Maramureșul are foarte mulți prieteni constanți, implicați, dezinteresați, conectați pasiunii nemercantile pentru zona noastră. Printre Oamenii cu toate sentimentele dedicate – din pură dragoste! – Maramureșului se numără și japonezul Miya KOSEI. L-am reîntâlnit pe japonezul – maramureșean la Sighet (la Librăria Luceafărul), la sfârșitul lunii trecute (ianuarie), după mai mulți ani în care a lipsit din „peisajul” nostru. A revenit în România în primul rând pentru a participa la expoziția de la Oradea „Expo Foto Art” (vernisajul a avut loc în 24 ianuarie 2023, expoziția fiind deschisă până în 17 februarie 2023), unde i-au fost expuse fotografiile (72 de imagini alb – negru) pe care le-a realizat în regiunea noastră de-a lungul anilor, expoziție având un titlu sugestiv „Maramureșul Centrul Lumii/ Maramures the centre of the world” dar și pentru a face un tur de țară (Sighet, Cluj, Iași, Delta Dunării etc). Poate, poate, expoziția va ajunge și la Sighet?!…

Cred că prietenul nostru Miya Kosei a făcut – altruist – mai mult pentru Maramureș decât multele instituții de stat, implicate în promovarea turismului. Prima expoziție cu tema Maramureșului a oferit-o parizienilor prin anii ‘70 urmată de o alta, mult mai generoasă, în capitala Franței (1998) și la Beauvais (2014). Numeroasele albume publicate și vizitele prin multe alte țări ale lumii în care „vorbea” prin imagini despre România, despre Maramureș, au fost pași eficienți în maximizarea vizibilității zonei noastre în lumea largă.

Miya Kosei este cunoscut și ca prozator, poet, eseist, având publicate până acum 12 cărți; se exprimă dezinvolt dar cu discreție atât în română cât și în franceză, maghiară, rusă. Deși descinderea la Sighet a fost de scurtă durată, pe lângă bucuria revederii am primit și un „cadou”, oferta de-a publica un nou album foto cu imagini din Maramureș la Editura Valea Verde („tentativă” de publicare pe care am mai avut-o în urmă cu aproape zece ani).

Kosei Miya s-a născut în 1937 la Tokio. A studiat literatura, arta, istoria, etnologia, economia și sociologia. Eseist și autor de lucrări documentare, și-a început cariera ca redactor la revista Weekly Book Review, unde a lucrat între 1958 și 1964. În 1965 descoperă România. Entuziasmat de țara noastră și mai ales de Maramureș, va reveni aici de peste 200 de ori.

Multe dintre cărțile sale și câteva albume de fotografii, „Romanian Rhapsody (Tokio, 1986),  „Europa Orientalis  – Romanian Red Rose” (Tokio, 1991), „La Roumanie des quatre saisons” (Paris, 1997); „Maramureşul” (Bucureşti, 2000), „Romanian Anthem – Europe of Europe” (Tokyo, 2002),  „Romania – People, Alcohol, Songs” (Tokyo, 2002), „The People of Sheep and Fir” (Tokyo, 2007), „Song of the Sheep and the Fir” (Tokyo, 2008), „Maramureş – In a Small Village in Romania” (Tokyo, 2008),  „Maramureșul meu/ My Maramureș” (2015), „Maramureș, centrul lumii/ Maramures the Center of the World” (2016) etc. sunt consacrate României, Maramureșului.

A participat la numeroase expoziţii internaționale, dintre care amintim: „Rumänische Rhapsodie”, Viena (Kittsee), Ethnographisches Museum Rathaus, 1996; „Rapsodia Romena”, Veneţia, Palazzo Correr, 1997; „La Roumanie des quatre saisons. Le Maramures photographié par Kosei Miya”, Paris, Musée de l’Homme, 1998; „Maramureş”, New York, East and West Gallery, 1999; „Maramures”, Auckland, Green Gallery, 2012; „Maramures – la vie, les homes”, Beauvais, Théâtre du Beauvais, 2014; „Maramures – Authentic Life”, Philharmonie Ekaterinburg, 2015; „Romania”, Yuzhno-sakhalinsk, Puppet Theatre, Sakhalin, 2015.

A fost distins cu importante premii: Child Welfare Culture Award (Japonia), Medalia culturală a Guvernului României, membru onorific al Institutului Cultural Român (ICR).

Oare ce face și cum face fotografie Miya Kosei? „Am încercat să rețin obiectele cu inima. Mai multe decenii am încercat să surprind mai degrabă lucruri invizibile.” (Miya Kosei)

 Mulțumim, prietene Miya Kosei!

 Ion Mariș

Vineri, 20 ianuarie 2023, la Galeria Vassiliev (Ileana și Cyril Vassiliev sunt întotdeauna admirabile gazde!) din Sighet a fost lansată antologia de poezie „ORAȘUL CU POEȚI – Sighetul Marmației în 12 + 1 prieteni”, selecția textelor, prezentări și antologie – Echim Vancea, cuvânt înainte – Adrian Alui Gheorghe, design copertă – Attila Robert Cosovan, lector de carte Brîndușa Oanță, tipar – Aska Grafika. Volumul a fost publicat la Editura Valea Verde și a apărut la sfârșitul anului 2022. Lansarea a fost onorată de prietenii poeziei și-ai poeților antologați.

Urmăriți înregistrarea video:

Video: dr. Sorin Markus

Se încheie un an dificil, perturbat mai ales de războiul nemilos din vecinătate, un an care se pare că va avea nedorită „continuitate” în anii ce vin. Se simte criza punctual dar se simte și impasul financiar instituțional.

Am urmărit de-a lungul timpului – cred – vreo 25 – 30 de ediții ale Festivalului de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Marmația”, din cele 54 derulate în orașul nostru. Am văzut câteva ediții înainte de 1989 când, cu toate că Festivalul era pe la începuturi, era riguros organizat și „monitorizat”; deși „produs” la comandă și făcut special pentru bucuria… clasei muncitoare a arătat chiar foarte bine. Am văzut ediții „pilot” în care s-a încercat ajustarea și modernizarea pe placul generațiilor noi apărute, doritoare de schimbare și spectaculozitate. Am văzut ediții cu foarte mulți turiști străini, l-am văzut ani la rând pe japonezul iubitor de Maramureș, Miya Kosei, căutând detalii fotografice și bucurându-se de spectacolul… tradițiilor.

Mai întotdeauna zăpada aducea în mod constant „confortul” vizual și liniștea vacanțieră.
Festivalul de anul acesta (dar și din ultimii câțiva ani) a fost – în primul rând – „pedepsit” de lipsa zăpezii. Vremea (și nu vremurile!) nu este întotdeauna o scuză credibilă. „Paloarea” unor ediții a fost amplificată și de griul orașului care – probabil nu pe toți – ne-a întristat.
La parada din acest an am văzut formații invitate din alte județe (Bihor, Gorj, Iași, Sibiu, Suceava), a parcurs traseul central și-un mic grup din Ucraina și – surpriză! – doar câteva comune din bogata noastră – în tradiții – Țară a Maramureșului. Doar… Onceștiul, Moiseiul, Groșii Țibleșului (din altă „țară”), Petrova, Săpânța, Săliștea de Sus (am uitat oare pe cineva?) și cunoscutele formații locale (Clubul Copiilor Sighet, „Flori de Maramureș” – Liceul Tehnologic Forestier, Ansamblul Mara) au fost prezente în „arena” stradală și în rest… o acalmie relativă a dominat axul central al orașului. În anii precedenți parada formațiilor participante se „întindea” pe multe sute de metri – colorând traseul – și nu puține televiziuni naționale se înghesuiau să imortalizeze „Maramureșul” în imagini atractive. Unde au fost reprezentații de drept ai datinilor și obiceiurilor rurale? Vadu Izei, Bârsana, Strâmtura, Rozavlea, Bogdan – Vodă, Botiza, Budești, Călinești, Rona de Jos, etc. etc., păstrătorii tradițiilor de pe Văile Izei, Marei, Ronișoarei și Cosăului unde și de ce au „dispărut”?…

Anul acesta, la paradă, câteva grupuri candide de copii și formațiile din județele invitate au captat – atât cât s-a putut – interesul publicului spectator. Până și „dracii” n-au fost ca altădată, au lipsit viflaimurile, tinerii, frumoșii tineri au fost prea puțini… ce să mai vorbim?…  după pandemie criză, după criză schimbări climatice (ăsta-i trendul?!) și cine știe ce ne rezervă viitorul?…

Programul zilei de 27 decembrie 2022 – în aer liber – a fost completat de spectacolul din Parcul Central și de „revigorantul” foc de artificii.

Foto & text: Ion Mariș

Am fost punctual vineri, 18 noiembrie 2022, ora 12:00, la punctul de întâlnire cu presa de la Punctul de Trecere al Frontierei din Sighet! (Nota bene: ați observat câte puncte a generat întâlnirea.) Da, sigur, bănuiți (nu?) cu cine ne-am întâlnit: cu prim-ministrul României, dl. Nicolae I. Ciucă. Eram curios cum arată o întâlnire perfect (aproape militărește) organizată, știind că aveam de-a face cu un… general. Ei bine, civilia nu seamănă (din păcate sau din fericire?!) cu milităria. Nu, nu mă refer la pensiile speciale sau de serviciu sau cum s-or numi pe meleagurile românești.

Primul „punct”, punctualitatea oficialităților la întâlnirea cu presa a lăsat de dorit (sigur, nu din vina generalului). După aproape o oră de așteptare în punctul de trecere al frontierei, coloana mai – marilor țării și a județului a intrat în zona tampon (având celebrul pupitru standard pe poziție) și prim – ministrul N. Ciucă, ministrul de interne, Lucian Bode, președintele CJ Maramureș, Ionel Bogdan, alte oficilități județene dar și primarul și viceprimarul Sighetului s-au avântat până la jumătatea podului istoric de peste Tisa, întrerupând astfel pentru câteva zeci de minute fluxul ucrainenilor & românilor peste frontiera de la marginea Europei. După discuția informală din mijlocul Tisei (pe pod, nu vă speriați!) am revenit pe țărmul românesc și am ascultat cu atenție prezentarea proiectului noului pod rutier, făcută de tânărul șef al echipei de proiectare al importantei lucrări (care va aduce beneficii Sighetului, Maramureșului și – de ce nu? – mai ales Ucrainei), inginer (și doctor printre alți doctori) Mihai Vlad. Dl. premier a „presărat” prezentarea tânărului specialist cu câteva întrebări neîncuietoare la care a primit răspunsuri bine fundamentate (teoretic). Nu mă îndoiesc că în România totul arată excelent în… teorie. Păi da, suntem primii (aproximativ) în Europa și la creșterea economică! (???) Pe bune?!…

Revenind la întâlnirea cu premierul nostru, trebuie să recunosc sincer că pare un om bun, politicos, atent cu anturajul, ținută regulamentară și… plăcut. Se vede că s-a acomodat cu politichia și ne oferă… speranțe!
Cu asta/ astea trăim… zi de zi, an de an… de zeci de ani! Pfai!… și… a urmat conferința de presă din punct (PTF Sighet) în care, după ce au fost adresate vreo 6 – 7 întrebări ni s-a tăiat „microfonul” (un nenea încruntat a făcut un semn discret – organizatoric – milităresc) și pe când să adresăm și ceilalți câte o întrebare am fost anunțați scurt că s-a terminat conferința, nu mai poate continua, domnul premier întârzie la program (urma vizita la Memorial), gata trupă de jurnaliști… pe loc repaus!…
Întrebările acceptate contracronometru până la momentul „ruperii rândurilor” presei, au primit răspunsuri clasice, cuminți, știm noi!… se vor face, se vor finanța, se vor găsi soluții, ne vom gândi și… noi cu râul (Tisa), ramul și speranța.

Totuși… așteptați un pic, nu închideți tehnologia (sau ochii)!… am reținut (inclusiv înregistrat video) că lucrările la noul PPT (nu-i power point ci Podul Peste Tisa) vor începe prin februarie – martie anul viitor (2023), că, deh, mai sunt mici detalii pentru semnăturile finale de finanțare POIM (Programul Operațional Infrastructură Mare) și se vor încheia la timp, după 24 de luni (mai vorbim înainte de alegerile din 2024). Da’ am mai aflat că se va face totul ca să meragă bine CFR-ul (adikă ka prin Japonia 😊), la noi va refuncționa (din 15 decembrie anul ăsta) linia de cale ferată care ne leagă cu Ucraina, că investiția faraonică de la Runcu se va termina în viitor (deadline neprecizat) împreună cu alte 9 baraje din țară nefinalizate (Doamne, se va ieftini curentul cândva?) și că jmecherașii care au „cazat” zeci de ucraineni pe metru pătrat și au luat din buzunarele noastre zeci de mii de lei vor vedea… pe naiba!

Eu, optimist ca-n totdeauna, mi-am pregătit calendarul clasic (hârtie făcută din celuloză, câtă mai avem) și răbdarea tradițională pentru participarea apropiată la conferința de presă de la deschiderea șantierului la noul PPT. 2023 (Februarie – Martie) ne va aduce în sfârșit o investiție care va descătușa economia locală și nu numai! Mai pariez încă o dată pe… prezumția de normalitate/ corectitudine și sper că nu vom avea… întârzieri/ prelungiri „strategice” la construcția noului pod care să mă facă să blestem… războaiele (de toate genurile/ culorile/ fakturile)!
Doamne, se pare că va curge L&M (lapte & miere) pe râul nostru! AMINtirile (nefericite) și războaiele dor… rău!

Foto & text: Ion Mariș

V-ați întrebat (și-am fost „prietenește” întrebat) ce caracteristici, ce profil și ce atuu-uri trebuie să aibă un locuitor al unei „cetăți” (sigur, în cazul nostru este vorba despre Sighet) pentru a fi propus și a fi onorat cu titlul de „Cetățean de Onoare”. Atenție, este „doar” un titlu onorific!…

Oare cum trebuie să fie un „cetățean de onoare” în comparație cu ceilalți locuitori ai urbei?… Care sunt diferențierile semnificative ce te pot face să intri în categoria… onorabililor? Răspunsul nu-i chiar atât de complicat, în primul rând – și nu-i puțin lucru – să ai onoare. Și pentru a avea onoare trebuie să-ți onorezi concitadinii cu evadarea din „obișnuit”. Să muncești și pentru tine dar și pentru ceilalți, pentru comunitate, mai mult decât programul „agreat” în contractul de muncă. Să-ți sacrifici timpul liber nu pentru… vorbe goale ci pentru fapte concrete. Să dăruiești mai mult decât ți se cere și să nu te complaci în confortul unui grup și/ sau job fără dorințe/ ținte îndrăznețe. Să te implici în proiecte care pot aduce un plus de performanță/ vizibilitate muncii și profesiei tale dar mai ales… cetății. Să faci totul cu pasiune și să nu abdici de la idealurile în care crezi! Și nu în ultimul rând: să iubești Sighetul!

Pasiune, Modestie, Implicare, Sacrificiu, Demnitate, Credibilitate, Efort suplimentar, Muncă intensă… Onoare…. și puteți completa cum doriți profilul cetățeanului de onoare… dar rezultatul/ rezultatele trebuie să conducă la… performanță/ performanțe!
Nu oricine este dispus să se sacrifice „suplimentar” pentru ceilalți, să muncească mai mult decât „scrie” în „codul” muncii sau să-și asume neabandonarea unor principii nobile. Și, mai ales – cât de mult contează! – să-ți păstrezi… Verticalitatea!

Cei trei „Cetățeni de onoare” votați de către consilierii prezenți Joi, 29 septembrie 2022 la ședința Consiliului Local Sighet sunt (în ordine alfabetică): Petru CODREA, Zoltán CSILLIK și Eugen MIHALJEK.

Petru CODREA, a împlinit în februarie a.c. 91 de ani și, la 17 ani, fiind elev al Liceului „Dragoș – Vodă” a fost arestat împreună cu membrii și leader-ul cunoscutului „grup Vișovan”. A făcut pușcărie grea dar n-a abdicat de la niște principii pe care le-a îmbrățișat – necondiționat – împreună cu ceilalți dragoșiști, niște tineri elevi care au văzut pericolul pe care-l reprezenta „cizma roșie” ce acapara nedemocratic țara. I-a fost distrusă tinerețea și deturnat grosolan viitorul. Câți oare își pot păstra demnitatea sub amenințări, agresiune fizică, psihică și nu-și abandonează principiile în care cred și luptă?… Domnul Codrea a suferit în tăcere, a trăit discret și-a crezut în… libertate (de conștiință, de exprimare etc)!
Zoltán CSILLIK este un cunoscut profesor de sport. Dar nu un simplu profesor, este un „devorator” de sport și, cel mai important aspect, este cel care a descoperit-o și antrenat-o la începutul carierei pe binecunoscuta Monica Iagăr (săritura în înălțime – campioană națională de juniori, record național la seniori, 23 de titluri de Campioană Națională la seniori, de două ori Campioană europeană, Campioană mondială universitară, participantă de două ori la Olimpiadă – 2004 și 2008, 10 participări la Campionatele Mondiale etc.). A mai obținut rezultate excelente cu Hiriț Erica (suliță – titluri naționale, campioană balcanică, componentă a Lotului național), Trifoi Celia (atletism – campioană națională în sală și aer liber, campioană balcanică), David Patricia – Daria (pentatlon, săritura în lungine, triplusalt – campioană națională, componentă a lotului României la Festivalul Olimpic al Tineretului European) și cu mulți alți sigheteni.
Eugen MIHALJEK este un alt performer sighetean, absolvant al IEFS București (cu specializarea în tenis de câmp). Foștii lui elevi sunt jucători și antrenori de tenis apreciați în toată Europa: Michael Fudulache (Paris), Pop Emil (Londra), Marius Balea (Viena), Zsolt Molnar (Budapesta), Raluca Ghinda (Krefeld – Germania) etc. O altă jucătoare talentată, Carmen Truș, după ce a trecut pe la celebra Academie de tenis a lui Nikola Pilić din München (alături de un alt sighetean, Vlad Onița) joacă acum în SUA. A dat Lotului Național al României 8 tenismeni, echipa de fete Under 18 ani a fost vicecampioană națională (2012), echipa de băieți și fete CSS Sighet – Phoenix a activat în Divizia A de seniori și senioare. Și mai ales, fără niciun ajutor „oficial”, profesorul Mihaljek a ridicat și întreținut o minibază sportivă de tenis, de care au beneficiat atât tinerii sigheteni cât și reprezentanții segmentului… „old-boys”.

La fiecare „proaspăt” cetățean de onoare – dintre cei trei – am prezentat doar câteva dintre calitățile, rezultatele și performanțele pe care le-a atins de-a lungul timpului. Cu posibilitățile actuale de-a obține informații diverse și complete puteți să dați „search-uri” și să vă edificați asupra profilului acestor sigheteni. Cred că orice ar face și oricât ar „analiza” (mai mult sau mai puțin obiectiv) vreun suspicios, nu cred că poate argumenta cineva credibil în defavoarea celor trei „Cetățeni de Onoare”.

Le doresc sănătate celor trei Domni, iar celor doi profesori să-și mențină la cote maxime forma sportivă (chiar și după pensionare) și – de ce nu? – le doresc și alte rezultate de excepție!

Ion Mariș

Volumul „Eugen MIHALJEK – un  AS de… 66 de puncte” este dedicat celui mai titrat antrenor sighetean de tenis de câmp, care își aniversează ziua de naștere în 06 septembrie.
Volumul este îngrijit de Ion Mariș și Liviu Șiman, (tipărit la Aska Grafika, design copertă mixAD.ro), apare la Editura Valea Verde și va fi lansat marți, 06 septembrie 2022.

Salut, Sighet!

Semnalăm o nouă apariție editorială la Editura „Valea Verde” din Sighet. Este vorba despre volumul „Amurgul – poem în proză”, autor, Paul Romaniuc, apărut în urmă cu câteva zile.

Prefața volumului este semnată de editorul Ion Mariș și prof. dr. Gheorghe Andrasciuc.

Salut, Sighet!

De șase ani, în fiecare vară, ne dăm întâlnire… în grădina lui Ion (Ion Bledea, sculptorul). Pe la orele amiezii, când – de obicei – și soarele face parte din public (un numeros grup de prieteni, „degustători” de artă), ne-am bucurat de expoziția inedită pe care (con)Cetățeanul de Onoare al Sighetului ne-a oferit-o generos (Sâmbătă, 13 august 2022), pentru a ne convinge că artistul – în general – iese mereu la lumină. Lumină amplificată desigur, în acest an, de strălucirea celor 34 de lucrări (12 dintre ele „născute” în 2022) expuse pe gazonul – „simeză”, adaptat unui spectacol mai complex ce a inclus, pe lângă obișnuitele discuții informale, și co-participarea – firească – a soției artistului la „instalația” artistică de pe strada Bradului.

Grădina lui Ion (Bledea) este un model de proiect cultural, asumat în mod particular, pentru a degreva – nu-i așa?! – zona publică de cheltuieli „neeligibile”. Oricum, lucrările lui Ion Bledea se pretează expunerii în spații ample, aerisite, neaglomerate, privitorul având astfel ocazia să „cerceteze” din toate unghiurile posibile creațiile celui mai galonat sculptor local. La o vârstă frumoasă, Sculptorul Nordului, cum l-am numit (spre nedumerirea unor „competitori”) într-un album apărut în anul 2019, are o energie fantastică, și-a amplificat, cizelat și nuanțat (artistic) temele abordate, având deja o legătură mistică cu materia primă: lemnul. Ion nu risipește lemnul, nu-l „consumă”, el dă viață și nume lemnului care – în/ din mâinile lui – se transformă în personaje, simboluri, taine, bucurii.

Sunt mulți ani de când ne leagă o prietenie fără constrângeri și fără parti-pris-uri, o prietenie ancorată doar în artă. Îi cunosc biografia (o parte, de pe la începuturi, mi-a povestit-o în momentele de pauză) și evoluția într-adevăr sustenabilă, de aceea cred că în grădina magică a lui Ion, el și familia lui se simt, de fapt sunt, împliniți. În grădina lui, Ion, este gazda – artist – familist care este apreciat sincer, nu doar pentru că deține controlul „performance”- ului, nu doar pentru frumusețea pe care o emană lucrările „plantate” temporar în „iarba verde de acasă” ci pentru generozitatea și emoția pe care le stârnește văzându-l, văzându-i… Lumea lui, familia lui extinsă cu peste 1000 de copii – lucrări, crescută cu drag din pământul Maramureșului.
„Urmele” din Grădina lui Ion (Bledea) tind să se transforme în legendă, în veșnicie.

Foto & text: Ion Mariș

Sâmbătă și duminică, 30 – 31 iulie 2022, la Sighet are loc prima ediție a Cupei Marmația la Sah pentru copii (fete și băieți) cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani. La această primă ediție s-au înscris 26 de mici și de perspectivă șahiști.

Participă copii din Sighet și Baia Mare, atât legitimați cât și nelegitimați. Inițiatorul și organizatorul acestei noi competiții este Primăria Sighet prin Clubul Sportiv Municipal (CSM) Sighet.

La deschiderea evenimentului, sâmbătă, 30 iulie 2022, găzduită de Liceul Teoretic „George Pop de Băsești”, au participat și rostit scurte discursuri Vasile Moldovan, primarul Sighetului, Ioan Codrea, directorul liceului gazdă și Ioan Costiuc, antrenor, arbitru, susținător al șahului sighetean de peste 20 de ani. Copiii și părinții prezenți au intrat în febra primelor partide ale Cupei Marmația.

Începând cu cea de-a doua ediție, de anul viitor, Turneul Cupa Marmația urmează să fie omologat de Federația Română de Șah.

Ion MARIȘ

„Noblețea marginii – Cultură de rang înalt în Petrova și Țara Maramureșului”, volumul care a apărut la Editura Țara Maramureșului (Petrova, 2021), sub egida Fundației „Prof. univ. dr. Gheorghe Bilașcu” (Petrova, Maramureș) și a Cenaclului de Cultură și Artă „Mihai Eminescu” (Petrova, Maramureș) a fost lansat săptămâna trecută, joi, 21 iulie 2022 și la… Oraș, la Sighet.

Volumul a fost lansat la Palatul Cultural – Episcopal din Sighet în prezența unui numeros și elevat public. După cuvântul de întâmpinare rostit de preotul Dan Sidău, gazda întâlnirii, petrovenii (avându-l în avangarda „marginii” nobiliare pe prof. dr. Ion Petrovai) dar și iubitorii de carte scrisă, au vorbit despre Eminescu, Cenaclul „Mihai Eminescu” din Petrova, despre semnificațiile păstrării tradițiilor și culturii în zonele încă „neglobalizate” total, neinfluențate artificial de… Centru.
Au vorbit despre carte dar și despre istoria Cenaclului și Grupului de la Petrova, despre eforturile asumate de „periferie” pentru influențarea pozitivă a Orașului, Ion Petrovai, Bogdan Petrovai, Ștefan Marinca, Alexandru Leordean, Dorel Cordoș, Ilie Gherheș, Grațian – Florin Pârvu (consulul României la Solotvino – Ucraina), Ioan Borlean, Gheorghe Botiș, Nicolae Iuga, Teodor Ardelean, Gheorghe Mihai Bârlea.

Grupul de la Petrova și nobilii intelectuali iubitori de Neam și Țară sunt un exemplu că „marginea”, „periferia”, pot aduce plusvaloare trendului globalizării, promovând valori reale, nepervertite de rigidul și omniprezentul… consumerism.

Foto & text: Ion Mariș