36, sec. XVIII – XIX)
Cabinete Stomatologice (Piaţa Libertăţii 2, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 3, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 4, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 5, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 6, sec. XIX)
Farmacia Nagy (Piaţa Libertăţii 7, sec. XIX)
Hotel „Coroana”, azi hotelul „Tisa” (Piaţa Libertăţii 8, sec. XIX)
Casa Brenner (Piaţa Libertăţii 9, 1832)
Casa Kiszelnik (Piaţa Libertăţii 10, sec. XIX)
Casa Kahan (Piaţa Libertăţii 11, sec. XIX)
Casa Kahan (Piaţa Libertăţii 12, sec. XIX )
Casă (Piaţa Libertăţii 13, sec. XIX)
Mănăstirea Piariştilor (Piaţa Libertăţii 15, 1730 – 1806)
Biserica „Sf. Carol de Borromeo” (Piaţa Libertăţii 17, 1730 – 1806)
Casă parohială (Piaţa Libertăţii 19, 1730 – 1806)
„Banca Maramureşeană”, azi Consim SA şi spaţii comerciale (Piaţa Libertăţii 20, sec. XIX)
„Banca economică”, azi locuinţe şi sediu IMM (Piaţa Libertăţii 21, sec. XIX)
Liceul ucrainean şi Liceul sportiv (Piaţa Libertăţii 22, 1901)
Farmacia Buzath (Piaţa Libertăţii 23, 1875)
Primăria veche, azi societate comercială şi sediu partide politice (Piaţa Libertăţii 24, sec. XIX)
Sediul Asociaţiei pentru Cultura poporului român din Maramureş
cu Preparandia, azi sediu Acaterm (Piaţa Libertăţii 25, 1873 – 1875)
Ansamblul urban „Str. Iuliu Maniu” (Str. Maniu Iuliu 1 -67, sec. XIX)
Palatul Cultural (Str. Maniu Iuliu 31, 1913)
Banca Naţională, azi sediu BCR (Str. Maniu Iuliu 32, sf. sec. XIX)
Sediul Lojei francmasonice, azi şcoală generală (Str. Maniu Iuliu 67, 1890 – 1910)
Liceul „Dragoş – Vodă” (Str. Mihai Viteazul 14, 1913)
Casă cu spaţii comericale la parter (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 1, sec. XIX)
Fosta Prefectură a comitatului Maramureş, azi restaurant „Curtea Veche” şi locuinţe (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 2, 1692)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 3, sec. XIX)
Biserica reformată (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 4, sec. XIV – XV)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 5, sec. XIX)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 9, sec. XIX)
Casa Iurca (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 11, 1862)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 13, sec. XIX)
Casa Junger (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 19, sec. XIX)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 21, sec. XIX)
Poşta Veche, azi casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 39, sec. XX)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 41, sf. sec. XIX)
Casa Cornelia Prielle (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 43, sec. XX)
Cimitir evreiesc (Str. Szilagyi Istvan 37, sec. XVIII)
Şcoala generală nr. 2 (Str. Şincai Gheorghe 1, 1902)
Grădiniţa de copii (Str. Şincai Gheorghe 2, 1845)
Casa Solomon Wiesel (Str. Dragoş Vodă 7, sf. sec. XIX)
Casa Mihalyi de Apşa (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 17, 1880)
Monument pentru cinstirea Eroilor din primul război mondial (Str. Rodnei, în cimitirul orthodox, 1920)
Monumentul funerar al pictorului Hollosy Simion (Str. Rodnei, cimitirul romano catholic, 1917)
Casa Ellie Wiesel (Str. Vladimirescu Tudor 1, sec. XX).

Pe 16 decembrie 2013, în ziarul online https://necenzuratmm.ro , Ioan Marchiṣ făcea „Analiza privind starea de conservare ṣi modalităţi de punere în valoare a patrimoniului cultural din judeţul Maramureṣ″.
Preiau aici doar partea care se referă la posibilitatea „identificării unor potenţiale situri arheologice unde Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie ar putea să înceapă săpături arheologice sistematice
-Sighetu Marmaţiei „Cămara Cireghii I”;
-Sighetu Marmaţiei „Cămara Cireghii II”;
-Sighetu Marmaţiei „Cearda / Acastău”;
-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Releu I”;
-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Releu II”;
-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Tabăra de sculptură”.″

Se face, s-a făcut ceva în domeniul arheologic? Stăm ṣi dormim pe istorie???

Restaurarea clădirilor de patrimoniu necesită proiecte bine întocmite, aprobări speciale ṣi apoi lucrul la faţa locului cu echipe care au avizele necesare pentru aṣa ceva. Are Sighetul ceva proiecţele pentru restaurarea clădirilor aflate pe lista monumentelor istorice? Putem vedea ce proiecte cu finanţare de la Europa Unită se derulează la Sighet acum???

Încerc să termin articolul într-o notă optimistă. Mă „agăţ″ pentru asta de un citat găsit pe https://www.kudika.ro: „Trecutul nu poate fi șters, dar poate fi reparat.” — John LaFarge.

Entuziasmul încrederii într-un viitor… normal, care respectă trecutul îmi scade însă imediat, pentru că pe acelaṣi site Harol Pinter zice că „Trecutul este ceea ce îţi aminteşti, îţi imaginezi că îţi aminteşti, te convingi că îţi aminteşti sau te prefaci că îţi aminteşti”.

Dacă neimplicarea tuturor acelora care trebuie s-o facă va continua, pentru Sighet trecutul va fi ceea ce ne prefacem că ne amintim!

Horia Picu

Foto: Ion Mariș