După  apariţia articolului meu „Bugetul Sighetului pentru 2024, slide cu slide”, am fost sfătuit (prin facebook) să văd înregistrarea video a şedinţei cu prezentarea bugetului municipiului Sighetu Marmaţiei, ca să aflu răspunsuri la întrebările pe care mi le-am pus. Am făcut-o. Într-adevăr, la unele întrebări am aflat răspunsurile. La altele însă, nu…

Prin urmare, mai am câte ceva de întrebat.

Slide 4: Analiză parţială a cheltuielilor
Întrebam de lista de proiecte. Unde e ?
În înregistrarea video cu prezentarea bugetului, la momentul (1:12:01) se spune că „departamentul tehnic şi strategie funcţionează în continuare cu deficienţe, sunt prea puţine proiecte”. Deci întrebarea mea: O listă de proiecte cu care ne va bucura Primăria putem vedea de pe-acum?… e pe deplin justificată.

Slide 22: Alte servicii în domeniul Culturii. Sprijin culte religioase: 250 mii lei.
Întrebam: câte culte religioase sunt cunoscute la noi, dacă banii s-au dat după numărul de credincioşi ai fiecărui cult sau s-au împărţit egal la câte culte sunt?
În video, la (32:20) nu se răspunde la întrebarea mea.

Slide 28: Finanțări unități de învățământ din bugetul local
La  Școala gimnazială „Dr. I. M. de Apșa” se vor aloca 30,89 mii lei pentru reparaţie acoperiş sala de sport.
Din video, la (34:25) am înţeles. Cheltuiala e (mai mult) pentru clădirea lipită de sala de sport. Oare la întocmirea proiectului nu s-a putut observa că acolo – între cele două clădiri – poate fi o problemă?

Slide 37: Obiective de investiţii pentru 2024
Construire insule ecologice digitalizate. Se va realiza acest obiectiv cu 5,52 mil lei prin FEN, PNRR, iar 830 mii lei prin bugetul local. Poate ne spune – ­ în sfârsit! – Primăria ce se face cu gunoiul sortat, unde se duce, unde se prelucrează?
Din video nu reiese unde se duce gunoiul uscat, dacă se duce… Unde se prelucrează şi ce se obţine din el? Are Maramureşul astfel de fabrici de prelucrare? Dar Sighetul? (Aici pot să-mi dau răspunsul, dar îl ţin doar pentru mine!)

Slide 38: Obiective de investiţii pentru 2024
Am scris: „Denumire obiectiv”: DALI pentru  Şcoala cu 16 clase va fi finanţat cu 317,73 mii lei. Primăria întâi a construit şcoala, acum vreo 30 de ani, şi abia acum îsi pune problema ce va face acolo? Cine răspunde pentru anii când şcoala a fost liberă… jafului?
Din video, la (45:31) am înteles că doamna Dinu de la Spital se va ocupa de şcoala cu 16 clase, să-i găsească o utilizare adecvată. Presupun că e vorba de un serviciu de consultanţă. De ce n-o angajează Primăria pe doamna Dinu? Dacă ar face-o, poate am vedea şi noi Sighetul aşa cum ni-l dorim!… Dar rămâne întrebarea: primăria n-are angajaţi care să-şi bată capul cu Şcoala cu 16 clase?

Slide 39: Obiective de investiţii pentru 2024
Se face Actualizare DALI pentru Sala de spectacole „Viorel Costin” şi se scot din bugetul Primăriei 120 mii lei. Din când în când se face câte un DALI şi apoi… NIMIC!!! Parcă a fost făcut și un SF (precizare necesară: SF de data aceasta înseamnă Studiu de Fezabilitate)?! Serios, mai mult nu puteţi?
Din video, la (45:52), am înţeles că  din 2 în 2 ani se face şi se depune un proiect pentru finanţare. Primăria s-a încadrat în termen, dar proiectul a fost respins de fiecare dată. Întreb: oare e bine întocmit proiectul? Ghinion?

Tot la slide-ul 39: Obiective de investiţii pentru 2024
Scrie: Îmbunătăţirea eficienţei energetice în mun. Sighet: 41,65 mii lei de la bugetul local.
Acum am înţeles că e vorba doar de un proiect, adică nişte desene. Dar,… când vedem pe slide: „Obiective de investiţii pentru 2024”, mai că ne vine să credem că se materializează ceva, nu că se investeşte într-un proiect!

Slide 41: Studiul de fezabilitate pentru Piaţa agro-alimentară costă 122,57 mii lei.
Acum înţeleg că e acelaşi studiu de la conceptul de piaţă nouă cu 11 milioane de euro. Nu s-a renunţat la proiect? Altul mai ieftin nu s-a găsit? Încă nu ştiu SĂ-MI răspund, dar poate cineva ştie…

Slide 43: Obiective de investiţii pentru 2024
Regenerare urbană – securitatea spaţiilor publice. Spuneam: Dacă prin securitatea spaţiilor publice se înţelege doar instalarea de camere de supraveghere video, asta nu împiedică infracţiunile. Singurul avantaj e că se pot prinde răufăcătorii mai uşor cu ajutorul înregistrărilor video.
Din video, la (55:57) e clar. E vorba doar de camere video. Adică: se întâmplă, ne uităm pe camere şi prindem infractorul după câteva ore sau câteva zile, dar asta nu înseamnă securitatea spaţiului public! Trebuie mai multă poliţie pe stradă! Guvernul să dea bani mai mulţi poliţiştilor, pentru că sunt momente când munca lor e periculoasă!

Slide 54: Lucrări de reparaţii şi întreţinere
Din video, la (1:02:31) reiese că din buget se vor acorda 400 de mii de lei pentru asfaltarea a 4 străzi??? Repet întrebarea: pe str. Ignişului cum se poate pune strat nou de asfalt, când acea stradă n-a văzut niciodată asfalt? Mai am una: sigur ajung 400 mii de lei?…

Slide 55: Lucrări de reparaţii şi întreţinere
Reiau ce-am scris în articolul trecut, pentru că are valabilitate şi în noul articol: Reparații cu asfalt str. Gh. Doja, Gh. Șincai, Șt. cel Mare cu 500 mii lei.
Dacă nu se rezolvă problema cu fundaţia, tot timpul aceste străzi vor fi „vălurite”! În afară de asta, ajung oare banii? La slide-ul 41 se propune dărâmarea unei case cu 100 mii lei. Adică ori dărâmi 5 case, ori refaci 3 străzi care-s destul de lungi (scriu asta pentru cei din alte localităţi ale patriei), tot atâta costă!
Din video (n-am mai notat timpul) reiese că strada Şincai, dată ca exemplu, e musai să fie refăcută. De data asta nu mă mai întreb. Îmi spun: se va reface anual strada Şincai atâta vreme cât nu e bună fundaţia. Trec camioane pe-acolo!

Şi acum ceva ce nu a apărut la prezentarea în Power Point a bugetului.
Din video, la (1:31:36) aflu că administraţia Scubli a fost un dezastru complet.
Foarte interesant, dar ne poate spune cineva ce-au făcut consilierii din 2016 până în 2020 ? De ce n-am văzut o indignare publică a lor ? Sau cel puţin a unuia singur?
A fost bine la „căldurică”??

Horia PICU

Foto: I. Mariș

Acum ştim cum se vor împărţi banii Sighetului în 2024.  Pe pagina de internet a Primăriei

(https://www.primaria-sighet.ro/ro/articol?slug=bugetul-sighetului-pentru-anul-2024-cel-mai-mare-din-ultimii-30-de-ani) se poate vedea cum se vor gospodări autorităţile locale în acest an. M-am uitat şi eu pe slide-urile din prezentarea Power Point, am constatat şi (mă) întreb:

Slide 4: Analiză parţială a cheltuielilor
La Proiecte FEN şi PNRR, la Execuţie  pentru 2023, e trecută suma de 33,9 mil lei. O listă de proiecte în execuţie în 2023 putem vedea şi noi? Pe acelaşi slide, la  Proiecţie 2024 tot la FEN şi PNRR scrie: 94,2 mil lei. O listă de proiecte cu care ne va bucura Primăria putem vedea de pe-acum?

Slide 5: Ponderea cheltuielilor în bugetul total general 2024
La alte cheltuieli suma alocată va fi: 60 mil lei. Ce înseamnă „alte cheltuieli”, mai clar?

Slide 6: Ponderea cheltuielilor finanţate strict din bugetul local 2024
La alte cheltuieli, suma alocată va fi de 49,60 mil lei. Mă umplu de mândrie patriotică locală văzând cât de multe milioane de lei are Sighetul pentru alte cheltuieli! Dacă mă folosesc de slide-urile 5 şi 6 şi fac o scădere 60-49,60, obţin 10, 4 milioane de lei. Aceste 10 milioane de unde vin, sau unde se duc?

Slide 22: Alte servicii în domeniul Culturii
Sprijin culte religioase: 250 mii lei. Câte culte religioase sunt, banii s-au dat după numărul de credincioşi ai fiecărui cult sau s-au împărţit egal la câte culte sunt?

Slide 28: Finanțări unități de învățământ din bugetul local
La  Școala gimnazială „Dr. I. M. de Apșa” se vor aloca 30,89 mii lei pentru reparaţie acoperiş sala de sport. Dar… Sala de sport a şcolii s-a inaugurat în 11 decembrie 2018.
(sursa:https://maramedia.ro/s-a-inaugurat-sala-de-sport-a-scolii-dr-ioan-mihalyi-de-apsa/)
S-a stricat acoperişul în 5 ani? Prea multe zburătoare şi-au găsit de stat la taifas pe acoperiş? Cine l-a pus? De unde s-au cumpărat materialele? Termene de garanţie, cumva?

Slide 37: Obiective de investiţii pentru 2024
Construire insule ecologice digitalizate. Se va realiza acest obiectiv cu 5,52 mil lei prin FEN, PNRR, iar 830 mii lei prin bugetul local. Poate ne spune – ­ în sfârsit ! – Primăria ce se face cu gunoiul sortat, unde se duce, unde se prelucrează?

Slide 38: Obiective de investiţii pentru 2024
Reabilitare străzi – progr. „Anghel Saligny” (str. Eroilor, Gh. Barițiu, Zimbrului, Locul Târgului, Corbului, Gării). Finanţare FEN, PNRR de 20 mil lei. Sunt depuse proiectele şi aprobate?

Tot la slide-ul 38, scrie la „Denumire obiectiv”: DALI pentru  Şcoala cu 16 clase va fi finanţat cu 317,73 mii lei? Primăria întâi a construit şcoala, acum vreo 30 de ani, şi abia acum îsi pune problema ce va face acolo? Cine răspunde pentru anii când şcoala a fost liberă… jafului?

Slide 39: Obiective de investiţii pentru 2024
Se face Actualizare DALI pentru Sala de spectacole „Viorel Costin” şi se scot din bugetul Primăriei 120 mii lei. Din când în când se face câte un DALI şi apoi… NIMIC!!! Parcă a fost făcut și un SF?! Serios, mai mult nu puteţi?

Tot la slide-ul 39 scrie:
Îmbunătăţirea eficienţei energetice în mun. Sighet: 41,65 mii lei de la bugetul local. Ce se face, mai exact? Suma e cam… subţirică şi s-ar putea să fie frig în iarna din 2024-2025… Poate că din banii ăştia se vor cumpăra nişte pături care să acopere blocurile, casele… Oare ne va spune cineva în ianuarie 2025 cum s-a făcut îmbunătăţirea energetică în municipiu, nu la un bloc, două, nu pentru o stradă, un cartier! Tot municipiul Sighetu Marmaţiei se va îmbunătăţi energetic…

Slide 40: Obiective de investiţii pentru 2024
Dacă studiul de fezabilitate pentru şoseaua de centură costă 752 mii lei, bani daţi din puşculiţa Primăriei locale, cât va costa atunci lucrarea? Sau… ajunge studiul de fezabilitate?

Slide 41: Studiu de fezabilitate pentru Piaţa agro-alimentară costă 122,57 mii lei
Studiul de fezabilitate pentru Piaţa agro-alimentară care, dacă ar fi fost refăcută ar fi costat 11 milioane de euro, unde e? Cât a costat?

Tot la slide-ul 41 scrie: Lucrare de demolare clădire str Plevnei nr. 3 cu 100 mii lei. Nu vi se pare cam mare suma, domnilor?

Slide 43: Obiective de investiţii pentru 2024
Regenerare urbană – securitatea spaţiilor publice cu 178 mii lei. Ce-o fi aia? Am luat nişte informaţii de pe  https://www.nord-vest.ro/wp-content/uploads/2020/10/Ghid-Regenerare-Urbana-Locuinte-Draft.pdf şi am găsit acolo ce înseamnă regenerare urbană: „Îmbunătăţirea confortului urban pentru marile ansambluri de locuinţe colective construite în perioada socialismului de stat”. Ca trăitor şi pe vremea „socialismului de stat”, n-am ştiut că puteam alege celălalt socialism, „socialismul particular”. Dacă prin securitatea spaţiilor publice se înţelege doar instalarea de camere de supraveghere video, asta nu împiedică infracţiunile. Singurul avantaj e că se pot prinde răufăcătorii mai uşor cu ajutorul înregistrărilor video. Pe aceeaşi temă a regenerării urbane, care e ceva de science – fiction, mai mult fiction, dacă vreţi mai multe informaţii, faceţi clic pe adresa de mai sus …

Slide 54: Lucrări de reparaţii şi întreţinere
Reparații (strat nou de asfalt) str. Al. Vlahuță, Căprioarei, Ignișului, Iapa (amenajare zona civică)
Cum se poate turna strat NOU de asfalt pe o stradă pe care n-a fost niciodată asfalt?? E vorba de strada Ignişului.

Slide 55: Lucrări de reparaţii şi întreţinere
Reparații cu asfalt str. Gh. Doja, Gh. Șincai, Șt. cel Mare  cu 500 mii lei.
Dacă nu se rezolvă problema cu fundaţia, tot timpul aceste străzi vor fi „vălurite”! În afară de asta, ajung oare banii? La slide-ul 41 se propune dărâmarea unei case cu 100 mii lei. Adică ori dărâmi 5 case, ori refaci 3 străzi care-s destul de lungi (scriu asta pentru cei din alte localităţi ale patriei), tot atâta costă!

Vom mai discuta la sfârşitul anului dacă promisiunile frumos prezentate în Power Point s-au realizat. Ar fi bine să fie toate, dar… să fim pregătiţi pentru orice. În fond, „promisiunea este capacitatea de a dezămăgi oamenii”. (Cyril V ernon Connolly; sursa:https://citate.ro/despre-promisiune/).

Horia Picu

V-am citit ieri dimineaţă articolul pus pe salutsighet.ro şi am avut tentaţia să vă răspund la primul impuls care mi-a venit. Au trecut de-atunci câteva ore şi ideile mi s-au aşezat –  probabil… –  acum într-o ordine firească. Pot, aşadar, să vă răspund.

Cu siguranţă că oricine ar fi fost „întâmpinat” cu vorbele „Ce? Ai venit tu de acolo de la Brașov să ne înveți pe noi ce să facem? Până la urmă ești o „zinitură” și așa o să rămâi!” ar suferi o traumă psihică pe care ar purta-o în el pentru totdeauna.

Doamna Haranguş, vă cunosc, vă cunoaştem, ne cunoaştem. Sunt sigur că în cercul nostru de doritori pentru mai binele Sighetului şi al sighetenilor n-aţi simţit că cineva din grup vă „etichetează” aşa cum a făcut-o clienta aia care – înţeleg din spusele dvs. – era neobişnuită cu bunul simţ.

Sigur că nu toată lumea care vine să petreacă în plăcutul loc pe care-l patronaţi dvs. (sau pe care l-aţi patronat când a fost întâmplarea cu clienta) ştie ce înseamnă comportament civilizat.

Atunci, când vi s-a spus „zinitură”, aţi simţit că sunteţi dată la o parte de la viaţa colectivităţii în care v-aţi implicat cu maximă seriozitate şi cu entuziasmul omului care, ajuns departe de casă, vrea să arate acolo unde l-a adus viaţa ce-i în stare să facă.

Clienta aia (n-o să fiu politicos şi n-o să-i zic „aceea”!), dacă ar fi vorbit cu alte cuvinte, să ştiţi că v-ar fi rănit sufletul la fel de mult! Putea să spună ceva de genul „nu te supăra, noi suntem aici de când ne-am născut, ştim obiceiurile, tendinţele, ne pricepem să rezolvăm problemele pentru că ştim lumea în care trăim aici, deci, te rugăm frumos, nu te băga, ştim noi ce avem de făcut”.

Adică există o lume a celor care s-au născut aici şi au drepturi şi o lume a celor care au venit din altă parte aici şi… au dreptul doar să tacă şi să spere că societatea îi va accepta într-o bună zi şi atunci vor avea dreptul la opinie.

Dar… ce facem dacă există oameni născuţi aici, nu sunt „zinituri”, dar n-au dreptul la opinie? Poate că au avut cândva opinii despre oraş, societate, lume şi văzând că nu sunt băgaţi în seamă, şi-au ţinut părerile „încuiate” în sufletele lor. Atunci e şi mai rău decât vi s-a întâmplat dvs., doamnă Haranguş…

Eu sunt sigur că multă lume s-a învăţat aşa, să nu aibă păreri în public, să nu deranjeze ca să nu fie deranjată. Pentru unii, care au puterea deciziei, nu contează părerile acelora care nu fac parte din „sistem”, nu contează părerea acelora care nu sunt cu frâiele rezolvărilor în mâini. Oare cei de-aici, ale căror opinii nu sunt luate în seamă, nu sunt tot „zinituri” ,la rândul lor ?

Când aţi întrat în cercul nostru de doritori pentru mai binele Sighetului şi al sighetenilor, aţi făcut-o cu gândul că aveţi ceva de făcut în oraşul nostru, ceva mult mai mult decât aţi făcut până acum.

Şi noi, ceilalţi, am gândit la fel şi ne dorim şi ne luptăm ca fiecare sighetean să fie convins că pentru noi părerea lui contează şi vom ţine cont de ea când vom putea lua decizii.

Ştiţi, distinsă colegă şi excelentă gazdă a şedinţelor noastre,  că ne-am propus să avem o bază largă de consultare cu cetăţenii, că ne-am propus să-i informăm în mod constant de ideile şi acţiunile noastre.

Mai concret spus, pentru PRDM nu va fi nimeni considerat „zinitură”, indiferent de locul de unde a venit aici sau unde s-a născut!

P.S.: Spuneţi, doamnă Haranguş, în textul pe care l-aţi scris cu inima în primul rând, că, ajunsă în Sighetu Marmaţiei, aţi crezut că „în sfârșit mi-am găsit locul”.

Ne luptăm şi noi, împreună cu dvs., să ne găsim locul în Sighet! Ne luptăm să regăsim Sighetul!

Horia PICU

Adică anul în care promisiunile trebuie onorate… Scadenţa a venit şi la Sighetu Marmaţiei. Când situaţia devine presantă, se fac noi „împrumuturi”, adică se fac noi promisiuni, doar-doar o trece şi anul alegerilor şi cei noi vor fi… tot cei vechi.

Omul care se împrumută de bani de la o bancă dacă nu poate onora scadenţa se împrumută din altă parte şi tot aşa o „cârpeşte” de azi pe mâine. În viaţa politică e altă abordare… Ştii (sau ţi se spune!) că n-ai făcut (mai) nimic în trei ani, atunci te apuci de lucru şi prezinţi desene cu proiecte care se vor metamorfoza în realitate în viitor.

Pe 17 noiembrie 2022 se putea citi pe eMaramures: „Se extinde rețeaua de gaze naturale pe 26 de străzi din municipiul Sighetu Marmației”. Străzile din proiectul de extindere a conductelor prin care urma să circule gazul metan:  Făget, Simion Bărnuțiu, Valea Hotarului, Mocăniței, Gheorghe Doja, Mihai Tompa, Lazu Șesului, Avram Iancu, Primăverii, Unirii, Izei, Dragoș Vodă, Crișan, Câmpu Negru, Independenței, Cloșca, Doboieș, Tractorului, Eroilor, Alexandru Ivasiuc, Căprioarei, Corbului, Horea, 22 Decembrie 1918, Zimbrului și Balc Vodă. Sursa: https://www.emaramures.ro/se-extinde-reteaua-de-gaze-naturale-pe-26-de-strazi-din-municipiul-sighetu-marmatiei/

Cheltuiala pentru lucrare era estimată la 8.584.785 lei fără TVA.

Câte din cele 26 de străzi din lista din 2022 au acum sub ele conductele de gaz? Cineva din Valea Hotarului întreabă pe facebook când va fi pusă conducta şi pe-acolo. Din moment ce întreabă, înseamnă că acum, în februarie 2024, nu e!

Deci vremea scadenţei a sosit…

Omul, când vede că nu-i ajung banii pentru scadenţa de la bancă, ziceam că se împrumută la altă bancă, poate-poate o va scoate la capăt cumva. Dacă nu merge nici aşa, încearcă să facă rost de bani muncind suplimentar, în alt loc de muncă. Omul din exemplul meu e – după cum se vede –  cinstit. Câştigă bani în plus doar din muncă, nu face inginerii financiare suspecte.

În politică, dacă nu ajung banii pentru un proiect, se aşteaptă orice oportunitate oferită pentru alte proiecte de finanţare.

„Începutul de an a venit cu vești mari pentru Maramureș și pentru maramureșeni. Guvernul României condus de Marcel Ciolacu a alocat, prin Programul Național „Anghel Saligny”, suma de 175 de milioane de lei pentru înființarea și extinderea sistemului de distribuție a gazelor în județul nostru”. Scria pe 10 ianuarie 2024 în www.sighet247.ro.

Citez din aceeaşi sursă: „Acest lucru a fost posibil datorită muncii pe care primarii harnici din Maramureș au depus-o, datorită echipelor alături de care au lucrat, au scris proiectele, le-au depus și ulterior au primit finanțarea din partea MDRAP”.

Pe lista cu cei 175 de milioane de lei de care dispune Maramureşul pentru înfiinţare/ extindere conducte de gaz, văd Baia Mare cu 4 milioane lei primiţi, Baia Sprie cu aceeaşi sumă, etc.
Baia Mare are gaz metan de pe vremea când Sighetul nici nu visa la aşa ceva şi totuşi, în capitala judeţului, e nevoie de un supliment de bani pentru extindere conducte.
Sighetul n-are nevoie?!  Sau nu ştie că are nevoie?! Trebuia făcut oare un proiect pentru a primi banii?

Cine trebuia să scrie proiectul pentru finanţare nu s-a putut hotărî  în ce calitate s-o facă, de „arhitect, specialist în domeniul urbanisticii, sociolog” ? (sursa: https://www.salutsighet.ro/piata-cea-noua-stop-cadru-comentat-la-filmul-de-prezentare-autor-horia-picu/)

Un ultim pas după scadenţa neplătită e executarea silită, dacă ne referim la împrumuturi bancare. În politică, ultimul pas al scadenţei a sosit.

Se face în spate, cu reverenţă pentru alţii, care vor şi pot!

Horia PICU

Azi o persoană foarte dragă mi-a atras atenţia că la Radio Cultural s-a discutat despre Brâncuşi şi domnişoara Pogány. N-am ascultat emisiunea, dar despre apropierea dintre cei doi, despre prietenia dintre românul Brâncuşi şi domnişoara Pogány, o unguroaică din Oradea, am aflat lucruri interesante prin intermediul site-ului https://adt.arcanum.com, care a digitalizat milioane de pagini de ziare şi reviste, româneşti şi ungureşti, apărute de vreo două sute şi mai bine de ani.

„Domnişoara Pogány, muza maghiară a lui Brâncuşi”, titra ziarul românesc din Ungaria „Foaia Românească” din 30 martie 2001. Citez din articol: „Ochii ei stranii ce-i cotropesc obrazul aduc aminte (într-o măsură) de ochii Precistelor zugrăvite pe vechi icoane de tradiţie bizantină, lucind în orbite sub două imense arcade ritmate cu ovalul chipului, şi care îi vor sugera, de pildă, lui André Malraux acele sprîncene croite împărăteşte ale sumerianului Gudea. Părul modelului este strîns deasupra grumazului într-un conci dublu spiralat, ca un fel de melc din aur, iar pe gîtul care coboară prelung, mîinile, alungite ca doi lujeri, se odihnesc într-un gest caracteristic. De o individualitate unică, portretul, asemănător modelului, degaja într-adevâr o vrajă halucinantă”. (Din Barbu Brezianu: C. Brâncuşi – Ed.11- 1998)

Domnişoara Pogány, pe numele ei adevărat Margit Pollacsek s-a născut la Budapesta la 31 octombrie 1879. A studiat pictura cu Bertalan Karlovszky şi Lucien Simon. La 85 de ani, pe 31 decembrie 1964, se stinge în Australia. Domnişoara, evreică maghiară, a studiat pictura şi la Baia Mare timp de patru veri, începând cu anul 1902. La o expoziţie a avut o lucrare care a fost bine apreciată, „Pod la Baia Mare”. Patriotismul local nu-mi dă pace şi presupun că la vestita Şcoală Băimăreană de Pictură de la începutul secolului XX l-a cunoscut pe conducătorul şcolii, Hollósy Simon, născut la Sighetu Marmaţiei.

Constantin Brâncuşi a cunoscut-o pe domnişoara Pogány în 1911, la Paris. Domnişoara locuia şi mânca la acea pensiune. Brâncuşi doar mânca acolo. Domnişoara Pogány şi prietena ei au fost invitate de sculptor în atelierul lui. Acolo, Margit Pogány a văzut un cap sculptat, care semăna cu capul ei, mai ales pe la forma ochilor. Chiar ea însăşi fusese modelul…

Sculptorul a făcut mai multe încercări de a-i face bustul domnişoarei Pogány. „După mai multe încercări, distruse pe măsură ce le făcea, bustul „Domnișoara Pogány ” a fost prezentat la Armony Show din New York, din 15 februarie pînă în 15 martie 1913. În 1913, Brâncuși l-a tras în bronz la turnătoria Valsuani, cu o patină neagră pentru păr și pentru ochi. Bronzul îi era destinat lui Margit Pogány”.

Între cei doi s-a legat o prietenie sinceră, chiar mai mult, o iubire înflăcărată. Mărturie sunt scrisorile pe care şi le-au trimis. Ea îi scria lui: „Tot timpul m-am gîndit la tine. Cît de bun şi de tandru ai fost cu mine. A fost un pic ca şi cum m-ai fi însoţit. Aş vrea să-ţi dau tot atîta bucurie pe cîtă am primit, Margit”.

I-a tradus lui Brâncuşi în franceză fragmente din „Pandora” de Goethe, pe care i le-a trimis însoţite de următoarele cuvinte: „Dragul meu îţi trimit astăzi o cupă de vin foarte tare, Prometeul lui Goethe. Să nu te ameţească! Dar citeşte-l, dacă ai o oră de amărăciune, de descurajare îţi va da forţe noi. Şi vei vedea că moartea glorioasă este mult mai puţin frumoasă decît lupta. Nu te mai gîndeşti la moarte, glorioasă sau nu, nu-i aşa? Nu te mai gîndeşti, nu? Margit”.

Apoi, peste ani, în 1949, domnişoara Pogány îi scrie lui Brâncuşi că, nemaiavând avere, trebuie să vândă unul din cele două busturi „Domnişoara Pogány” pe care le avea. „Au o colecţie frumoasă, iar anul trecut au achiziţionat un tablou de Modigliani. Celălalt bust, pe care l-am adus de asemenea, nu vreau să-l vînd decît dacă aş putea obţine să-l ridice după moartea mea. Aş vrea să fac în aşa fel încît bustul să intre în muzeu după moartea mea. Pentru aceste două tranzacţii, o să te rog să mă ajuţi spunîndu-mi care este cu aproximaţie suma pe care trebuie s-o cer. […] Aş vrea totodată să aflu cum aş putea curăţa bustul, care şi-a pierdut strălucirea. Îţi aminteşti că, spre deosebire de exemplarul tău, pe al meu l-ai dat parţial cu o patină neagră – părul şi ochii. A devenit acum maro, dar nu ştiu dacă e aşa dinadins sau dacă e lucrarea timpului. Bustul a fost ţinut ani de-a rîndul într-o pivniţă, de teama bombardamentelor, şi n-am îndrăznit să-l curăţ. Nu mă ating de păr, nu-i aşa? Mă bucur să ştiu că această parte a bustului a fost dată cu culoare şi că ai făcut-o chiar tu. Sau te-ai răzgîndit în această privinţă, căci asta nu se regăseşte pe celelalte busturi?”.

Precizare: Museum of Modern Art din New York va cumpăra bustul.

Modigliani a fost influenţat artistic de român. „Această afirmație se confirmă în portretele în ulei ale lui Modigliani: în majoritatea lor, chipul și gîtul au aceeași mișcare, aceeași atitudine ca a „Domnișoarei Pogány”.” (scria în ziarul „Cuvântul Libertăţii” din august 1994)

Eminentul publicist al Ungariei contemporane, Bajomi Lázár Endre (aşa este prezentat în revista „Ramuri” din 15 septembrie 1974) vorbeşte elogios despre Brâncuşi şi muza lui, domnişoara  Pogány, despre care s-a spus că este „bunica zână a artei abstracte”.

Bajomi Lázár Endre zicea (citez din revista „Ramuri”) că Margit, „ începînd din 1910, pînă în ianuarie 1912, a trăit la Paris, şi nu oriunde, ci în Rue Champagne-Premiere, despre care vorbeşte şi Ady Endre. O stradă mică, întrunind în clădirile ei numele unor artişti de răsunet în epocă. Acea stradă îmi aminteşte, printre alţii, de Modigliani, Léger, Archipenko, Max Iacob, Apollinaire, Tristan Tzara, Man Ray şi Triolet, iar în ceea ce ne priveşte pe noi, maghiarii, pe Cigány Dezső, Bölöni, Farkas István şi Déry Tibor. Tînărul sculptor român, căruia Bölöni îi zicea „unicul – fără egalul Brâncuşi“, considerându-l „singurul artist mândru, de o mîndrie romantică, sublimă“, a întâlnit acea fată din Oradea în vestitul restaurant Rosalie, prezentată fiindu-i, după toate probabilităţile, de Itóka (Otilia Cozmuţă n.n.), viitoarea soţie a lui Bölöni. Ea l-a cunoscut bine pe Brâncuşi, şi tot ea l-a recomandat atenţiei lui Rodin. în decembrie 1910. Brâncuşi a invitat-o în atelierul său pe domnişoara Pogány, iar aceasta a venit însoţită de Itóka, să-i vadă cele mai noi sculpturi”.

Brâncuşi a mai primit recomandări şi de la alte importante personalităţi ale epocii: „În 1907, datorită intervenţiilor Reginei Elisabeta a României (Carmen Silva), ale Mariei Bengescu si ale Otiliei Cozmuţă, Brâncuşi este acceptat ca practician în atelierul lui Auguste Rodin”.
(sursa:https://brancusi.1dez.com/biografie-brancusi-2.html)

Constantin Brâncuşi şi muza sa de la Paris, „bunica zână a artei abstracte”, pe care ne-o putem imagina stând „ cu obrazul aplecat, cu ochii nefiresc de mari” şi visând „— etern mirată — la poarta infinitului deschisă de sculptor. În mirarea ochilor acestora sînt tot atitea taine cîte sînt şi în surîsul Monei Lisa”. (sursa: revista „Ramuri” din 15 septembrie 1974)

Ştiind despre ea, ne este mai uşor să înţelegem miracolul creaţiei brâncuşiene.  Au fost doi oameni care s-au înţeles perfect, deşi fiecare a „locuit” în limba lui.

Acesta este miracolul existenţei umane. Dragostea, buna-înţelegere, n-au nevoie de cuvinte. Ele vin din inimă şi se simt cu inima!

Horia Picu

M-am uitat şi eu cu speranţă şi bucurie la filmul de prezentare a proiectului „îndrăzneţ” despre viitoarea piaţă de alimente a Sighetului şi mult amânata şi răsamânata refacere a aleii de la piaţă. E cel mai tare film de ficţiune pe care l-am văzut! „Avatar” sau altele oscarpremiate se pot duce să se ascundă! Fimuleţul cu piaţa noastră cea nouă e cel mai tare! M-am uitat… şi mi-au trecut şi speranţa, şi bucuria!

Țin să subliniez aici că aşa cum arată piaţa acum, suntem invidiaţi de alţii din alte localităţi, pentru bogăţia de legume şi fructe care se găsesc pe tarabe în fiecare zi! Da, în fiecare zi, pentru că sunt locuri în ţara asta unde pieţarii vin o dată pe săptămână! Desigur, pentru modul cum arată piaţa în momentul de faţă, cu improvizaţii peste improvizaţii, nu primim prea multe aprecieri…

Filmul, care ţine 3 minute şi câteva secunde l-am văzut de mai multe ori. L-am oprit de mai multe ori şi acum pot să-l comentez pe diferite momente de stop-cadru.
– secunda 9: blocul de locuinţe de pe partea dreaptă a aleii, în sensul de mers spre centrul oraşului, nu mai are copacii care-i fac (probabil) prea multă umbră. Unde i-aţi trimis? Cum i-aţi convins să dispară din filmul pe care ni-l prezentaţi?
– secunda 10: gardul de pe partea stângă a aleii, în sens tot spre centrul oraşului e greu de observat în animaţie. În schimb, în pozele edificatoare de pe facebook, se vede că gardul va fi tot acolo. Asta-i bine, fiindcă-i cu vechime şi cu încărcătură istorică.
Construcţiile care acum stau cu spatele la gard au dispărut. În locul lor va apărea alta, mai lungă, mai albă, în care, probabil, vor avea loc mai multe magazine. De unde se vor lua banii pentru asemenea minunăţii, când până în prezent simpla asfaltare a aleii nu s-a făcut pentru că nu s-au găsit banii necesari? Se va întocmi un nou „Caiet de sarcini” în care se va licita dărâmarea şi apoi construcţia cea nouă, de lângă alee? Înţeleg că planul cel măreţ înseamnă nu numai că se va construi, ci şi că se va dărâma. Mult…
– secunda 36: Sensul pentru maşini str. Mihai Viteazu – centrul oraşului e blocat de nişte stâlpi. Sper că cei care stau la blocul de pe alee să poată folosi intrarea de la piaţă până la garajele lor, deci sensul celălalt de mers.
– secunda 51: în stânga e un fel de loc de joacă pentru copii. Din căsuţa de lemn, copiii pot coborî voioşi pe tobogan, direct pe pavaj, care presupun că nu-i din burete!
– tot la secunda 51: în faţa băiatului cu tricicleta, e un domn care are o atitudine de chelner în aşteptare. Pare că se uită înăuntru şi aşteaptă să-i facă cineva semn să vină ca să ia comanda. Pesemne că terasa are şi un loc în interior, dar de ce stă chelnerul afară? Să fie discreţia?…
– secunda 57: treci drumul (e oare o trecere de pietoni pusă acolo?) şi dai de altă terasă. Lume elegantă, n-am ce zice… Apar două doamne bine îmbrăcate. Nicio mătuşă, niciun bade, niciun pierde-vară pe-acolo! Felicitări!
– minutul 1: am înţeles că vor fi terase în aer liber. Multe.
– minutul 1 şi 13 secunde: din clădirea cu clase ale Colegiului Pedagogic, traversând aleea, se poate merge direct în piaţă. Acolo se vede altă terasă în aer liber. Cum ziceam: terase multe, multe…
– minutul 1 şi 23 secunde: se vede că se va folosi piatra cubică. De unde se va lua, cine o va pune? Mai există meşteri sau maşinării care să fabrice piatră cubică? La Cluj, în zona statuii ecvestre a lui Matei Corvin e o piatră cubică destul de…ascuţită. Cum va fi cea din Sighet?…
– minutul 1 şi 29 de secunde: un bărbat stă la masă şi priveşte clădirea Centrului Cultural, care-i refăcută şi ea. Probabil, vorba aia, cu-n drum se va reface şi Centrul Cultural. Mira-m-aş…
– minutul 1 şi 36 secunde: se văd tarabele pentru legume şi ce va mai vinde omul.
– minutul 1 şi 43 secunde. Lângă tarabe se văd nişte maşini parcate. Asta… cam pe unde „va să fie”?
– minutul 1 şi 50 secunde. Se vede că tarabele cele noi vor avea un acoperiş unic, dar vor fi tot în aer liber, fie vară, fie iarnă… poate greşesc şi vor fi şi pe-acolo ventiloconvectori, cum vor fi în spaţiile închise.
– minutul 2 şi 5 secunde. Florăresele vor avea un spaţiu mare de care vor dispune. E bine gândită treaba, pentru că acolo vor vinde „ flori şi arbori”! Vreau s-o văd şi pe-asta!
– minutul 2 si 11 secunde: iar spaţii de parcare pentru maşini. Pe unde vor intra în piaţă? Spaţiul din dreapta, pe unde se plimbă fericită o domnişoară cu trotineta, nu pare cam prea lat? Se vede că borduri avem destule şi nu se scapă nicio ocazie să mai fie „plantate” câteva. Maşinile stau parcate cu spatele la un zid care e parte componentă din mai multe construcţii legate între ele. Oare de unde se vor lua banii, că Europa nu plăteşte filme de ficţiune!!!
– minutul 2 şi 30 secunde: ce construcţie o fi aia? E pe un drum, la capătul căruia se vede un câmp. Acum, din piaţă nu se vede niciun câmp!… E clar … Avem de-a face cu un film S.F., cum bine comenta cineva pe facebook!

Concluzii

1. În film sau în pozele mai nou puse pe facebook văd doar lume tânără flendurându-se pe-acolo. Nimeni nu duce vreo sacoşă cu el. Oameni de 30-40 de ani sau copii cu biciclete, vreo doi adolescenţi cu trotinetele. Dacă e piaţă de alimente, asta presupune că pe-acolo e plin de sacoşi burduşite cu ceapă şi cartofi atârnând în mâinile cumpărătorilor, care sunt de toate vârstele! O piaţă de alimente nu-i loc de promenadă, aşa cum apare în prezentare! Acolo, omul se duce cu un scop. Să intre cu sacoşa goală şi să iasă cu ea plină. Oare în imagini sunt doar oameni care intră la cumpărături?
2. Pe 30 ianuarie a.c. ce trebuie să aprobe Consiliul local? Un film mustind a imaginaţie mai multă şi mai tare decât orice film S.F., sau un proiect bine documentat, bine desenat, cu cheltuieli, cu termene?
3. „Climatizarea spațiilor se va realiza cu ajutorul ventiloconvectorilor, iar alimentarea cu agent termic se va realiza prin centrale termice pentru fiecare clădire în parte”.
– Adică iarna vor sufla aer cald, vara vor sufla aer primăvăratec. Un ventiloconvectoraş din ăla costă 1550 lei (poate cel mai ieftin!) şi are dimensiuni 1,3m/0,5m. S-a făcut un calcul cam de câte ar fi nevoie?
– Vor fi 7 clădiri. Fiecare va avea propria-i centrală termică. Banii, de unde vor veni banii???

4. „Pe ordinea de zi a ședinței de Consiliu local din 30 ianuarie 2024 va intra proiectul de Hotărâre privind aprobarea studiului de fezabilitate și a indicatorilor tehnico-economici aferenți proiectului de „Regenerare urbană prin revitalizarea pieței agroalimentare din municipiul Sighetu Marmaţiei”. Durata de realizare a investiției este de 30 luni”.
– E bine că s-a fixat un termen. Anii trec repede. Doi ani şi jumătate. Dar, în prezentare, nu se precizează de când va începe numărătoarea inversă.

5. S-a format, de câţiva ani, pe facebook, un grup numit „Ficţiuni reale”, unde apar texte scurte, unele dintre ele absolut admirabile. Nu vreau să dezvolt subiectul aici. Vreau doar să adaug că Primăria Sighet ar putea deschide un grup pe internet numit „Ficţiuni fictive”. Ar avea locul întâi asigurat. Concurenţa nu există!

Concluzia… concluziilor

Oare nu cumva un traseu peste munţi pe ruta Sighetu Marmaţiei – Baia Mare ar fi mai ieftin de realizat decât reamenajarea pieţei de alimente?

Horia Picu

Prea mult ocupaţi cu mărunţişurile zilei, trecem pe lângă două busturi aşezate la stânga şi la dreapta de intrarea bisericii greco-catolice din Sighetu Marmaţiei fără a ne gândi că dacă n-am fi avut oameni ca cei reprezentaţi acolo, istoria noastră ar fi fost alta, ţara ar fi arătat altfel, noi am fi fost şi mai fără de speranţă faţă de cum suntem azi. Tit Bud şi Victor Mihályi de Apşa – pentru că despre ei  este momentul să ne aducem aminte – au luptat pentru neamul nostru şi rândurile care urmează sunt dedicate memoriei lor, cu preţuire pentru modul cum şi-au construit viaţa.

Am găsit informaţii interesante pe https://adt.arcanum.com, despre subiectul pe care vreau să-l abordez aici. Presa vremilor trecute a vorbit mult despre cele două personalităţi.

Despre Tit Bud, „vrednicul vicar al Maramureşului”.

În „Ilustraţiunea Română” din anul 1937 apărea articolul: „În 1871, românii ardeleni au înfiinţat o societate pentru strângerea fondurilor necesare creării unui teatru românesc. Societatea îşi ţinea adunările anuale în diferite oraşe din regiunile româneşti. Pentru anul 1882, la 7, 8, 9 August adunarea „Societăţii pentru crearea unui fond de teatru” era fixată la Sighetul Marmaţiei. La 26 Iulie, prefectul ungur comunică ministerului de interne teama că fruntaşii adunaţi acolo vor face agitaţii patriotice. Apoi, la 9 August 1882, cu adresa No.432, acelaş prefect dă relaţii asupra modului cum a decurs adunarea. Totul s’a desfăşurat în ordine. Numai la banchetul pentru familiile Mihali şi Tuca, preotul unit din Sigetag, Tit Bud, a spus, că nu e om cinstit cine nu urmează exemplul lor şi nu îndrăzneşte a se numi cu mândrie român. S’a ridicat atunci Vincenţiu Babeş, şi deşi se afla de faţă reprezentantul Budapestei, a avut nemaipomenita îndrăzneală să adăuge că nimeni nu trebue să se teamă de numele de daco-român”.

„Revista Fundaţiilor Regale” din ianuarie-martie 1934, sublinia în articolul „Societatea pentru crearea unui fond de teatru” din Sighet: „Prefectul accentuează că adunarea de la Sighet are o mare importanţă,fiindcă de aci înainte, va avea şi Maramureşul un partid, care se va numi pe faţă partid daco-român”.

Acum, în secolul XXI, ni se pare normal ca Maramureşul să fie plin de pomi fructiferi. Lucrurile n-au stat întotdeauna aşa, iar cel care a schimbat atitudinea maramureşenilor despre „pomărit” a fost Tit Bud.

În revista „Foaia poporului”din anul 1904, apărea  articolul „Folosul pomăritului”:  „Foile ungurești scriu, că Românii din comitatul Maramurășului fac venit foarte bun, an de an, din pomărit. Sânt mulț economi, cari pe un juger sau un juger și jumătate de grădină, plantată cu pomi nobili și bine îngrijiți, au venit de câte 1600—2000 coroane pe an. Şi prăsirea de pomi nu este de mult introdusă în Maramureş. Meritul introducerii pomăritului în popor este al vrednicului vicar al Maramureşului Tit Bud, care a întemeiat o şcoală minunată de pomărie şi ca un apostol a propoveduit lucrarea de pomărie între credincioşii sei, dăruind la mulţi altoi nobili. Astfel s’a răspândit pomăritul, care şi anul trecut a adus milioane de coroane poporului. Dacă aceasta, la îndemnul apostolic al dlui Tit Bud, s’a făcut în Maramureş, întrebăm, că nu s’ar putea face şi în alte părţi locuite de Români?”.

Ziarul „Curentul”, din august 1944, îl evoca sub alt aspect pe Tit Bud: „[…] a tipărit la Bucureşti poezii populare din Maramureş. În 1897 a tipărit Viaţa Sfinţilor, singura colecţie complectă de vieţi ale sfinţilor tipărită în biserica noastră, cu litere latine. S’au tipărit vieţi de sfinţi, dar colecţie care să cuprindă pe toţi sfinţii nu s’a tipărit din secolul al XVlII-lea, de când au început învăţaţii călugări de la Blaj, să tipărească cu slove vechi slavoneşti. Pe lângă cărţile pomenite Tit Bud a mai scris multe lucruri de suflet prin toate foile bisericeşti din vremea sa”.

Despre Victor Mihályi de Apșa, „bărbatul doririlor”, „cap al bisericei greco-catolice române din Transilvania şi Ungaria”.

Revista „ Familia” în  6.11.1894, publica articolul (l-am retranscris cu ortografia originală): „Cu o şcire care va umplé de bucurie toté inimele româneșci deschidem acuma colónele revistei  nóstre. Notiţa publicată de noi în nr. trecut s’a adeverit. Majestatea Sa a numit archiepiscop şi mitropolit la Blaş pe bărbatul doririlor, pe ilustrul episcop de la Lugoş dr.Victor Mihályi de Apşa, care în sinodul electoral ţinut la Blaş în 1893 în dumineca Tomei, a obţinut cele mai multe voturi. Această numire se va publica ȡilele aceste şi in ȡiarul oficial, apoi vor urmá obicǐnuitele formalităţi, după cari se va ţiné instalaţiunea nou alesului şi numitului cap al bisericei gr. c. române din Transilvania şi Ungaria”.

Apoi, tot în revista „Familia”, „şcirea” continuă cu prezentarea CV-ul (cum pretenţios zicem noi azi), biografia (cum ziceam când preţuiam limba română) lui Victor Mihályi de Apşa:

„De o parte, dorind să contribuim şi noi la bucuria generală; de alta, pentru ca şi cu ocasiunea acésta să aducem omagiul nostru distinsului prelat, grăbim să ilustrăm pagina de frunte cu portretul său. Acesta îl înfăţoşază în timpul când a fost numit episcop la Lugoş, cu alurele unei tinereţi viguróse. În curȇnd şi anume la instalare vom publicá un portret nou, care ni-l va representá în etatea actuală. Deocamdată notăm numai următorele date biografice: S’a născut la 1841, 19 maiu, în comuna Iod în Maramureş; părintele seu a fost Gavril Mihályi de Apşa, fost vice-comite, deputat şi’n urmă jude la Curia regească din Budapesta. A studiat gimnasiul în Sighetul-Marmaţiei, Oradea-mare, Tȇrnavia şi Caşovia, iar cursul teologic la Roma. Reîntors în patrie la 1864, a fost numit prefect de studii la seminarul teologic din Gherla, de la 1865-69, totodată şi profesor de istoria şi dreptul bisericesc. Vancea, episcopul de atunci al Gherlei, ales şi numit archiepiscop şi mitropolit la Blaş, duse pe tinerul Mihályi, la 1869, cu sine, în calitate de secretar mitropolitan, post ce ocupà până la 1884, când fu numit episcop la Lugoş, unde prin atitudinea-i corectă ş-a atras stima generală, care îl petrece și în scaunul mitropolitan”.

În revista „Familia” din 22 ianuarie 1895 apărea portretul mamei mitropolitului greco-catolic dr. Victor Mihályi de Apşa, Iulia Mihályi născută Man (1813—1881): „Mama noului mitropolit din Blaş, Iulia Mihályi de Apşa[…], al cărei portret decorază pagina aceasta, s’a născut la anul 1813 în comuna Sarasău, comitatul Maramureş”.

Revista „Familia”, pe 21 mai 1895, în comentariul despre „Instalarea mitropolitului Mihályi”: „Vineri […], mitropolitul dr. Victor Mihályi de Apşa a ţinut cea din urmă liturghie în Lugoş, la care au luat parte toţi românii de acolo, fără deosebire de confesiune. La sfârşit s-a luat remas bun cu lacrime în ochi. […] Sâmbătă la 25 mai, a pornit pe linia Arad-Teiuş spre Blaş, fiind întâmpinat la toate staţiunile […] dintre cari cea mai imposantă a fost cea dela Radna-Lipova, unde oratorul a fost de advocat dr. George Popescu. […] De la Teiuş şi până la Blaş, la toate staţiunile şi haltele a fost aclamat de mulţime de popor, în frunte cu preoţii. La Blaş a fost întâmpinat de vr’o zece mii de omeni cu cel mai mare enthusiasm”.

Desigur că „opoziţia” trebuia să-şi facă şi ea simţită prezenţa la emoţionantul traseu feroviar al lui Victor Mihályi de Apşa. „Telegraful Român” comenta: „Gherla. O tristă împregiurare este de remarcat și de astădată. Funcționarii dela tren în timpul vorbirilor de întâmpinare și în timpul răspunsurilor puneau mașinele dela trenuri în mișcare apărând astfel cu publicul aglomerat, încât putea să se întâmple și nenorociri. La Jibou, precum se spune, I. P. Sa era să rămână pe jos, dacă nu întrerupea vorbirea și alerga să se urce în tren”.

Mitropolitul s-a luptat pentru drepturile românilor. Citez un fragment din „Revista „Tribuna” din 17 martie 1988: „Unchiul meu Victor Mihályi, care era Mitropolit de Alba Iulia și Făgăraș, a făcut trei drumuri la Viena pentru a interveni în vederea grațierii și eliberării memorandiștilor. De fiecare dată audiența la împărat i-a fost respinsă de primul ministru al imperiului…” (fragment din „Dialog cu fiica luptătorului și cărturarului patriot Ioan Mihályi de Apşa”)

În acelaşi registru, „Amicul Poporului” din 1901 consemna: „Ca archiepiscop I.P.S. Sa a ţinut două sinoade archidiecesane, la 1896 şi 1899, dintre cari cel din urmă este de o importanţă deosebită prin faptul, că acel sinod a luat o posiţie demnă şi hotărâtă în contra tendenţelor catolicilor maghiari din Ungaria de a contopi biserica română unită în organismul autonomic ce este proiectat pentru biserica catolică latină din Ungaria”.

Numele „cărturarului patriot” apare în revista „Transilvania” din 1915, în lista membrilor  „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român”, alături de alte nume ilustre, din care nu pomenesc aici decât unul singur: Titu Maiorescu.

A fost un om de mare valoare, recunoscut de marii scriitori români care i-au fost contemporani. Drept urmare, numele său apare în numărul jubiliar (a XXV-a aniversare) al revistei „Familia” din 1890, alături de: George Bariţiu, V. Alecsandri, Titu Maiorescu, B. P. Haşdeu, Duiliu Zamfirescu, Ioan Slavici, A. D. Xenopol, Petre Dulfu, dr.Victor Babeş şi Iosif Vulcan.

Tit Bud şi Victor Mihalyi de Apşa, doi oameni extrem de importanţi pentru ţara noastră, care au avut legături cu Sighetul. Azi, trecem pe lângă busturile lor şi ni se pare normal ca ţara în care locuim să fie România şi slujbele religioase să fie ţinute în limba română. Să nu uităm că şi lor le datorăm aceste împliniri ale neamului.

Când treceţi pe langă busturile lor, aruncaţi-le o privire şi trimiteţi-le un gând bun! Cei doi despre care am scris aici au contribuit la făurirea istoriei noastre!

Foto & text: Horia Picu

Dragul meu  Sighet,

Dac-ai fi om, te-aş invita undeva, la o cafea, la un ceai, un vin, sau orice ţi-ar plăcea ţie, să bem şi să stăm de vorbă şi să-mi povesteşti cum e să fii o aşezare multietnică, multiconfesională, cum te-ai simţit când s-au construit bisericile, sinagogile, monumentele, blocurile, casele, mai apoi garajele improvizate, cum a fost când ţi s-a pietruit prima stradă, cum a fost prima asfaltare. Poate mi-ai povesti şi despre iluminatul public, cum a fost la început, cum ţi se pare acum…

Fac un exerciţiu de imaginaţie şi mă gândesc cum m-aş simţi dacă ar trebui să te privesc în ochi şi să răspund dojenilor tale adresate mie, şi prin mine, tuturor sighetenilor…

Să ştii că sunt un tip orgolios şi simt în mine patriotismul local revoltându-se! Vreau să arăţi şi tu, dragul meu Sighet, la fel de înnoit ca alte oraşe de mărimea ta sau mult mai mici decât tine! Mi-ar plăcea când vine cineva pe la mine, care locuieşte în altă parte, să te admire pe tine ce mândru şi frumos eşti şi pe mine să mă invidieze că locuiesc aici!

Deocamdată, suferi tu, sufăr eu, suferă mulţi sigheteni. Dacă te-ai putea transforma într-un bătrânel şi te-ai plimba pe propriile-ţi străzi, ai fi dezamăgit, ai vedea ce periculoase sunt. Au denivelări pentru că pe ele se tot toarnă asfalt, dar fundaţia a rămas aceeaşi de zeci de ani. Unele au gropi, pe altele nu merg taxiurile că ar rămâne împotmolite.

Îţi mărturisesc că nu credeam că mă voi adresa unui oraş, pentru că tu, dragul meu Sighet, asta eşti, un oraş cu privilegii care ţi-au fost acordate încă din secolul XIV. Şi de-atunci, o duci când mai bine, când mai rău. Te apropii de 700 de ani de existenţă şi multe trebuie să fi văzut în viaţa ta…

… şi de-asta mi-am permis să mi te imaginez „bătrânel”, dar afecţiunea şi respectul pe care le am pentru tine cred că le simţi de fiecare dată când, la plimbare sau cu treabă prin urbe, mă gândesc la tine şi câteodată oftez pentru că şi eu, ca mulţi sigheteni, sunt îngrijorat de modul cum arăţi… Ți se jupoaie tencuiala de pe clădiri…, eşti plin de gropi, te-ai umplut prin centru de mici pete albe care câteodată se lipesc de talpa pantofului, ţi-au crescut nişte cocioabe improvizate pe tot corpul, dar pentru toate astea nu cred că vârsta ta să fie cauza!

Ştiu că nu te simţi bine şi-ai vrea să fii altfel.

Am uitat să-ţi spun că acum avem maşini, prea multe la îngustimea străzilor. Circulaţia se face după nişte reguli. Lumea s-a modernizat, să ştii, s-au inventat semafoarele pentru maşini şi pietoni. Sunt câteva, dar nu funcţionează. Se zvoneşte că vor apărea şi altele.

Stai puţin! Încă nu te bucura! La noi, de la vorbă la faptă, e distanţă mare… Nu mai e ca pe vremea când cine locuia în Sighetu Marmaţiei era invidiat de alţii, nenorocoşi. În alte vremuri, promisiunea era rapid transformată în fapt. Azi, se mai face o licitaţie, se contestă, se mai amână un termen, ba vin banii, ba nu vin banii, şi tot aşa, până când lumea uită, se plictiseşte sau i se face lehamite.

Avem trotuare, dragul meu Sighet, pe unde poţi merge ferit de maşini. Eşti ferit de maşini, că ele au treabă pe stradă, dar asta nu înseamnă că tu poţi merge pe trotuar fără să vezi pe unde calci! Sunt şi pe-aici denivelări, gropi şi gropiţe.

Te-aş sfătui să priveşti şi-n sus, nu numai în jos. Când erai tu mai tânăr, s-au construit tot felul de edificii. Proprietarii au murit de mult şi să ştii că nici măcar n-au murit în casele lor! Au fost alungaţi din ele. Lumea, în secole, aşa cum e viaţa ta măsurată, a trecut prin mai multe orânduiri sociale, şi de-aici au apărut şi beneficii, şi dezamăgiri. Unora le-a mers din bine, în rău. Altora, le-a mers din rău, în bine. Desigur, unora le-a mers din bine în mai bine, iar alţii, din rău au ajuns şi mai rău…

Spuneam că trebuie să priveşti şi sus, adică să fii atent să nu-ţi cadă ceva tencuială, cărămidă, sau alt material de construcţie în cap, pentru că multe clădiri cu care s-ar mândri orice oraş din lume sunt abandonate sau neîngrijite.

Sunt sigheteni cărora le pasă ce se-ntâmplă cu clădirile tale, oraşule multisecular! Nu ştiu dacă sunt mulţi sau puţini. Ştiu doar că cei care ar putea să te salveze, n-o fac!

Cum era iluminatul public pe vremea tinereţii tale, dragă Sighet? Acum, avem iluminat electric, dar cei care iau decizii pe-aici au pus nişte becuri care au însuşirea fundamentală că sunt văzute, nu că se vede la lumina lor.

Îmi imaginez că mă plimb la braţ cu tine, Sighetul meu de suflet, şi-ţi simt dezamăgirea că nu mai eşti ca o piatră preţioasă dorită de lume.

Lacrima pe care mi-o imaginez curgându-ţi pe obrazul multisecular, pe obrazul meu chiar curge…

Ştii foarte bine că noi, oamenii, avem ceva „treabă” prin viaţă, apoi ne ducem „dincolo”. Tu, vei rămâne! Mie şi multora ca mine nu ne e indiferent modul cum te vom lăsa, pentru că vrem să fii veşnic şi mândru de modul cum arăţi!

Horia Picu

Pe www.salutsighet.ro, în 11 iunie 2022, mi-a apărut articolul <<„Trecutul nu poate fi șters, dar poate fi reparat ”, sau despre monumentele istorice ale Sighetului>>.

O parte din articolul de-atunci o repun acum, nu pentru că n-aş avea subiecte noi, ci pentru că, despre ce am atras atenţia atunci, nimic nu s-a îmbunătăţit azi…

Dictonul „Ai învins, continuă! Ai pierdut, continuă″ l-aṣ putea vedea adaptat la „Ai scris, continuă! N-au citit, n-au rezolvat? Nu-i nimic! Continuă să scrii!″ Şi o fac în continuare, cu speranţa că vom vedea niṣte schimbări în bine, cândva.

Unor localităţi le merge bine. Altora… nu le merge deloc. Unde oficialităţile locului ṣtiu ce-i de făcut, se vede dezvoltarea pe zi ce trece. Viaţa oamenilor se îmbunătăţeṣte, mândria locală e în continuă creṣtere. În tot acest timp, sighetenii rămân în continuare cu „buza umflată”.

Azi vreau să atrag atenţia acelora de care depinde soarta oraṣului despre clădirile de patrimoniu lăsate în paragină. Pe site-ul http://www.cultura.ro/lista-monumentelor-istorice, se poate vedea lista monumentelor istorice din întreaga ţară, pe judeţe. Monumentele istorice pe care le are Sighetul sunt la nr.crt. 104-105; 392-482; 600-604.

După publicarea listei, unele obiective vizate au fost refăcute – ṣi trebuie să apreciem autorităţile c-au făcut asta! – alte obiective au acum altă denumire, altă destinaţie, altele sunt pe punctul de a nu mai putea fi recondiţionate. Iată lista!

1. Aşezare fortificată (Dealul Solovan – Hallstatt, Cultura Gáva)
2. Centrul istoric (Străzile: 22 Decembrie, Bogdan Vodă, Dragoş Vodă, Libertăţii,
Avram Iancu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ioan Mihalyi de Apşa, sec. XVIII – XX)
3. Ansamblul urban „Cămara Sării” (Zona gării,sec. XV – XIX )
4. Vechea „Direcţie a pădurilor”, azi liceul Leowey Klára (Str. 22 Decembrie 1989, sec. XVIII)
5. Fosta Casă a Armatei, azi Centrul Cultural (Str. Vasile Alecsandri 2, sec. XIX)
6. Casă, azi sediul comunităţii evreieşti (Str. Basarabia 8, sec. XIX)
7. Sinagogă (Str. Basarabia 10, 1902)
8. Casă (Str. Bogdan Vodă 1, sec. XIX)
9. Poşta (Str. Bogdan Vodă 2, sec. XIX)
10. Casă, azi Poştă (Str. Bogdan Vodă 3, sec. XIX)
11. Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 4, sec. XIX)
12. Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 5, sec. XIX)
13. Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 6, sec. XIX)
14. Casa Keszter (Str. Bogdan Vodă 8, sec. XIX )
15. Biserica ucraineană „Înălţarea Sfintei Cruci” (Str. Bogdan Vodă 5A , 1791 – 1807) azi refăcută!!!
16. Casa Clericală Ucraineană (Str. Bogdan Vodă 7, sec. XIX)
17. Vicariatul ortodox ucrainean (Str. Bogdan Vodă 12, sec.XIX) azi refăcut!!!
18. Tribunalul vechi, azi Primăria şi Judecătoria (Str. Bogdan Vodă 14, Str. Coposu Corneliu 2, 1893 – 1895) azi refăcute!!!
19. Casă (Str. Bogdan Vodă 18, 1868)
20. Banca „Albina”, azi spaţiu comercial (Str. Bogdan Vodă 20, 1886)
21. Casă cu boltă la poartă (Str. Bogdan Vodă 24, sec. XIX)
22. Spaţiu comercial (Str. Bogdan Vodă 26, sec. XVII)
23. Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 28, 1872)
24. Casă (Str. Bogdan Vodă 30, sec. XIX)
25. Casă (Str. Bogdan Vodă 32, 1870)
26. Curtea Kahan ( Str. Doja Gheorghe 67, începutul. sec. XX)
27. Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului ″ (Str. Dragoş Vodă 1 – 3)
28. Fabrica de lapte, azi spaţiu comercial şi de producţie (Str. Dragoş Vodă 22, 1913)
29. Casă Groedel (Str. Dragoş Vodă 41, 1887)
30. Casa Florian Mihalyi de Apşa, azi Protopopiatul greco-catolic (Str. Mihai Eminescu 1, sec. XIX)
31. Casa Darvay (Str. Mihai Eminescu 12, 1932)
32. Gara CFR (Str. Gării 2, 1893 – 1897)
33. Fosta Şcoală Normală, azi secţie a Facultăţii BabeşBolyai Cluj (Str. Avram Iancu 6, sec. XIX)
34. Vechea „Fabrică de perii Părplast”, cu spaţii comerciale şi birouri la parter (Str. Avram Iancu 20, începutul sec. XX)
35. Pavilioanele vechi ale Spitalului municipal (Str. Avram Iancu 22, sec. XIX) – azi spitalul e în proces de reabilitare termică
36. Vila Szöllössyi, azi laboratorul spitalului municipal ( Str. Avram Iancu 22, sec. XIX)
37. Ansamblul urban „Str. Alexandru Ivasiuc” (Str. Alexandru Ivasiuc 1-50, sec. XIX)
38. Ansamblul urban „Str.Mihail Kogălniceanu” (Str. Mihail Kogălniceanu 2-24, sec. XIX)
39. Hotel-restaurant, azi Muzeul Maramureşan şi cinematograf (Piaţa Libertăţii 1, sec. XIX)
40. Ansamblul urban „Piaţa Libertăţii” (Piaţa Libertăţii 1-36, sec. XVIII – XIX)
41. Cabinete Stomatologice (Piaţa Libertăţii 2, sec. XIX)
42. Hotel „Coroana”, azi…NIMIC !!! (Piaţa Libertăţii 8, sec. XIX)
43. Casa Brenner (Piaţa Libertăţii 9, 1832)
44. Casa Kiszelnik (Piaţa Libertăţii 10, sec. XIX)
45. Casa Kahan (Piaţa Libertăţii 11, sec. XIX)
46. Casa Kahan (Piaţa Libertăţii 12, sec. XIX)
47. Mănăstirea Piariştilor (Piaţa Libertăţii 15, 1730 – 1806)
48. Biserica „Sf. Carol de Borromeo” (Piaţa Libertăţii 17, 1730 – 1806)
49. Casă parohială (Piaţa Libertăţii 19, 1730 – 1806) refăcută!!!
50. „Banca Maramureşeană”, azi Consim SA şi spaţii comerciale (Piaţa Libertăţii 20, sec. XIX)
51. „Banca economică”, azi locuinţe şi sediu IMM (Piaţa Libertăţii 21, sec. XIX)
52. Liceul ucrainean (Piaţa Libertăţii 22, 1901)
53. Farmacia Buzath (Piaţa Libertăţii 23, 1875)
54. Primăria veche, azi societate comercială şi sediu partide politice (Piaţa Libertăţii 24, sec. XIX)
55. Sediul Asociaţiei pentru Cultura poporului român din Maramureş cu Preparandia, fostul sediu Acaterm (Piaţa Libertăţii 25, 1873 – 1875)
56. Ansamblul urban „Str. Iuliu Maniu” (Str. Iuliu Maniu 1 -67, sec. XIX)
57. Banca Naţională, azi … NIMIC !!! (Str. Iuliu Maniu 32, sf. sec. XIX)
58. Sediul Lojei francmasonice, azi şcoală generală (Str. Iuliu Maniu 67, 1890 – 1910)
59. Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” (Str. Mihai Viteazul 14, 1913)
60. Casă cu spaţii comericale la parter (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 1, sec. XIX)
61. Fosta Prefectură a comitatului Maramureş, azi restaurant „Curtea Veche” şi locuinţe (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 2, 1692)
62. Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 3, sec. XIX)
63. Biserica reformată (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 4, sec. XIV – XV)
64. Casă (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 5, sec. XIX)
65. Casă (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 9, sec. XIX)
66. Casa Iurca (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 11, 1862)
67. Casă (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 13, sec. XIX)
68. Casa Mihalyi de Apşa (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 17, 1880)
69. Casă (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 21, sec. XIX)
70. Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 41, sfârşitul sec. XIX)
71. Casa Junger (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 19, sec. XIX)
72. Poşta Veche, azi casă (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 39, sec. XX)
73. Casa Prielle Kornelia (Str. Ioan de Apşa 43, sec. XX)
74. Cimitirul evreiesc (Str. Szilagyi Istvan 37, sec. XVIII)
75. Şcoala generală nr. 2 (Str. Gheorghe Şincai 1, 1902)
76. Grădiniţa de copii (Str. Gheorghe Şincai 2, 1845)
77. Casa Solomon Wiesel (Str. Dragoş Vodă 7, sf. sec. XIX)
78. Monument pentru cinstirea Eroilor din primul război mondial (Str. Rodnei, în cimitirul ortodox, 1920)
79. Monumentul funerar al pictorului Hollosy Simon (Str. Rodnei, cimitirul romano catholic, 1917)
80. Casa Ellie Wiesel (Str. Tudor Vladimirescu 1, sec. XX)
Tot în articolul din 11 iunie 2022, mai scriam că: Restaurarea clădirilor de patrimoniu necesită proiecte bine întocmite, aprobări speciale ṣi apoi lucrul la faţa locului cu echipe care au avizele necesare pentru aṣa ceva. Are Sighetul ceva proiecţele pentru restaurarea clădirilor aflate pe lista monumentelor istorice? Putem vedea ce proiecte cu finanţare de la Europa Unită se derulează la Sighet acum???

Un posibil răspuns l-am găsit în cuvintele lui John LaFarge: „Trecutul nu poate fi șters, dar poate fi reparat.” (sursa: https://www.kudika.ro)

Cum a fost „reparat” trecutul în oraşul nostru, am văzut… Speranţe îmi pun în activitatea noului partid înfiinţat la Sighetu Marmaţiei. Pentru că fac parte din el, promit sighetenilor că vor afla de ce nu se poate, cine-i de vină, cine nu vrea. Trebuie să ne lămurim odată de ce cum e la noi, nu-i la nimeni.

Am mai scris şi cu altă ocazie un îndemn, pe care-l reiau acum şi pe care-l adresez tuturor acelora cărora le pasă de Sighet: HAIDEȚI SĂ HAIDEM!!!

Horia PICU

Foto: Ion Mariș

„Inteligenţa”despre care vreau să scriu aici nu e chiar inteligenţă, de aceea am pus-o în ghilimele. Desigur, nu este o pacoste cu care să ne întâlnim la fiecare pas pe care-l facem prin oraş. Totuşi, ea îşi face simţită prezenţa câteodată. Pare neimportantă, neobservabilă şi nederanjată. Se întâmplă, ca din când în când, din loc în loc, să ne arate că există şi că poate deranja ordinea firească a lucrurilor.

Despre ce este vorba, în fapt, în rândurile de faţă. Pe strada Ion Buteanu s-a renunţat la sensul unic. Cine vine la cumpărături la magazinul din zona străzii, trebuie să parcheze în spatele magazinului. În preajma Crăciunului, lume multă, aglomeraţie de maşini, locuri de parcare ioc. Singura variantă legală e parcarea din spatele magazinului, cel cu de toate alimentele. Doar că nici parcarea asta nu-i suficient de mare pentru câte maşini ar dori să-şi aştepte în apropiere şoferii plecaţi la cumpărături.

Marea problemă a început când s-a făcut un plan de modernizare a străzii Buteanu, plan probabil făcut de specialişti care nu prea trec şi nici n-au trecut prea des prin această parte a oraşului. Despre strada Ion Buteanu am scris şi cu alte ocazii. Reiau aici doar observaţia că trotuarul de pe aceeaşi parte cu biserica e inutil de larg. Lumea nu prea trece pe acolo. Se preferă trotuarul de pe partea opusă. Aşadar, dacă trotuarul ar fi fost micşorat, ar fi fost lărgită strada, cu posibilitatea de parcare pentru maşini, aşa cum sunt şi alte zone, în special în partea centrală a oraşului.

Trotuaru-i prea lat, daaar… are  nişte borduri mândre, mari, înalte, de ţi-e mai mare dragul să le priveşti!  Ca să nu se simtă singure, la marginea trotuarului au „crescut” nişte stâlpişori a căror menire rămâne incertă, aş zice chiar inutilă, având în vedere impozantele borduri.

Avem, prin urmare, locul destinat tomberoanelor de gunoi ocupat cu maşini venite la… cumpărături şi parcate în spatele magazinului. Gunoaiele, pe 23 decembrie, când am făcut constatarea, dădeau pe-afară din tomberoanele prea pline şi prea imposibil de golit în maşina care adună gunoiul.  De două ori am văzut eu în acea zi maşina trecând pe strada Buteanu (e singura posibilitate de a intra în locul de ridicare a resturilor menajere) şi, neavând pe unde să fie scoase tomberoanele şi vărsate în maşina cea mare,  gunoiul a rămas neridicat, iar Comisia care reglementează şi optimizează traseele maşinilor prin oraşul mototolit şi nesemaforizat, se poate felicita. Şi Comisia responsabilă cu sistematizarea se simte la fel de bine.

Au lucrat pentru noi! Adică, ne-au făcut-o!

Poza pe care o vedeţi în articol am făcut-o pe 26 decembrie 2023.

Bine că avem comisii şi regulamente. O mare comisie – sau cum s-o numi –  îsi zice ADIGD Maramureş şi tocmai ea, care zice că va face, nu face! ADIGD Maramureş are pe internet postat „Regulamentul serviciului de salubrizare din judeţul Maramureş pentru activităţile de colectare separate şi transport separat al deşeurilor menajere şi al deşeurilor similare , reediat conform Hotărârii AGA nr.10/2919”

La articolul 23, aliniatul (7), scrie:

„Platformele spaţiilor necesare colectării deşeurilor care se vor realiza prin grija autorităţilor administraţiei publice locale vor fi în mod obligatoriu betonate sau asfaltate, în mediul urban, şi în cazul în care nu sunt asigurate condiţii de scurgere a apei provenite din exfiltraţii ori a celei meteorice  vor fi prevăzute cu rigole de preluare, racordate la reţeaua de canalizare”.

Rog cititorii acestui articol să arate celor de la AGA cu pricina unde e spaţiul ăla betonat sau asfaltat, unde-i rigola de etc., etc., pentru că, s-avem pardon, eu nu le văd…

La art. 36, alin.1, se poate citi: „Deșeurile de sticlă colectate separat de la producătorii de deșeuri pot fi vândute direct unui reciclator”.

Aici îmi permit o sugestie pentru noua formă a Regulamentului. După „… direct unui reciclator” să se menţioneze: gata sparte, pentru că prin cădere liberă, în igloo-ul cu sticlele, asta e cel mai probabil să se întâmple!!!

Articolul 50 zice că „Utilizatorii au următoarele drepturi:
j) să primească răspuns în maximum 30 de zile la sesizările adresate operatorului sau autorităților administrației publice locale și centrale cu privire la neîndeplinirea unor condiții contractuale”.

O sesizare adresată administraţiei publice locale (preocupată doar cu găsirea unei gropi gata de umplut cu gunoi) voi face! Mai precis, vom face!!!

„Prevăz” ce se va întâmpla cu sesizarea. Având în vedere că va fi în format electronic, va ajunge în „Recycle bin”, pe undeva…

Horia Picu