Joi, 21 mai 2026, s-au împlinit 139 de ani de la inaugurarea teatrului de vară sighetean Prielle Kornélia. Mai exact, într-o zi de sâmbătă, 21 mai 1887, deschiderea s-a făcut cu piesa „Bubobékok” de Csiky Gergely, având-o în rolul principal pe Prielle Kornélia, căci tot am sărbătorit 700 de ani de la prima atestare documentară. Dar nu despre asta doresc să vă vorbesc, ci despre a XXXIII-a ediție a „Zilei Memoriei – ziua porților deschise”, întâlnirea Fundației Academia Civică, la sărbătoarea Înălțării Domnului, cu ocazia Zilei Eroilor. Manifestările au debutat cu premierea Anei Blandiana de către primarul orașului, av. Vasile Moldovan, salutul asociațiilor și fundațiilor participante, după care s-a trecut la masa rotundă, „75 de ani de la deportările din iunie 1951”, moderator fiind Ioana Boca, director al Fundației Academia Civică.

În desfășurarea evenimentului, Președintele Fundației „Corneliu Coposu”, Ion-Andrei Gherasim, a prezentat volumul Moștenirea lui Corneliu Coposu. Principii și valori pentru eternitate, Editura Fundației Academia Civică, 2025; istoricul Andrea Dobeș a prezentat volumul Credință, rezistență și memorie. Viață consacrată în perioada comunistă. Destine de preoți, călugări și călugărițe de rit greco-catolic, Editura Fundației Academia Civică, 2026; doamna Niculina Moica, președinta Asociației Foștilor Deținuti Politici din România, a prezentat volumul apărut la Editura Polirom (2025), editori Alin Mureșan, Clara Mareș, Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica, volum câștigător al Premiului „Justiția memoriei”, ediția 2026, oferit de Fundația „Ana Blandiana & Romulus Rusan” și Fundația „Spandugino” și nominalizat la Premiile „Observator cultural” pentru Memorialistică/ Eseu, ediția 2026 și Premiul „Monica Lovinescu” acordat de Fundația Humanitas „Aqua Forte”, ediția 2025. A urmat vernisajul expoziției de artă plastică Memoria durerii, a tinerilor artiști băimăreni Cristian Răzvan Codrea, Mihail Sârb, Prykop Adrian, pe care v-o recomand călduros să o vizitați, respectiv vizitarea expozițiilor Fericiții martiri greco-catolici români (Muzeul Județean Satu Mare) și Ultima privire: sub gloanțele comunismului, a artistei franceze Madeleine Melot. Manifestarea s-a încheiat firesc, cu serviciul religios de pomenire a eroilor, la Cimitirul Săracilor de la Cearda.

„Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica” (editori Alin Mureșan și Clara Mareș, 334 p., Editura Polirom, 2025, Cuvânt-înainte de Ruxandra Cesereanu) beneficiază de 6 mari capitole de interviuri și povestea din dosarele Securității, un bogat index de nume și locuri, bibliografie; lucrarea ne este prezentată sub două forme: interviu și eseu, manual de rezistență în fața dictaturii și a detenției, lectură obligatorie pentru orice profesor de istorie din țară care predă disciplina „Istoria comunismului din România”. Și asta nu doar pentru traseul pe care adolescenta Nina Moica l-a parcurs între 15 iunie 1959 și 23 iunie 1964 (Târgu Mureș, Jilava, Botoșani, Arad, Oradea, ci și ca depozitar al unor „dușmance ale poporului”, ca martor al unor povești mai mult sau mai puțin pierdute (Sultana Fazâl, Maia Georgescu, Florica Pillat, Arlette Coposu și multe, multe altele).

Ce ne propune expoziția de artă plastică pe care o aminteam în prima parte a acestui articol? Demersul plastic al celor trei artiști se înscrie într-o zonă a abstracțiunii lirice, unde forma și culoarea devin purtătoare de emoție și reflecție. Realitatea istorică nu este neapărat ilustrată direct, ci mai degrabă ne este evocată prin tensiunea interioară, fragilitatea umană și rezistența spiritului în fața opresiunii. Fiecare lucrare este o încercare de recuperare simbolică a unei istorii personale și colective, o invitație la reculegere și introspecție. Astfel, se creează acel spațiu necesar pentru dialog, între trecut și prezent, regăsit în cartea elevei Moica dintr-a noua.

In Memoriam III, Am crescut în lacrimile mamei, Fragmented II, Oradea era foarte rece, Ce-ai făcut, Nina?, Forbiden, Habar nu aveam că există Jilava pe lume, Transcedental, Evadam, nu mai eram acolo, Zidul, Dacă ar fi fost și Iuda în închisoarea aia și vorbea cu mine, m-aș fi bucurat!, Mai ești aici…?, Pomelnic… vă las pe domniile voastre să discerneți titlurile capitolelor cărții Niculinei Moica de operele celor trei artiști plastici, prin a le parcurge propriu-zis, deoarece cred că numai așa ne putem elibera mințile de lanțurile dogmelor nocive și doar astfel putem aduce la suprafață acele straturi invizibile ale istoriei care continuă să ne modeleze.

Prof. Marius Voinaghi

Miercuri, 13 noiembrie 2024, sala de conferințe a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, a fost gazda conferinței DESPRE LIBERTATE. La 35 de ani de la căderea comunismului , avându-l ca invitat special pe profesorul de la École Supérieure Commerce din Paris, istoricul, scriitorul și ziaristul Thierry Wolton.

Acesta a publicat mai multe cărți dedicate Războiului Rece, influenței sovietice în Occident și în special istoriei regimurilor comuniste: KGB-ul în Franța, Humanitas, 1992, Roșu – brun: Răul secolului, Fundația Academia Civică, 2001, KGB-ul la putere: Sistemul Putin, Humanitas, 2008, O istorie mondială a comunismului, Humanitas, vol.1 Călăii, 2018, vol.2 Victimele, 2019, vol.3 Complicii, 2020, Reflecții despre comunism, Humanitas 2022 etc.

La evenimentul organizat de Fundația Academia Civică și Fundația Hanns Seidel au participat Ioana Boca, director executiv, Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Andrea Dobeș Furtos, muzeograf șef, Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Ion Andrei Gherasim, președinte executiv, Fundația Corneliu Coposu, precum și elevi și profesori ai Colegiului Național „Dragoș-Vodă” și ai Colegiului Național Pedagogic „Regele Ferdinand”.

Întrebările elevilor au vizat rolul avut de Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței în educația tinerei generații, „uitarea colectivă” a crimelor comunismului în Occident, unele tendințe actuale de reinterpretare a istoriei sau traumele ignorate ori îngropate din unele societăți ex-comuniste. La finalul dezbaterii elevii au primit un autograf din partea istoricului francez pe lucrarea editată de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului, Wolton la Sighet, Editura Fundației Academia Civică, 2023, iar mie mi-a prilejuit ocazia unui scurt interviu cu „profesorul de istorie și profesorul de entuziasm al Școlii de Vară de la Sighet”, așa cum îi place doamnei Ana Blandiana să-l numească pe Thierry Wolton, mai degrabă o discuție mediată de către inimosul domn Ion Andrei Gherasim. Le mulțumesc amândurora pentru aceasta.

M. V.: În O istorie mondială a comunismului explorați ideea de „complicitate tăcută” a populației în fața represiunii. Cum credeți că ar trebui tratat acest aspect sensibil în procesul de educare a generațiilor actuale și viitoare? E necesară o reconciliere între această complicitate și dorința de a onora memoria victimelor, precum cele de la Sighet?
T.W.: Complicat. Vorbim despre niște oameni care n-au luptat împotriva sistemului. Nu pot eu să-i acuz, deoarece nu știu ce aș fi făcut eu. Nu pot fi eu judecătorul lor. Și în plus, depinde de context: dacă au avut familie, dacă au pactizat din oportunism, doar și aceasta este o trăsătură umană. Cunosc cazuri de opozanți în Rusia sovietică care au tăcut, n-au protestat niciodată. Nu-i ușor să reziști unui sistem totalitar. Nu-i judec și nu-i condamn, dar în același timp să-i onorăm pe cei care au făcut-o! Am mai zis, îți trebuie mult curaj să te ridici împotriva sistemului. Cum putem să legăm memoria celor două categorii? Unii trebuie să se reconcilieze cu ei înșiși, trebuie cumva să se proiecteze într-un fel în mecanismele sistemului comunist. Nu-i constructiv să-i acuzăm, ci e constructiv să-i amintim pe cei care au făcut ceva în sensul ăsta. O societate deschisă e formată din toți.

M.V.: Credeți că se va ajunge vreodată la un consens internațional asupra trecutului comunist, la fel cum s-a întâmplat cu fascismul? Ce factori ar putea facilita sau bloca acest proces?
T.W.: Timpul! Timpul și să nu uităm un lucru esențial, fundamental, trebuie să nu mai existe martori.

M. V.: Acum doi ani, la Timișoara, ați declarat că judecata asupra istoriei nu se poate face cât timp vinovații trăiesc.
T.W.: Exact. Nu m-am răzgândit, așa cred și acum. Dar nu o s-o pot demonstra, deoarece nu o să fiu acolo, să văd. Au trecut 35 de ani de la căderea comunismului. Există totuși, un progres, lent ce e drept, dar am avansat.

I.A.G.: Vă gândiți la țările din Est sau din Vestul Europei?
T.W.: Nu, mă gândesc la umanitate. Pentru ca crimele să fie recunoscute, pentru ca vinovații să fie judecați, trebuie să nu fie niciun martor. Vezi cazul Centenarului Primului Război Mondial (2018). În Franța au fost editate foarte multe cărți. Ce era surprinzător este că foarte multe au criticat felul în care a fost organizat războiul. Asta era ideea dominantă, față de ce învățasem la școală, glorificarea generalilor, onoarea militară etc. Totul a luat sfârșit din momentul în care nu mai exista niciun supraviețuitor care să spună „nu așa s-a petrecut”. Din punctul meu de vedere am asistat la deschiderea barbariei umane.

M.V.: Și așa am ajuns la infantilizarea umanității după spusele lui Umberto Eco.
T.W.: Hai să-l luăm pe Napoleon, care e un criminal, are pe conștiință 1, 8 milioane de morți. Hai să-l luăm pe Robespierre. El a fost condamnat și-n Franța, doar comunismul l-a glorificat. Timpul e esențial în istorie. Deci , soluția e timpul!

M.V.: Cum vedeți anticomunismul în viitor?
T.W.: Este foarte rău văzut acum. Aceasta este consecința comunismului. În Franța sunt considerat un anticomunist și sunt mândru de asta. Mă consider foarte democrat, foarte liberal, dar eticheta îmi rămâne lipită de piele. O să închei spunându-vă doar atât: ziarul de centru-stânga, Le Monde, nu a scris niciun singur rând despre lucrarea mea în trei volume, O istorie mondială a comunismului. Și aceasta este o dovadă.

M.V.: Vă mulțumesc mult pentru timpul acordat.

Autor, prof. Marius VOINAGHI

Vineri, 03 iunie 2022, a avut loc la Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din orașul nostru o interesantă conferință de presă, organizată de Fundația Academia Civică. De ce interesantă? Pentru că a fost vorba și despre… bani, nota bene!, nu despre bani „pierduți” ci despre o importantă sumă atrasă la Sighet, o investiție care îmbogățește patrimoniul local.

La conferință au participat doamna Csilla Hegedüs, secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, domnul Zsolt Matuz, secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, domnul Vasile Moldovan, primarul orașului Sighetu Marmației, doamna Ana Blandiana, președinte al Fundației Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului, doamna Ioana Boca, director executiv al Fundației Academia Civică, domnul Gheorghe Mihai Bârlea, membru în Consiliul Director al Fundației Academia Civică, dl. Petru Iuga, directorul muzeului Memorialului Victimelor Comunismului.

„Memorialul” sighetean, onorat în anul 2018 cu titlul „Marca Patrimoniului European” (precizăm că în țara noastră există doar două situri care au obținut acest titlu iar în întreaga Europă sunt 60), va fi finanțat – în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – cu suma de aproximativ două milioane de euro (inclusiv TVA) pentru proiectul „Centru multifuncțional”.

Evident, la întîlnirea desfășurată în sala de conferințe a Memorialului, a fost prezentă presa locală și județeană.
Au oferit detalii despre finanțarea acestui proiect doamnele Ana Blandiana preşedintele Fundației Academia Civică fondator al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighetu Marmaţiei, Csilla Hegedüs, secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ioana Boca, director executiv al Fundației Academia Civică. O scurtă intervenție a avut și dl. Vasile Moldovan, primarul municipiului nostru.

Proiectul (care se estimează că va fi finalizat în anul 2026), presupune realizarea unui spațiu expozițional în podul clădirii muzeului și, în apropierea Memorialului Sighet, înființarea unui Centru multifuncțional, cu săli de conferințe, săli pentru cursuri etc, destinate programelor educaționale și de cercetare pe care le susține Fundația Academia Civică.

Doamna Csilla Hegedüs, în dialog cu presa, a răspuns tuturor întrebărilor și a oferit mai multe detalii despre un proiect care va crește nu doar valoarea patrimonială (materială) a complexului Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet ci și atractivitatea… educațional – turistică.

Foto & text: Ion Mariș

Fundaţia Academia Civică anunţă că şi în acest an va organiza la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din oraşul Sighet Ziua Memoriei – Ziua porţilor deschise, o zi a celor ce au trecut prin închisorile şi deportările comuniste sau au luptat în rezistenţa împotriva comunismului. Această zi de reculegere se va desfăşura la 6 iunie (Sărbătoarea Înălţării Domnului), împreună cu Ziua Eroilor.

Sunt aşteptaţi la aceste manifestări foşti deţinuţi politici, deportaţi, familiile şi prietenii lor, ca şi toţi cei ce n-au renunţat la amintirea suferinţei. Cei care nu au făcut-o în alţi ani sunt rugaţi să aducă un pumn de pământ din locurile unde s-a murit, pentru a fi depus în urnele din Cenotaful eroilor, aflat sub altarul din cimitir.

Programul manifestărilor
orele 09.00-11.00

• Inaugurarea sălii dedicate episcopilor greco și romano catolici încarcerați la Sighet
• Beatificarea de către Biserica Catolică a 7 episcopi greco-catolici, victime ale represiunii comuniste. Prezintă Emanoil Cosmovici
• Masa rotundă 30 de ani de la căderea comunismului. Vor interveni foști deținuți și deportați politic, precum și Ana Blandiana, Virgiliu Bîrlădeanu, Gh. M. Bîrlea, Emanoil Cosmovici, Ion Andrei Gherasim, Nicolae Mărgineau, Christian Mititelu, Liviu Țîrău
• Vernisarea expozițiilor:
• Rezistenţa anticomunistă de la Nucşoara – portrete de familii, realizată de Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu pentru a marca 60 de ani de la execuția membrilor grupului de rezistență Arnăuțoiu. Prezintă Christian Mititelu
• Război după război, o expoziție a Muzeului Ocupației și Luptei pentru Libertate a Poporului Lituanian din Vilnius. Prezintă Teresė Birutė Burauskaitė, Ramune Driauciunaite,
• Lansări de carte

orele 11.00-12.30

• Vizionarea filmului Cardinalul de Nicolae Mărgineanu (avanpremieră)

orele 13.00-13.30

• Serviciu religios la Cimitirul Săracilor

Pe parcursul zilei vor rula filmele:

Ţine, Doamne, partizanii, până vin americanii!, un film de Dragoş Zamoşteanu (1h)
Emil şi balaurul roşu, un film de Paul Palencsar (34’)
Devil Speaks, un film de Trent Sanders (13’)

Comunicat de presă