Bogdan Alexandru Costache a început să studieze vioara la vârsta de 4 ani, ghidat de bunicul și tatăl său, muzicieni de renume în România, iar la vârsta de 7 ani își face debutul ca solist alături de Orchestra Filarmonicii Brașov. De la debutul său, a susținut constant recitaluri camerale și concerte în calitate de solist pe numeroase scene naționale și internaționale din Europa și Asia.
A fost distins cu premii la numeroase competiții naționale și internaționale, printre care: Marele Premiu și Premiul I la Concursul Internațional de Vioară ”Remember Enescu” (România), Premiul I la Concursul Internațional de vioară ”Monterosa Kawai” (Italia), Premiul I la Concursul Internațional de Interpretare „Paul Constantinescu”, finalist la Jeunesses International Music Competition, etc.
În 2011 a câștigat o bursă de studiu la celebra Royal Academy of Music din Londra, unde a studiat cu prestigiosul violonist român Remus Azoiței, iar în 2019 și-a finalizat studiile post universitare la Universitatea Transilvania din Brașov.
Deși este tânăr, cariera lui este remarcabilă. A condus Orchestra Internațională de Tineret ”CEI Youth Orchestra” și a fost concertmaestru și solist la filarmonica privată din Hamburg ”World Peace Philharmonic”, cât și a celebrei Philharmonie der Nationen, condusă de maestrul Justus Frantz.
Din 2012, Bogdan este dirijor al orchestrelor Opera Vox și Teatro d’Opera Italiana, cu care susține turnee naționale și internaționale în Europa și Asia, fiind singurul român ce afișează dubla postură de dirijor și solist violonist.
În prezent, cariera solistică a tânărului artist este în plină ascensiune fiind cotat printre cei mai buni tineri violoniști și dirijori români, cu prezențe constante și spectaculoase pe scenele de concert.
Bogdan Costache a fondat și conduce în prezent cvartetul „Fortissimi” cu care concertează atât în țară, cât și în străinătate. Printre cele mai inedite concerte se numără, „Marele Bal al Prinților și Prințeselor” din Monaco, „Expoziția Mondială” din Dubai și „Festivalul Cerbul de Aur”, Brașov.  (sursa: https://bogdancostache.com/biografie/)

Andreea Biro (A.B.): Ne-am cunoscut în urmă cu trei ani, când am avut pentru prima dată onoarea de a te avea oaspete la Sighet. M-au impresionat, din prima clipă, naturaleţea ta, personalitatea magnetică şi modestia ta. Unde se găseşte izvorul acestei minunate împletiri?
Bogdan Costache: Izvorul este pasiunea pentru muzică, bucuria inexplicabilă de a fi pe scenă în fața publicului, de a-i dărui experiențe de neuitat și este susținerea pe care o primesc constant de la cei cu care colaborez și în special, de la familia mea. Izvorăște din energia interioară care îmi oferă resurse nelimitate de a merge înainte pe drumul meu.

A.B: Vioara face parte din viaţa ta de la o vârstă foarte fragedă. Te-am văzut stăpânind-o, dar şi lăsându-te pradă ei – eraţi una, ca într-un dans ritualic complex, inaccesibil… „muritorilor de rând”. Vorbeşte-ne puţin despre ce înseamnă pentru omul Bogdan acele momente de virtuozitate care nouă, celor din public, ne înalţă efectiv spiritul!
Bogdan Costache: Avem o legătură aparte, profundă și de lungă durată, probabil provenită din alte vieți, insuflată sau nu de cei dragi mie… Cert este că a fost dragoste la prima vedere, inițial de formă și sunet, ca apoi să conștientizez ce aduce ea cu adevărat în viața mea. Chiar dacă această sintagmă este prezentă în viețile tuturor la un moment dat, cred că nimeni nu o poate defini concret, pentru că, de fapt, ea nu are nevoie de explicații, ci doar de emoție, puritate și simplitate, așa cum eu, un copil de numai 4 ani, am simțit când am primit în dar de la bunicul meu prima vioară, căreia nu i-am mai dat drumul de atunci. Nu am avut nevoie de cuvinte sau teorii convingătoare despre vioară, ci pur și simplu ne-am conectat, ne-am contopit într-o lume a profundului, frumosului și creației. Elemente care mă însoțesc și astăzi și care dau valoare actului artistic înălțător, așa cum îl percepe și îl trăiește publicul.

A.B: Mulţi dintre cei care au avut şansa de a te vedea şi mai ales asculta la Sighet mi-au mărturisit că nu s-au gândit vreodată că vor aplauda acasă un virtuoz de asemenea calibru, care a încântat publicul marilor scene ale lumii. Cum se face că ai ales să te întorci în ţară, de fiecare dată, în condiţiile în care atât de mulţi artişti români aleg calea străinătăţii?
Bogdan Costache: Mă copleșesc de bucurie aceste aprecieri și le sunt recunoscător tuturor pentru ele. Sighetul este casa mea, așa cum în fiecare oraș din țara asta mă simt acasă. Peste tot pe unde călătoresc port în mine rădăcinile acestei țări, educația și amprenta oamenilor care au contribuit la formarea mea. Iar muzica este și ea influențată de tradițiile și energia acestui popor. Mă simt bine pe oricare scenă din această lume, dar în țară mă simt valoros, pentru că îmi place să cred că prin ceea ce fac contribui la creșterea conștientizării beneficiilor pe care muzica clasică le aduce în evoluția noastră.

A.B: Strauss – Rieu – Bogdan Costache! Tradiţia unor înaintaşi celebri care au uimit o lume, dirijând orchestra cu vioara în mână. Cum ai ajuns să o îmbrăţişezi şi – mai ales – să o onorezi atât de frumos, tu fiind atât de tânăr?!
Bogdan Costache: Pe Andre Rieu îl admir și îl urmăresc de mic copil, de prin școala primară, când mama mi-a adus primul CD cu un concert de-al lui. El este dovada pură că a reușit să fie un promotor al muzicii clasice, un artist care a sfidat granițele muzicii clasice și a dus-o mai aproape de suflet, de oameni. Acum trei ani mi s-a oferit șansa de către managerul Operei Vox, Ioan Vrășmaș, care a crezut în capacitatea mea artistică, să îmbrățișez dubla ipostază de dirijor și solist violonist.
Asta se pare că este și misiunea mea, să fiu o sursă de inspirație la rândul meu, să atrag la concerte tot mai mult generațiile tinere și să perpetuez dragostea pentru frumos, pentru muzica clasică. Muzica este magie, singura formă de magie existentă, fără conotație mistică, care pătrunde dincolo de cuvinte și emoții, care aduce calm, bunătate și iubire în sufletele oamenilor. Așa îi văd eu pe spectatorii care pleacă de la concertele noastre cu acea aură de liniște, relaxare și fericire.  Mă bucur că am avut ocazia să concertez încă de tânăr pe scene din întreaga lume; pentru mine nu există satisfacție mai mare decât ceea a publicului care-mi răsplătește actul artistic prin deschiderea către a se dezvolta pe ei înșiși.

A.B: A existat vreun moment în care să te îndoieşti de calea pe care ai ales-o? În care să fi fost atât de greu, încât să te gândeşti să renunţi?
Bogdan Costache: Drumul unui artist este lung și complex, sunt foarte mulți factori decisivi care stau în spatele evoluției. Din fericire am avut lângă mine oamenii care au știut cum să mă susțină chiar și în momentele mai puțin strălucite. Acești oameni sunt familia mea, oamenii care întotdeauna au rămas alături de mine, mai presus de orice. Nu pot decât să le fiu recunoscător părinților și bunicilor pentru toate sacrificiile și pentru iubirea necondiționată pe care mi-a oferit-o, fiecare în felul lui.

A.B: Ce face tânărul Bogdan atunci când nu are vioara în mână? Care sunt pasiunile tale şi cât timp reuşeşti să le dedici?
Bogdan Costache: Ador să călătoresc și să petrec timp cu familia mea. Pot spune că sunt o fire sportivă, de mic copil susțin înfocat o echipă de fotbal și joc foarte des tenis. Timpul este prețios și există o prioritate pentru muzică întâi de toate, fiindcă viața mea este muzică, mereu cânt și întotdeauna caut să descopăr și să învăț lucruri noi în muzică, însă încerc pe cât posibil să-mi ofer timp pentru a-mi bucura sufletul cu alte mici pasiuni.

A.B: Să vorbim puţin despre viitorul imediat! Mai e puţin până la debutul turneului Trei Tenori Italieni 2025, care pe 15 martie revine la Sighet. Ce poţi să ne spui despre ceea ce, împreună cu oamenii minunaţi de la Opera Vox, ne-aţi pregătit?
Bogdan Costache: Este un regal italian pe care vi-l propunem, un omagiu adus celor 3 mari tenori Pavarotti, Domingo și Carreras. Voi avea alături de mine 3 soliști italieni de excepție care sunt convins că vor cuceri publicul și bineînțeles minunații mei colegi din orchestra și baletul Operei Vox cu care vă vom încânta și bucura sufletul. Repertoriul va include arii de operă, valsuri și numeroase surprize muzicale cu vioara pe care vă invit în număr cât mai mare să le ascultați în premieră la Sighet.

A.B: Unde te vezi peste 10-15 ani?
Bogdan Costache: Mă văd făcând ceea ce iubesc, cântând, bucurând inimile celor de azi și noilor generații care vor urma, de peste tot în lume. Chiar la Sighet să ne revedem și să celebrăm 10 ani de concerte neîntrerupte!  De asta iubesc această meserie, fiindcă îți oferă posibilitatea să călătorești peste tot și să lași puțin din tine în fiecare zonă și om pe care-l întâlnești în drumul tău. Îmi doresc să fiu un artist călător, să colind toată lumea cu vioara în mână și prin muzica mea să ofer tuturor emoții unice, stări de bine și zâmbete pe buze.

A.B: Ce impresie ţi-a lăsat publicul din Sighet? – un oraş cu o istorie de şapte secole, care se zbate să-şi păstreze identitatea în prezentul acesta tulbure.
Bogdan Costache: Am fost primiți de fiecare dată călduros, iar entuziasmul pentru participarea la concerte este minunat. În ciuda vremurilor tulburi, există și oameni deosebiți așa cum ești tu, care nu se lasă doborâți de dificultăți și piedici, ci reușesc să creeze evenimente absolut remarcabile pentru comunitate. Unui astfel de public doritor si primitor nu ai cum să nu-i oferi măcar o bucățică de cultură, pentru că asta îi inspiră în progresul lor și contribuie pregnant la creșterea pe mai departe de mici tineri artiști. Tot ce aduce emoție constructivă și motivațională ajută la dezvoltare, așa că promovarea muzicii clasice sau muzicii de calitate, care asta aduce, ar fi una dintre soluțiile pentru recăpătarea identității acestei țări.

A.B: Care sunt, în opinia ta, provocările acestor vremuri, în ceea ce priveşte promovarea culturii autentice, într-un stat care o plasează mai degrabă la note de subsol?
Bogdan Costache: Am pierdut tot mai mult din valori, din credință, din modele, totul pare să fi căpătat note superficiale și ne-am pierdut autenticitatea. Totul este pe repede înainte, astăzi liceul, mâine facultatea, apoi un job, și incertitudinea pensiei…am uitat să ne bucurăm de micile detalii, de gesturi mici, de simplitate și bunătate. Lumea în care trăim se schimbă pe zi ce trece și dacă nu ținem pasul cu ce este în trend, devenim cumva outsideri, iar pentru asta trebuie să găsim un echilibru între vechi și nou, să ne alimentăm constant cu doze de optimism și să lucrăm la noi înșine pentru a fi primii care producem micile schimbări în bine. Cultura autentică trebuie păstrată și asta ne revine nouă, celor mai tineri care prin respectul și dedicația totală putem duce mai departe pasiunea pentru creație, pentru muzică, frumos și autenticitate. 

A.B: Un gând de final pentru publicul care vă aşteaptă să ne încântaţi peste doar o lună!
Bogdan Costache: Revenim cu mult entuziasm la Sighet și îmi doresc să ne fiți alături în număr cât mai mare. Împreună vom trăi o seară de martie memorabilă. Vă trimit tuturor în zbor o mare îmbrățișare!

A.B: În numele sighetenilor, al asociaţiei Cultura Gratia Urbis pe care o reprezint, al meu personal, desigur,  îţi mulţumesc pentru disponibilitatea de a sta de vorbă cu noi!

                                                                         Andreea Biro,
                                                      Preşedinte Cultura Gratia Urbis

Opera Vox este un nume deja cunoscut nu doar în străinătate ci și în țară. Vorbim despre prima şi singura companie privată de operă din România, fondată pe la începutul deceniului trecut de solistul de operă Ioan Vrăsmaş. „Compania” (nu vă gândiți strict la segmentul comercial!) pune în scenă spectacole integrale, complete, de operă, care includ toate „ingredientele”: cor, orchestră, ansamblu de balet, figuranţi, scenografie, costume, lumini, recuzită – un astfel de spectacol poate integra până la 100 de profesioniști ai domeniului.
Joi, 19 mai 2022, de la ora 19:00, avem ocazia să ne reîntâlnim cu Opera Vox cu un spectacol complex, care se va desfășura într-o locație deja cunoscută sighetenilor: Ballroom Miraj.

La „Salut, Sighet” am mai discutat pe această temă doar cu prof. Andreea Biro, co-organizator local al unor reprezentații VOX-iste.
Azi voi extinde aria discuțiilor încercând să „perturb” zona de confort a celui mai important reprezentant al… companiei!

Ion Mariș (IM): Domnule Ioan Vrăsmaș sunteți implicat managerial dar și pe latura artistică în compania privată Opera VOX. Ne puteți, vă rog, detalia rolul dvs în această „structură” artistică!
Ioan Vrăsmaș (IV): „Rolul” pe care-l joc în aceasta companie nu este, dupa cum poate v-ați aștepta, unul eminamente artistic și, este unul dintre cele mai complexe roluri care mi-au fost date în toată cariera mea internațională. Rolul presupune, în fapt, îmbinarea celor două componente de baza în funcționarea unei structuri teatrale, cea artistică dar și cea administrativă, așa cum foarte bine ați punctat. Continuând răspunsul, este un rol complex și în premieră, atât pentru mine cât și pentru viața artistică națională, nimeni până acum nu s-a „înhămat” la o asemenea responsabilitate, să înființeze în România o primă companie privată de operă, dar mai ales să o mențină în topul instituțiilor de spectacole din țară și străinătate și să obțină cu ea premii naționale și internaționale.

IM: Ați câștigat un loc important și pe scena artistică națională. Cum sunteți… percepuți?
Ioan Vrăsmaș: Diferit! De către spectatorii și publicul nostru ca o companie serioasă, care nu face rabat de la calitatea artistică și care ține foarte strâns legătura cu publicul, pentru un feedback constant și constructiv, un teatru cu un brand foarte bine conturat și care nu se limitează și nu se hrănește doar din succese, căutând să crească de la o reprezentație la alta. De către critica de specialitate, consider că nici aici nu stăm rău, dacă ne referim la multele premii naționale și internationale, iar aici nu mă pot abține să nu menționez Marele Premiu Național la Secțiunea Muzică la Galele Premiilor Naționale Radio România Cultural. De către celelalte teatre din România, suntem receptați ca un contracandidat puternic în ceea ce privește oferta culturală și artistică pe care o oferim, iar alteori, din păcate, chiar ca adversari. Oricum am fi percepuți până la urmă, toți acești factori care vin din mediul extern și ne influențează, ne obligă la o strategie culturală și artistică care să se armonizeze cu managementul și cu marketingul cultural European dar care să se adapteze condițiilor de la noi.

IM: Bănuiesc că ați avut și momente (mai) dificile. Vă mai amintiți ceva din această „categorie”?
Ioan Vrăsmaș: Sunt destul de multe încât să nu trebuiască să fac un efort de memorie. Momente dificile au fost cele de la început, când a trebuit să ne asumăm riscuri imense, riscul de a duce 80-100 de oameni în Germania, Austria, Elveția, de a-i caza, de a-i plăti, de a-i hrăni, de a-i convinge că într-o operă privată nu există rivalități și dușmani ca în instituțiile publice și că aici toți mănâncă la aceeași masă și aceași mâncare, merg cu același transport, dorm în același hotel, trag pentru același interes artistic, deci sunt obligați să devină prieteni. Momente nu tocmai plăcute au fost la începuturi și când instituțiile de stat de spectacole nu puteau să accepte că și piața culturală și artistică se poate liberaliza și că nu există un monopol în ceea ce privește cultura și arta, fiind o chestiune de timp până se va alinia și țara noastră politicilor culturale din occident, lucru care se întâmplă, mai timid, dar sigur!

IM: Cât de atrași sunt spectatorii români de „oferta” companiei dumneavoastră?
Ioan Vrăsmaș: Desigur, interesul nostru este acela de a oferi experiențe artistice memorabile unui segment foarte vast de public. Ne-am propus să ne adresăm nu numai publicului meloman ci, mai ales, să atragem prin oferta noastră cultural-artistică un segment de public numeros, pe care să-l apropiem de muzica clasică, de operă, de operetă, de balet, de musical și să-l expunem în mod direct actului artistic, chiar dacă încă nu a avut posibilitatea unei astfel de experiențe artistice până acum. Aceasta este și rațiunea pentru care facem eforturi să ajungem și în orașele mai mici, unde publicul nu este expus unor astfel de experiențe. Dar, ca să vă răspund concret la întrebare, cât de atrași sunt spectatorii, răspunsul îl găsiți în faptul că reprezentațiile noastre se joacă tot timpul cu sălile pline!

IM: O întrebare oarecum în „prelungire”: cum rezistați pe acest segment de „piață”, ce „secrete” aveți?
Ioan Vrăsmaș: Răspunsul este poate unul la care nu vă așteptați, cu o echipă foarte solidă și sudată în timp, unde toți artiștii înainte de toate sunt/ au devenit foarte buni prieteni. Vă spuneam, atunci când vorbeam de începuturi, că una dintre pietrele de temelie puse la construcția Operei Vox a fost aceea de a crea atmosfera unei familii, unde toți se implică și pun umărul și nu urmăresc doar beneficiile materiale.

IM: Din nou în Sighet peste câteva zile (19 mai). La precedentele apariții în zona noastră a vibrat „satisfăcător” Sighetul cu/ pentru dumneavoastră?
Ioan Vrăsmaș: Și cu noi și pentru noi! Important este că a vibrat și că a trăit experiențe artistice de care-și va aminti cu plăcere. Acesta este singurul nostru scop și unica noastră bucurie, să știm că muzica noastră a ajuns la inimile lor!

IM: De ce… Carmen? Asocierea Georges Bizet – Rodion Shcedrin este o „rețetă” de succes?
Ioan Vrăsmaș: Da! Odată, pentru că romanul lui Prosper Merimee este unul celebru, apoi pentru că muzica lui Bizet este într-atât de cunoscută, încât o recunoaște toată lumea, iar mai apoi, pentru că adaptarea celebrei muzici a lui Bizet pentru un scenariu de balet și pentru a reda prin forța dansului, prin pasiunea trupului și prin expresivitatea gestului, caracterul și trăirile personajului principal, este realizată la superlativ! Baletul Carmen are același fir narativ și dramaturgic ca și spectacolul de operă cu același nume, recunoscând ușor temele melodice ale lui Georges Bizet, teme melodice și efecte sonore dezvoltate și adaptate de Rodion Shcedrin pentru balet, un titlu de balet care ține capul de afiș al marilor case de operă din lume, un titlu ce va fascina întotdeauna publicul spectator prin iubire și forța ei, prin pasiune, prin intrigi, trădări dar și răzbunări crunte, sentimente puternice dar și contradictorii în aceelași timp.

IM: Care sunt provocările cărora trebuie să la faceți față în această perioadă nefastă (post pandemie, război la granița noastră, criză economică, etc)?
Ioan Vrăsmaș: Întâi de toate, vă reamintesc că noi nu ne-am dat bătuți nici în pandemie, socotind că sunt mult prea grele vremurile încât să stăm departe și să nu aducem o mică bucurie artistică oamenilor, așa încât, când legile ne-au permis am organizat concerte și spectacole, chiar la Dvs., anul trecut, Sighetul s-a înscris în istoria muzicii contemporane, avându-l invitat pe cel mai mare compozitor roman în viață, Eugen Doga, chiar daca mulți s-au îndoit până în ultima zi că Maestrul Eugen Doga va ajunge vreodată la Sighet. Dar, asta ni se datorează nouă într-o mică măsură, vectorul principal în această reușită fiind doamna prof. Andreea Biro, pe care eu personal o apreciez tare mult pentru ceea ce face ca și acest oraș mic să redevină cultural ceea ce a fost cândva, dar mai ales, sper ca pe lângă publicul din Sighet care o iubește să înceapă să o aprecieze și să o susțină și autoritățile locale.

IM: Vă invit să transmiteți un mesaj, un „promo”, pentru publicul maramureșean!
Ioan Vrăsmaș: Titlul spectacolului, povestea cărții, muzica spectacolului și ansamblul nostru de balet sunt atât de celebre încât nu voi da un mesaj de promovare. Mesajul meu NU va fi unul de promovare ci unul de conștientizare, pe de o parte a publicului din Sighet, care are șansa de a vedea în orașul lor un spectacol – premieră națională, de a vedea un ansamblu de balet profesionist și de a asculta muzica celebră a lui Bizet/ Shcedrin, iar pe de altă parte, mesajul meu se îndreaptă către cei care vremelnic coordonează administrația orașului, amintindu-le că un oraș care nu își dezvoltă componenta culturală, rămâne un oraș mic, indiferent câte progrese administrative va face; un oraș dezvoltat înseamnă nu doar infrastructura ci și cultura!

IM: Vă așteptăm cu drag în inima Țării Maramureșului! Mult succes în tot ceea ce faceți!
Ioan Vrăsmaș: Vom veni, negreșit, pe 19 Mai! Vă mulțumim și noi!

Ion Mariș