United Colors of Maramures!

Culori Unite la Galeria de Artă UAP din Baia Mare

Ce se pictează în septembrie peste deal,

în noiembrie, la expoziția din Baia Mare ajunge.

Nu, nu este un vechi proverb românesc, ci un (destul de) vechi obicei, inițiat în anul 2011 de către Radu Tărțan (colecționar de artă băimărean) și continuat (până în zilele noastre) de Asociația Culori Unite.

Potrivit acestui obicei, de 9 ani, în luna lui Răpciune, zeci de artiști, din zeci de țări europene, se întâlnesc în Maramureș, pe malul celui mai mare lac sărat din Ocna Șugatag, pentru a participa la Tabăra Internațională de Pictură „Culori Unite în Maramureș”.

La ediția din septembrie 2019 a taberei, s-au adunat 20 de artiști din 8 țări. Ce au făcut aceștia pe parcursul celor 8 zile petrecute aici, în ce culori, în ce lumină și sub ce forme au văzut Maramureșul, se poate afla în expoziția care se va vernisa joi, 14 noiembrie 2019, începând cu ora 17:00, la Galeria de Artă UAP Baia Mare din B-dul București Nr. 6.

Stefano Celia dă gust culorilor

La vernisaj va avea loc și un moment culinar organizat de Stefano Celia, director de imagine, fotograf și de curând, concurent Chefi la cuțite.

Așadar, produse ale bucatariei ”del Belpaese” printre peisaje cu clăi de fân și biserici de lemn, joi, 14 noiembrie, ora 17:00, Galeria de Artă UAP.

Vă așteptăm cu drag, internațional și neaoș deopotrivă.

Artiști: Stefano Celia (Italia), Rita Pranca (Letonia), Mariana Moraru (Republica Moldova), Marek Burdzy, Tadeusz Marszalek, Annya Siek, Tereza Siek (Polonia), Ioan Muntean (Sighet),  Adryan Prykop (Sighet), Iza Tărțan, Rodica Balaj Tărțan (România), Angalosssy Sandor,  Kuzma Boris,  Chebykin Andry, Alina Modyrka, Nicoară Vlad, Selevitsky Iuriy, Pavlynskyn Volodymyr (Ucraina), Arany Sandor, Csak Laszlo, Madarossy Gyorgy Tamas (Ungaria)

Deschiderea expoziției: joi, 14 noiembrie 2019, ora 17:00

Sponsori:

Consiliul Județean Maramureș, 4K Services, ATP Motors, Grup General ID, Drusal, GeoCadex, EuroTip, Orizont Sighetu-Marmației, RoCredit, Rosfera, Editura Saga

Organizator: Asociația Culori Unite

Președinte

Radu Tărțan Ioan

Tel: 0740 870 967

Email: culoriunite@gmail.com

www.facebook.com/culoriunite/




Graffiti: artă sau vandalism? (autor, Sebastiana Joicaliuc)

Sebastiana Joicaliuc

Metrouri pictate, poduri marcate, pereți acoperiți cu picturi – graffiti-ul se ivește îndrăzneț prin orașele noastre. Se pare că nimic nu e nou. Graffiti-ul există de mii de ani și de-a lungul timpului a ridicat aceleași întrebări pe care ni le punem și azi: e artă sau vandalism? E mai vechi decât trenurile, mai vechi decât hip-hop-ul, mai vechi decât sprayurile cu vopsea – deoarece atâta timp cât au existat pereți, oamenii au scris pe ei.

În secolul I î.Hr. romanii desenau în mod regulat pe pereții cetăților, în timp ce peste ocean mayașii desenau prolific suprafețele publice. Nu a fost din totdeauna un act considerat subversiv. În Pompei, de exemplu, cetățenii marcau zidurile cu tot felul de formule și vrăji, poezii despre iubiri neîmpărtășite, sloganuri politice și chiar mesaje care încurajau gladiatorii preferați.

Între timp, câțiva oameni, printre care și filozoful grec Plutarh s-au retras, catalogând graffiti-ul ridicol și lipsit de sens – dar abia în secolul V a fost sădit conceptul modern de vandalism, când graffiti-ul a început tot mai mult să fie asociat cu rebeliunea deliberată și instigarea la acte de violență, fiind catalogat de la sine ca vandalism. Acesta este și motivul pentru care în ziua de azi, cei mai mulți artiști stradali rămân underground.

Ideea de spațiu și proprietate e centrală în istoria graffitiul-ui, căci evoluția sa a mers mână în mână cu scene contra-culturale. Așa cum aceste mișcări au vociferat împotriva sistemului, așa și artiștii stradali au provocat și întins limitele proprietății publice, însușindu-și metrourile și panourile publicitare.

Odată cu amplificarea mișcărilor anticulturale și creșterea numărului de fani și adepți, graffitiul își face loc în muzeele de artă contemporane – acesta devine mainstream, dar oare acest lucru îl va ajuta să devină mai ușor acceptat de către societate?

Situația în România

Pentru autorităţi, graffiti-ul are o singură definiţie: „Înscrierea sau aplicarea pe ziduri, pe faţadele imobilelor proprietate publică sau privată, pe monumente istorice şi de arhitectură sau pe orice alt tip de construcţii a inscripţiilor neautorizate, prin utilizarea de vopsele, sprayuri şi alte asemenea materiale care murdăresc sau produc deteriorarea ori distrugerea bunurilor în cauză”.

Aceasă „artă” modernă este considerată contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei prin Legea nr. 554/2003.

În plus, legea dispune că persoanele care au fost sancţionate au şi obligaţia de a suporta cheltuielile pentru refacerea aspectului estetic al bunului în cauză, sumă care trebuie plătită în termen de cinci zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.

Graffiti-ul, „artă pentru artă”

Graffiti începe ca formă cunoscută în America, în anii ’70. De fapt, e o formă mult mai veche de artă, pe care o putem compara oarecum cu arta parietală, stradală sau cu arta rupestră. Revenind la America anilor ’70, era considerată un fel de artă underground, dublată de apariția hip-hopului în muzică, consolidată ulterior de manifestul pop-art. Din punctul meu de vedere, graffiti-ul este ”artă pentru artă” începută în Impresionism, nicidecum nu o consider vandalism, ci o formă de exprimare liberă în spațiu neconvențional. În perioada ’85-’90, în America se încearcă introducerea graffiti-ului în galerii, transpunând opere din grafittii pe suporturi convenționale, însă, manifestul nu reușește. În România, graffiti apare după ’89. La noi în țară, unul dintre cei mai cunoscuți grafferi timișoreni, care duce și în galerii arta graffiti-ului, este Flavius Roua. De altfel, Timișoara, în anul 2000 încearcă să aloce spații concrete în oraș pentru graffiti sau artă urbană. (prof. Ioan Muntean, directorul Școlii de Muzică și Arte Plastice, Sighet)

„În public și pentru public”

Din punctul meu de vedere, putem analiza graffiti-ul din mai multe perspective. Pentru că se încadrează în cultura suburbană, poate fi considerat o formă de manifest stradal, pentru că, cel care îl realizează, autorul său, îl face în public și pentru public. Este, din acest punct de vedere, o formă de revoltă. ”Artistul” vrea să fie auzit.

Apoi, putem spune despre graffiti că este o formă de artă (street-art), pentru că, nu de puține ori, îl întâlnim în locuri accesibile, special amenajate, unde e permis graffiti-ul. De altfel, se și vorbește de graffiti ca fiind un stil în artă. Însă, în momentul în care îl regăsim pe clădirile istorice, în zonele istorice, care reprezintă cultura unei comunități, e, deja, vandalism.

Este foarte important, atunci când privim/analizăm un graffiti, să identificăm artistul, ce face? (desenul în sine), cu ce scop? Mesajul și emoția pe care le transmite sunt, de asemenea, foarte importante. De ce spun asta? Pentru că, dacă analizăm puțin diacronia fenomenului, putem afirma că și arta paleolitică, pictura rupestră, desenele și scrijeliturile pe care le regăsim în peșteri ca Altamira, sunt primele forme, primele exprimări ale graffiti-ului, realizate în culori naturale și reprezentând scene din viața de zi cu zi a comunității paleolitice. Ei, din această perspectivă trebuie privit și graffiti-ul de azi. (Adrian Pricop, profesor de desen)

„Graffiti-ul este o exprimare în formă pură a străzii”

Graffiti-ul este o exprimare în formă „pură” a străzii. Face parte din arta străzii deși, altădată considerată o artă vulgară, a neadaptaților, în societate, azi, conform noilor abordări, intră la categoria artei moderne. Este, indiscutabil, un mod de exprimare a unei generații de artiști neconvenționali (acolo unde vorbim de artiști în adevăratul sens al cuvântului), dar, fiind în același timp și un strigăt de revoltă pentru unele categorii sociale situate la marginea ”urbanului”. Fără discuție, în secolul nostru în care social-media a cucerit spațiul virtual cu repercusiuni instant în spațiul real, modul de expansiune și potențialul larg de utilizare a spațiului public, conduce la o prezență familiară a oricărei forme de prezentare vizuală, ușor de recepționat de către un număr larg de admiratori sau amatori. (Ion Mariș, curator expoziții Sighet)

Așadar, arta străzii are și subtile, sau mai puțin subtile conotații primitive care pot fi înțelese ușor sau descifrate în mod convenabil de către admiratorii ocazionali.

Sebastiana JOICALIUC
studentă Jurnalism, UBB, Cluj




Sigheteni, pe simezele Băii Mari

În perioada 02.04.2019 – 16.04.2019, la Galeria de Artă a UAP, Baia Mare, este prezentă pe simeze expoziția de pictură și sculptură intitulată „Căutări”, a artiștilor plastici sigheteni, Adrian Prykop și Ioan Muntean.

”În conceptul sculptural, este vorba despre Maternitate care, adusă în contemporan, prin legile induse de societate, îți interzic, mental, procreația. Și-atunci, copilul se află în pântece, se află în mental, dar nu poate fi adus pe lume, datorită constrângerilor contemporane. Constrângerile sunt sugerate, în lucrările mele, prin înfășurarea unor funii de tip maramureșean peste pântecele femeilor sau, de anumite goluri create intenționat în locul fătului.” (Ioan Muntean)

”Pictura mea, în această expoziție, reprezintă forme ancestrale maramureșene, semne și simboluri, peisaje conturate foarte simbolic. Încercăm să aducem în atenția privitorului modern, contemporan, tot ce înseamnă tradiție și istorie în Maramureș, dar, într-un notă personală, o notă modernă, a universului maramureșean.”  (Adrian Prykop)

Salut, Sighet!