Cică suntem generaţia care citeşte şi scrie cel mai mult. Ce şi cum e o altă poveste. Totul e comunicat în scris. Omenii nu mai au nevoie să mimeze viaţa. Totul e public, scris şi descris gata de luat şi digerat după putinţă. Cu ciudă de cei mai fragili emoţional, cu admiraţie de naivi, cu înţelegere de înţelepţi, cu ofense de înverşunaţi şi aşa mai departe.

Copiii mei au început şi ei să citească. La început citesc tot ce prind. De la panouri de semnalizare stradală până la avertismente de pe ambalajele produselor de curăţenie. E unul dintre acele momente când realizezi că au crescut şi faci poze din seria aprind becul singur sau deschid frigiderul şi ung pâinea. E eliberator când vezi că fac încă un pas spre independenţă.

Apoi începe încet selecţia lecturilor. Ca părinte, începi repede să-i bagi pe gât literatură clasică românescă. Degeaba, Creangă e de nepriceput şi nu mai are haz. Vorbeşte bucureşteneşte? mă întreabă cea mică. Well… răspund eu, că ai mei fac şi muultă engleză la şcoală ;), ne documentăm cum se scriu cărţile, cum ies cuvintele, ce sunt aceia scriitorii, cum se aleg subiectele, ce mai, un adevărat curs de ,,creative writing” pentru clasa primară. Cu toate astea, rămânem încă la zona cosmosului necunoscut şi cu neputinţă de priceput cum o mamă (scriitoare) par exemple, între cratiţe şi fundiţe şi superiori exigenţi poate parcurge maratonul a mii de pagini, să bată drumuri de sute de kilometri, să se desprindă de viaţă şi să contruiască una nouă. Dar mama… asta e magie! Yes my dear, răspund eu, tot în limba maternă, e magie. E magie cum gătitul devine locul în care o femeie şi o mamă îşi face ordine în idei, în documentele de arhivă, le scanează, le sortează, le relochează, e drept, uneori pe socoteala tocăniţei dar totuşi… this is it! E magie cum, după ce-ţi repezeşti copiii de mai multe ori pentru că te deranjează de la scris aceştia, în loc de supărare, îţi compun un cântec. E magie cum, deşi toate par a-ţi fi împotrivă, la un moment dat, se întorc spre binele tău şi, cu oale, faşe, documete, decani, prodecani, masteranzi, misogini, frustraţi, leneşi, răuvoitori, şedinţe cu părinţii, atletism, cumpărături, rufe călcate, soacre bosumflate, soţi ocupaţi şi tot ce aduc cu ele, reuşeşti să mai naşti o altă viaţă şi nu orice fel, ci una magică, o carte.

Acest fel de femeie, spre mirarea unora, mai poate încă să se îmbujoreze când are emoţii, să plângă în public, să recunoască atunci când a greşit, să aibă curaj să spargă tipare, să mulţumească şi altfel decât pe facebook. Cel mai fain e, când ai în jurul tău astfel de oameni şi nu te simţi nici singur nici însingurat.
Aceste cuvinte sunt dedicate unui astfel de om care şi-a lansat noua viaţă creată, vineri, 26 ianuarie, la Casa Memorială Elie Wiesel: ,,Imaginea evreilor din Maramureş în memoria colectivă”- Aura Pintea – funcţionar, cercetător, doctor în istorie, soţie, mamă, femeie. Cum ar zice Corina Băcanu: „Are inimă ce bate ca Bruce Lee!”

Alina Marincean

Lansare de carte la Casa Memorială Elie Wiesel cu ocazia Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului

În data de 26 ianuarie 2018, la ora 12:00, va avea loc la Casa Memorială Elie Wiesel, Sighetu Marmaţiei, lansarea de carte a Aurei Pintea „Imaginea evreilor din Maramureş în memoria colectivă”. Evenimentul este organizat cu ocazia marcării Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

,,O cercetare ştiinţifică despre evrei şi creştini deopotrivă, bazată pe interviuri de istorie orală, poveşti de viaţă din perioada interbelică şi până astăzi, din oraşele şi satele maramureşene, din care reies relaţii umane de o surprinzătoare diversitate între etnii, între clase sociale, între generaţii şi chiar în cadrul aceleiaşi familii.”

Cu participarea comunităţii evreilor din Sighet, a profesorilor, a instituţiilor de cultură, a cercetătorilor precum şi a tuturor celor interesaţi de istoria şi cultura locală, Muzeul Maramureşean, ca în fiecare an, punctează evenimentul istoric din 27 ianuarie 1945 al eliberării celui mai mare lagăr de exterminare din timpul celui de-al doilea război mondial, lagărul de la Auschwitz. Evreii maramureşeni au fost deportaţi la Auschwitz între 16 şi 22 mai 1944 şi marea lor majoritate au pierit în primele zile după debarcare.

Pentru a onora memoria lor, dar şi pentru a contribui la crearea unei societăţi democrate şi tolerante, Muzeul Maramureşean se alătură iniţiativei internaţionale de marcare a acestei zile vineri, 26 ianuarie, ora 12:00 la Casa Memorială Elie Wiesel.

Comunicat de presă