Vineri, 21 aprilie 2023, la Sighet, în prezența Ministrului Culturii, Lucian Romașcanu, a avut loc decernarea Medaliei Aniversare „Centenarul Marii Unirii” (decretul de atribuire a fost semnat de președintele României în anul 2020), Muzeului Maramureșan din orașul nostru, o recunoaștere a activităților, implicării și deschiderii pe care Muzeul sighetean a avut-o în special pentru sărbătorirea Centenarului dar și pentru întreaga activitate. Întârzierea remiterii distincției a fost cauzată de pandemie și restricțiile aferente.

Distincția a fost primită – în numele Muzeului – de către  fostul director/ manager, prof. Gheorghe Todincă, cu rol remarcabil în activitățile dedicate Centenarului și de către actualul manager, dr. Mirela Barz. Nu au fost uitați nici primarii care au contribuit, de-a lungul timpului, la susținerea Muzeului sighetean, prof. Eugenia Godja și ing. Horia Scubli.

Ceremonia decernării, punctată de mesajele ministrului Lucian Romașcanu și senatorului Sorin Vlașin, a fost completată de luările de cuvânt ale reprezentanților muzeului, foștilor primari, reprezentatul actualului primar (primarul Vasile Moldovan nefiind în localitate) și al protopopului Sighetului, preot Vasile Pop.

Ceremonia înmânării a avut loc la Centrul Cultural Pastoral „Sf. Iosif Mărturisitorul”, gazda evenimentului și moderator fiind preot dr. Dan Ioan Sidău. Ministrul Lucian Romașcanu revine la Sighet la mai puțin de un an de la precedenta întâlnire, în aceeași locație. La finalul evenimentului, desfășurat într-o atmosferă calmă, destinsă și distinsă, a  avut loc și o „blitz” – conferință de presă care a adus unele clarificări ce au vizat obiectivele și activitatea Ministerului Culturii.

Foto & text: Ion Mariș

Sighetul este pe un trend bun! Au fost aprobate în ultimele luni mai multe proiecte cu finanțare europeană, pe zona de cooperare transfrontalieră, iar Ucraina, vecinul cel mai apropiat de Sighet este partenerul cel mai accesibil. Sunt câteva proiecte în curs de implementare pe care le derulează Spitalul Municipal Sighet și, iată că Liceul Tehnologic Forestier Sighet rămâne în pole position în accesarea fondurilor.

Marți, 15 decembrie 2020, am fost invitați, într-un grup nu foarte larg, ajustat la condițiile sanitare ale zilelor noastre, la Conferința de deschidere a proiectului „Învățând împreună cu vecinii”. Proiectul este implementat de Liceul Tehnologic Forestier Sighet având ca partener Consiliul Local din Kolomyia (Ucraina). La conferință au fost prezenți pe lângă membrii echipei de proiect de la Liceul Tehnologic Forestier și reprezentanții partenerului ucrainean dar și Consulul României la Solotvino, dl. Grațian – Florin Pârvu, primarul actual al Sighetului, Vasile Moldovan, fostul primar Horia Scubli (cel care a inițiat pregătirea proiectului împreună cu fosta directoarea a Liceului, prof. Mariana Ștețca), Marius Voinaghi (inspector școlar) și multe alte personalități locale și zonale.

Echipa sigheteană de implementare a proiectului – incluzându-i pe fostul și actualul director de la Liceul Tehnologic Forestier – se bazează pe… continuitate. Managerul de proiect, prof. Mariana Ștețca și managerul de comunicare, prof. Maria Roman (actualul director al liceului), se vor strădui să finalizeze cu succes un proiect prin care s-a alocat Liceului Tehnologic Forestier Sighet suma de 111.500 euro.

Pe lângă partea de formare (12 elevi și 4 profesori din fiecare țară), expoziții (în ambele țări), workshop-uri, etc. punctul forte al proiectului pentru Liceul Tehnologic Forestier îl reprezintă suma consistentă (aprox. 30000 euro) alocată pentru dotarea unui atelier pentru practica elevilor și achiziționarea unor echipamente moderne.

Nu intru în detaliile conferinței, au fost (scurte) discursuri frumoase, cuvinte adecvate de apreciere a calității proiectului, atenție maximă din partea participanților, o atmosferă echilibrată și decentă, bună… comunicare.
Partea importantă a proiectului (de fapt a tuturor proiectelor cu finanțare externă) este că sunt aduși/ câștigați 111500 euro pentru comunitate și nu sunt cheltuiți din bugetul anemic al Sighetului.

Felicitări celor care știu să aducă bani în comunitate și… la cât mai multe reușite!!!

Ion MARIȘ

Cel mai slab primar din istoria Sighetului – conform părerii majorității cetățenilor, adică Horia Scubli (cel care ne-a lăsat ca principală moștenire un „Cui”, un „Scaun” și grătarul „lacătelor iubirii”), și-a încheiat mult prea lungul mandat. Îi urăm odihnă plăcută în continuare și spor pe Facebook!

După o noapte dramatică, precum cea de la prezidențialele cu Mircea Geoană din anul 2009, renumărarea voturilor pentru funcția de primar a dat până la urmă câștig de cauză avocatului (și fostului prefect) Vasile Moldovan (PSD, Coaliția pentru Maramureș), care a obținut 3832 voturi, adică mai mult decât propria formațiune politică, ceea ce spune multe…

Marele perdant a fost avocata Daniela Onița-Ivașcu (PNL), care și-a văzut spulberat visul la o diferență de 48 de voturi – aceasta fiind votată de 3786 cetățeni. Aflată permanent în campanie electorală încă de prin 2015 (de când susținea publicația „Sigheteanul”), cu o ambiție uriașă, aceasta a investit enorm în încercarea de a câștiga votanții de partea sa, ceea ce i-a și reușit, într-o bună măsură. A oferit premii elevilor și consultanță juridică gratuită, a fost prezentă la toate manifestările posibile, i-a adus la Sighet, să o susțină, pe Rareș Bogdan și Ludovic Orban (mai câștigați eram cu toții dacă Orban ar fi semnat un cec de 1 milion euro pentru asfaltarea unor străzi, cu promisiunea că – de va fi aleasă – guvernul va sprijini-o și mai substanțial în demersurile sale!), s-a pus bine cu cea mai mare parte a presei, și-a făcut o emisiune live pe Facebook etc., dar a greșit, printre altele, prin felul îndoielnic cum a preluat și apoi a gestionat organizația locală PNL (astfel că mulți liberali au votat contra sa!), dar și prin masiva supraexpunere, ea obținând în final mai puține voturi decât partidul însuși…

În următorul pluton de alergători, la mare distanță față de cei doi, au intrat, tot umăr la umăr:

Profesorul și gazetarul Nicolae Iuga (Pro România,1252 voturi), apreciat de o parte a electoratului pentru bătăliile duse în Consiliul Local pentru renunțarea la serviciile Vital, desființarea Poliției Locale, concesionarea controversată a unui teren de pe Pietonală și altele.

Următorul învins a fost agentul imobiliar Vasile Hodor (USR-PLUS, 1146 voturi), care a vrut inițial să candideze din partea unei coaliții locale apartinice formată din ONG-uri. Răzgândindu-se, el s-a propulsat, dubios, pe ultima 100 de metri, ca și candidat USR, acesta desființând proiectul inițial conform căruia partidul ar fi mers la alegeri doar cu lista de consilieri, la primărie urmând a-l susține pe independentul Sorin Rednic. Puciul lui Hodor a provocat nemulțumiri și demisii ale unor membri marcanți din cadrul organizației, ceea ce a contat, cert, la urne…

La diferență de un singur vot s-a clasat Sorin Rednic (candidat independent, 1145 voturi), secretar al primăriei și fost prefect, cu siguranță cel mai bine pregătit dintre toți candidații, însă rămas singur (de fapt susținut de fantomaticul Partid Ecologist Român, lucru care nu a prea ajutat). Probabil acesta nu a reușit să convingă că are în spate o echipă capabilă să implementeze uriașul său proiect de renaștere a urbei.

Penultimul clasat, cu 541 voturi, a fost foarte tânărul Gabriel Filipciuc (29 de ani!) de la PMP, fiu al fostului primar țărănist Gheorghe Filipciuc, perceput mai mult ca băimărean decât ca sighetean, ceea ce, desigur, l-a dezavantajat serios.

Lista candidaților a fost încheiată de Gheorghe Giurgi de la ALDE, fost director la ”Urbana” în vremea Eugeniei Godja, care a reușit să seducă doar 144 de alegători…

Meciul s-a încheiat, dar primarul ales va avea o misiune foarte grea, fiind susținut de un PSD minoritar atât în Consiliul Local cât și în Consiliul Județean și aflat în opoziția guvernamentală.

În plus, municipiul se află într-o situație jalnică, cu infrastructura la pământ, venituri modeste, datorii mari, contracte împovărătoare cu Vital și Herodot, o zestre edilitar-publică alcătuită din clădiri seculare ce se năruiesc, cu un aparat funcționăresc supradimensionat, care, din cauza salariilor imense votate în vremea administrației de tristă amintire H. Scubli, înghite 80% din buget…

Îi urăm succes noului primar Vasile Moldovan, sperând – pentru binele și viitorul Sighetului!, că va reuși să realizeze cât mai multe din cele promise în campania electorală!

Teofil IVANCIUC

Miercuri (01.04.2020) dimineață, demarează la Sighet dezinfecția scărilor de bloc, a intrărilor și a balustradelor cu o soluție pe bază de clor (soluția folosită nu este toxică). Cetățenii sunt rugați să nu închidă ușile de acces în casa scărilor pentru a facilita desfășurarea dezinfecției de către operatori.

Primele cartiere vizate sunt Nucului și Traian.

Decizia este în conformitate cu prevederile art. 6, alin. 1 din Ordonanța Militară nr. 4/29.03.2020.

Monitorizarea desfășurării acestei activități se va face de către reprezentanți ai Primăriei.

Comunicat de presă
Primăria Sighetul Marmației

În cursul acestei seri (17.03.2020), am primit, din păcate, informația că DSP-ul a informat verbal că la Sighet avem primul caz de coronavirus. Este vorba despre o persoană de sex feminin din centrul de carantină de la Liceul Forestier, dar, foarte important, este asimptomatic. Se așteaptă și confirmarea scrisă de la DSP, cu Buletinul Medical. Pacienta nu a intrat în contact cu alte persoane.

Mâine dimineață, pacienta, clujeancă de origine, va fi transportată la Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca.

Ceea ce este important de subliniat, este că medicii de la Spitalul din Sighet sunt permanent la datorie.

Pentru a afla mai multe informații despre cum este pregătit Spitalul Municipal din Sighet pentru a face față pandemiei, am luat legătura cu directorul medical al instituției, dr. Mariana Șimon, care ne-a confirmat că spitalul este dotat cu tot ceea ce este necesar.

Medicii de la Secția Infecțioase, dr. Ileana Mihalca și dr. Erika Șofron, plus Serviciul CPU sunt permanent în Spital. De asemenea, există personal calificat și la cortul de triaj. Am aflat că absolut toate materialele importante (măști, mănuși, ochelari, vizoare, combinezoane etc.) există în cantități suficiente. De asemenea, s-au transmis comenzi pentru stocul de rezervă, comenzi care vor fi onorate în zilele următoare.

Sighetenii sunt îndemnați să își păstreze calmul, să nu se impacienteze și să respecte normele de igienă recomandate.

Salut, Sighet!

Către Primăria Municipiului Sighetu Marmației
În atenția domnului primar, ing. Horia Vasile Scubli

Aurel Vișovan
5 ani de la a doua răstignire pe crucea nedreptății

Domnule Primar,

Astăzi se împlinesc 5 ani de la a doua răstignire a fostului deținut politic maramureşan Aurel Vișovan, profesor al Liceului Dragoş Vodă din Sighetu Marmaţiei. Vă reamintim că în 18 iunie 2014, în incinta Colegiului Național Dragoș Vodă (etaj 1, lângă fostul laborator de chimie), a avut loc ceremonia de sfințire a plăcii comemorative închinată lui Aurel Vișovan și grupului de rezistență anticomunistă, alcătuit din elevi ai liceului, pe care acesta l-a format și condus. La numai o săptămână distanță, în 25 iunie 2014, placa a fost înlăturată fără niciun temei legal sau moral.

Vă reamintim faptul că această placă a fost amplasată în urma unei solicitări scrise, formulată de Pr. Prof. Marius Vișovan, fiul lui Aurel Vișovan, solicitare aprobată în scris de conducerea de la acea vreme a Liceului. Înlăturarea a fost abuzivă, fără a se baza pe nicio decizie scrisă. Pur și simplu conducerea a dat-o jos, la intervenția neoficială și neasumată public a INSHR Elie Wiesel care nu a fost de acord cu existența plăcii.

Un capriciu fără nicio bază legală, care a fost satisfăcut cu rapiditate, în mod abuziv şi imoral. Oamenii care îi oferiseră lui Aurel Vişovan cinste şi respect în 18 iunie 2014 – în prezenţa familiei acestuia şi a supravieţuitorilor din grupul său de rezistenţă anticomunistă – îl răstigneau în 25 iunie 2014 fără remuşcări, fără să cerceteze situaţia, fără să îl apere…

Au trecut 5 ani de când Aurel Vișovan a fost umilit public împreună cu întreaga rezistență anticomunistă maramureșeană. Au trecut 5 ani, timp în care directorii CNDV s-au tot schimbat, nedreptatea rămânând însă aceeași. Au trecut 5 ani în care memoria lui Aurel Vișovan a continuat să fie cinstită de o țară întreagă, în timp ce la Sighet a continuat să fie batjocorită de autorităţi şi instituţii ale statului. Au trecut 5 ani, de când Maramureșul – leagăn de eroism și rezistență – a vândut memoria unuia dintre fiii cei mai buni, fără să se gândească la consecințe. Au trecut 5 ani, dar noi nu am uitat și nici nu o să uităm…

A sosit timpul ca umilința să ia sfârșit, iar autorităţile locale alături de actuala conducere a Liceului pot şi trebuie să reacţioneze. Măcar acum, după 5 ani. Iată de ce trebuie să puneți capăt nedreptății:

Cine este Aurel Vișovan?

Ca sighetean, cu siguranță cunoașteți biografia sa, reluăm aici doar câteva repere:
– născut în 1926, student al Facultății de Drept din Cluj
– profesor suplinitor la Liceul Dragoș Vodă din Sighetu Marmaţiei
– șeful Grupului Legionar Maramureș, șef al rezistenței anticomuniste din Maramureș
– deținut politic timp de 16 ani în temnițele Sighet, Cluj, Jilava, Târgșor, Pitești (unde va trece prin infernul reeducării), Gherla, Baia Sprie, Aiud, Bărăgan (domiciliu obligatoriu), Noua Culme, Satu Mare
– eliberat în 1964, nu i se permite să termine studiile de drept și se orientează către studii economice
– după 1990 își scrie memoriile carcerale și participă activ la răspândirea adevărului despre generația sa, generație martirizată de un regim dictatorial, ateu și străin de esența neamului nostru
– 1990-2002, preşedinte de onoare al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, filiala Maramureşul istoric
– în 1997 îl întâmpină la Sighet pe Regele Mihai I, având onoarea de a rosti discursul de bun venit, în numele deținutilor politici și al tuturor maramureșenilor
– după o viață de pătimire, jertfă și demnitate oferite în Hristos neamului românesc, trece la cele veșnice în 2002.

Aurel Vișovan și legile statului român

În mod fals, s-a tot vehiculat ideea ca amplasarea acestei plăci comemorative contravine legilor 217/2015 şi 379/2003. Nimic mai fals! Nădăjduim că cei care se ascund sub aceste pretexte o fac pentru că nu cunosc suficient de profund legislaţia
şi nu cu intenţia vădită de a o încălca!

Legea 215/2015 incriminează promovarea criminalilor de război şi a legionarismului. Aurel Vişovan nu a fost condamnat pentru crime de război şi nici pentru „infracţiunea” de legionarism pentru că aceasta nu exista în Codul Penal atunci, după cum nu există nici acum. Aurel Vişovan a fost condamnat în baza Codului de Procedură Penală din 1936, modificat de regimul comunist la 2.02.1948, pe articolul 209 „uneltire împotriva ordinii sociale”.

Cât priveşte legea 379/2003, aceasta prevede necesitatea existenţei unui aviz din partea Oficiului Naţional Cultul Eroilor pentru orice operă comemorativă de război. În mod evident acesta nu este cazul nostru, fapt transmis şi în scris de reprezentanţii Oficiului, întrebaţi în cazul plăcii comemorative Aurel Vişovan.

După 1990 au intrat în vigoare mai multe legi ale statului român care recunosc suferințele și pătimirile foștilor deținuți politici, legi potrivit cărora cinstirea memoriei lui Aurel Vişovan şi amplasarea unei plăci comemorative în memoria lui reprezintă acţiuni perfect legale:

Legea 118/1990 care prevede drepturi și indemnizații lunare pentru foștii deținuți politici. Până la trecerea la cele veșnice, și Aurel Vișovan a beneficiat de toate prevederile acestei legi, statul român recunoscându-i astfel suferința și martirizarea nedreaptă suferită sub comuniști.

Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, care stabileşte că sentinţele date pe articolul 209 din Codul de Procedură Penală al comunismului, sunt condamnări cu caracter politic, nu penal. Tot această lege stabileşte că „toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic sunt înlăturate de drept. Aceste hotărâri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor.”

Ordonanța de urgență nr. 214/1999, privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive. Lui Aurel Vișovan i s-a recunoscut această calitate, potrivit legii.

În 2011 statul român adoptă legea 247 prin care oferă cinstirea cuvenită tuturor deținuților politici trecuți la Domnul, prin declararea zilei de 9 martie „Ziua Deținuților Politici Anticomuniști”. Această zi se sărbătorește atât de către instituțiile statului, cât și de Biserică. Aceasta face, la nivel național, slujbe de pomenire pentru toți deținuții politici decedați.

Potrivit ordonanţei de urgenţă 11/19.03.2014, în subordinea Guvernului apare Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

Potrivit deciziei nr. 277/2014, domnul Octav Bjoza – președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România – este numit de primul ministru în funcția de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

În 2017 președintele Klaus Iohannis a promulgat legea 127/2017 privind instituirea „Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste”, în data de 14 mai. Legea 127/2017 acordă cinstire tuturor pătimitorilor din temnițele comuniste.

Mai mult decât atât, Biserica Ortodoxă Română cinstește memoria foștilor deținuți politici, închinând anul 2017 „apărătorilor ortodoxiei în temnițele comuniste”.

La rândul său, Biserica Catolică a pronunţat în cursul acestei luni – iunie 2019 – actul de canonizare a celor 7 Episcopi Martiri, exterminați în temnițele comuniste – inclusiv la Sighet.

Așadar, statul român are legi prin care protejează, susține și promovează memoria și drepturile foștilor deținuți politici. Biserica susține, promovează și cinstește memoria pătimitorilor. Potrivit legilor menţionate mai sus autorităţile centrale şi locale au ca îndatoriri organizarea de evenimente în memoria acestora, promovarea şi cinstirea memoriei lor.

După toate astea vă mărturisim sincer că nu înţelegem de ce autorităţile sighetene şi conducerea CNDV au permis înlăturarea plăcii comemorative. Dar mai ales de ce și potrivit căror legi CNDV refuză şi acum să o reaşeze la locul ei şi să-i dea lui Aurel Vişovan cinstea cuvenită moral și prevăzută prin atâtea legi ale statului român?

România cinstește memoria lui Aurel Vișovan

Monumente:
Există numeroase monumente ridicate pe teritoriul țării noastre în care numele lui Aurel Vișovan apare spre veșnică amintire și cinstire, enumerăm căteva:
Penitenciarul Aiud – ansamblul plăcilor comemorative
Monumentul Calvarul Aiudului – plăcile comemorative din Biserica Sfânta Cruce
Monumentul Foștilor Deținuți Politici Ieud
Monumentul Foștilor Deținuți Politici Dragomirești

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei Sighet:
În cadrul Memorialului există o celulă care îi poartă numele, este vorba despre celula numărul 74 în care a fost deținut „lotul Vișovan”. Aici se regăsesc numeroase fotografii și documente ale rezistenței din Maramureș, conduse de Aurel Vișovan.

Mass-media:
Aurel Vișovan este o prezenţă constantă în mass-media românească. Există numeroase materiale apărute în presa scrisă și online, numeroase documentare și emisiuni închinate lui și grupului pe care l-a condus. Menționăm aici doar emisiunile
TV dedicate acestuia în anul 2017:
B1 TV – „Aurel Vișovan, omul legendă”
TV Sighet – Zestrea Maramureșului. Ziua memoriei, dedicată victimelor comunismului și rezistenței

Cărți:
Zeci de cărți de memorialistică a detenției, cărți care tratează fenomenul sfinților din închisori, cărți de cercetare istorică și culegeri de documente vorbesc despre jertfa și pătimirea lui Aurel Vișovan.

Aveți datoria reașezării plăcii comemorative pentru că:

După 45 de ani de comunism și încă 30 de ani de libertate nu avem voie să fim lași și să răstignim la nesfârșit pe cei care, crucificați de un regim ateu și antiromânesc, au înviat deja în împărăția cerului.

Datorăm familiei lui Aurel Vișovan respectul cuvenit pentru suferința îndurată în timpul comunismului. Atât soția, doamna profesor Aurelia Vișovan, cât și fiul, Pr. Prof. Marius Vișovan locuiesc în Sighet și după atâția ani de nedreptate și umilință (familie de „bandit anticomunist”) au fost încă o dată loviți prin înlăturarea abuzivă a plăcii care aducea dreptate memoriei soțului și tatălui Aurel Vișovan.

Nepoții lui Aurel Vișovan (o parte din ei foşti elevi ai Liceului Dragoș Vodă) au dreptul să își vadă bunicul reabilitat din toate punctele de vedere. Sunt 6 nepoți care duc mai departe moștenirea lui: demnitate, cinste, credință și dragoste de neam. Asta au învățat acasă, asta i-a învățat bunicul…

Odată cu abuzul comis la Sighet, supraviețuitorii „lotului Vișovan” au fost din nou victime și au fost tratați ca niște infractori a căror memorie nu merită considerație. Asta, în condițiile în care beneficiază de protecție, drepturi și recunoaștere din partea Statului și a Bisericilor!

Doi dintre ei locuiesc la Sighet și probabil îi întâlniți uneori pe stradă… Ceilalți se află în alte orașe din țară și în străinătate. În sufletele lor de eroi și martiri trebuie să ducă povara umilinței la care au fost supuși de conducerea Liceului Dragoș Vodă sub privirile indiferente ale conducerii de la acea vreme a Primăriei. De pe băncile acestui liceu au început să urce Golgota Neamului pe vremea comuniștilor, acum, în libertate și democrație, sunt izgoniți din memoria lui.

Aurel Vișovan în memoria neamului

Numele lui Aurel Vișovan este gravat cu litere de aur în memoria neamului, spre mândria și bucuria maramureșenilor. Nu puteți permite ca la el acasă să fie în continuare batjocorit!

Cine refuză să îi acorde astăzi cinstea și onoarea cuvenită se așează din proprie inițiativă alături de cei care l-au schingiuit în temnițele comuniste. Atunci era un regim criminal de dictatură, astăzi suntem în libertate într-o țară democratică. Torționarii Piteștiului de ieri au astăzi urmași de care pot fi mândri. Acum cei care lovesc și biciuiesc sunt torționari ai memoriei, dușmani ai adevărului istoric și ai valorilor românești.

Domnule Primar, nu erați în funcție la data comiterii acestui atentat la memoria națională. Cu siguranţă în timpul mandatului dvs. ați avut multe alte priorități și situația plăcii comemorative de la CNDV Sighetul Marmaţiei nu vă era prea bine cunoscută. De aceea vă trimtem acest memoriu. Acum aveţi ocazia de a îndrepta ceea ce predecesorul dvs., din varii motive, nu a dorit sau nu a putut să îndrepte.

Domnule Primar, în baza legii 215/2001, dvs. sunteţi garantul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Cetăţeanul Aurel Vişovan are dreptul de a fi pomenit şi cinstit în oraşul său. Legile statului român enumerate în această adresă îi conferă negru pe alb acest drept care continuă să i se refuze tocmai la el acasă!

Orice răstignire lasă urme… urmele cuielor care au pironit o nedreptate. Asta s-a întâmplat și la Sighet. La etajul doi al Liceului Dragoș Vodă se văd şi acum în perete 4 urme de cuie… Urmele lăsate de nedreptatea comisă acum 5 ani. Urme pe care conducerea de atunci și cea ulterioară nu au făcut efortul să le astupe.

Vă cerem să respectați memoria foștilor deținuți politici, să respectați legile emise de statul român întru recunoașterea și cinstirea lor, să respectați dreptul acestui neam la adevăr, istorie și dreptate. Sprijiniţi reașezarea plăcii comemorative la locul ei. Transformați răstignirea într-o înviere a demnității maramureșene.

Cezarina CONDURACHE
Fundația Profesor George Manu
24 iunie 2019

Scrisoare deschisă

Casa Memorială „Elie Wiesel” trebuie să rămână Sighetului!

Stimaţi consilieri locali ai Municipiului Sighetu-Marmaţiei,

Din nou vi se cere să decideţi soarta unei instituţii emblematice de cultură sighetene. De data aceasta este vorba despre Casa Memorială „Elie Wiesel”. Muzeul Culturii Evreieşti.

Astfel, joi, 14 decembrie, va trebui să aprobaţi, sau nu, cererea Secretariatului General al Guvernului României, care, la solicitarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, vrea să cedaţi această Casă emblematică pentru Sighet către Institutul bucureştean.

Directorul Institutului, Alexandru Florian (de altfel, la o simplă căutare pe Google, puteţi afla cine este respectivul) s-a întâlnit pe 5 septembrie la Bucureşti cu primarul Horia Scubli, care a fost atunci şi acolo de acord cu cedarea Casei Wiesel către Institutul Holocaustului. Prin cererea adresată a doua zi Guvernului, Florian ne-a jignit profund: „prin transferul Casei Wiesel la Institut, se creează condiţiile financiare şi de expertiză profesională pentru relansarea activităţilor biografice şi memorialistice precum şi cele de civilizaţie evreiască în Sighet. Astfel se va putea valorifica patrimoniul istoric prin înscrierea acestui edificiu în circuitul naţional şi european al turismului memorialistic şi de promovare a lui Elie Wiesel”! Chiar aşa?!

Istoria Casei Wiesel a început în 2000, când demersurile directorului de atunci al Muzeului, dr. Mihai Dăncuş, au dus la demararea investiţiei. Inaugurarea a avut loc în 2002, în prezenţa lui Elie Wiesel însuşi, a Marelui Rabin Menahem Cohen, a Preşedintelui României, a ambasadorilor SUA şi Israelului etc. Unde erau pe atunci Alexandru Florian şi Mihai Tudose? De ce Sighetul nu poate să se bucure de ceea ce a construit? Căci Casa a fost reparată şi menţinută în funcţiune de-a lungul anilor cu banii oraşului. Ca o fereastră a Sighetului către ţară şi lume. Doar numele Wiesel se vinde bine. Iar Florian vrea acum s-o înscrie în “turismul memorialistic”, cică.

Amintim că, numai anul acesta, Casa „Elie Wiesel” a trecut printr-o nouă reabilitare plătită de Consiliul Local, a organizat un marş comemorativ cu peste 1000 de participanţi (incluzându-i pe Preşedintele Comunităţii Evreieşti din România, Aurel Vainer, Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, o serie de rabini din ţară şi străinătate etc.) şi a co-organizat o reuniune internaţională comemorativă întinsă pe patru zile, în care Fundaţia Tarbut Sighet împreună cu administraţia locală, Muzeul Maramureşului, Comunitatea evreilor şi Centrul Cultural municipal, au organizat vizite la obiectivele evreieşti sighetene, prezentări de film, piese de teatru şi conferinţe. De altfel, în această casă au loc în fiecare an manifestări de calibru internaţional.

Stimaţi consilieri locali,

Colegii voştri dintr-o legislatură anterioară au votat cedarea Palatului Cultural şi au aprobat apoi o chirie aberantă către Episcopia Ortodoxă (deşi iniţial fusese vorba despre folosirea gratuită a spaţiilor), ca apoi voi să acceptaţi fără proteste evacuarea scandaloasă din Palat, de la o zi la alta, a instituţiilor culturale esenţiale ale oraşului.

Drept urmare, nici azi nu avem Bibliotecă Municipală.

Apoi, aţi aprobat modificarea structurii şcolare în aşa fel încât prestigioasa Şcoală de Muzică şi Arte Plastice din Sighet şi-a pierdut personalitatea juridică, devenind o „anexă” (apropos, aţi putea să vă corectaţi greşeala la aprobarea noii structuri şcolare pentru 2018-2019).

Este adevărat, nimeni nu v-a întrebat dacă vreţi un Cui pe Pietonală, un Scaun într-un giratoriu la intrarea în Centrul Istoric şi dacă sunteţi, sau nu, de acord ca Fusul Maramureşean al marelui sculptor Pătru Godja Pupăză din Parcul „Grădina Morii” să dispară, în urmă cu două săptămâni. Acesta să fie noul mod de a face cultură şi artă în oraş?

Acum, primarul vă cere să acceptaţi cererea Guvernului şi să oferiţi cadou Bucureştiului Casa „Elie Wiesel”, vizitată anual de mii de turişti din toată lumea.

Mai mult, dacă veţi vota cedarea acestei case, se va crea un precedent periculos. Mâine, poate, primarul sau Guvernul Tudose vă va cere să cedaţi nu ştiu cui Muzeul Satului şi celelalte secţii ale Muzeului Maramureşean. Oricum, dacă se cedează Casa Wiesel, toate bunurile aflate acolo precum şi în Casa Drimer din Muzeul Satului vor pleca la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, a cărui proprietate sunt, muzeul sighetean urmând a fi afectat serios de această măsură.

Veţi vota da? Sper că nu. Căci nu primarul sau Guvernul sunt proprietari pe acele bunuri şi nu trăim în dictatură. Este legal ca ei să o ceară şi la fel de legal este să refuzaţi această cerere inoportună. Nimeni nu vă poate obliga sau pedepsi dacă nu veţi fi de acord.

Credeţi că prin trecerea la Institutul Holocaustului Casa Wiesel va avea mai mulţi turişti decât are acum? Va aduce mai mulţi bani la bugetul Sighetului? Muzeul Maramureşului va economisi enorm cu factura la curent şi salariile celor doi angajaţi? Nu observaţi că nici măcar nu s-a pus problema despăgubirilor financiare (valoarea de inventar a Casei Wiesel este de 272 mii RON, fără a se calcula valoarea reparaţiilor multianuale sau impactul asupra veniturilor Muzeului Maramureşului)? Credeţi că, în actuala formulă, Casa Wiesel nu era deja intrată în „circuitul turistic naţional sau european”?

Stimaţi consilieri locali,

Vă îndemn, şi alături de mine se află foarte mulţi alţii, să votaţi gândindu-vă nu la conjuncturile politice ale momentului, ci la un viitor cât mai bun al Sighetului. Prea de multe ori în ultimul an de zile cultura oraşului a fost decapitată. Vă rog să votaţi împotriva înstrăinării Casei „Elie Wiesel”!

Teofil Ivanciuc

La Primăria Sighet a avut loc miercuri, 02 august 2017, deschiderea oficială a celei de-a patra ediții a Taberei Internaționale Rotary – Youth Exchange – Short Term, găzduită de orașul nostru.

Primarul municipiului Sighet, Horia Scubli, fost președinte al Rotary Club Sighet și Rotary Club Sighet Voievodal, a moderat întâlnirea desfășurată în moderna sală Transist. Au fost prezenți la deschiderea taberei Emil Sopoian, Guvernatorul Districtului 2241, Rotary România & Moldova, membru în Rotary Club Baia Mare 2005, Viorel Brad, președintele comitetului Schimburi de Tineri – Termen Scurt, membru în Rotary Club Arad, Daniela Popa – Rotary Club Baia Mare 2005, Gabi Rosuș – președinta RC Voievodal (2017 – 2018), membri din cele două cluburi Rotary sighetene și foarte mulți tineri din cluburile Rotaract și Interact Sighet, care vor fi voluntari în tabăra ce a debutat… fierbinte, canicular. Responsabilul taberei este rotariana Crina Pârja, membră a clubului organizator.

Tabăra internațională organizată de Clubul Rotary Sighet Voievodal în cadrul Programului Youth Exchange (Schimbul de Tineri) este focalizată pe cultura și tradițiile din Maramureș, iar tinerii sosiți la Sighet din 13 țări din întreaga lume (Belgia, Brazilia, Cehia, Franța, Egipt, Israel, Italia, Noua Zeelandă, Olanda, Portugalia, Spania, Taiwan și SUA), se vor acomoda cu stilul nostru de viață și vor învăța – pe parcursul celor două săptămâni de ședere în zona noastră – în cadrul unor workshop-uri intensive, pictură pe sticlă, sculptură în lemn, confecționatul măștilor, olăritul, etc.

Programul taberei, foarte diversificat, mai cuprinde multe vizite la obiectivele cultural – turistice importante din Sighet și din Maramureș, dar și alte excursii atractive (Valea Vaserului – Mocănița).

Ion MARIȘ

Uniunea Armenilor din România, sucursala Baia Mare și Primăria Municipiului Sighetu Marmației vă invită sâmbătă, 25 martie 2017, la evenimentul: Hollósy – 160 de ani de la naștere. Co-organizatori: Muzeul Maramureșului Sighet și Universitatea „Babeș – Bolyai”, Cluj  Napoca.

Evenimentul se va desfășura după următorul program:

Ora 09.30 – Muzeul Maramureșului – Sălile de expoziţie

• Seminar „Simon Hollosy – artistul” – susţinut de Lucian Nastasă Kovacs – directorul Institutului de Armenologie
  În deschidere vor lua cuvântul: domnul Varujan Vosganian – Preşedinte al Uniunii Armenilor din România, Excelenţa Sa Hamlet Gasparian – Ambasador al Republicii Armenia, domnul Horia Scubli – Primar al municipiului Sighetu Marmaţiei
• „Biserici Armene din România” – Expoziţie de tablouri, creaţii ale Cercului de pictură „Hollosy Simon” al UAR, Sucursala Baia Mare. Prezintă: Mihai Tirică – preşedintele AAP „Alexandru Şainelic”
• Lansare de carte: „Copiii războiului” , autor Varujan Vosganian, moderator Ion Mariș

Ora 13.00 – Casa natală a artistului
-Dezvelire placă comemorativă

Ora 15.30 – Cimitirul Catolic
-Depunere de coroane de flori la mormântul artistului

Ora 16.00 – Casa Ioan Mihaly de Apşa 
-Din creaţia artistului: „Cetatea Hustului” , prezintă Gheorghe Todinca – director al Muzeului Maramureşului

Echipa „Salut, Sighet!”

La auzul veştii despre comasarea Şcolii de Muzică şi Arte Plastice (SMAP) din Sighet cu Şcoala generală „Dr. Ioan Mihalyi de Apşa”, reacţiile au fost, de ambele părţi, neaşteptat de viguroase.

De partea şcolii s-a aflat, practic, ORAŞUL.  S-a simţit forţa societăţii, a cetăţenilor, care, dacă sunt hotărâţi, pot muta munţii din loc! Printre alţii, peste 600 de semnatari ai Petiţiei lansată pe internet, muzicieni profesionişti, oameni de cultură, dascăli, părinţi, cetăţeni cu bun simţ din Sighet, Maramureş, din ţară, din Europa, din SUA, Canada etc., cum ar fi Dan Grigore, Yolanda Covacinschi, Aurelia Vişovan, Istvan Loga, Gabriel Blotor, Ioana Benţoiu, Crina Varga, Tatiana Oltean, Mirela Capătă, Tiberiu Alexa şi mulţi alţii.

De partea cealaltă, s-au poziţionat primarul Horia Scubli şi viceprimarul Beres Ildiko, care au susţinut că SMAP nu poate rămâne cu personalitate juridică pentru că are doar 220 elevi şi nu 300, precum şi faptul că oraşul are deja o şcoală asemănătoare, adică Şcoala de Artă „Gheorghe Chivu”.

În realitate, Şcoala „Chivu” este atât pentru elevi cât şi pentru adulţi, funcţionând sub legislaţia Ministerului Culturii, în timp ce SMAP aparţine Ministerului Educaţiei, fiind o şcoală gimnazială de arte, având aceeaşi structură a anului şcolar, formaţiuni de studiu şi standarde curriculare precum celelalte categorii de şcoli gimnaziale.

Dacă există bunăvoinţă, Legea Educaţiei Naţionale are articole care permit în mod legal funcţionarea SMAP ca unitate independentă. De exemplu, art. 19, aliniat (3): „Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în funcţie de necesităţile locale, se organizează, la cererea părinţilor sau tutorilor legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică, cu predare în limba română”. SMAP este singura şcoală de acest fel, nu numai din Sighet, ci din întreg Maramureşul istoric.

Nici nu mai pomenim situaţia şcolilor identice din Giurgiu sau Lugoj, care funcţionează bine-mersi tot cu un număr mai mic de 300 elevi.

Oare se urmăreşte ajungerea la o singură şcoală în Sighet, un soi de CAP, cu un director unic, 7000 elevi şi vreo 20 de structuri, pentru realizarea de economii? Şi aşa, România are cea mai slab finanţată educaţie şi cele mai multe şcoli închise din UE!

Astăzi (22.03.2017), la Primărie, a avut loc o întâlnire între directorul SMAP, prof. Nicolae Paraschiv, prof. Ileana Pipaş, lider de sindicat, câteva zeci de părinţi ai elevilor şcolii şi consilierii locali Eugenia Godja, Liliana Vârsta, Daniela Oniţa-Ivaşcu, Alexandru George Oros, viceprimarul Beres Ildiko şi secretarul municipiului, Sorin Rednic. În urma discuţiilor, s-a propus anularea Hotărârii de Consiliu prin care SMAP îşi pierdea personalitatea juridică şi revenirea, printr-o altă Hotărâre, la situaţia anterioară.

Mâine (23.03.2017), de la orele 14 va avea loc o nouă întâlnire profesori, părinţi, consilieri, sindicat şi reprezentanţi ai I.S.J. Maramureş. De la orele 15 este prevăzută o Şedinţă de Consiliu de îndată, unde ar urma să fie rezolvată situaţia Şcolii de Muzică.

Vom fi acolo şi vă vom spune cum a votat fiecare dintre cei aleşi să reprezinte interesele comunităţii (care au jurat să „respecte Constituţia şi legile ţării şi să facă, cu bună-credinţă, tot ceea ce stă în puterile şi priceperea lor pentru binele locuitorilor municipiului”).

Dacă Hotărârea va trece (este nevoie de minim 9 voturi, doi consilieri din 19 sunt plecaţi), decizia va ajunge la I.S.J. Maramureş, care a promis tot sprijinul. Apoi, urmează ca situaţia să fie rezolvată definitiv la Ministerul Educaţiei.

Dacă cunoaşteţi vreun consilier municipal, contactaţi-l urgent şi rugaţi-l să voteze pentru Şcoala de Muzică ca instituţie de sine stătătoare. Viitorul acestei şcoli, emblemă pentru Ţara Maramureşului, se află în mâinile lor. Să sperăm că, în al 12-lea ceas, aleşii locali vor vota responsabil.

Din RESPECT pentru sigheteni.

Teofil Ivanciuc