Pe www.salutsighet.ro, în 11 iunie 2022, mi-a apărut articolul <<„Trecutul nu poate fi șters, dar poate fi reparat ”, sau despre monumentele istorice ale Sighetului>>.

O parte din articolul de-atunci o repun acum, nu pentru că n-aş avea subiecte noi, ci pentru că, despre ce am atras atenţia atunci, nimic nu s-a îmbunătăţit azi…

Dictonul „Ai învins, continuă! Ai pierdut, continuă″ l-aṣ putea vedea adaptat la „Ai scris, continuă! N-au citit, n-au rezolvat? Nu-i nimic! Continuă să scrii!″ Şi o fac în continuare, cu speranţa că vom vedea niṣte schimbări în bine, cândva.

Unor localităţi le merge bine. Altora… nu le merge deloc. Unde oficialităţile locului ṣtiu ce-i de făcut, se vede dezvoltarea pe zi ce trece. Viaţa oamenilor se îmbunătăţeṣte, mândria locală e în continuă creṣtere. În tot acest timp, sighetenii rămân în continuare cu „buza umflată”.

Azi vreau să atrag atenţia acelora de care depinde soarta oraṣului despre clădirile de patrimoniu lăsate în paragină. Pe site-ul http://www.cultura.ro/lista-monumentelor-istorice, se poate vedea lista monumentelor istorice din întreaga ţară, pe judeţe. Monumentele istorice pe care le are Sighetul sunt la nr.crt. 104-105; 392-482; 600-604.

După publicarea listei, unele obiective vizate au fost refăcute – ṣi trebuie să apreciem autorităţile c-au făcut asta! – alte obiective au acum altă denumire, altă destinaţie, altele sunt pe punctul de a nu mai putea fi recondiţionate. Iată lista!

1. Aşezare fortificată (Dealul Solovan – Hallstatt, Cultura Gáva)
2. Centrul istoric (Străzile: 22 Decembrie, Bogdan Vodă, Dragoş Vodă, Libertăţii,
Avram Iancu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ioan Mihalyi de Apşa, sec. XVIII – XX)
3. Ansamblul urban „Cămara Sării” (Zona gării,sec. XV – XIX )
4. Vechea „Direcţie a pădurilor”, azi liceul Leowey Klára (Str. 22 Decembrie 1989, sec. XVIII)
5. Fosta Casă a Armatei, azi Centrul Cultural (Str. Vasile Alecsandri 2, sec. XIX)
6. Casă, azi sediul comunităţii evreieşti (Str. Basarabia 8, sec. XIX)
7. Sinagogă (Str. Basarabia 10, 1902)
8. Casă (Str. Bogdan Vodă 1, sec. XIX)
9. Poşta (Str. Bogdan Vodă 2, sec. XIX)
10. Casă, azi Poştă (Str. Bogdan Vodă 3, sec. XIX)
11. Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 4, sec. XIX)
12. Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 5, sec. XIX)
13. Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 6, sec. XIX)
14. Casa Keszter (Str. Bogdan Vodă 8, sec. XIX )
15. Biserica ucraineană „Înălţarea Sfintei Cruci” (Str. Bogdan Vodă 5A , 1791 – 1807) azi refăcută!!!
16. Casa Clericală Ucraineană (Str. Bogdan Vodă 7, sec. XIX)
17. Vicariatul ortodox ucrainean (Str. Bogdan Vodă 12, sec.XIX) azi refăcut!!!
18. Tribunalul vechi, azi Primăria şi Judecătoria (Str. Bogdan Vodă 14, Str. Coposu Corneliu 2, 1893 – 1895) azi refăcute!!!
19. Casă (Str. Bogdan Vodă 18, 1868)
20. Banca „Albina”, azi spaţiu comercial (Str. Bogdan Vodă 20, 1886)
21. Casă cu boltă la poartă (Str. Bogdan Vodă 24, sec. XIX)
22. Spaţiu comercial (Str. Bogdan Vodă 26, sec. XVII)
23. Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 28, 1872)
24. Casă (Str. Bogdan Vodă 30, sec. XIX)
25. Casă (Str. Bogdan Vodă 32, 1870)
26. Curtea Kahan ( Str. Doja Gheorghe 67, începutul. sec. XX)
27. Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului ″ (Str. Dragoş Vodă 1 – 3)
28. Fabrica de lapte, azi spaţiu comercial şi de producţie (Str. Dragoş Vodă 22, 1913)
29. Casă Groedel (Str. Dragoş Vodă 41, 1887)
30. Casa Florian Mihalyi de Apşa, azi Protopopiatul greco-catolic (Str. Mihai Eminescu 1, sec. XIX)
31. Casa Darvay (Str. Mihai Eminescu 12, 1932)
32. Gara CFR (Str. Gării 2, 1893 – 1897)
33. Fosta Şcoală Normală, azi secţie a Facultăţii BabeşBolyai Cluj (Str. Avram Iancu 6, sec. XIX)
34. Vechea „Fabrică de perii Părplast”, cu spaţii comerciale şi birouri la parter (Str. Avram Iancu 20, începutul sec. XX)
35. Pavilioanele vechi ale Spitalului municipal (Str. Avram Iancu 22, sec. XIX) – azi spitalul e în proces de reabilitare termică
36. Vila Szöllössyi, azi laboratorul spitalului municipal ( Str. Avram Iancu 22, sec. XIX)
37. Ansamblul urban „Str. Alexandru Ivasiuc” (Str. Alexandru Ivasiuc 1-50, sec. XIX)
38. Ansamblul urban „Str.Mihail Kogălniceanu” (Str. Mihail Kogălniceanu 2-24, sec. XIX)
39. Hotel-restaurant, azi Muzeul Maramureşan şi cinematograf (Piaţa Libertăţii 1, sec. XIX)
40. Ansamblul urban „Piaţa Libertăţii” (Piaţa Libertăţii 1-36, sec. XVIII – XIX)
41. Cabinete Stomatologice (Piaţa Libertăţii 2, sec. XIX)
42. Hotel „Coroana”, azi…NIMIC !!! (Piaţa Libertăţii 8, sec. XIX)
43. Casa Brenner (Piaţa Libertăţii 9, 1832)
44. Casa Kiszelnik (Piaţa Libertăţii 10, sec. XIX)
45. Casa Kahan (Piaţa Libertăţii 11, sec. XIX)
46. Casa Kahan (Piaţa Libertăţii 12, sec. XIX)
47. Mănăstirea Piariştilor (Piaţa Libertăţii 15, 1730 – 1806)
48. Biserica „Sf. Carol de Borromeo” (Piaţa Libertăţii 17, 1730 – 1806)
49. Casă parohială (Piaţa Libertăţii 19, 1730 – 1806) refăcută!!!
50. „Banca Maramureşeană”, azi Consim SA şi spaţii comerciale (Piaţa Libertăţii 20, sec. XIX)
51. „Banca economică”, azi locuinţe şi sediu IMM (Piaţa Libertăţii 21, sec. XIX)
52. Liceul ucrainean (Piaţa Libertăţii 22, 1901)
53. Farmacia Buzath (Piaţa Libertăţii 23, 1875)
54. Primăria veche, azi societate comercială şi sediu partide politice (Piaţa Libertăţii 24, sec. XIX)
55. Sediul Asociaţiei pentru Cultura poporului român din Maramureş cu Preparandia, fostul sediu Acaterm (Piaţa Libertăţii 25, 1873 – 1875)
56. Ansamblul urban „Str. Iuliu Maniu” (Str. Iuliu Maniu 1 -67, sec. XIX)
57. Banca Naţională, azi … NIMIC !!! (Str. Iuliu Maniu 32, sf. sec. XIX)
58. Sediul Lojei francmasonice, azi şcoală generală (Str. Iuliu Maniu 67, 1890 – 1910)
59. Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” (Str. Mihai Viteazul 14, 1913)
60. Casă cu spaţii comericale la parter (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 1, sec. XIX)
61. Fosta Prefectură a comitatului Maramureş, azi restaurant „Curtea Veche” şi locuinţe (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 2, 1692)
62. Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 3, sec. XIX)
63. Biserica reformată (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 4, sec. XIV – XV)
64. Casă (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 5, sec. XIX)
65. Casă (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 9, sec. XIX)
66. Casa Iurca (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 11, 1862)
67. Casă (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 13, sec. XIX)
68. Casa Mihalyi de Apşa (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 17, 1880)
69. Casă (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 21, sec. XIX)
70. Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 41, sfârşitul sec. XIX)
71. Casa Junger (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 19, sec. XIX)
72. Poşta Veche, azi casă (Str. Ioan Mihalyi de Apşa 39, sec. XX)
73. Casa Prielle Kornelia (Str. Ioan de Apşa 43, sec. XX)
74. Cimitirul evreiesc (Str. Szilagyi Istvan 37, sec. XVIII)
75. Şcoala generală nr. 2 (Str. Gheorghe Şincai 1, 1902)
76. Grădiniţa de copii (Str. Gheorghe Şincai 2, 1845)
77. Casa Solomon Wiesel (Str. Dragoş Vodă 7, sf. sec. XIX)
78. Monument pentru cinstirea Eroilor din primul război mondial (Str. Rodnei, în cimitirul ortodox, 1920)
79. Monumentul funerar al pictorului Hollosy Simon (Str. Rodnei, cimitirul romano catholic, 1917)
80. Casa Ellie Wiesel (Str. Tudor Vladimirescu 1, sec. XX)
Tot în articolul din 11 iunie 2022, mai scriam că: Restaurarea clădirilor de patrimoniu necesită proiecte bine întocmite, aprobări speciale ṣi apoi lucrul la faţa locului cu echipe care au avizele necesare pentru aṣa ceva. Are Sighetul ceva proiecţele pentru restaurarea clădirilor aflate pe lista monumentelor istorice? Putem vedea ce proiecte cu finanţare de la Europa Unită se derulează la Sighet acum???

Un posibil răspuns l-am găsit în cuvintele lui John LaFarge: „Trecutul nu poate fi șters, dar poate fi reparat.” (sursa: https://www.kudika.ro)

Cum a fost „reparat” trecutul în oraşul nostru, am văzut… Speranţe îmi pun în activitatea noului partid înfiinţat la Sighetu Marmaţiei. Pentru că fac parte din el, promit sighetenilor că vor afla de ce nu se poate, cine-i de vină, cine nu vrea. Trebuie să ne lămurim odată de ce cum e la noi, nu-i la nimeni.

Am mai scris şi cu altă ocazie un îndemn, pe care-l reiau acum şi pe care-l adresez tuturor acelora cărora le pasă de Sighet: HAIDEȚI SĂ HAIDEM!!!

Horia PICU

Foto: Ion Mariș

„Inteligenţa”despre care vreau să scriu aici nu e chiar inteligenţă, de aceea am pus-o în ghilimele. Desigur, nu este o pacoste cu care să ne întâlnim la fiecare pas pe care-l facem prin oraş. Totuşi, ea îşi face simţită prezenţa câteodată. Pare neimportantă, neobservabilă şi nederanjată. Se întâmplă, ca din când în când, din loc în loc, să ne arate că există şi că poate deranja ordinea firească a lucrurilor.

Despre ce este vorba, în fapt, în rândurile de faţă. Pe strada Ion Buteanu s-a renunţat la sensul unic. Cine vine la cumpărături la magazinul din zona străzii, trebuie să parcheze în spatele magazinului. În preajma Crăciunului, lume multă, aglomeraţie de maşini, locuri de parcare ioc. Singura variantă legală e parcarea din spatele magazinului, cel cu de toate alimentele. Doar că nici parcarea asta nu-i suficient de mare pentru câte maşini ar dori să-şi aştepte în apropiere şoferii plecaţi la cumpărături.

Marea problemă a început când s-a făcut un plan de modernizare a străzii Buteanu, plan probabil făcut de specialişti care nu prea trec şi nici n-au trecut prea des prin această parte a oraşului. Despre strada Ion Buteanu am scris şi cu alte ocazii. Reiau aici doar observaţia că trotuarul de pe aceeaşi parte cu biserica e inutil de larg. Lumea nu prea trece pe acolo. Se preferă trotuarul de pe partea opusă. Aşadar, dacă trotuarul ar fi fost micşorat, ar fi fost lărgită strada, cu posibilitatea de parcare pentru maşini, aşa cum sunt şi alte zone, în special în partea centrală a oraşului.

Trotuaru-i prea lat, daaar… are  nişte borduri mândre, mari, înalte, de ţi-e mai mare dragul să le priveşti!  Ca să nu se simtă singure, la marginea trotuarului au „crescut” nişte stâlpişori a căror menire rămâne incertă, aş zice chiar inutilă, având în vedere impozantele borduri.

Avem, prin urmare, locul destinat tomberoanelor de gunoi ocupat cu maşini venite la… cumpărături şi parcate în spatele magazinului. Gunoaiele, pe 23 decembrie, când am făcut constatarea, dădeau pe-afară din tomberoanele prea pline şi prea imposibil de golit în maşina care adună gunoiul.  De două ori am văzut eu în acea zi maşina trecând pe strada Buteanu (e singura posibilitate de a intra în locul de ridicare a resturilor menajere) şi, neavând pe unde să fie scoase tomberoanele şi vărsate în maşina cea mare,  gunoiul a rămas neridicat, iar Comisia care reglementează şi optimizează traseele maşinilor prin oraşul mototolit şi nesemaforizat, se poate felicita. Şi Comisia responsabilă cu sistematizarea se simte la fel de bine.

Au lucrat pentru noi! Adică, ne-au făcut-o!

Poza pe care o vedeţi în articol am făcut-o pe 26 decembrie 2023.

Bine că avem comisii şi regulamente. O mare comisie – sau cum s-o numi –  îsi zice ADIGD Maramureş şi tocmai ea, care zice că va face, nu face! ADIGD Maramureş are pe internet postat „Regulamentul serviciului de salubrizare din judeţul Maramureş pentru activităţile de colectare separate şi transport separat al deşeurilor menajere şi al deşeurilor similare , reediat conform Hotărârii AGA nr.10/2919”

La articolul 23, aliniatul (7), scrie:

„Platformele spaţiilor necesare colectării deşeurilor care se vor realiza prin grija autorităţilor administraţiei publice locale vor fi în mod obligatoriu betonate sau asfaltate, în mediul urban, şi în cazul în care nu sunt asigurate condiţii de scurgere a apei provenite din exfiltraţii ori a celei meteorice  vor fi prevăzute cu rigole de preluare, racordate la reţeaua de canalizare”.

Rog cititorii acestui articol să arate celor de la AGA cu pricina unde e spaţiul ăla betonat sau asfaltat, unde-i rigola de etc., etc., pentru că, s-avem pardon, eu nu le văd…

La art. 36, alin.1, se poate citi: „Deșeurile de sticlă colectate separat de la producătorii de deșeuri pot fi vândute direct unui reciclator”.

Aici îmi permit o sugestie pentru noua formă a Regulamentului. După „… direct unui reciclator” să se menţioneze: gata sparte, pentru că prin cădere liberă, în igloo-ul cu sticlele, asta e cel mai probabil să se întâmple!!!

Articolul 50 zice că „Utilizatorii au următoarele drepturi:
j) să primească răspuns în maximum 30 de zile la sesizările adresate operatorului sau autorităților administrației publice locale și centrale cu privire la neîndeplinirea unor condiții contractuale”.

O sesizare adresată administraţiei publice locale (preocupată doar cu găsirea unei gropi gata de umplut cu gunoi) voi face! Mai precis, vom face!!!

„Prevăz” ce se va întâmpla cu sesizarea. Având în vedere că va fi în format electronic, va ajunge în „Recycle bin”, pe undeva…

Horia Picu

Apelul meu e pur formal. Ştiu că nu ne bagă nimeni în seamă, că sunt atât de multe probleme de sănătate în ţara asta, încât nu ştii cine-i mai bolnav: omul sau ministerul?

Vreau să dezlege cineva „misterul” după care funcţionează(?) spitalele din România. Ca locuitor al Sighetului, doresc un răspuns mai bine ţintit, anume despre situaţia din spitalul municipiului multisecular, la care mă duc şi eu şi oricine din oraş sau din zonă pentru un consult, o operaţie, o trimitere, de orice ar fi nevoie.

Am scris de mai multe ori despre excelenţii medici care mi-au salvat viaţa în vremea pandemiei cu Covid. Nu pot spune nimic rău nici acum despre modul cum mi s-a rezolvat o altă  problemă de sănătate. Amabilitate, profesionalism de înaltă clasă şi gratuitate absolută. Este tot ce pot să spun, în sinteză.

Apare, însă, o problemă în sistemul medical românesc. Zic că-i problemă în sistem pentru că nu cred să fie specifică doar pentru spitalul din Sighet. Desigur, n-am avut ocazia să discut cu cineva internat în alte spitale din ţara asta, dar nu văd de ce în altă parte în patria noastră carpato-danubiano-pontică problema pe care am aflat-o azi n-ar exista.

Mă încăpăţânez să cred că Sighetul nu poate fi o excepţie (negativă!) pe care am s-o prezint imediat, iar oriunde în altă parte lucrurile arată aşa cum ar trebui să arate.

Un bărbat pensionar, din Sighetu Marmaţiei, plătitor pe întreaga perioadă a activităţii profesionale a dărilor către stat, inclusiv cele pentru sănătate, ajunge la spitalul din Sighet pentru un consult medical de specialitate, cu trimitere de la medicul de familie.

După consult, i se spune că este internat de zi, deci nu va rămâne în spital.

Atenţie la cele ce urmează!!! I se transmite omului care a contribuit ani şi ani la sistemul de sănătate din România că trebuie să vină la consult în fiecare zi la ora 8!!! Pot fi internaţi – şi să rămână internaţi – doar cei care se încadrează în categoria caz social. Asistaţii social au întâietate.

Păi de ce a plătit omul care a fost salariat şi s-a dus în fiecare zi la locul de muncă?? Ca să vină acum tot în fiecare zi de acasă la consultul medical, la tratament  şi apoi să plece acasă??

Cum vine asta, domnilor care aveţi grijă de bunul mers al sistemului de sănătate din România?

Poate fi găsită o soluţie şi pentru internarea asistaţilor sociali, şi pentru internarea plătitorilor de taxe, impozite şi contribuţii care se văd – în cazul când au nevoie –  trimişi la plimbare zilnică între casă şi spital.

Adică, oare ne mai facem bine? Sau, ce spunea poetul American Ralph Waldo Emerson („Societatea este un spital de bolnavi incurabili”- sursa: rightwords.ro) în secolul XIX se vede a fi valabil în secolul XXI, undeva, într-o ţară europeană care bâjbâie în găsirea drumului spre normalitate?

Horia Picu

Vorba aia: „care bucurie… şi la ei să fie!”. De fapt, politica de nebăgare în seamă a Maramureşului istoric, locul unde vine lumea să petreacă Paştele, Crăciunul sau venirea noului an, e observabilă nu numai din orice colţ al republicii fostă socialistă, actualmente un fel de republică „descurcă-se fiecare cum poate”, e observabilă şi de dincolo de sistemul nostru solar, dacă ar fi cine să observe.

Motivele de bucurie pentru călătorii pe ruta dus-întors Sighet – Bucureşti sunt, de fapt, motive de îngrijorare, de indignare. Aş zice chiar de repulsie!

Trenul care pleacă din gara Sighetu Marmaţiei gâfâind şi scârţâind şi ajunge cândva, la Bucureşti Nord, are următoarele servicii:
biciclete (de la Beclean pe Someș până la Bucureşti Nord),
clasa a 2-a (pe tot parcursul),
cușetă 4 paturi (de la Beclean pe Someș până la Bucureşti Nord),
cușetă 6 paturi (de la Beclean pe Someș până la Bucureşti Nord),
dormit 2 paturi (Sighet-Bucureşti Nord),
dormit single (Sighet-Bucureşti Nord),
(sursa: https://mersultrenurilor.infofer.ro)

Adică, din Sighet se poate pleca doar la clasa a doua  sau la vagonul de dormit, la cabine cu un pat sau cu două paturi. Cuşeta s-a scos! Cine vrea să meargă mai confortabil şi mult mai ieftin decât la vagonul de dormit, trebuie să se dea jos la Beclean la ora 20:46 şi să se urce în vagonul care are cuşetă.

Pentru amatorii de pedalat prin Piaţa Victoriei sau pe lângă zidul bine păzit al Palatului Cotroceni, există posibilitatea ca din Beclean (nu din Sighet!) până la Bucureşti să călătorească cu acelaşi tren şi bicicletele.

Drăguţi, amabili, domnii ăştia de la CFR…

După ce se satură lumea de strigat lozinci patriotice mergând la pas sau pe biciclete, fiecare trage spre casa lui. Unii vor să se întoarcă acasă aşa cum au venit, adică tot cu trenul şi cu bicicletele lângă ei, în acelaşi tren.

Trenul Bucureşti Nord-Sighetu Marmaţiei pleacă la ora 21 şi ceva minute şi ajunge, tot gâfâind şi scârţâind, în capitala Maramureşului istoric şi neimportant pentru vremelnicii şefi ai momentului, pe la 10 şi 36 de minute.

Trenul are următoarele servicii:
biciclete (de la prima stație până la Beclean pe Someș),
clasa a 2-a (pe tot parcursul),
cușetă 4 paturi (de la Bucureşti Nord până la stația Beclean pe Someș),
cușetă 6 paturi (de la Bucureşti Nord până la stația Beclean pe Someș),
dormit 2 paturi (Bucureşti Nord-Sighet),
dormit single (Bucureşti Nord-Sighet),
(sursa: https://mersultrenurilor.infofer.ro)

Cine vrea cuşetă, trebuie la ora 5:54 să se dea jos la Beclean şi să caute vagonul cuşetă. O poate face până la 6:10, când pleacă trenul spre  Sighet. Primăvara sau vara, mai trecă-meargă ora de înviorare de la 6 dimineaţa. Dar toamna, dar iarna??? Poate unii oameni se duc la Bucureşti pentru un consult medical, poate vin de acolo operaţi, poate au copii mici, poate, poate, poate…

În afară de asta, la Beclean, ca să te poţi urca în vagon trebuie să ai abilităţi de alpinist! Prima treaptă a vagonului e foarte sus faţă de nivelul peronului. Dar, la noi merge şi aşa…

După cum vedem, CFR-ul îşi bate joc de sigheteni şi de locuitorii din jurul Sighetului. Îsi bate joc şi de cei care vor să petreacă importante evenimente religioase sau laice în Maramureşul istoric.

Am o singură întrebare de pus: doar CFR-ul ?…

Horia PICU

Foto: Ion Mariș

Porumbei voiajori, crescuţi şi antrenaţi pentru zboruri lungi, îngrijiţi şi iubiţi de oameni. Răbdare şi timp dedicat lor, mult timp… Pasiune şi o viaţă trăită frumos.

Se întâmplă şi la Sighetu Marmaţiei ca pasiunea aceasta pentru porumbeii călători să ocupe un loc important în viaţa unor concitadini. Merită să le cunoastem mai îndeaproape pasiunea, performanţele.

Am fost invitat de columbofilul Csiszar Iosif,  de mulţi ani un apropiat al familiei, la festivitatea de premiere organizată de Clubul Sportiv Columbofil „Marmaţia”, pe data de 18 noiembrie 2023. Domnul Csiszar, care de fiecare dată când  îl întâlnesc, îmi spune ceva şi despre porumbeii lui şi performanţele  lor, mi-a oferit câteva date suplimentare pe care le consemnez aici.

La festivitatea organizată de CSC „Marmaţia” şi găzduită impecabil de restaurantul „Flamingo”, s-au acordat peste 70 de cupe, pe  categorii: sosirea porumbeilor, crescător de porumbei, norme şi general.

Desigur, trebuie câteva clarificări deja, pentru că nu multă lume se pricepe la ce înseamnă zborul blândelor înaripate şi performanţele lor absolut admirabile.

Norme: viteza cu care se parcurge o distanţă. Variază între 100 şi 300 km. De exemplu, între Carei şi Sighetu Marmaţiei, pe şosea sunt 135 km. Un porumbel găseşte o cale aeriană -numai de el ştiută! – de doar 105 km, dar nu calea cea mai scurtă între cele două localităţi e neapărat cea aleasă de porumbei. Ei au o capacitate de orientare şi de adaptare la codiţiile de zbor, la geografia fizică a locului, pe care deocamdată omul mai mult le admiră şi le intuieşte decât să le înţeleagă.

General: sunt 5 etape, 2 de viteză, 2 de demifond (300 km – 500 km) şi una de fond, de peste 500 km.

Clubul din Sighet a obţinut 51 de norme naţionale la categoria viteză şi general, cu clasări pe locurile 10, 23, 44, 53. Locurile sunt obţinute la nivel de ţară, în competiţie deci cu multe alte cluburi ale columbofililor!

Cele mai bune rezultate (materializate în cupe) au fost obţinute  de domnii: Ardelean Gheorghe, Csiszar Iosif, Costin Petre şi de preşedintele clubului sighetean, Ardelean Team.

Clubul Columbofililor „Marmaţia” participă la concursuri împreună cu reprezentanţii Clubului Columbofil Bistriţa-Năsăud, colaborarea fiind foarte bună şi de durată.

Tot de la domnul Csiszar Iosif ştiu că în cadrul CSC „Marmaţia” este responsabil cu ciparea porumbeilor. Unui porumbel voiajor inelul i se pune la picior când are 6-7 zile, iar cip-ul se schimbă anual. Responsabil cu întocmirea clasamentelor este Csiszar Attila.

Porumbeii voiajori…, aceste păsări care pot atinge viteza de 70 km/h şi parcurge într-o zi 900 km!… (sursa: https://linistesiodihna.wordpress.com/2014/02/23/intreaba-porumbeii-si-te-vor-invata/). Oamenii au scris poezii despre ei. Una, în stil „haiku” scrisă de Mihail Mataringa cred că ne poate face să privim altfel un porumbel cu inel la picior, care, cine ştie de unde plecat, se plimbă printre oameni:
„În vârf de catarg/ Un porumbel voiajor/ Odihnindu-se”.

Horia Picu

Azi, 8 decembrie 2023, pe la 17:30, eu şi soţia mea am avut parte de o întâmplare care trebuie cunoscută de toţi care pot face dar nu fac, de toţi cei care tac şi n-ar trebui să tacă, de toţi cei care înghit orice şi n-ar trebui să înghită (chiar) orice.

Întâmplarea  a început în staţia de taxi din dreptul mult prea renumitului parc din zona librăriei „George Coşbuc”. Aveam de mers la o adresă pe strada Corbului. Fiind ceva de moment, am zis să mergem cu taxiul. Ne-am urcat în maşină, am spus unde vrem să ajungem şi taximetristul a zis că acolo nu ne duce, fiindcă nu-i bun drumul, e neasfaltat, plin de gropi!

Ne-am supărat, ne-am indignat şi ne-am dat jos din maşină. La maşina din spate am avut noroc. Şoferul ne-a luat (doar fiindcă ne cunoştea!!!) şi pe drum ne-a spus de ce am fost refuzaţi de prima maşină. Pentru că, oameni buni, pe strada „Corbului”, pe strada „Locu Târgului”, care-i tot pe-acolo, zici că eşti în Evul Mediu Întunecat!!

Ne-am convins că refuzul primului taximetrist a fost întemeiat. Multe maşini au avut nevoie  de serioase reparaţii după ce-au făcut o incursiune în „muzeul” în aer liber dintr-un Ev Mediu (cum spuneam), pe nişte drumuri unde acum 4-500 de ani căruţele ar fi rămas fără roţi şi călăreţii fără pălării.

Articolul de faţă are dublu scop. Cel mai important, e acela de a ne cere scuze faţă de taximetristul care ne-a refuzat. Am ieşit bombănind din maşina omului. Nu ştiam ce ne aşteaptă pe o stradă cu un nume de pasăre care-i atât de bine pusă în prim-plan în valoraoase fabule. Mai bine strada s-ar numi strada „Denivelărilor Cu Surprize”, sau strada „Gropilor Fără Sfârşit”, sau strada „Până Aici V-a Fost”, strada „Pa, Maşină”, poate strada „Unde Mi-s Pantofii”.

Taximetriştii refuză să meargă prin astfel de locuri şi au dreptate! E ceva de nedescris ce calvar au de îndurat oamenii care stau pe-acolo. De ce trebuie să fie ignoraţi de vremelnicele autorităţi cu care ne-am pricopsit? Oamenii de pe stăzile „Corbului” şi „Locu Târgului” plătesc impozite, la fel ca orice cetăţean al oraşului. Le plătesc degeaba…

Urcaţi în maşini, stimaţi reprezentanţi ai Administraţiei locale şi, la lumina becurilor pâlpâinde de pe stâlpi, mergeţi pe străzile despre care scriu acum! Daţi-vă jos din maşini şi mergeţi şi pe jos! Nu uitaţi să vă luaţi cizme de cauciuc. Când veniţi în constatare la faţa locului, opriţi maşinile unde se termină asfaltul şi puneţi-vă cizmele de cauciuc, dacă vreţi să mergeţi să vorbiţi cu oamenii care stau acolo!

De fapt, ce să vorbiţi cu ei?? Să le promiteţi iar că veţi face, dar trebuie întâi un alt plan de fezabilitate că cel vechi e expirat, să stea cuminţi în aşteptarea asfaltatorilor care vor trece şi pe lângă  porţile lor? Că nu-s bani deocamdată, dar să creadă în viitorul luminos al oraşului şi în bunele intenţii ale conducătorilor lui?

Cititorii vor comenta, desigur, şi vor împrospăta dorinţa de realegere a tuturor celor care pot face, dar nu fac, prin alte exemple la fel de „oropsite”. Unul dintre ele este „Bobâlna”. N-am mai fost de multă vreme pe-acolo. Dacă s-a schimbat ceva în bine, rog locuitorii din zonă să ne anunţe, ca să ne bucurăm şi noi de măreţele realizări locale.

Nu pot încheia consemnarea de faţă fără să fac o invitaţie la (re)citirea câtorva fabule cu corbi de La Fontaine. Renumitul fabulist francez scria în „Păţania corbului care voia să imite un vultur”: „Habar n-avea croncanul cel trufaş/ Că e mai greu berbecul decât un boţ de caş/
Şi nici nu bănuia c-o să rămână/ Cumva, zălog în încâlcita-i lână”.

Horia Picu

În „Neuitare” (Editura Valea Verde, 2023), Ioan Dorel Todea ni se arată a fi un melancolic, un colecţionar de amintiri care – aşa cum le ştim – mângâie şi câteodată, dor. Amintiri şi visuri de poet pe care îndrăzneşte să le spună tuturor.

„Am învăţat să nu mai fiu jenat/ De emoţiile mele, de iubire…/ La urma urmei, aşa am aflat/ Că sunt om, cu suflet plin de simţire”- spune poetul sighetean într-o poezie. Şi toată cartea e plină de versuri de mare sensibilitate.

Drept urmare, „Neuitare” nu doar se citeşte. Se şi simte…

Poetului, toamna-i „surâde îngăduitor/ pe toate cărările…”. E locul, e momentul când „Printre copaci trecător/ Îmi scutur ideile”. Iar ideile, odată „scuturate”, se transformă în stihuri care „mişcă” sufletul celui care le citeşte.

„Printre copaci trecător”…„Trecător” în timp, „trecător” prin spaţiu…

Copacii din poezia lui Dorel Todea sunt acel element de decor care poate da veşniciei un aspect de materialitate, iar poetul, „trecător”, aflat în acea „mică bucată de veşnicie” din care mai are destul, e în căutarea versurilor care, din carte, se duc direct spre inima cititorului.

Veşnicia poetică e formată din infinite şi inspirate clipe, iar trecerea de la inspiraţia clipei la versul care rămâne înseamnă o permanentă frământare a poetului, care se întreabă: „Ce e cu mine, ce mă îndeamnă?”

Posibilul răspuns poate fi dorinţa de „Neuitare”, de aceea, (zice în poezia „Meditaţie”): „Mă transform în cuvânt/ veşnicia punând-o/ într-o carte…”, o carte ca aceasta, în care Dorel Todea ne arată că poate versifica în multe feluri. Cunoscându-l, cred că mai nimerit ar fi să spun că o poate face în toate felurile!

În „Toamnă” se simte un uşor aer folcloric, dar nici acum nu lipseşte meditaţia melancolică:       „ Apele îşi văd de drum,/ Vântul printre crengi adie…/ Toamnă, toamnă aurie,/ Toamna mea de-acum.”

În acelaşi volum, versurile „Tăcuţi paşii mei îşi lasă urmele…/ Anii trec, vântul spulberă clipele.”- din poezia „Trecere”, au o „curgere” atât de plăcută, ca şi cum aş auzi „Sara pe deal”, recitată de Mihail Sadoveanu…

Nu toate poeziile din „Neuitare” au o melancolie, o tristeţe dulce – amăruie. Desigur, melancolia e prezentă şi în „Perseverenţa”, dar de data aceasta are un aer de voie bună care trebuie „gustat”. Inspirat de vorbele lui Laurenţiu Ulici („Mai ratez o carte, mai ratez o fată”), autorul sighetean zice „Risipindu-mi clipa,/ le-am pierdut pe toate”. Şi termină, împăcat cu soarta: „Am ratat o fată…am să scriu o carte.”

În „Elegii”, Dorel Todea „oferă” posibilitatea „lui” şi „ei” să-şi amintească de cel mai frumos sentiment uman, cum umbrele lor păşeau, „înalte şi tăcute,/ învăluite în falduri de amintiri…”, iar „iedera uitării/ se preschimba în flori de iubire,/ şi „lumina surâsului […], / în clipă fără sfârşit!”

„Neuitare”… adică momentul acela când – absolut minunat zice Ioan Dorel Todea –  „Aşa ca un fluture,/ te-ai aşezat pe un sentiment”. „Neuitare”, un cadou frumos oferit cititorilor.

Autorul, se vede că a ştiut ce să facă cu „mica bucată de veşnicie” care i-a fost dată. Încă se mai foloseste de ea, încă se mai poate plimba şi să-şi scuture ideile care se duc repede pentru altă „Neuitare”, într-o altă carte, care – ne dorim – va veni în curând.

                                                                  Horia Picu

Circulă pe internet un text din care reiese că musulmanii n-au avut nicio contribuţie (sau a fost una nesemnificativă) în medicină, în ştiinţă. Aceasta este o ştire absolut falsă! În lumea musulmană s-au făcut descoperiri esenţiale pentru dezvoltarea şi sănătatea omenirii, cu multe secole înaintea europenilor sau americani(zaţi)lor despre care am învăţat în şcoală.

Textul sintetizează poziţia adoptată astfel: „Pe scurt, musulmanii buni și loiali ar trebui să rămână în mod corespunzător afectați de sifilis, gonoree, boli de inimă, dureri de cap, tifos, diabet, boli mintale, convulsii de poliomielită și tuberculoză, și să fie mândri să se supună boicotului islamic.”

Se face o comparaţie între numărul de premii Nobel obţinute de evrei şi de musulmani, şi se termină cu întrebarea: „Ce contribuție medicală au adus musulmanii în lume?”

Comparaţia cu premiile cele mai râvnite din lume e absolut jenantă, din moment ce acum 1000 de ani asemenea premii nu existau, dar de invenţiile, descoperirile acelor timpuri, făcute de musulmani, au putut să se folosească alţii, peste câteva sute (!!!) de ani şi să devină laureaţi Nobel.

Mai departe am sintetizat câteva invenţii şi descoperiri musulmane, pentru că adevărul şi raţiunea trebuie să ne călăuzească în tot ce facem. Pun aici o listă (incompletă!) de musulmani cărora omenirea trebuie să le fie recunoscătoare:

Alhazen (Abu Ali al-Hasan Ibn Al-Haytham) (965 – 1039)
„A dezvoltat metoda ştiinţifică cu 200 de ani înainte de acceptarea ei de către oamenii de ştiinţă ai epocii Renaşterii, este considerat ca fiind unul din cei mai influenţi oameni de ştiinţă din toate timpurile. Cunoscut ca părintele fizicii experimentale, a opticii moderne şi a metodologiei ştiinţifice, el a adus contribuţii semnificative la principiile opticii, astronomiei, matematicii, meteorologiei şi percepţiei vizuale” (sursa: https://inbors.com/15-realizari-incredibile-din-lumea-musulmana/). Alhazen „Sistematizează capitolele Secțiuni conice și Teoria numerelor, se ocupă și de geometria analitică și de conexiunile dintre algebră și geometrie. Lucrările sale matematice au influențat geometria lui René Descartes și calculul infinitezimal al lui Isaac Newton. Dezvoltă geometria analitică, stabilind astfel legătura dintre geometrie și algebră. De asemenea, a descoperit formula sumei primelor 100 de numere naturale. Face una din primele încercări de a demonstra axioma paralelelor a lui Euclid utilizând metoda reducerii la absurd. Ca recunoaștere, unii autori denumesc patrulaterul Lambert ca fiind patrulaterul Lambert–Al-Hazen. Cea mai celebră lucrare a lui Alhazen, („Carte de optică”), scrisă în perioada 1011 – 1021 și care poate fi considerat, precum cartea lui Isaac Newton, „Philosophiae Naturalis Principia Mathematica”, ca fiind una din cărțile cu cel mai puternic impact asupra evoluției fizicii,”
(sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alhazen)

Al-Jahiz (781-869)
„Primul biolog musulman care a propus şi a dezvoltat o teorie a evoluţiei, a scris despre efectele mediului asupra probabilităţii supraveţuirii unui animal şi pentru prima oară a descris aşa numitul proces natural, lupta pentru existenţă. Al-Jahiz a fost, de asemenea, primul care a cugetat despre lanţurile trofice şi de asemenea a fost un adept timpuriu al determinismului geografic, argumentând că mediul poate determina caracteristicile fizice ale locuitorilor unei anumite comunităţi şi că culoarea diferită a pielii umane este rezultatul mediului”.
(sursa: https://www.wikiwand.com/ro/Al-Jahiz)

Al Zahrawi (a trăit în jurul anului 1000)
Cunoscut pentru intervenţiile chirurgicale şi instrumentele chirurgicale pe care le-a inventat. A publicat o enciclopedie de chirurgie ilustrată de 1500 de pagini, care a fost folosită în Europa ca referinţă medicală pentru următorii 500 de ani. Are în enciclopedia sa capitole despre chirurgia ochiului, urechii, gâtului, polipilor nazali. A folosit cauterizarea pentru înlăturarea tumorilor de piele sau a abceselor deschise. A folosit aţa chirurgicală cu 500 de ani înaintea medicului militar francez Ambroise Pare (1510-1590), primul european care a executat suturi ale operaţiilor chirurgicale. Întreaga sa gamă de descoperiri în medicină poate fi consultată pe: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6077085/

Fatima Al-Firhi (800-880)
A fondat prima universitate din lume în 859 în Fes, Maroc. Sora ei, Miriam, a fondat o moschee adiacentă. Complexul a primit denumirea de Moscheea şi Universitatea al-Qarawiyyin. Universitatea al-Qarawiyyin, a fost înscrisă în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind cea mai veche universitate care a există şi a funcţionează până în zilele noastre.
(sursa: https://inbors.com/15-realizari-incredibile-din-lumea-musulmana/)

Ibn al-Haitham (965-1039)
„În jurul anului 1000 a demonstrat că oamenii văd obiectele datorită luminii care reflectă de la ele şi intră în ochi, combătând astfel teoriile lui Euclid şi Ptolemeu, conform cărora lumina este emisă de ochi”. (sursa: https://ro.truth-seeker.info/7-inventii-ale-musulmanilor/)

Al-Jazari (1136-1206)
A descoperit, în secolul XII, mecanismul bielă-manivelă (transformarea mişcării de rotaţie în una liniară) necesar pentru ca maşinile să se poată deplasa.

Geber (721-815)
A trăit în secolul IX şi este considerat pionierul chimiei, pentru introducerea unei metode experimentale, precum şi pentru inventarea alambicului, o instalaţie utilizată pentru distilarea lichidelor. (sursa: https://ro.truth-seeker.info/7-inventii-ale-musulmanilor/). I se atribuie descoperirea unor procedee și procese chimice ca: distilarea, cristalizarea. A descoprit mai multe substanțe chimice, printre care: acidul clorhidric, acidul azotic, acidul citric, apa regală (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Geber)

Al-Khwarizmi (780-850)
A pus pentru prima oară în evidență metodic și sistematic algebra și a fost primul care a folosit cifra zero în matematică. Pe lângă matematică, acesta a studiat și geografia și astronomia.

Akșemsettin (s-a născut în 1389 la Damasc)
Cu 400 de ani înaintea lui Pasteur (!!!) a declarat că bolile apar prin intermediul microbilor.

Al-Kindi (801 – 873)
A acordat o atenţie deosebită geometriei sferice, care îi era necesară la calcule astronomice. Un loc deosebit l-a ocupat și studiul dreptelor paralele. A fost primul care a încercat să determine științific dozele în care trebuie administrate medicamentele.
(sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Al-Kindi)

Avicenna (980 – 1037)
„Ibn Sina (sau latinizat Avicenna) a fost filosof, scriitor, medic și cercetător al naturii, șiit de origine tadjică. A fost interesat de mai multe domenii: astronomia, alchimia, chimia, psihologia.
Tratatele lui Avicena au influențat gânditorii musulmani de mai târziu în multe domenii, inclusiv teologie, filologie, matematică, astronomie, fizică și muzică. Cele mai faimoase lucrări ale sale sunt „Cartea vindecării” și „Canonul medicinii”. În Iranul actual, Afganistan și Tadjikistan, Avicenna este considerat o icoană națională și este adesea considerat printre cele mai mari personalități ale lumii”. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Avicenna)

Avenzoar (Abumeron sau Ibn-Zohr) (1091 – 1162)
A fost medic, farmacist, chirurg, savant și profesor arab de confesiune islamică. În anul 1121, a finalizat o carte despre diverse boli, terapeutica și igiena, conținând, în introducere, un tratat asupra relației psihologie-sănătate. Textul principal conținea șapte secțiuni, fiecare fiind dedicată unor boli ale: limbii și gurii, ochilor, urechilor, nasului, scalpului și feței, gâtului, creierului, brațelor, subrațului și degetelor, feselor, scabiei, furuncului și tumorilor, febrei, frisoanelor, miopatiei și edemelor.

Nasir al-Din al-Tusi (1201-1274)
„În 1259, a construit la Maragheh un observator astronomic, care a devenit unul dintre cele mai celebre din Evul Mediu. A considerat trigonometria ca un domeniu separat al matematicii, a utilizat funcțiile trigonometrice, a demonstrat teorema sinusurilor și a tangentelor, a sistematizat noțiunile fundamentale ale trigonometriei liniare și sferice. A studiat patrulaterul Saccheri și istoricul teoriei paralelelor efectuând o analiză critică și expunând propriile sale teorii, astfel că poate fi considerat precursor al geometriei neeuclidiane. Al-Tusi susține, că, indiferent de procesul prin care trece, materia se transformă, dar nu dispare niciodată, prin aceasta prefigurând legea conservării masei, care avea să fie formulată multe secole mai târziu. A studiat și gravitația. În domeniul biologiei, a avut concepții progresiste pentru acea epocă. Susținea că universul este compus din elemente de bază, prin combinarea cărora se formează mineralele, plantele și animalele. De asemenea, a subliniat rolul eredității în evoluția ființelor vii dar și mecanismele de adaptare ale acestora la mediu. Mai mult, Al-Tusi a susținut că omul a evoluat dintr-un strămoș al maimuțelor antropoide actulale, fiind deci un precursor al teoriei evoluționiste. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nasir_al-Din_al-Tusi)

Abbas ibn Firnas (810 – 887)
„…se spune că ar fi fost Leonardo da Vinci al arabilor. Există chiar şi un crater de pe Lună numit după el. Cea mai cunoscută invenţie a sa este un aparat zburător, nişte aripi imense confecţionate din mătase şi din pene de vultur, prinse pe o structură din lemn uşor. Abbas a reuşit o singură demonstraţie a invenţiei sale, la vârsta de 70 de ani. După ce şi-a luat zborul de pe o stâncă, inventatorul a reuşit să rămână în aer timp de zece minute înainte de a se prăbuşi la aterizare, când şi-a fisurat coloana vertebrală. Sute de ani mai târziu, invenţiile sale au devenit o importantă sursă de inspiraţie pentru da Vinci”.
(https://adevarul.ro/stil-de-viata/cele-mai-utile-inventii-arabe-2014097.html#google_vignette)

Ibn Nafis (1213-1288)
A descoperit şi a schiţat cum are loc circulaţia sângelui în corpul uman.
(sursa: https://adevarul.ro/stil-de-viata/cele-mai-utile-inventii-arabe-2014097.html)

Musulmanilor din mileniul I sau de la începutul celui de-al doilea al Erei noastre le mai datorăm:
Ritualul îmbăierii
„În timp ce europenii evitau igiena personală, considerând că spălatul face rău sănătăţii, în lumea musulmană îmbăierea făcea parte din ritualurile zilnice. Tot arabii au inventat şi săpunul. Conform unor documente, invenţia acestuia a fost o consecinţă directă a mirosului urât emanat de Cavalerii Templieri. Soldaţii musulmani le-ar fi oferit călugărilor militari catolici săpun, obţinut din extract de plante şi din grăsime animală, pentru a-şi curăţa pielea şi hainele”.
(sursa: https://adevarul.ro/stil-de-viata/cele-mai-utile-inventii-arabe-2014097.html)

Primul spital
„Spitalele, aşa cum le cunoaştem astăzi, cu saloane şi cu săli de tratament, îşi au originea în Egipt, în secolul al IX-lea. Primul centru medical a fost Ahmad ibn Tulun, fondat în anul 872, în Cairo. Urmând principiul musulman conform căruia cei sănătoşi trebuie să-i îngrijească pe cei bolnavi, spitalul oferea tratamente şi îngrijire gratuit, oricărei persoane suferinde.
(sursa: https://adevarul.ro/stil-de-viata/cele-mai-utile-inventii-arabe-2014097.html)

Periuţa de dinţi
„Se zice că Profetul Mahomed a fost primul om care a folosit o periuţă de dinţi. El obişnuia să rupă mici crenguţe dintr-un arbore specific regiunii Arabiei, „Miswak“, pe care le cresta în fâşii subţiri la un capăt şi le folosea pentru a-şi curăţa dinţii după ce mânca. Anticele periuţe de dinţi se mai vând şi astăzi prin pieţele ţărilor arabe”.
(sursa: https://adevarul.ro/stil-de-viata/cele-mai-utile-inventii-arabe-2014097.html)

Lista musulmanilor care au făcut descoperiri ştiinţifice e mult mai lungă. Nimeni nu trebuie să ia în derâdere altă rasă umană, aparţinătorii altei religii. Sigur, condiţiile actuale în care a ajuns omenirea, îi pot împinge pe unii să-i denigreze pe alţii.
Adevărul şi raţiunea trebuie să fie deasupra tuturor relelor pământene, din moment ce soarele e acelaşi pentru toţi şi toţi suntem „în trecere” pe-aici…
Să sperăm că tot ce se întâmplă acum este doar „A momentary lapse of reason” (Pink Floyd).

Horia Picu

Citesc despre „Consolidarea mobilităţii urbane” în Sighet şi nu ştiu ce semn de punctuaţie ar încăpea mai bine. Să fie cel de exclamare, ca semn de admiraţie, de bucurie că se va face, sau semnul întrebării, bazându-mă pe ce nu s-a făcut până acum, sau pe ce s-a făcut, dar degeaba, pentru că nu funcţionează?

Detalierea „cestiunii”:
Pe https://primaria-sighet.ro/ro/category?slug=proiecte-in-curs-de-implementare, sunt trecute, întru admiraţie pentru cei ce sunt şi doresc să mai fie tot (pe-) acolo şi după anul de graţie 2024, măreţe proiecte de viitor. Unele dintre ele, sunt gata-gata să fie realizate, cum este „Consolidarea mobilității urbane în Municipiul Sighetu Marmației, C10-I.1.2-76”, ai cărui beneficiari vom fi toţi cei care avem treabă cam toată viaţa pe aici, dar  şi cei aflaţi în vizită în  UAT Municipiul Sighetu Marmației.

Scrie pe pagina de internet a primăriei sighetene că „Valoarea finanțării nerambursabile a proiectului [este]: 2.826.422,83 lei, din care: valoarea eligibilă din PNRR: 2.373.143,25 lei, valoarea TVA aferentă cheltuielilor eligibile din PNRR: 451.277,60 lei”.

Desigur că n-am calitatea de a-mi da cu părerea dacă ajung sau nu ajung banii pentru ce vrea să se facă. Dar, văzând obiectivele proiectului, bine argumentate de un desen idilic cu o intersecţie semaforizată, pot avea o părere în calitate de pieton sau de şofer. Obiectivele proiectului de aproape 3 milioane de lei sunt:
„1. Îmbunătățirea și extinderea sistemelor de semnalizare urbană și supraveghere video; 2. Fluidizarea și decongestionarea traficului rutier din zona centrală a municipiului.
Proiectul vizează valorificarea avantajelor mobilității urbane în beneficiul cetățenilor și va contribui la implementarea strategiei de dezvoltare urbană, fiind corelat și bazându-se pe prioritățile PNRR, contribuind totodată la obiectivul noului cadru european pentru mobilitate urbană”.

Pentru 1: Până acum unele sisteme de semnalizare urbană erau acoperite de crengile copacilor înfrunziţi. A fost nevoie să scriu de două ori despre un indicator rutier care nu era vizibil, până când cineva a avut iniţiativa să taie una-două crengi care acopereau indicatorul. Dacă se doreşte, eu pot merge cu un agent constatator aparţinând organelor competente şi cu un mânuitor de minidrujbă în căutarea altor indicatoare rutiere aproape imposibil de observant din maşină. La tăiatul frunzelor avem mulţi specialişti la nivel naţional, dar la crenguţe încă nu dispunem de atâţi specialişti cât e nevoie.
Pentru 2: Aici înţeleg că dacă Europa zice  ceva, facem şi noi. Până nu zice, nu facem, că n-avem bani, sau n-avem idei… Se dezvoltă mobilitatea urbană în Europa, repede o dezvoltăm şi noi. În proiecte cu desene color. Măcar atât, că doar n-o să vină vreun european de rang înalt să admire Solovanul cât timp stă la semafor.

Investiţia, care are perioada de implementare  14.02.2023 – 13.04.2024, constă în  „achiziția de echipamente (stații de autobuz inteligente, semafoare inteligente pentru intersecții și treceri de pietoni, băncuțe stradale smart, sistem de supraveghere video, platformă server, aplicație e-ticketing) pentru realizarea unui sistem de transport inteligent și a unui sistem inteligent de management urban/local”.
În patru rânduri, patru „inteligente”: autobuze, semafoare, sistem de transport, management urban/rural. Inteligenţa celui care a scris textul pe unde-o fi?

Deocamdată, ţin să precizez că acum două săptămâni m-am întâlnit cu doi oameni în vârstă într-o staţie de autobuz. Erau în aşteptarea electricului care să-i ducă mai aproape de casă. Nu era acolo nici un fel de informaţie despre mersul autobuzelor. Se merge pe ideea că trebuie să vină cândva. Lumea aşteaptă neştiind cât şi noi ne mândrim cu viitoarele staţii înteligente? Cei doi soţi pe care-i preţuiesc foarte mult nu cred că aveau nevoie de echipamente de recepţie wifi în aşteptarea autobuzului. „E-ticketing” se poate face si de la şofer sau taxator. Intri, dai banii, iei biletul şi apoi te cufunzi în scaune confortabile şi te uiţi pe geamul autobuzului în admirarea amenajărilor auxiliare inestetice făcute după gustul, banii şi priceperea fiecărui locatar care şi-a dorit o extindere a locuinţei cu un garaj pentru acareturi.

De ce  semafoarele pe care actualii administratori le-au primit drept moştenire de la alţi administratori nu mai funcţionează? Ce-ar fi dacă mobilitatea ar începe cu ce avem, dar nu  funcţionează pentru că probabil trebuie puse nişte beculeţe în semafoare, sau trebuie doar de pornit sistemul de alimentare şi nu există omul calificat pentru a apăsa pe buton?

Investiţia, zice în prezentarea oficială, a început pe 14 februarie 2023 şi se va termina în 13 aprilie 2024, dar ce a început în februarie a.c., vedem că… nu se vede.

Dacă ţin cont şi de faptul că pe 25 august 2017 eram asiguraţi că „Planul de Mobilitate din Sighet începe să prindă contur” (sursa: http://maramedia.ro), dar conturul stă bine ascuns şi în 2023, atunci pentru „Consolidarea mobilităţii urbane” în Sighet cel mai potrivit semn de punctuaţie este  „?”.

Horia Picu

Mergând prin Sighet, putem privi şi în jos, la firul ierbii (crescute pe trotuar), atenţi să ocolim gropile (crescute, la rându-le, tot acolo), dar instinctul de conservare ne face să ne ridicăm privirea de la nivelul solului nesigur la părţile cele mai înalte ale construcţiilor de unde apare un pericol şi mai mare.

Văd şi eu pe facebook poze cu cărămizi sau tencuială căzute pe trotuare de undeva, de sus. Bine că au căzut când trebuia, când nu era nimeni pe-acolo, optimizându-şi căderea liberă într-un moment când trecătorii erau ceva mai încolo.

Centrul oraşului, foarte aproape de Primărie, şi mai aproape de Poştă. Am dat două puncte de reper că poate s-o trezi cineva să facă ceva. Aproape de acoperişul unei clădiri – repet, din plin centrul oraşului – se arată, deasupra capetelor noastre, ocupate cu umplerea coşului zilnic sau pentru vizitatori cu pozatul la Cuiul ăla pentru care încă nu s-a găsit un cleşte pe măsură pentru a-l scoate, un loc de unde lipsesc cărămizi. Altele, stau gata să se avânte în jos şi vorba aia, „pe cine voi nimeri, vina mea n-o fi…”

O cărămidă din aia poate ajunge unde nu trebuie cu o viteză mai mare de 45 km/h. Rog edilii oraşului să se gândească la ce au de făcut.

Ce nu-i deloc clar, cu edil(i) sau fără edil(i), este cine cine şi ce atribuţii are în conducerea treburilor acestei aşezări multiseculare, că nici pe sus, nici pe jos nu se uită nimeni din cei cu fişa postului în domeniu.

Dacă ne uităm în jos, sperând că Cel de sus va avea grijă de capetele noastre, ne întâlnim cu situaţia hilară că după ce traveresează omul regulamentar, pe la dungile albe de pe drum, când ajunge la liman, intră direct pe iarbă, sau chiar în apă. La capătul drumului lipseşte asfaltul.  ALO!!! Edililor… Din stradă ajungi direct pe zona neasfaltată!!! Asfaltul începe ceva mai încolo. Asta aşa a fost întotdeauna pe-aici… Colţurile străzilor sunt ecologice, înainte de a fi folosit termenul cu pricina. Creşte iarba sau se dezvoltă microsisteme pentru vieţuitoare acvatice în ele.

Desigur că trebuie plan de fezabilitate şi apoi o licitaţie de 30 de secunde pentru a găsi firma care să toarne nişte asfalt pe la colţurile trotuarelor. Greu de făcut… chiar imposibil. Poate cine ar trebui s-o facă are treabă mult mai importantă, cum ar fi imortalizatul în poze în mijlocul drumului pe cale să se înnoiască, sau să surprindă momentul de maximă fericire al unei bătrânici care, vânzându-şi legătura de pătrunjel, e întrebată, într-o tutuială de un prost gust absolut scârbos, „cu cât dai pătrunjelul, mătuşă?”.

Dacă ne-ar întreba pe noi cât dăm pe ei şi ar trebui să le răspundem ca la Piaţa de alimente, poate că răspunsul corect ar fi, ţinând cont şi că iarna ne dă târcoale: o ceapă degerată!

Horia Picu