Muzica – muzica de calitate – este limbajul universal care unește și solidarizează oamenii, care „elimină” temporar asperitățile sociale, care contribuie la educația culturală. Calitatea muzicii poate fi apreciată de mințile și inimile pregătite dar, pe un teren fertil, muzica este întotdeauna un balsam pentru suflet.

Operettissimo, grupul clujean cu membri proveniți și de la Opera Maghiară din Cluj au fost invitații speciali ai Zilelor Culturii Maghiare sighetene (spectacolul s-a desfășurat sâmbătă, 13 iulie 2024). În Piața Centrală a orașului nostru au răsunat arii din operete celebre și cunoscute fragmente din musical-uri – compoziții de Kálmán Imre, Lehár Ferenc, Buday Dénes etc – interpretate exemplar spre bucuria numerosului public prezent.
Și parcă centrul urbei noastre s-a transformat într-o oază de normalitate și eleganță civică ce a vibrat pe ritmuri conectate la parametrii istorici care înfrumusețează și avantajează orice comunitate care se respectă.

Concertul a fost excelent receptat și a rezonat cu publicul vizat, admirator al creațiilor tradiționale specifice culturii maghiare.

Un „colaj” video din spectacol puteți urmări în continuare:

Text, foto, video: Ion Mariș

Asociația Cultura Gratia Urbis – deși înființată cu doar trei ani în urmă – este un „actor” important în peisajul cultural sighetean. Pentru a cunoaște mai bine activitatea asociației de până acum dar și din dorința de-a  afla ce proiecte are în stand-by, pentru anul în curs, am avut o discuție cu doamna Andreea Biro, președinta ONG-ului sighetean.

Ion Mariș (I.M.): Doamnă prof. Andreea Biro, știu că ați implementat câteva proiecte interesante în orașul nostru. Pentru cititorii noștri v-aș ruga să menționați cele mai importante activități/ proiecte pe care le considerați de… succes.
Andreea Biro (A. B.):  Eu le consider pe toate de succes! Pentru că din fiecare am învăţat şi prin fiecare mi-am apropiat oameni: tot mai mulţi, minunaţi cu toţii, din diferite bresle, de vârste variate (de la 2 la 85 de ani!). Un uriaş succes şi o imensă emoţie a fost atunci când am reuşit să aducem un spectacol de balet clasic la Sighet, pentru prima oară după 35 de ani (Spărgătorul de Nuci, la Ballroom Miraj, în februarie 2020), dar şi când, în vara aceluiaşi an, în aceeaşi locaţie, l-am avut oaspete pe titanul Eugen Doga, în spectacolul, Simfonia Iubirii – moment care marchează şi primul proiect de anvergură cu cel mai important partener al nostru, Opera Vox; sau fabulosul spectacol de balet Carmen, în regia bunului nostru prieten Vlad Sebastian, apoi cele deja două spectacole Trei Tenori Italieni care ne-au trecut pragul, dezbaterile găzduite, ori expoziţiile de artă vernisate din postura de amfitrion!

I.M.: Ce impact considerați că are Asociația dumneavoastră pe „scena” culturală sigheteană?
A. B.: Impact…? Nu urmărim neapărat să fim de impact, pentru că prea mulţi fac lucruri în oraşul ăsta al nostru, cu ochii pe câştigul de imagine! Eu am decis, alături de sora şi soţul meu, în urmă cu vreo 4 ani, că trebuie să facem ceva, atât ca tribut faţă de memoria părinţilor noştri, cât şi ca reacţie la scăderea alarmantă a standardelor de valori, a aşteptărilor omului obişnuit din Sighet. Vorba aia, dacă îi oferi constant omului non-valoare, va ajunge s-o aplaude extatic. Nu mi se pare normal să ne comportăm ca un… oraş rural: să avem un muzeu etnografic cu două locaţii, dar să ignorăm constant primenirea edificiilor monument aparţinând celor aproape 700 de ani de istorie locală! Să avem de 5 ori mai multe magazine de straie populare, decât suma bibliotecilor, galeriilor de artă, librăriilor şi sălilor de spectacole! Să promovăm, la nivel de autoritate locală, aproape exclusiv manifestări din sfera folclorică, sub falsa premisă că, dacă nu porţi năframă eşti… mai puţin român.
Ne-am asumat să facem cultură urbană, printr-un management privat 100%, iar dacă evenimente cu sute de oaspeţi plătitori de fiecare dată, fără un leu de la buget, dacă o carte de vizită ca actanţi serioşi, care nu-şi bat joc nici de public, nici de artişti se numeşte impact, atunci – da, aş zice că asociaţia Cultura Gratia Urbis are unul considerabil!

I.M.: Cât de „interesată” de cultură credeți că este comunitatea locală?
A.B.: Prin excelenţă interesată! Am avut la un moment dat un sondaj pe pagina de social media a asociaţiei; întrebam atunci ce evenimente îşi doresc cei care ne urmăresc. Ei bine numărul de răspunsuri, diversitatea lor, alături de numărul în constantă creştere a publicului la evenimentele noastre, ne îndreptăţeşte să fim extrem de încrezători în viitorul demersului nostru! De asemenea feedback-ul pozitiv al onoratului nostru public!

I.M.: Ce/ cum credeți că trebuie „ajustat” contextul socio-cultural local pentru a apropia mai mult comunitatea locală de diversitatea „exprimărilor” artistice?
A.B.: Omului… trebuie să-i oferi! Să-l expui, să-l inviţi să testeze, să experimenteze. Să-i dai un motiv de mândrie locală, o flacără a apartenenţei – un proiect, o… stare! Ne trebuie o idee în jurul căreia să ne adunăm! Şi sincer, idei există! Noi le avem, urmează să vedeţi tot mai mult din concepţia noastră în perioada care urmează. Avem nevoie, ca şi comunitate, să ieşim din amorţeală, să înviem un oraş care are o istorie şi o tradiţie de 7 veacuri! Iar dacă autorităţile vor eşua în a identifica ajustările de care vorbeaţi, va rămâne în sarcina ONG-urilor să aprindă flacăra de care pomeneam, apoi să o vegheze, spre a rămâne veşnic vie – precum cea olimpică.

I.M.: Cum vă susțineți activitățile/ proiectele sau altfel spus care sunt (re)sursele dvs. financiare?
A.B.: Activitatea asociaţiei Cultura Gratia Urbis este complet autofinanţată. Nu am beneficiat niciodată de sponsorizări sau subvenţii, dar nu o spun critic! Atunci când s-a putut, am avut evenimente gratuite, sau cu preţ moderat. Recunosc, unele sunt scumpe, dacă judecăm bugetul unei familii obişnuite; însă dacă punem preţul respectiv în balanţă cu valoarea artiştilor prezenţi pe scenă, paradigma se schimbă. În ce priveşte banii de pornire, ei au provenit din moştenirea lăsată de părinţi.

I.M.: Ce activități/ proiecte pregătește Asociația Cultura Gratia Urbis pentru a doua jumătate a anului 2024?
A.B.: De ceva vreme ne-am extins activitatea, printr-o colaborare cu două prietene speciale – coregraful Cristina Kövy Cincu şi artistul vestimentar Lia Stan – pe zona evenimentelor medievale. Producţiile noastre cuprind parade fastuoase, dansuri medievale autentice, scenete, cântări medievale şi prezentări de personaj istoric. Cu acest superb buchet cultural – artistic ţintim câteva festivaluri de profil din ţară – desigur, unul dintre ele este cel de acasă! – iar începând cu primăvara viitoare, chiar din afara graniţelor României!
Recomandăm cu multă căldură cele două vernisaje găzduite de Centrul Cultural Pastoral Sf. Iosif Mărturisitorul, în organizarea noastră: „Între pământ şi cer”, o expoziţie fotografică semnată de doi artişti foarte dragi nouă – Szeremi Julia şi Dragoş Georgescu – care va putea fi admirată pe parcursul lunii septembrie şi prima expoziţie personală de anvergură a tânărului Arnold Antal Hegedűs  – un pictor tămăduitor, sau un medic care pictează – care va avea vernisajul pe 7 octombrie, rămânând deschisă pe tot parcursul lunii.
Încununarea activităţii noastre din acest an se va săvârşi pe 21 decembrie, când, la ora 18, la Cinema Mara, sighetenii se vor bucura, în premieră, de cunoscutul deja Regal Vienez, un concept original aparţinând Opera Vox: orchestră, cor, balet şi solişti care ţin capul de afiş al marilor teatre de operă din Europa. Trebuie să vă mărturisesc, la doar zece zile de la punerea în vânzare a biletelor, peste 60% dintre ele s-au epuizat!

Ion Mariș: Mulțumesc doamna Andreea Biro pentru discuția noastră interesantă și… succes durabil în continuare!

Ion Mariș

 Vernisajul expoziției personale „Visual Balance”, a pictorului Gabriel Prundeanu, a prilejuit joi, 20 iunie 2024, întîlnirea unui public iubitor, dar și cunoscător de artă, cu o suită de lucrări declanșatoare de subtile emoții.

În continuare puteți urmări un montaj video de la vernisajul care a avut loc la Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației:

Foto & video: dr. Sorin Markus

Parafrazând un mare scriitor al secolului XX, mă întreb și vă întreb (fără intenții retorice): „Oare vom avea tupeul să afirmăm că nu suntem răspunzători de soarta Sighetului?”

Din patru în patru ani ne agităm și ne certăm intra-comunitar. Facem scenarii, calcule, speculații, intuim aranjamente, ne jurăm că vom părăsi orașul, țara și revenim la normal după ce „co_vidul” alegerilor a trecut. Este – din păcate – felul de a fi al majorității cetățenilor, să se îngrijoreze „verbal-teatral” și să se solidarizeze mai mult sau mai puțin credibil cu… viitorul comunității.
Când tragem linie „matematică” constatăm că la ultimele alegeri, la noi, dar și la nivelul multor altor UAT –uri, prezența la vot a fost sub 45 – 50%. Asta-i democrația, o minoritate de votanți decide pentru noi toți. Trebuie să acceptăm regulile, legislația în vigoare, lamentările ulterioare sunt nerelevante și neproductive.
Ce spectacol trist îl reprezintă amalgamul și efervescența părerilor, comentariilor, analizelor celor care nu sunt dispuși să-și sacrifice câteva zeci de minute pentru un vot care poate schimba multe. Sunt amintite mereu nereușitele celor 34 ani de libertate, sunt invocate (ne)norocul, lenea, comoditatea, lehamitea, „românismul”, manipularea etc. și nu neimplicarea, cacealmaua „tradițională”, hazul de necaz (de ambele părți ale „baricadei”). Vrem schimbare dar nu ne implicăm pentru că – spune un fals mit – nu se schimbă nimic. Gurile unora mai isteți știu sigur că „jocurile sunt făcute”.
Pretindem/ invocăm transparență, corectitudine, schimbare, fonduri europene, muncă (din partea aleșilor), salarii mai mari, pensii europene etc., dar alegem să ignorăm VOTUL.
„Nu putem schimba nimic!… mafiile, baronii, clanurile, sinecurile, înțelegerile ultra secrete sunt mai puternice decât noi!” spun cei „înțelepți”, negândindu-se la evenimentele istorice – mai îndepărtate sau mai recente – care confirmă că oamenii, printr-un vot/impuls masiv pot schimba totul, pot răsturna sondaje și calcule „sigure”, pot dărâma piedestaluri.
De ce să aveți dreptul să comentați furibund și ireconciliabil de pe margine, din mulțime, „anonim”, dacă nu vă obosiți să acordați democrației… un vot?…
Nu vă place cum arată orașul nostru? Ce faceți pentru asta? Criticați „constructiv” neobosindu-vă să lăsați party-urile, micii și grătarele în stand by (adică să le lăsați dracului în așteptare!) și să mergeți să votați, să decideți cu propria minte și prin propria evaluare CINE și DE CE trebuie să conducă/ gestioneze/ „menegerieze” orașul nostru. Trebuie mereu să lăsăm decizia la cheremul unei „mase critice” care votează disciplinat, care are încredere oarbă în promisiuni, care este… captivă?…
Ce-ar fi să meargă toți la vot – cei care nu au „altceva mai bun” de făcut – să gândească fiecare „la rece” (nu la răcoare!), să-și imagineze Sighetul pe alte paliere de mișcare – dezvoltare, să compare traiectoria altor orașe similare cu traiectoria „târgului” nostru, să-și imagineze fiecare ce înseamnă implicarea și forța unei comunități unite. Sunt multe ONG –uri care participă la bunul mers al comunității și oferă soluții/ proiecte prin voluntariat și din surse private. De ce la nivel „nebirocratic” se poate iar în zona „bugetar-paralelă” sunt mai mereu invocate scuze și „alibiuri”, sunt justificate „rezonabil”… nereușitele/ întârzierile?
Haideți la vot, să mergem la vot și dacă 70 – 80 % din populația care are acest drept (poate și obligație?!) va fi prezentă duminică, 09 iunie 2024, la urne, vom putea spune că ne pasă și vom reuși.
Faceți niște calcule și veți vedea că o participare masivă la vot schimbă mult… „jocurile”. Dacă ne dorim altceva, nu doar presupuneri, bârfe și suspiciuni, trebuie să alegem cu mintea/ rațiunea, nu cu „prietenia” și cumetria.
Primul pas al implicării noastre este… VOTUL. Este simplu, ușor, să facem măcar primul pas dar putem să-l facem și pe următorul, să alegem să ne reprezinte și alți cetățeni; pe cei mai mulți dintre aleși i-am văzut și „admirat” pe parcursul mult prea multor mandate… ineficiente.

Ce-ar fi să ne încercăm „norocul” și cu alte formațiuni politice, născute în zona noastră, „la firul ierbii”?! Poate că PRDM – Partidul Renașterii și Dezvoltării Maramureșului – nu vă spune azi nimic, nu are „istoric”, nu are „strategii” fulminante, dar votul celor care-i cunosc pe candidații acestuia la Consiliul Local Sighet îi poate onora și responsabiliza, ținând cont și de implicarea civică anterioară, de entuziasmul și pasiunea lor de-a se dedica sincer comunității. Și asta poate fi schimbarea clamată de unii dintre noi.
Ne vedem la VOT!

Foto & text: Ion Mariș

Vineri, 24 mai 2024, la ora 17:30, la Cinematograful MARA, va fi proiectat – în premieră națională la Sighet – filmul JANKA. Proiecția filmului JANKA – trista poveste a sighetencei Janka Festinger, supraviețuitoare a Holocaustului – va avea loc în prezența regizorului – producător Oscar SPEACE (fiul Jankăi Festinger) și a actriței Janice NOGA. Cei doi protagoniști sunt membri ai Clubului Fresno Cultural Arts Rotary din California (SUA) și revin la Sighet după… 12 ani.

Drepturile de difuzare în România a filmului JANKA au fost cedate de către Oscar Speace și Janice Noga Clubului Rotary Sighet. Decizia lor este o recunoaștere și un suport pentru proiectele caritabile pe care le propune, susține și implementează Rotary Club Sighet în municipiul nostru de peste 23 de ani.

Acest eveniment, proiecția filmului Janka, are loc în luna mai 2024, când se împlinesc 80 de ani de la inumanele deportări din Sighet, care au avut loc în perioada 15 mai – 21 mai 1944. Peste 12000 de evrei au fost închiși în ghetouri și deportați în luna mai 1944 spre lagărele de exterminare din Germania.
Filmul este în același timp și un omagiu adus victimelor Holocaustului.

Intrarea la proiecția filmului Janka se face pe bază de invitație. Invitațiile se pot obține/ rezerva începând de luni 20 mai 2024 până joi, 23 mai 2024 de la Rotary Club Sighet (mobil: 0751280155 și 0745-428769), în limita locurilor disponibile la Cinematograful Mara din Sighet.

* * *

Friday, May 24, 2024, at 5:30 p.m., at the MARA Cinema, the film JANKA will be screened – in the national premiere at Sighet. The screening of the film JANKA – the sad story of Janka Festinger, born in Sighet, survivor of the Holocaust – will take place in the presence of the writer producer director Oscar SPEACE (Janka Festinger’s son) and the actress Janice NOGA. The two protagonists are members of the Fresno Cultural Arts Rotary Club in California (USA) and return to Sighet after… 12 years.

The rights to broadcast in Romania the film JANKA were transferred by Oscar Speace & Janice Noga to the Rotary Club Sighet. Their decision is a recognition and support for charitable projects that The Rotary Club Sighet proposes, supports and implements in our municipality for over 23 years.

This event, the screening of the film Janka, takes place in May 2024, when it will be 80 years since the inhumane deportations from Sighet, which took place between May 15 and May 21, 1944. More than 12,000 Jews were locked out in ghettos and were deported in the tragic month of May 1944 to the extermination camps in Germany.
The film is also a tribute to the victims of the Holocaust.

Admission to the Janka screening is by invitation only. Invitations can be obtained/reserved starting from Monday, May 20, 2024 until Thursday, May 23, 2024 from Rotary Club Sighet (mobile: 0751280155 and 0745-428769), within the limits of available seats at the Mara Cinema in Sighet.

Ion Mariș

În curând, în orașul nostru, se va deschide un centru de imagistică sub brandul „Phoenix”. Clinica Phoenix oferă servicii medicale și de diagnostic imagistic începând cu anul 2007, fiind printre primele centre de imagistică modernă private din țara noastră.

Știm că la Sighet, timpul de așteptare pentru o investigație imagistică cu echipamente/ aparatură de ultimă generație este de ordinul lunilor, iar bolnavii se îndreaptă spre clinicile din Baia Mare sau Cluj din dorința de-a scurta așteptarea pentru diagnosticarea rapidă. Prin urmare, intenția de-a apărea și la Sighet o alternativă la singura ofertă existentă la ora actuală (Spitalul Municipal Sighet), ni se pare o soluție binevenită.

Pentru că ne dorim să informăm „de la sursa primară” și cât mai corect locuitorii urbei noastre inclusiv cu noutățile din domeniul medical, am stat de vorbă cu fondatorul si coordonatorul principal al clinicilor Phoenix, dl. dr. Nicolae Bolog.

Ion Mariș (IM): Clinica Phoenix a deschis numeroase centre teritoriale de imagistică în mai multe orașe importante din țară (Alba Iulia, Cluj–Napoca, Piatra Neamț, București etc). Care a fost motivația deschiderii centrului de la Sighet?
dr. Nicolae Bolog (NB): De fapt, există cel puțin două motive care au stat la baza alegerii Sighetului. Primul ar fi faptul că am considerat că populația din Sighet și împrejurimi, din cauza situației geografice, are un acces mai dificil la astfel de servicii. Mă refer la faptul că, deși exista un aparat RMN la spitalul din Sighet, cererea pentru servicii de imagistică este în continuă creștere iar aparatul din Spital nu poate acoperi singur această cerere. Și, să nu uităm de asemenea că, tot din cauza situației geografice, cei care nu pot să aștepte pentru anumite programări sunt nevoiți să facă un drum mai lung spre Baia-Mare, Cluj Napoca sau alte orașe. Al doilea motiv este unul, aș putea spune, sentimental ținând cont de faptul că unul din co-acționari este un prieten și coleg de facultate cu care discutăm de câțiva ani despre acest proiect. Din păcate, cu o ușoară întârziere, dar din fericire, acest proiect s-a materializat acum.

IM: Care sunt atuurile Clinicii Phoenix?
NB: Pentru a răspunde la această întrebare, va trebui să amintesc faptul că această Companie a fost înființată de un nucleu de medici și asistenți care au consituit baza personalului din cadrul secției de RMN de la Spitalul de Urgență Floreasca din București. Datorită acestui fapt, acționarii acestei firme sunt exclusiv persoane de specialitate care au o contribuție majoră în activitatea de zi cu zi. Acest lucru ne deosebește de concurență pentru că nu avem acționari sau investitori care să nu aibă legătură cu domeniul medical în care activăm. Unul din avantajele acestui lucru este reprezentat de faptul că suntem o firmă oarecum „de familie“, cu spirit antreprenorial și care are pe primul plan menținerea și creșterea continuă a calității serviciilor. Acest lucru îl reușim prin faptul că investim permanent în pregătirea angajaților – mă refer aici atât la medici cât și la asistenți. Prin urmare, avem medici și asistenți care au fost specializați și supraspecializați în Franța, Germania, Anglia, Elveția și Austria. De asemenea, am înființat prima firmă din țară cu obiect de activitate exclusiv teleradiologia ceea ce ne-a permis, în timp, și o supraspecializare a medicilor în funcție de tipul de patologii și care sunt capabili să elibereze rezultate pentru orice locație din țară sau străinănatate (de exemplu din Cluj, București, Arad sau din Franța și Elveția). Mai mult, am fost pionieri din punct de vedere al tehnologiei printr-o investiție care să ne permită ca asistenți/ tehnicieni dintr-o locație să poată interveni sau chiar să efectueze examinări în orice altă locație.

IM: Care sunt echipamentele moderne, de ultimă generație probabil, care vor fi aduse/ instalate la Sighet?
NB: Pentru început, vom instala un aparat de Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN) de ultima generație, produs în anul 2024. Acest echipament permite efectuarea tuturor tipurilor uzuale de examinări RMN decontate de sistemul public de asigurări de sănătate, inclusiv a unor tipuri speciale de examinări la care pacienții nu au acces pentru că nu se efectuează în Sighet sau Baia-Mare. Într-un cuvânt, serviciile vor fi la nivelul oricărui oraș universitar din România atât din punct de vedere al tipurilor de examinare cât și, mai ales, al calității si profesionalismului.

IM: Serviciul de care vor beneficia locuitorii din această zonă vizează, presupun, doar diagnosticarea imagistică? Sau se va putea apela și la tratamentul minim sau non-invaziv?
NB: Ne putem mândri cu faptul că suntem singurii din România care pot oferi servicii minim invazive efectuate pe RMN. Mă refer la tratamentul durerilor de la nivleul coloanei vertebrale care sunt ghidate prin imaginile RMN.

IM: Dispuneți deja de resursele umane calificate, necesare funcționării centrului local sighetean?
NB: Am făcut deja angajările după mai multe etape de interviuri și am completat deja schema de personal. Și aici vreau să menționez faptul că am preferat, ca în toate locațiile noastre, angajați full-time și nu pe cei care lucrează part-time, în cât mai multe locuri posibile. Considerăm că o astfel de poziție, într-o astfel de companie, necesită o concentrare a muncii și a pregătirii doar pe acest tip de muncă și doar într-un singur loc. Personalul va fi din acest moment trimis la training în centrele noastre din țară, iar din momentul începerii activității în Sighet, vom deplasa medici și asistenți cu experiență până când noii noștri colegi vor fi la nivelul cerințelor și standardelor pe care noi le dorim și le oferim în toate clinicile Phoenix.

IM: Când credeți că va fi operațional, funcțional, centrul din orașul nostru?
NB: Ne-am propus ca la finalul lunii februarie să începem amenajarea spațiului, aparatul fiind programat pentru instalare în prima parte a lunii aprilie. Toate etapele de instalare și punere în funcțiune cât și calibrarea aparatului se vor desfășura în cel mai scurt timp posibil, astfel încât în luna mai să putem investiga deja primii pacienți.

IM: O întrebare esențială pentru majoritatea bolnavilor, ținând cont de costurile destul de ridicate pentru o investigație imagistică. Clinica Poenix va avea contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și mai precis cu CAS Maramureș?
NB:  Dorința noastră este de a încheia contractul de furnizare servicii paraclinice în ambulatoriul de specialitate cu CAS Maramureș imediat după începerea activității și ne exprimăm convingerea că vom găsi deschiderea necesară la nivelul Casei Județene de Asigurări de Sănătate cu care deja am luat legătura și ne-am exprimat această intenție. Trebuie însă să fac precizarea că nu toate tipurile de examinări sunt decontate de către CAS, față de serviciile cuprinse în Contractul Cadru CNAS noi avem mult mai multe examinări speciale, de complexitate și finețe ridicată, de care toți locuitorii zonei, și aici ne referim și la județele învecinate, vor putea beneficia în regim privat. Pe lângă contractul cu CAS Maramureș intenționăm să încheiem contracte de colaborare și cu companiile de asigurări private sau alte companii care doresc să ofere angajaților lor facilități suplimentare în domeniul medical.

IM: Vă dorim succes cu deschiderea Centrului de la Sighet și așteptăm să oferiți servicii de calitate și cu… celeritate!
NB: Mulțumim pentru urări și, la rândul nostru, dorim să asigurăm locuitorii județului Maramureș că în centrul preocupărilor noastre sunt pacienții iar serviciile noastre vor avea același standard de calitate cu cel pe care îl practicăm acum în București, Arad sau Sfântu Gheorghe. Desigur că avem un mesaj și pentru medicii care activează în județul Maramureș,  pentru care vrem să fim un partener de un real ajutor în stabilirea diagosticului corect, dialogul și comunicarea cu medicii clinicieni fiind foarte importante pentru noi.

Ion Mariș

Sâmbătă, 24 februarie 2024, s-au împlinit doi ani de când Putin a ordonat începerea unei acțiuni „speciale” care a adus războiul la granița noastră. Am văzut, pe parcursul celor doi ani scurși în sunetul alarmelor, exodul femeilor și copiilor ucraineni, am simțit solidaritatea cu oamenii care nu-și doreau altceva decât liniște, pace. Am simțit frica ce plutea peste apele Tisei.

Viața în Estul extrem al Europei s-a schimbat la un ordin absurd, din dorința unui țar de a demonstra lumii că războiul este o realitate „sustenabilă” și-n secolul XXI. Din păcate, pentru unii conducători războiul face parte din structura lor mentală, din nebunia lor, din forța lor distructivă.

Au trecut doi ani presărați cu zeci de mii de morți, marcați de suferințele inutile ale unor oameni nevinovați; milioane de ucraineni s-au refugiat în lumea largă, și-au părăsit locuințele, pământurile, iar războiul continuă, șansele de pace nu se întrevăd încă. De ce se întâmplă toate acestea, cine are de câștigat? Răspunsul este ucis zi de zi cu fiecare foc de armă tras, este îngropat împreună cu victimele, cu morții nevinovați, răspunsul este… vânare de oameni.
După doi ani războiul face parte și din viața noastră, a celor care trăim lângă frontiera peste care pândește amenințarea perversă a morții.

Uniunea Ucrainenilor din România, filiala Maramureș, a marcat cei doi ani de suferință a poporului ucrainean printr-un eveniment care a cuprins momente de reculegere, un marș pentru pace pornit de la sediul UUR din Sighet până la Punctul de Tecere al Frontierei spre Ucraina unde, pe malul românesc al Tisei, după intonarea imnurilor de stat ale celor două țări, au fost transmise mesaje anti-război, mesaje care au evidențiat solidaritatea româno – ucraineană, subliniindu-se suferințele și ororile care îndoliază poporul vecin.

Au rostit alocuțiuni deputatul Nicolae Miroslav Petrețchi – președintele Uniunii Ucrainenilor din România, Rudolf Stauder – prefectul Maramureșului, Grațian-Florin Pârvu – consulul României la Solotvino, Daniela Onița – Ivașcu – viceprimarul Sighetului, Florin Coman – Șeful Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră, Mirela Buftea – reprezentanta primarului Sighetului. După slujba de pomenire a victimelor agresiunii ruse din Ucraina a urmat un scurt program susținut de copii ucraineni, refugiați în orașul nostru, elevi la Liceul Taras Șevcenko.

Pacea, din păcate, nu se simte dinspre Răsărit, „ideologia” războiului este din ce în ce mai prezentă într-o lume a globalizării… înarmării. Cine va răspunde pentru declanșarea cu premeditare a pandemiei urii?…

Ion Mariș

Anul 2024 (mai precis începând de Sâmbătă, 10 februarie) este Anul Dragonului de lemn în simbolistica zodiacului chinezesc. Dragonul de lemn simbolizează tăria, puterea și norocul.

Pe plaiurile noastre (cu mai puțin lemn disponibil), a început anul sub „semnul”… măgarului (subliniat de președintele celui mai puternic partid social – democrat autohton). Da, dar este o mare diferență (în favoarea noastră) între China și România, la ei Dragonul este (vai!) de lemn, la noi Măgarul este (offf!) autentic, tradițional… viu. Viu da’ fără… putere și noroc! Tărie mai avem doar prin supermarket-uri.
La noi, anul 2024, Anul Măgarului tradițional, stă și sub semnul alegerilor, este încărcat de semnificații profunde, optimiste, izvorâte din tradiția mioritică, dintr-un patriotism bazat pe multiculturalismul faunistic, pe înțelepciunea generată de acumulările celor aproape 35 de ani de asino_democrație.

Știu că sunt voci maglavitice care mă vor îndruma spre cele sfinte și se vor întrista că nu văd faptele de vitejie din spatele celor care „si luptă, si dăi”, se sacrifică spiritual (și destul de des și hormonal) pentru noi.

Măgarii trag la greu (la povară), muncesc continuu până la 10 ore pe zi (nota bene: cu doar o pauză de masă!), nu sunt greu de întreținut (spații mici, nepretențioși etc.), sunt blânzi și mai ales sunt „încăpățânați”, au un deosebit de bine dezvoltat instinct de supraviețuire. Nu (prea) lovesc, nu se revoltă, nu-și agresează stăpânii. Atenție, toate caracteristicile enumerate aparțin măgarului… domestic. Măgarul sălbatic a dispărut de pe tărâmurile patriei noastre pe la sfârșitul sec. XVII (asta susțin cercetătorii). Da’ totuși, măgarii ăștia obișnuiți, domestici, creează plusvaloare. Laptele de măgăriță este un produs excelent, medicament nu alta și costă la vreo 20 euro/ litru. Păi, vedeți, măgarii (d)au valoare!

În acest an cu semne/ semnale electorale „explozive” NU trebuie să fim… măgari.
NU trebuie să dăm Cezarului ce-i al măgarului (pardon, n-am încurcat-o)!
NU trebuie să credem toate promisiunile cu iz electoral. Credeți că se vor construi în următorii ani sute de kilometri de autostrăzi (pentru măgari și pentru mașini), se vor mări salariile, pensiile, se vor face tuneluri, hidrocentrale, va crește economia (aproape va dudui), va scădea spectaculos datoria externă? Aș!
Credeți că deficitul bugetar se va micșora, creșterea producției industriale, agriculturii, zootehniei (toate autohtone) ne vor face dragonii Europei?
Va crește numărul de locuri de muncă (nemăgărești), nivelul de trai (vai!)? Aș!
Se va reduce oare – referendumul a validat! – numărul reprezentanților românilor – blajini din Parlament până la maximum 100? Nici vorbă!
Singurul lucru sigur, unii mai măgari vor primi „chestii” speciale.

Cât despre educație, vorba proverbului… Iha, Iha, iha-i hai!…
Sigur NU vor dispărea magarfabeții (ne)funcționali, marea majoritate a măgarilor vor avea prea-înalte și prea-binecuvântate studii laice, unii – probabil – vor deveni… imuni (la cele lumești).

Anul 2024 va fi disputat – local dar și global – între dragoni și măgari.
Dacă măgarii sălbatici vor reapărea… oare ce vom face?…

Ion Mariș

Sâmbătă, 13 ianuarie 2024, la Sighet, s-a desfășurat Festivalul Internațional de Colinde, Datini și Obiceiuri de Iarnă la Ucraineni, ediția a XXXI –a. An de an Festivalul a crescut în calitate, formațiile participante fiind atât din întreaga țară dar și de peste hotare.

Anul acesta, pe lângă reprezentanții obișnuiți din satele și comunele Maramureșului (în care trăiesc cetățeni aparținând minorității ucrainene), Bistra, Bocicoiu Mare, Coștiui, Crasna Vișeului, Crăciunești, Lunca la Tisa, Poienile de sub Munte, Remeți, Rona de Sus, Repedea, Ruscova, Valea Vișeului, Vișeu de Sus, au participat și formații din județele Botoșani, Caraș – Severin, Cluj, Galați, Satu Mare, Suceava, Timiș, Tulcea, din București și, nu în ultimul rând, a fost chiar o reprezentare internațională semnificativă: Ucraina (au fost prezente cinci formații din diferite regiuni), Ungaria și Republica Moldova.

Dacă la sfârșitul anului trecut am avut tradiționalul Festival de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Marmația” (ajuns la ediția a LV –a),  cu o reprezentare destul de modestă (probabil din motive „obiective”, ce țin și de suprapunerea cu un eveniment similar din Baia Mare), Festivalul ucrainenilor a fost, indiscutabil, un succes. Inclusiv firescul paradei, alaiul care s-a deplasat colindând și cântând prin centrul Sighetului, fără opriri „oficiale” (cu urări și „plecăciuni” în fața conducătorilor de partid(e) și de stat), ne-a arătat – mai trebuia? – că spectatorul, turistul, este cel ce trebuie încântat și „favorizat”.

Și spectacolul din Parcul Central a fost deosebit, o paradă de costume populare ucrainene din zonele și țările anterior menționate, dar mai ales colinde dăruite, trăite, cu simplitate și iubire de către artiștii prezenți. Din păcate, numărul spectatorilor a fost redus, probabil din cauza unei promovări ineficiente.

Materialul video (foarte scurt) de mai jos vă va convinge – cred – că Festivalul ucrainean, ediția XXXI, 2024, a fost remarcabil:

Text & video: Ion Mariș

Foto: dr. Sorin Markus

Nu am aer… sunt ultimele cuvinte rostite într-un spital care ar fi trebuit să salveze VIAȚA!
Nu am aer când în unele spitale românești din sec. XXI se așteaptă mită pentru a fi tratat
Nu am aer când văd că se construiesc spitale performante doar pe hârtie
Nu am aer când văd o Românie prost educată
Nu am aer când văd analfabeți care ne dau sfaturi
Nu am aer când văd că borfașii primesc like-uri iar intelectualii eject
Nu am aer când văd că rețelele mafiote „securizează” afaceri cu banii statului
Nu am aer când știm că minorii noștri au fost „învățați” să consume droguri chiar de pe la 12 ani
Nu am aer când văd că drogații care ucid nevinovați pe șosele sunt „pedepsiți” cu… suspendare
Nu am aer când văd că îmbogățiții de azi prin fraudă și furt, penalii prescriși, sunt cei mai curați cetățeni
Nu am aer când aflăm că bătrânii din azile sunt exterminați cu complicitatea instituțiilor statului
Nu am aer când văd femei născând pe trotuare
Nu am aer când asist cum beizadelele zilelor noastre persiflează tinerii talentați, inteligenți dar modești
Nu am aer când unii profesori (chiar de limba română) scriu în limba română precum milițienii
Nu am aer când văd „doctori” plagitori cu premeditare
Nu am aer când asist cum torționarii sunt eliberați de magistrați „speciali” iar dizidenții reali sunt umiliți și batjocoriți
Nu am aer când văd o țară a salariilor și a pensiilor speciale „câștigate prin legi” iar majoritatea locuitorilor sunt săraci de facto
Nu am aer când aud „vom face totul” și „vom cerceta” iar rezultatele sunt zero
Nu am aer când văd școli cu wc-uri în curte iar miniștrii educației sunt penibili
Nu am aer când știu că în țară lipsesc medicamente de bază iar „baronii” se tratează în Occident
Nu am aer când știu că majoritatea tinerilor își doresc să părăsească „grădina Maicii Domnului”
Nu am aer când văd violatorii odihnindu-se în… arest la domiciliu
Nu am aer când văd murindu-se pe șosele precum în război iar pedepsele pentru vinovați sunt simbolice
Nu am aer când văd că Parlamentul nostru supradimensionat (am votat 300!!) se odihnește vara întreagă
Nu am aer când văd clanurile mafiote care instituie guvernare personalizată în țara tuturor nenorocirilor
Nu am aer când văd botoxate și gonflate cu IQ zero conducând sau activând pe banii noștri
Nu am aer când știu că suntem la coada tuturor clasamentelor posibile europene pe toate palierele vieții social – economice și nu se pedepsește dezastrul
Nu am aer când văd aceleași figuri și aceleași minciuni conducându-ne viețile
Nu am aer când văd orașe decăzând, populații îmbătrânite și blazarea generalizată
Nu am aer când știu că sinecurile se repartizează continuu pe criterii politice
Nu am aer când încă domină în țara noastră sintagma „merge și așa”
Nu am aer când știu că lipsește în stradă solidaritatea și empatia
Nu am aer când mă gândesc că putem pierde muuulți ani în continuare fără să implementăm meritocrația în această țară
Nu am aer când simt că minciuna se pregătește pe post de strategie și pentru următoarele alegeri
Nu am aer nu avem aer suntem în aer!

Ion Mariș