SEMN DE CARTE: Marin Slujeru – „Capturi de Maramureș”
(Ed. Valea Verde, Sighetu Marmației; editor: Ion Mariș, lector de carte: Brândușa Oanță, prefața: Echim Vancea)

*  * *

Pariez că peste ani, capturile lui Marin Slujeru vor face parte din tezaurul/ comoara expresivității lingvistice uzuale între maramureșeni, o formă de conservare și de rezistență la agresivitatea neologistică provenită din limbile de mare circulație și din tehnicizarea limbajelor. Maramureșenii se vor delecta cu dulceața și umorul acestor capturi în amintirea strămoșilor. Eu mă las cuprins de vrajă în prezent. (Gheorghe Mihai Bârlea)

* * *

„Capturile” lui Marin Slujeru – poet de rafinată expresie lirică, un poet al notațiilor poetice durabile și memorabile – „trezesc”, în lectorul orășenizat, un timp al său (al nostru) „prins” în diferite locații și situații.
Volumul este un „jurnal” al cărui personaj, fără excepție, este cuvântul, expresia – măsuri ale unei existențe rememorate prin scris în „atingere față-n față” cu citadinul. Volumul este o trezire la viață, o confirmare a existenței. „Acțiunea” cărții lui Marin Slujeru se întîmplă, se desfășoară în prezența unui „necunoscut, de regulă a unei necunoscute“, cu un comportament considerat misterios, într-o primă instanță. Cartea este povestea cuvintelor, expresiilor copilăriei care cândva le foloseam, le știam dar, odată cu studiile, cu educația, cu înaintarea în vârstă, odată cu orășenizarea, acestea au stat ascunse, involuntar, în uitare, în memorie. „Umblând” prin lume Marin Slujeru, a fost cucerit de vorbele, expresiile, de umorul involuntar al unora din aceste expresii sau cuvinte și nu le-a lăsat să treacă pe lângă el. Astfel că „personajul” Marin Slujeru aflându-se mai mereu printre oameni (mai bătrâni sau mai tineri, „orășeni și orășence”) a strâns, cu propria-i sensibilitate, în această carte („Capturi de Maramureș”) o lume în care, câteodată, mă caut pentru a mă regăsi eu însumi. (Echim Vancea)

Salut, Sighet!

N.R.:  „Capturi de Maramureș” a fost tipărit cu sprijinul financiar al prof. Ștefan Loga și Editura Valea Verde.

Foto: Ion Mariș

Zilele războiului din Ucraina au adus numeroase provocări pe malul sighetean al Tisei!
De la primul semnal (24 februarie 2022), de la primele informații care menționau declanșarea războiului în țara vecină, concitadinii noștri au reacționat prompt. A fost momentul în care s-au făcut pași extrem de rapizi și voluntarii s-au prezentat încă din prima zi la… „datorie”. Nimeni nu le-a impus nimic, nimeni nu a „comandat”, nimeni nu a exagerat cu ceva, a fost un răspuns ad-hoc al sighetenilor. Am „văzut” mobilizarea încă din prima zi, am ascultat și înregistrat tot ce se întâmpla, nu mi s-a părut nimic defectuos, nimic fals.

Imediat după mobilizarea ONG – urilor locale – repet, din prima zi – am asistat la asumarea unui parteneriat tacit, normal, cu administrația publică; angajați de la primăria Sighet și din instituțiile din subordine dar și conducătorii autorităților locale au fost și ei prezenți pentru a da o mână de ajutor, pentru a se implica.
Totul funcționa, poate nu perfect, dar nimeni nu s-a plâns (în afară de chibiții de profesie); n-au fost sincope care să necesite intervenții „speciale”.

Sighetenii noștri – cei care s-au alăturat acțiunilor de ajutorare – erau și sunt extraordinari. S-a trecut peste toate animozitățile mai mult sau mai puțin reale, a fost amorsat un mecanism ce producea rezultate imediate și chiar cu efecte bune. S-au ridicat rapid corturile ONG – iste, au apărut proviziile, pe toate canalele s-au trimis informații de colaborare/ implicare spre prietenii din județ și din țară, s-au creat grupurile de acțiune pe rețelele sociale, telefoanele mobile sunau continuu… totul îmi amintea – cu mici nuanțe – de acel decembrie 1989 când populația s-a coalizat pentru un scop comun, unitar.

Primele zile de foc, până când s-au ajustat din mers și „procedurile” de lucru, mi-au amintit că oamenii susțin in corpore cauzele importante, scopurile nobile. Am reușit să vorbesc și eu cu foarte mulți voluntari prezenți, cu angajați din sectorul public, cu politicieni pașnici și să constat că zecile, sutele de refugiați erau primiți cu multă căldură și emoție; ONG -iștii și chiar (uneori criticații) reprezentanții „autorității”, delegați în zona punctului de trecere al frontierei, erau… empatici. Sighetul era în centrul atenției prin oamenii lui, prin faptele localnicilor: se dăruia fără echivoc, fără mercantilism. Au fost primele zile „romantice” ale colabărării „actorilor” locali.

N-aș vrea să supăr pe nimeni, nu vreau să ierarhizez, nu vreau să emit judecăți de valoare dar, (doar) câteva ONG -uri au fost din prima zi acolo: pe „frontul” de est al Sighetului. (Voi reveni cu povestea ONG-urilor prezente într-un articol viitor.) Toate erau „made” în Sighet.
Și-apoi… au început să funcționeze… orgoliile și… (se poate presupune!) luptele pe vizibilitate și pe… „brand”-uri.
După cinci zile în care sighetenii s-au descurcat chiar bine (nota bene: nu ne luăm după povești și fake-uri) a venit „ordin” ca o mare organizație mondială (v-ați dat seama, este vorba de Unicef) să preia „conducerea”. Probabil că așa era… procedura. Că așa este bine, să existe o comandă unică, nu este greșit dar… s-a făcut toul prea țâfnos… s-au dat ordine… nefirești…. să se retragă ONG-iștii (?!), localnicii, etc…. spulberând tendențios munca celor care din primele zile s-au dedicat voluntariatului. Să fie vorba și de bani aici, de fonduri importante pentru situațiile de urgență?!… de angajați „fixiști”.  Hmmm! Am avut și eu parte de o interferență cu o angajată care invoca regulamentul lor intern și care… trăia în altă lume, se manifesta „militărește”, probabil exact pe profilul postului pe care îl ocupa. Nu detailez, nu merită! Acum sunt detalii… colaterale.
Pentru mine este clar, nu cred (întotdeauna) în marile structuri birocratice, nu cred în mecanismele și „instrumentele” teoretice. Cred în Oameni (sunt foarte mulți), în oamenii simpli, dedicați, ei pot – când se coalizează – învinge orice obstacol.

Să nu uităm că fără localnici, fără ONG-urile noastre nu prea se pot descurca… birocrații de niciunde. Noi ne cunoaștem teritoriul, psihologia „dăruirii”, avem conexiuni regionale de urgență pe care le activăm în cazurile extreme, simțim mult mai bine pulsul evenimentelor locale.
Pot să spun, fără ezitare, că am văzut sigheteanul corect, dezinteresat în grupul celor care și-au asumat rolul de voluntar pe baricadele suferinței, în opoziție cu „voluntarii” de profesie.

Pentru cei care au fost și sunt – azi mai izolați și un pic marginalizați de către numele „mari” – aici, la frontieră, zi și noapte, vreau să le transmit că am simțit că există societatea civilă, o comunitate sigheteană puternică, de care sunt mândru.

Foto & text: Ion Mariș

Dragi sigheteni de pretutindeni, joi, 17 februarie 2022, de la orele 17:00, prin intermediul Facebook Live, puteți urmări prima ediție a emisiunii-dezbatere: Maramureș Show. Sighet – există soluții pentru actuala criză? FB Live cu I. Mariș și T. Ivanciuc.

Cei doi cunoscuți publiciști sigheteni, Ion Mariș și Teofil Ivanciuc, vor vorbi despre problemele arzătoare ale Sighetului: bani, oameni, drumuri, apă, salubrizare, clădiri ruinate, școli, instituții de cultură bugetofage etc.

Evenimentul este public, poate fi urmărit de oricine, cu sau fără cont de Facebook, AICI.

Salut, Sighet!

Foto: Peter Lengyel

Astăzi, 15 februarie 2022, de Ziua Națională a Lecturii, noi, elevii Colegiului Național Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighetul Marmației, am avut parte de două activități interesante, având-o, ca întotdeauna, aproape pe doamna noastră profesoară, Odarca Bout (care a fost și moderatorul întâlnirilor).

La prima activitate a fost prezent – live – Ion Mariș, personalitate importantă a Sighetului, numele dânsului fiind conectat și cu tinerii orașului (pe mulți dintre ei i-a publicat la Editura „Valea Verde” din Sighet pe care o coordonează). El este poet si editor, a scris și publicat mai multe volume de autor: „Autostop printre gânduri” (2016), „Salut, Sighet!” (2016), „La masă cu președinții” (2016), „Vesperare” (2017), „Ultimul poem” (2019), „Sentimente neasigurate” (2021).
Cu domnul Ion Mariș am citit – împreună cu elevii pasionați de lectură – poezii, scrise de sigheteni (absolvenți ai liceelor importante din orașul nostru), dar și de o actuală elevă, poeme scrise chiar și de dânsul, am avut discuții care ne-au ajutat să ne îmbogățim cultura generală și, cei mai norocoși, au avut ocazia să primească volume de poezii dar și de proză (publicate la Editura „Valea Verde”).

Cu domnul Gabriel Cojocaru, director la Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, am avut parte de o întâlnire în mediul online. Ne-a prezentat, pentru început, un filmuleț cu etapele prin care trece o carte pentru a putea ajunge – la final – pe rafturile din librărie. A răspuns la întrebările adresate de către elevii curioși, întrebări despre editura înființată de dânsul, despre viața de zi cu zi a unui editor, despre criteriile după care ne-am putea alege o carte când o vedem pentru prima dată pe raftul unei librării sau biblioteci și despre propriile sale poezii, promițând că atunci când va fi prezent fizic ne va citi câteva dintre poeziile scrise.

Activitățile deosebite, de care am avut astăzi parte, ne-au ajutat să conștientizăm efortul depus de persoanele care iubesc lectura, ne-au oferit informații care ne-au ajutat să ne formăm o părere despre ceea ce înseamnă procesul de realizare a unei cărți.

În final, câștig de cauză a avut… lectura!…

Dudaș Ana-Maria
Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, clasa a XI-A

Luni, 31 ianuarie, s-a încheiat prima lună a noului an 2022 – și pe „baricadele” administrației publice sighetene – cu o ședință a Consiliului Local Sighet care a avut pe ordinea de zi 10 (zece) proiecte de hotărâri. Lucrul cel mai important este că începând de luni, Consiliul Local „joacă” în formulă completă, dna dr. Alina Vida a fost validată să-și ocupe locul în cadrul autorității deliberative a orașului nostru (face parte din grupul PSD, înlocuindu-l pe dr. Vasile Ștefanca cel care a demisionat anul trecut).  Mult succes doamnei doctor în politica „insulară”!

Din păcate, debutul anului 2022 este marcat și de amplificarea tensiunii dintre UE – NATO și Rusia, generată de un potențial război (nedorit și nejustificat!) în Ucraina vecină și, implicit, un potențial conflict imprevizibil la poarta de Est a Europei. Noi suntem foarte vulnerabili, nu neapărat pentru postura de „grăniceri” europeni cât mai ales din cauza situației socio – economice a orașului nostru (printre altele, avem cei mai mulți asistați social din județ!). Sunt semne că anul 2022 va fi un alt an de criză, un alt an pierdut pentru mult așteptata revigorare a Sighetului.
Și totuși, un „detaliu” bugetar din cadrul ședinței, ne sugerează că nu ne merge deloc rău! Sighetul a încheiat anul 2021 cu un excedent de 13.417.310,28 lei. Bravo, veți spune, „autoritatea” a făcut economii (o fi redus numărul șefilor în instituțiile subordonate?!), semne bune în debirocratizarea și digitalizarea administrației publice! Ei, nu-i chiar așa, nu vă grăbiți! De fapt nu s-au implementat (Doamne, ce cuvânt frumos!) proiectele de investiții din anul precedent și a rezultat excedentul. Dar cauzele obiective și/ sau subiective există, să nu judecăm greșit și nu le discut în acest articol!

Dacă tot am vorbit despre principalii actori ai lumii (UE, SUA, Rusia, probabil ordinea este alta) să nu uităm de o altă super-putere ce-și arogă un loc pe podium (chiar primul loc).
Ei bine, 01 februarie 2022, a fost și debutul Anului Nou Chinezesc, am intrat în anul Tigrului de Apă, anul în care (atenție!) jumătățile de măsură sunt excluse, va fi… totul sau nimic! Păi da, Tigrul (după spusele zodiacului) este caracterizat prin curaj, impulsivitate, inteligență și… risipă. Ați reținut cumva că anul 2022 poate fi unul al risipei?! Nu, n-aș crede!… din ce am văzut și auzit la ședința CL care – după cum v-ați dat seama – a prefațat, a fost un preambul la Anul Tigrului de Apă. (Haideți să clarific afirmația mea: glumesc, desigur! Risipa poate continua – din păcate – la Sighet!).
De ce am făcut trimitere și la zodiacul chinezesc? Simplu, pentru că – se pare – chinezii sunt un exemplu de „best practices”, modul lor de organizare statală (un fel de capitalism „controlat” pe baze marxiste) are influență – vrem nu vrem! – în întreaga lume. Mai ales la Sighet, sigur, sunt șanse ca Tigrul de Apă (apă avem destulă în jurul Sighetului!) să se plimbe pe coridoarele și „subteranele” administrației publice locale. Dar nu vă speriați, zodiacul chinezesc mai spune: Tigrul este risipitor DAR anul tigrului este unul al „schimbărilor masive, al introducerii ideilor noi și îndrăznețe, mai ales ale acelora foarte controversate”. Poate ne inspiră, zodiacal, China!… Hmm, aici nu comentez!…

Revenind în apele noastre, multe controverse s-au ivit în ședința de luni, din cele 10 (zece) proiecte de pe ordinea de zi au fost respinse 4 (patru), două fiind respinse din cauza unor aspecte strict tehnice (cadastrale) iar la celelalte două (vizând concursul pentru manager la Muzeul Maramureșean respectiv la Centrul Cultural) solicitându-se completări/ clarificări pentru a elimina orice suspiciune de… netransparență. S-au aruncat și vorbe mai puțin elegante, s-au făcut acuzații și de formă și de fond (organigramice – nu căutați cuvântul în DEX, nu există!), cert este că disputa dintre Primar și Consiliul Local Sighet continuă, fără să observ că s-ar dori „schimbări masive” (în bine, evident), așa cum își doresc sighetenii, toți sighetenii. Avea dreptate un domn consilier, cele două instiuții care-și caută managerul ideal sunt cam… prăfuite! Păi, în acest caz, organizarea concursului pentru postul de manager ar trebui să conțină toate detaliile logice și procedurale pentru… desprăfuirea instituțiilor respective. Apropo, oare de ce nu are Baia Mare (capitala județului nostru) Centru Cultural?…
Dacă se dorește pe bune antamarea (Doamne, ce neutru sună!) concursului și nu re_mix-uri politice atunci trebuie să colaboreze – sincer, corect – autoritățile administrației publice locale (deliberative și executive) și nu să se „disemineze” atribute/ concluzii pripite.
Sighetul nu arată deloc bine (ca să nu spun că arată rău!), lipsesc proiectele majore, structurale, acestea trebuie să fie prioritățile și NU numărul și (eventual) culoarea unor șefi (vremelnici) de instituții de… cultură.

Un mare savant, un om de geniu – Albert Einstein – a spus/ scris, cu muuult timp în urmă, niște „cuvinte memorabile”: „Încrederea prostească în autoritate este cel mai mare dușman al adevărului” (A. Einstein către Jost Winteler, 08 iulie 1901, Cuvinte memorabile, Ed. Humanitas, 2008).
Nota bene: Autoritatea (lumească) nu este… Dumnezeu!… Autoritatea poate greși și/ sau poate face lucruri excelente! Depinde ce fel de „tigru” sălășluiește în logica… autorității!

Ion Mariș

PS: Iar eu, în naivitatea mea, am anunțat public, la ședința de luni a CL (și nu mă dezic!) că voi „aplica” (dacă totuși se dorește „urgent” un manager acolo, deși eu zic că nu-i cazul până nu se face o nouă organigramă aprobată de CL) pentru postul acesta mult râvnit (la Centrul Cultural Sighet, mă refer). Unii prieteni mi-au spus că mi-e asigurat din start cel mult locul… II (doi), da’ eu zic că și o medalie de argint sau bronz – la Sighet – spune multe! 🙂

Și-am ajuns în ultima zi a anului, unii, alții (din păcate!) n-au mai ajuns… iar pentru cei mai mulți, acest sfârșit de an nu înseamnă nimic. Majoritatea este preocupată de creșterea prețurilor, de nivelul de trai, de pandemie, majoritatea conviețuiește zilnic cu frica și nesiguranța. Incertitudinile noului an, de care ne despart câteva ore sunt mai sumbre ca niciodată. Un alt val al Coronavirusului este prognozat pentru ianuarie 2022 (sper să nu fie așa!), scumpirile (speculative) energiei și gazelor naturale vor lovi tot la început de an, lehamitea (locală și nu numai) a atins cote înalte; mulți dintre concetățenii noștri nu stau bine nici la capitolul sănătate generală iar polemicile pe tema „gunoaielor” continuă să se afișeze publicului într-un ambalaj mai mult sau mai puțin… curat.

M-am întrebat mereu și mereu unde/ care sunt valorile orașului nostru!… Nu mă refer la valorile de patrimoniu imobiliar, patrimoniul imaterial și/sau la „activele”… private, etc. Acolo nu stăm, deocamdată, rău. Știm, clădirile de patrimoniu sunt (nota bene!) încă în picioare, educație se mai face (nu întotdeauna și peste tot de înaltă calitate), servicii medicale (cu mai mici sau mai mari deficiențe) avem, instituții publice cu organigrame „asumate” cu larghețe avem, șefi – executanți la instituții publice plătiți ca-n vest sunt și, totuși, ne lipsesc… valorile umane. Ne lipsesc proiectele comunitare generate de minți luminate, de „actori” sustenabili, nu de figuranți penibili. Avem de toate (vorba unui cântec) dar, din păcate, „orașul nostru astăzi mai gri e ca oricând”.

La un bilanț sumar, neoficial, al municipiului nostru, nu prea avem multe de… remarcat. Da, s-au asfaltat străzile pe care le cunoaștem, n-am prea văzut – ca altădată – câini comunitari pe străzi (o fi din cauza frigului?!), Floarea de Colț a mai crescut un an și… mai ales, avem „figuri” noi prin Primărie. O fi bine sau rău, deocamdată nu știm!

N-o să vă plictisesc prea tare, nu la valorile imobiliare, mobiliare și imateriale vreau să mă refer azi, în ultima zi a unui an „modest”. Mă gândesc, acum în al doisprezecilea ceas la valorile umane, la…. resursele umane. Pare un blestem dar la Sighet n-am văzut în acțiune acel segment de la care așteptăm mereu idei (chiar novatoare), propuneri și, de ce nu, soluții. Aici nu mă refer la sectorul privat, aproape îngropat de ultimii ani pandemici și care, încă, supraviețuiește, mă gândesc la „neutrii” iluminați din orașul nostru, la cei care nu se „bagă”, așteaptă în „cutiuța proprie” ca lucrurile să se rezolve și eventual mai contribuie „nevinovat” la bârfele de rigoare. Știu, este foarte comod să lucrezi exact conform contractului de muncă, 6 sau 8 ore, să-ți faci curat – conform fișei postului – unde stai, poate să-ți completezi ziua, cu extra-cash-uri și să aștepți vouchere bonificație (of, era să uit, merg bine și indemnizațiile de hrană!). Nu știu ce se întâmplă cu „orășenii” – tineri sau dintre cei cu experiență – dar am impresia că nu sunt destul de adaptați spiritului…. civic. Am întâlnit foarte mulți tineri valoroși care-și doresc să admire Sighetul doar de sărbători și atât, apoi pleacă, asta pentru că lipsesc oportunitățile și lipsește empatia administrației locale.

Ar fi cazul să învățăm rapid, cât încă nu-i prea târziu, că nu trebuie – întotdeauna – să așteptăm „tonul” dirijorului/ dirijorilor, există variante și în „mulțimea” apolitică, poate chiar la intelighenția care (mai) sălășluiește prin școli, licee, spitale etc. și, bineînțeles, în zona antreprenorială. Da, da, am așteptat cu speranță implicarea individuală, zvâcnirile de orgoliu ale elitei sighetene, „lebedele albe” din comunitate. Am tot discutat despre asta, despre omul cetății, am crezut că „digitalizarea” individuală îi va face pe oameni să iasă… outside the box (așa se spune mai cool, în afara… cutiei). Mi-am dorit să-i văd – pe cei care sunt valoroși – că știu să spună „nu” și/sau „da” chiar dacă sunt în opoziție cu șefii, superiorii, politicienii și/ sau… analfabeții funcționali.

Mereu au fost evaluate performanțele Sighetului – în general pe bună dreptate – doar pe baza veniturilor „intrate” strict la buget dar, n-au fost evaluate/ implicate corect (sau nu știu eu) valorile umane, necosmetizate politic, care sunt o resursă mult mai importantă decât întregul patrimoniu material. Avem valori importante în ONG-urile locale, persoane care se implică VOLUNTAR în acțiuni, activități ce sunt – din păcate – doar o „picătură” în oceanul indiferenței. Altfel, valorile sunt marginalizate, se descurcă ad-hoc, de obicei nu întrunesc „punctajul” pentru a ocupa posturi importante prin instituțiile locale sau nu sunt acceptate pentru a nu aduce…. schimbarea.

Valorile individuale „tăcute”, uneori… insensibile, nu sunt „utile” orașului nostru, ele nu vor deveni o voce fermă, nu vor să devină o voce pentru că au locul lor călduț, mereu „protejat”, specializat în… tăcere. Cei care își doresc și vor să facă ceva sunt – iarăși din păcate – prea puțini, izolați, persiflați și eventual tratați cu nepăsare.

O „filosofie” specifică plaiurilor noastre, numită „filosofia iederii” spune că „numai târându-te te poți înălța”, de aceea valorile (fără ghilimele) preferă să părsească Sighetul, îndreptându-se spre alte orașe sau țări mult mai… credibile meritocratic. Poate mă înșel, am impresia că posturile călduțe, prin instituțiile publice s-au epuizat! Pentru anul ăsta desigur dar, peste câteva ore, poate, în noul an, se actualizează organigramele!… Mai rămâneți dragi tineri (și mai puțin tineri!) valoroși pe-acasă, încă un picuț, la-nceput de nou an, poate aveți noroc!

Întrebarea rămâne, unde ne sunt, care sunt valorile umane și cu ce-și ocupă timpul… liber? Oare s-au gândit – uneori – să returneze, din proprie inițiativă, ceva, comunității în care trăiesc? Poate la anu’ (2022)?!….
…. și…. LA MULȚI ANI!.…

Foto & text: Ion Mariș

Neobositul intelectual sighetean prof. Ioan Ardeleanu-Pruncu, trup şi suflet dedicat neamului românesc al Țării Maramureșului, ori de câte ori are o oportunitate îmbogăţeşte cu noi cărţi „ctitoria” sa livrescă. Iată că în preajma sărbătorii Nașterii Mântuitorului și a sărbătorilor de iarnă vine în întâmpinarea acestora cu o Carte de excepție, SCRIERI ISTORICE de TIT BUD, ediție aniversară, 175 de ani de la nașterea preotului cărturar (24 decembrie 1846, Sat Șugatag – 1917, Sighet) și vicar al Maramureșului, apărută la Editura sigheteană „Valea Verde”, 2021 (editor: Ion Mariș).

Pentru a răsplăti, în monedă convertibilă aflată în „buzunarul” cititorului – lectura –, „produsul cultural” al creatorului de Carte (aşa-zisa răsplată e întotdeauna, în raportul cititor-autor, o „plată” simbolică, neacoperitoare), de aceea eu (cititorul) îndrăznesc să adaug ceva în plus ofertei mele: un modest omagiu de cititor, anume o impresie de lectură „la cald”. Însă, trebuie să recunosc, mi-a luat timp îndrăzneala de a-mi alcătui impresiile de lectură, dat fiind ineditul Cărții, nefamiliar mie, cititorului (deși în 2008 la Editura „Echim”, Sighetul Marmației am editat într-o ediție anastatică unul din studiile din prezentul volum: „Disertațiune despre episcopii și vicarii români din Maramureșiu” cu o notă bio-bibliografică cu unele date biografice inexacte urmare a unor surse de informații inexacte, „unele chiar false”), în această nuanţă originală. După un timp de ezitare, îndrăznesc totuşi, cu o accentuată încărcătură de timiditate, sperând într-o disponibilitate de a mi se tolera supralicitarea propriei solvabilităţi, câteva cuvinte despre întreprinderea dlui. Ioan Ardeleanu-Pruncu și colaboratorii dsale. pentru realizarea acestei Cărți: Dragoș Ardelean, tehnoredactare; Pal Robert Zolopcsuk, copertă și desene; Ion Mariș, editor și nu în ultimul rând Tipografia „Aska Grafika”.

Așadar, prezenta ediție cuprinde trei lucrări antume (Disertațiune despre episcopii și vicarii români din Maramureșiu, Însemnări și date despre înființarea Parohiei greco-catolice române din Sighetul Maramureșului, Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile române din Maramureșiu din timpurile vechi și până în 1911) și una postumă (Istoria comunei Satu-Siugătagu, manuscris), despre care Tit Bud mărturisește că „Opul meu nu-i complet, sunt în dânsul lacume multe… toate câte am aflat după cercetări de ani de zile, sunt aici descrise și Vă rog să le primiți și să le cetiți cu acea bunăvoință cu cari le-am scris eu” îndemnat fiind de „iubirea cătră patria mea Maramurăș și dorul ca să nu piară și să nu se dee uitărei unele date interesante și numele antecesorilor noștri.”

Cele patru cărți ale Marii Cărți dau sama prin scris, vorbă și faptă de moștenirea lăsată nouă de un om total dedicat „misiunii sale de păstor de suflete cu reverberații adânci în toate aspectele vieții comunitare, culturale și sociale„, a unui ctitor de biserici, făuritor și susținător al așezămintelor culturale, promotor al învățământului în limba română și luptător pentru emanciparea poporului român de la sate, deschiderea a cât mai multe școli românești în mediul rural. Cel trei studii și monografia Sat-Șugatagului nu sunt numai „episoade” definitorii pentru structura volumului ci mai ales momente esențiale ale devenirii noastre ca naţiune, ideal al celei de a treia generație a Școlii Ardelene. Adunate între copertele aceleiași Cărți studiile lui Tit Bud, „unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai Maramureșului din toate timpurile” (Marius Câmpeanu) este un mic tratat de istorie și religie vorbindu-ne despre un volum de muncă îndelung şi serios elaborat, care mizează pe aureolarea cognoscibilă a începuturilor, un volum centrat nu, neapărat, pe cercetarea arhivistică, ci pe trezirea interesului pentru Istorie, în general şi, în special, pentru istoria poporului român din Maramureș – o disciplină atât de necesară în învățământul gimnazial și/ sau liceal, fie și doar facultativă. Cartea interesează la un triplu nivel de percepere: istoric, religios şi epistemic, şi se doreşte a fi o frescă din fiinţa naţională a romînlor maramureșeni, pictată pe o demnitate specială, o oază de adevăr în pustiul falsificării istoriei, o evocare a străvechimii, cu personalităţile ei ilustrative.

Se cuvine a releva faptul că în acest caz vorbim despre un tratat cutezător pentru activitatea de cercetare, care poate echivala cu un pas uriaş în educarea tinerei generaţii, căreia i-au fost sustrase elementele de bază ale istoriei românilor maramureșeni. Cartea este o divină vindecătoare născută din pana unui „bun și iubitor de oameni” și credință de cărturar pe care l-a „dat în cursul timpului această provincie” (Dumitru Pop), o inedită posibilitate de contact a generațiilor de astăzi cu ceea ce s-ar denumi nevoia de cultură istorică şi de comunicare cu adevărul, ca principalele axe motivice. Catea „ţese” în cele patru studii o constelaţie de argumente, de-o considerabilă rezistenţă interioară, care ţin de matricea existenţială, fixată în mediul de totală absorbţie a vremurilor, ca simbol al naşterii istoriei românilor maramureșeni, a poporului român şi a legilor ce l-au guvernat încă din negura vremilor.

Cartea este o cărămidă ziditoare la temelia istoriei noastre şi a creştinismului românesc maramureșean. O metaforă „într-un limbaj fermecător, plin de parfumul vorbirii din epocă” izvorîtă din intimitatea străvechimii! De pe urma acestei editări au de câștigat cercetătorii contemporani. Cartea este un sipet cu valori pentru foarte mulți nevăzute ce au stat ascunse ani de zile fie în biblioteci publice, fie în biblioteci particulare. Citind Cartea, m-am dus cu gândul la iluminatorii maramureșeni de manuscrise de la Mânăstirea Peri. Pentru editor proiectarea în conştiinţa prezentului a unei atare contribuţii ştiinţifice, constituie un gest necesar şi benefic, în direcţia evaluării şi reconfirmării fenomenului istoric maramureșean românesc pe care îl cunoaște şi-i apără rezonanţa, integrându-l în timpul pe care îl trăim.
Ceea ce va determina interesul sporit faţă de Cartea în discuţie are, esenţial, legătură cu criteriul valoric al izvoarelor din care se hrăneşte, cu mijlocirea spre cunoaşterea şi comunicarea de tip înalt. Cei care trăiesc din lectură şi în lectură nu pot separa volumul în discuţie de cărţile bune şi utile ale prezentului.
Dl. Ioan Ardeleanu-Pruncu prin editarea acestor scrieri ale lui Tit Bud deschide cu chei de aur lacătele Istoriei, care trebuie să existe şi să triumfe ca Istorie, imposibil de ignorat. Pentru editor, restituirea şi evocarea unor părţi din istoria românilor maramureșenp ţine, îmi place să cred, exclusiv de o datorie de conştiinţă, iar cultura istoriei, în sine, îi este un aliat generos.
Închei prin a mai adăuga că SCRIERI ISTORICE de TIT BUD este omagiul excepțional adus unuia dintre cei mai mari fii ai Maramureșu, un obol personal adus unei lucrări care „nu iaste lucrare de Înger, ci iaste lucrare de mână de țărână”.
Iată, efortul şi harul îngrijiorului ediției, Ioan Ardeleanu-Pruncu – omul Prezentului – care prin această Carte ne dăruie necesara redeşteptare a memoriei, pentru a putea avea în timpul trecut reperul fundamental spre timpul viitor.
De la cititor, omagiu, domnule Ioan Ardeleanu-Pruncu!

■ Echim VANCEA

După un an de activitate în administrația publică locală a Edilului „Șef”, avem ocazia să intrăm în câteva detalii care ne vor convinge (sau nu?) că Primarul Sighetului și-a făcut datoria și vom putea trage câteva concluzii vizavi de activitatea prestată până în acest moment.
Vă invit, stimați sigheteni, să analizați concretețea răspunsurilor la întrebări și să ne spuneți ce „notă” primește de la dvs. intervievatul meu.

Ion Mariș: În campania electorală v-ați propus proiecte „spectaculoase” și cu repercusiuni pozitive pentru populație. Ce nu ați reușit să „implementați” din ce v-ați propus și… oare veți reuși până la finalul acestui mandat?
Vasile Moldovan: Nu pot spune că mi-am propus proiecte spectaculoase pentru Sighet și sigheteni. Mi-am dorit și îmi doresc normalitate, să avem un oraș civilizat, curat și sigur. În campania electorală, împreună cu echipa de consilieri, am gândit zece direcții de dezvoltare a orașului, cu repercusiuni pozitive pentru populație, așa cum spuneți și dumneavoastră. Chiar dacă nu am reușit în primul an de mandat să implementez tot ce mi-am propus, continui să cred că se poate, cu toate obstacolele ce-mi apar în cale. Îmi doresc și ne dorim o Primărie funcțională. Nu am reușit în primul an de mandat să îndeplinesc acest obiectiv asumat și încă sunt în căutarea unei soluții. Sunt sigur că până la sfârșitul mandatului multe din proiectele propuse vor prinde contur.

Ion Mariș: De ce credeți că nu ați reușit să impuneți/ finalizați multe dintre proiectele pe care vi le-ați propus?
Vasile Moldovan: Sunt mai mulți factori, începând cu instabilitatea din cadrul Consiliului Local, lipsa liniilor de finanțare din fonduri, europene, guvernamentale sau județene, aprobarea târzie a bugetului local (sfârșitul lunii aprilie), situația juridică neclarificată a multora dintre obiectivele cuprinse în proiectele de investiții și lista ar putea continua.

Ion Mariș: Vi se pare normal ca aproximativ 60 % din bugetul orașului să meargă pe salarii? Și, dacă răspundeți „nu”, ce se poate face concret și în timp real pentru a crește partea investițională din buget?
Vasile Moldovan: Nu mi se pare normal dar să nu uităm că salariile au fost majorate substanțial în anul 2018, în timp ce cuantumul taxelor și impozitelor a rămas la nivelul anului 2006, fiind actualizat doar cu rata de inflație. De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că drepturile salariale ale angajaților din cadrul Spitatului Municipal, care nu sunt deloc de neglijat, doar tranzitează bugetul local, dar nu sunt suportate din acest buget.
Pentru a crește partea investițională soluția o reprezintă atragerea de fonduri prin proiecte ambițioase, serioase și viabile. Avem în derulare câteva proiecte pe care le-am enumerat și la prezentarea raportului de activitate după un an de mandat, care însumează câteva zeci de milioane de Euro, am depus cereri de finanțare pentru drumuri și podurile Abator și Pușcapor în cadrul programului „Anghel Saligny” dar sunt conștient că trebuie să muncim mai mult și să pregătim proiecte ce vor putea primi finanțare prin PNRR, POR, CNI și nu trebuie să neglijăm nici proiectele transfron-taliere.

Ion Mariș: Cum se poate „armoniza” relația dvs. cu viceprimarul Sighetului?
Vasile Moldovan: Fiecare trebuie să-și cunoască și să-și asume poziția pe care o ocupă vremelnic. Activitatea noastră în cadrul Primăriei este stabilită de Codul Administrativ, viceprimarul aflându-se în subordinea primarului. Atâta vreme cât singurul scop al viceprimarului este denigrarea, sabotarea și jignirea primarului nu putem vorbi despre o „armonizare” a relațiilor. Pe lângă „primăria paralelă”- Urbana a mai apărut și „primaria perpendiculară”- viceprimarul, după cum spunea un șugubăț.

Ion Mariș: Aveți ceva ce vă reproșați din activitatea dvs în adminstrația publică din anul scurs până acum?
Vasile Moldovan: Nu am timp de reproșuri, mergem mai departe. În administrație fiecare zi e o nouă provocare.

Ion Mariș: Spuneți-mi vă rog un proiect de hotărâre pe care l-ați inițiat și l-ați… trecut/ implementat cu succes!
Vasile Moldovan: Prioritatea pentru mine o constituie infrastructura rutieră. Suntem deficitari, chiar repetenți la acest capitol, dar se poate. Reabilitarea străzilor Avram Iancu și Rodnei pot fi trecute la capitolul succese, urmează str. Mihai Eminescu, Iuliu Maniu, Dobrogeanu Gherea, investiții care au fost bugetate și alte străzi ce vor fi cuprinse în bugetul anului viitor.

Ion Mariș: Dați-mi vă rog un exemplu de proiect pe care l-ați propus și a fost – nejustificat – respins.
Vasile Moldovan: Trecerea Urbana în cadrul aparatului de specialitate al Primarului, ca Direcție de Patrimoniu.

Ion Mariș: Cum ați caracteriza relația dvs cu propriii consilieri? Sunt… „ascultători”?…. „creativi”?…
Vasile Moldovan: Dacă vă referiți la consilierii locali care au candidat pe listele alianței Coaliția pentru Maramureș, nu putem vorbii de proprii mei consilieri. Aceștia sunt membri în Consiliul Local, nu sunt dependenți de Primar, le respect atitudinea și poziționarea în cadrul ședintelor și consider că sunt un exemplu de urmat și pentru ceilalți consilieri locali.

Ion Mariș: Ce veți face, ce măsuri veți lua, pentru a genera venituri mult mai mari la bugetul local?
Vasile Moldovan: Am vorbit despre atragerea de fonduri europene, transfrontaliere, guvernamentale, norvegiene, etc.

Ion Mariș: Pe termen scurt – adică un an – ce proiect/e, în care credeți mult, veți susține pentru adoptare/ asumare în Consiliul Local?
Vasile Moldovan: Reabilitarea pieței agro-alimentare, reabilitarea unor clădiri emblematice, cum ar fi Sala „Viorel Costin”, Casa Ioan Mihali de Apșa, Policlinica Veche, Cinematograful, crearea de noi zone pietonale, digitalizarea primăriei și ar mai fi.

Ion Mariș: Cât s-a „consumat” până acum, ce procent, din bugetul local pentru investiții? De ce nu ați „consumat” integral bugetul alocat pentru investiții?
Vasile Moldovan: Circa 60 % din bugetul pentru investițiile din acest an a fost consumat, motivul pentru care nu a fost consumat întreg bugetul s-a datorat aprobării bugetului la data de 28 aprilie 2021, probleme cu întabularea unor obiective, întocmirea unor documentații cu întârziere, procedurile de licitație.

Ion Mariș: Credeți că veți reuși să „soluționați” reorganizarea URBANA și în ce mod?
Vasile Moldovan: În vreun fel sau altul o reorganizare la Urbana va avea loc, de rezultatul final sunt răspunzători consilierii locali.

Ion Mariș: Personalul din primărie este corect dimensionat? Angajările pe care le-ați propus/ aprobat în anul pe care l-ați „bifat” sunt… justificate?
Vasile Moldovan: Numărul angajaților din primărie este cu mult sub limita maximă admisă pentru o localitate de nivelul municipiului nostru. Consider că posturile pe care le-am propus sunt justificate, acum sunt în procedură de concurs șapte posturi și sper să fie ocupate de oameni profesioniși, onești, care-și iubesc orașul.

Ion Mariș: La nivel național, guvernamental, se pare că s-au fixat bazele înțelegerii între PNL și PSD. Credeți că acest aspect va schimba/ reconfigura colaborarea dintre Primar – Viceprimar și implicit între consilieri?
Vasile Moldovan: Rămâne de văzut, importat este acum să avem o guvernare stabilă.

Ion Mariș: Vă considerați eligibil pentru a candida pentru un nou mandat în administrație? Considerați că ați convins sighetenii să vă voteze pentru un nou mandat?
Vasile Moldovan: Este prea devreme pentru a mă gândi la ce se va întâmpla peste trei ani. Îmi doresc să pot implementa cât mai multe dintre proiectele propuse, faptele să vorbească.

Ion Mariș: Ce le puteți – sincer! – promite sighetenilor pentru următorii trei ani vizavi de bunul mers al administrației sighetene?
Vasile Moldovan: Transparență, seriozitate, muncă. Totul pentru Sighet și sigheteni.

Ion Mariș: Mulțumesc mult pentru timpul alocat acestui interviu și succes în continuare!
Vasile Moldovan: Și eu vă mulțumesc! Multă sănătate tuturor!

Ion Mariș

După mai puțin de un an de activitate în administrația publică locală a Edilului „Șef-adjunct” (vorbim desigur de Viceprimarul Sighetului) avem ocazia să intrăm în câteva detalii care ne vor convinge (sau nu?) că și-a făcut datoria și vom vedea dacă este mulțumită (și noi la fel?) de activitatea prestată până în acest moment.

Vă invit, stimați sigheteni, să analizați concretețea răspunsurilor la întrebările mele și să ne spuneți ce „notă” primește de la Dvs. Doamna Viceprimar.

Ion Mariș (IM): În campania electorală v-ați propus proiecte „spectaculoase”, cu repercusiuni pozitive pentru populație. Ce nu ați reușit să „implementați” din ce v-ați propus și… oare veți reuși în acest mandat?
Daniela Onița – Ivașcu: Consider că nu mi-am propus proiecte „spectaculoase”, ci proiecte necesare pentru comunitatea noastră, cu repercusiuni ce țin de dezvoltarea orașului. Programul electoral prezentat sighetenilor a fost construit luând în considerare câștigarea mandatului de primar al municipiului. Pentru a putea pune în practică un program electoral și a-l transforma într-o realitate concretă pentru oameni este necesară puterea deciziei, viziune și implicare. Această putere decizională nu o dețin în prezent. După cum bine știți, viceprimarului municipiului i se pot delega atribuții de către primar. Așadar, sfera decizională a subsemnatei este limitată la atribuțiile de coordonare ale serviciului comunitar de salubrizare și ofițer de stare civilă.
Câteva proiecte importante pe care le-am propus sighetenilor au fost: Reabilitarea parcurilor și locurilor de joacă pentru copii, Bugetarea participativă, Primul ghiozdan pentru copiii din clasa pregătitoare și Regulamentul privind acordarea ajutoarelor în situații de urgență (calamități, incendii etc). Din păcate, am întâmpinat numeroase obstacole în implementarea lor. Și am să le enumăr pe rând:
În cazul Reabilitării parcului din Piața 1 Decembrie 1918, în urma imposibilității identificării resursei financiare în bugetul local pentru anul în curs, buget votat în luna aprilie a.c, în cursul lunii mai am solicitat sprijin Consiliului Județean Maramureș, depunând în acest sens, documentația completă (proiect, deviz estimativ de lucrări și memoriu justificativ în vederea finanțării); proiectul a fost aprobat la finanțare în urma HCJ9/2021 la începutul lunii iunie a.c., în acest sens a fost alocată suma de 311.000 lei.
Din iunie până în prezent, din motive independente de subsemnata, cu banii alocați, nici până la această dată, lucrările nu au fost demarate de către cei responsabili, cu toate că, am solicitat în scris primarului atribuții în acest sens. Solicitarea mea nu a primit curs, răspunsul nefavorabil din partea primarului primindu-l în scris.
Bugetarea participativă, a stârnit multe „orgolii”! Cu toate că este un concept nou pentru sigheteni, un demers de succes aș spune, după numărul proiectelor depuse spre finanțare, a întâmpinat numeroase piedici în punerea lui în executare de către primar, după cum bine știți. Acest proiect a fost votat în unanimitate de către Consiliul Local Sighetu Marmației, iar comisia desemnată pentru evaluarea proiectelor îndeplinindu-și rolul și declarând câștigătoare prin vot, un număr de trei proiecte. Acestea așteaptă încă implementarea…
Primul ghiozdan pentru copiii din clasa pregătitoare, proiect implementat și în prezent de actuala administrație județeană, a fost propus dezbaterii și aprobării Consiliului Local, însă din nefericire nu a putut fi identificată suma de 20.000 lei în bugetul local. Vom închide anul pe excedent bugetar, deci consider că putea fi implementat cu succes pentru un număr de 103 copii sigheteni de clasă 0. La fel ca și în cazul proiectului cu parcul, copii se pare că nu sunt încă o prioritate.
Regulamentul privind acordarea ajutoarelor în situații de urgență (calamități, incendii etc) este depus din 15 iulie 2021 și zace probabil prin ceva sertare…

Ion Mariș: De ce credeți că nu ați reușit să aplicați/ finalizați multe dintre proiectele pe care vi le-ați propus?
Daniela Onița – Ivașcu: Cu punerea în aplicare a oricărei Hotărâri de Consiliu Local este mandatat primarul și aparatul său de specialitate. Acesta este cadrul legislativ. Probabil că, impactul electoral al acestor proiecte poate fi motivul real pentru care nu s-au dus la îndeplinire hotărârile de consiliu.

Ion Mariș: Vi se pare normal ca aproximativ 60 % din bugetul orașului să meargă pe salarii? Și, dacă răspundeți „nu”, ce se poate face concret și în timp real pentru a crește partea investițională din buget?
Daniela Onița – Ivașcu: Categoric nu. Așa cum am afirmat de nenumărate ori, o posibilă soluție ar fi o nouă organigramă a primăriei și instituțiilor subordonate, eficientă, adaptată nevoilor și cerințelor actuale precum și o cheltuire eficientă, transparentă și chibzuită a banului public.

Ion Mariș: Cum se poate „armoniza” relația dvs. cu Primarul Sighetului?
Daniela Onița – Ivașcu: În acest caz, armonia înseamnă în primul rând respect instituțional și colaborare eficientă. Din nefericire, din februarie și până în prezent, cu toată deschiderea pe care am avut-o, nu am primit niciun semn de bună intenție. Cazul de față este o dovadă a faptului că unele persoane atunci când ajung în funcții decizionale nu pot dezbrăca haina politică considerându-se în continuare în campania electorală, uitând de cele mai multe ori inclusiv faptul că cel mai important lucru este să fii om.

Ion Mariș: Aveți ceva ce vă reproșați în activitatea dvs din anul scurs în administrație?
Daniela Onița – Ivașcu: Întotdeauna dacă îți dorești performanță, îți vei găsi ceva de reproșat. Important este însă, ca în fiecare zi, să devii mai bun decât ai fost ieri.

Ion Mariș: Spuneți-mi vă rog un proiect de hotărâre pe care l-ați inițiat și l-ați… trecut/ implementat cu succes!
Daniela Onița – Ivașcu: Bugetarea participativă a trecut de votul Consiliului Local. Așteptăm implementarea…

Ion Mariș: Dați-mi vă rog un exemplu de proiect pe care l-ați propus și a fost – nejustificat – respins.
Daniela Onița – Ivașcu: Primul ghiozdan pentru copiii din clasa pregătitoare. În acest an, vom închide financiar cu un excedent bugetar, ceea ce mă duce cu gândul… că reaua credință a fost un motiv nejustificat în identificarea resursei financiare necesare adoptării și implementării lui.

Ion Mariș: Cum ați caracteriza relația dvs. cu propriii consilieri? Sunt… „ascultători”?…. „creativi”?…
Daniela Onița – Ivașcu: Noi suntem o echipă! Relația noastră este una de dialog, colaborare, deschidere, încredere și nicidecum una de subordonare cum se tot vehiculează în diverse medii. Hotărârile le luam împreună, analizând fiecare situație în parte, precum și impactul acestora asupra comunității.

Ion Mariș: Ce puteți face, ce măsuri s-ar putea lua, pentru a genera venituri mult mai mari la bugetul local?
Daniela Onița – Ivașcu: Atribuțiile mele, așa cum au fost stabilite de către primar, nu vizează generarea de venituri la bugetul local. Mai mult, după alocarea sumei de 311.000 lei de la Consiliul Județean Maramureș pentru finanțarea parcului din Piața 1 Decembrie 1918, prin adresa nr. 8910/10.06.2021 primarul municipiului înștiințează administrația județeană că „primarul nu a mandatat viceprimarul să solicite în numele municipiului sume de bani”.

Ion Mariș: Pe termen scurt – adică un an – ce proiect/e, în care credeți mult, veți susține pentru adoptare/ asumare în Consiliul Local?
Daniela Onița – Ivașcu: Bugetarea participativă, Primul ghiozdan pentru copiii din clasa pregătitoare și Amnistia fiscală. Pe lângă acestea, toate proiectele ce vizează reabilitarea și modernizarea drumurilor, reabilitarea clădirilor din zona centrală, izolarea termică a blocurilor, modernizarea pieței agro-alimentare precum și orice intervenție necesară în unitățile școlare și activitățile culturale, sportive din municipiu.

Ion Mariș: Cât s-a „consumat” până acum, ce procent, din bugetul local pentru investiții? De ce credeți că nu s-a „consumat” integral bugetul alocat pentru investiții?
Daniela Onița – Ivașcu: La data votării bugetului local, respectiv aprilie a.c., în unanimitate, Consiliul Local a considerat că se impun a fi alocate resurse financiare pentru: reabilitarea străzilor Avram Iancu, Mihai Eminescu, Iuliu Maniu, Dobrogeanu Gherea precum și asigurarea drumului de acces la blocurile sociale și ANL din zona Fucs, amenajarea și asfaltarea parcării din Piața de Cereale și aleile de la Piața Agroalimentară. Dintre toate aceste obiective, care au avut parte de finanțare, singurul obiectiv realizat este reabilitarea străzii Avram Iancu. Pe cale de consecință, vom închide acest an cu un excedent bugetar. Așa cum am mai afirmat, cu ducerea la îndeplinire a hotărârii a Consiliului Local este mandatat primarul și aparatul de specialitate al acestuia.

Ion Mariș: Credeți că veți reuși să „contribuiți” la reorganizarea URBANA și în ce mod?
Daniela Onița – Ivașcu: URBANA trebuie reorganizată. Conform legislației în vigoare, inițiativa în acest sens o are doar primarul municipiului, nu Consiliul Local. Sigur, dacă vom fi consultați de către primar, avem o viziune de reorganizare a societății URBANA.

Ion Mariș: Personalul din primărie este corect dimensionat? Angajările pe care le-ați aprobat în CL în anul pe care l-ați „bifat” sunt… justificate?
Daniela Onița – Ivașcu: Consilierii locali PNL și USR au votat împotriva înființărilor de posturi în aparatul bugetar, din nefericire, proiectele inițiate de primar au trecut cu votul consilierilor locali PSD, UDMR, PMP și PRO România. Ultima hotărâre a fost cea prin care s-a înființat postul de Administrator Public (City-manager) care grevează pe patru ani de mandat, bugetul local cu suma de aproximativ 500.000 lei. Susțin în continuare că sunt nejustificate înființările de posturi într-un aparat incorect dimensionat.

Ion Mariș: La nivel național, guvernamental, se pare că s-au fixat bazele înțelegerii între PNL și PSD. Credeți că acest aspect va schimba/ reconfigura colaborarea dintre Primar – Viceprimar și implicit între consilieri?
Daniela Onița – Ivașcu: Din punctul meu de vedere a existat întotdeauna deschidere pentru o colaborare instituțională. Nici o înțelegere la nivel național, guvernamental, nu poate reconfigura o colaborare, fără voința ambelor părți.

Ion Mariș: Vă considerați eligibilă pentru a candida din nou pentru un mandat în administrație? Considerați că ați convins sighetenii să vă voteze la viitoarele alegeri?
Daniela Onița – Ivașcu: Este prematur un răspuns la această întrebare.

Ion Mariș: Ce le puteți – sincer – promite sighetenilor pentru următorii trei ani vizavi de bunul mers al administrației sighetene?
Daniela Onița – Ivașcu: Le promit că voi face tot ceea ce depinde de mine și stă în puterea mea de decizie și acțiune pentru a asigura bunul mers al administrației sighetene. Se încearcă, constant, implementarea în memoria colectivă a faptului că „blochez” prin atitudine și acțiune, proiectele primarului. Cifrele vorbesc. Din aproximativ 134 de Hotărâri supuse votului în Consiliul Local, doar 10 Hotărâri au fost respinse (înființări de posturi, majorări de tarife la salubrizare etc). În schimb, din 8 obiective ce vizau investiții concrete pe străzi, aprobate și finanțate în aprilie a.c., doar unul s-a realizat (strada Avram Iancu).

Ion Mariș: Mulțumesc mult pentru timpul alocat acestui interviu și succes în continuare!
Daniela Onița – Ivașcu: Și eu vă mulțumesc pentru deschidere și colaborare!

Ion Mariș

Două săptămâni s-au scurs între conferința de presă a primarului Sighetului – av. Vasile Moldovan și cea a viceprimarului orașului nostru, av. Daniela Onița – Ivașcu. Am participat la ambele conferințe (fiecare a durat aprox. două ore – ca noroc că unii dintre noi dispun de timp berechet!) și am ascultat cu mare atenție rapoartele de activitate prezentate. Evident că presa sigheteană – restrânsă cum este la ora actuală – a fost prezentă, conștiincioasă și a „cerut” diverse informații punctuale dar nu s-a avântat (probabil din motive comunitare) în… profunzimi investigaționale. Cel puțin noi suntem…. pașnici! :))

A trecut un an din viața noastră și din viața tăcută a orașului, am participat la multe ședințe ale Consiliului Local și am audiat (făcând abstracție de nu foarte puținele derapaje) dezbateri foarte înfocate, aparent pe viață și pe moarte uneori; am asistat la lupte ideologice și nu numai, acuze și… scuze iar acum, la rapoartele ce-au analizat anul scurs din mandat, am constatat că s-au realizat chiar foarte multe lucruri (bune, evident) și că a fost „în principiu” un an bun. Puținele nerealizări țin de cauze „externe”!

Domnul primar a avut un raport generos pe care l-a primit și presa (peste 60 de pagini) iar doamna viceprimar a avut de asemenea un bogat conținut scris al activității și, ascultându-i, am avut impresia că totul a funcționat până acum – din punctul fiecăruia de vedere – acceptabil. Suntem oare pe… drumuri bune? (Nota bene: s-au asfaltat frumos străzile Rodnei și Avram Iancu, păcat că nu sunt mai multe!… deh, bugetul).

Revenind la conferințe și făcând abstracție de relația (încă) tensionată primar – viceprimar (pe care am perceput-o mai voalat și în prezentări) se pare că în rest totul a decurs rezonabil și toate partidele – mici și mari – sunt mulțumite. Ascultându-l – separat – pe fiecare edil ne vine să credem că orașul nostru chiar „rezistă” bine. În schimb sighetenii, cetățenii „ordinari”, au o cu totul altă părere, sunt chiar dezamăgiți, așa cum am intuit eu din discuțiile informale cu unii dintre aceștia.

Așa cum am reținut dintr-un expozeu, din 134 proiecte de hotărâri înainte spre discuții și vot în CL, doar 10 (zece) au fost respinse. Asta înseamnă că lucrurile au mers bine pe toate palierele adminstrației locale iar noi – cetățenii – suntem…. mulțumiți. Exagerez evident și, se pare că au fost destule derapaje pe care nu vreau eu să le analizez acum, pentru a nu părea prea… subiectiv. Nu sunt pentru proferarea de jigniri, accept ca argumente cifrele și lucrurile concrete, nu discursurile și apelul la ideologii de aceea am decis – și mă bucur că am primit răspuns afirmativ – să pregătesc un interviu, compus dintr-un set de 15 – 16 întrebări, pe care-l voi transmite Primarului și Viceprimarului și – după primirea răspunsurilor – le vom publica succesiv pe site-ul nostru, pentru edificarea dumneavoastră, cititorii noștri.
Așadar, întrebările vor fi identice și după primirea răspunsurilor concrete – la o dată stabilită de comun acord – în câteva zile le veți cunoaște și dumneavoastră. Prin urmare, veți putea citi interviurile „paralele” și veți putea trage concluziile adecvate, fără să fie trecute prin „filtrul” jurnalistului. Cred că este mai bine să vedem răspunsurile – negru pe alb – și să le putem compara, fără parti-pris-uri, având instrumente adecvate de analiză.

Să avem un pic de răbdare și să așteptăm răspunsurile din cele două zone „fierbinți” pentru a încerca să previzionăm cum se vor derula următorii trei ani din mandatul edililor noștri.

S-auzim numai de bine!

Ion Mariș