Palatul Parlamentului din București a găzduit în week-end-ul din săptămâna trecută, în intervalul 30 aprilie – 01 mai 2022, cel mai mare turneu open de şah rapid organizat vreodată în România: Super Chess Rapid, fiind de fapt prima etapă a circuitului Grand Prix România 2022. Pentru acest puternic turneu a fost alocat un fond de premiere de peste 20000 euro. Au participat la această etapă – Super Chess Rapid – mai multe personalități ale şahului mondial, printre care îi amintim pe marele maestru internațional Baadur Jobava (Georgia) – fost campion european la şah rapid – și marea maestră internațională – fostă campioană mondială – Antoaneta Stefanova (Bulgaria), care au luptat pentru a câștiga turneul, premiul I fiind de 5.000 euro.

La Super Chess Rapid au luat startul 192 de jucători din 15 ţări, 51 dintre aceştia având titluri internaționale iar alți 25 fiind cîștigători de titluri naționale.

Sigheteanca Mihaela Ioana Trifoi (elevă la CNDV Sighet) legitimată la Clubul Sportiv Municipal Sighetu – Marmaţiei, a fost invitată să participe la această competiție selectă de către Federația Română de Șah, iar la finalul celor 10 runde de joc a reușit să obțină rezultate excelente – așa cum ne-a obișnuit deja – rezultate care au (re)confirmat importanța acestei discipline sportive la nivelul orașului nostru.

Mihaela Trifoi a încheiat competiția cu 6 puncte, fiind învinsă doar în 3 partide din cele 10 partide disputate, reușind să-și câștige și un loc pe podium la categoria ei sportivă (bazată pe coeficientul ELO). De altfel Mihaela a reușit să avanseze – acumulând 75 de puncte ELO la acest turneu – de pe locul 131 în clasamentul ELO al competiției până pe un remarcabil loc 56. Este, indiscutabil, un rezultat remarcabil pentru care Mihaela merită felicitări… maxime!

Turneul a fost câştigat de marele maestru internațional Baadur Jobava (Georgia) cu 8,5pct, urmat de marele maestru international Yuriy Kuzubov (Ucraina) și maestrul international David Gavrilescu (România) cu 8 pct.

Succese ELOcvente și la următoarele competiții Mihaelei și tuturor șahiștilor sigheteni!

Ion Mariș

Ieri, 02 mai 2022, a fost Ziua Națională a Tineretului iar la Sighet, la UBB – Extensia Sighet, a fost organizată o întâlnire cu tineri elevi – din clasele a XI-a și a XII-a – de la toate liceele din municipiul nostru. La întâlnirea „provocată” de d-na viceprimar Daniela Onița – Ivașcu a participat și d-na Anca Minodora Costin Hendea, secretar de stat la Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse.

După mici discursuri introductive, dna Costin Hendea, a încercat să determine, folosind un set de întrebări „ajutătoare”, implicarea tinerilor prezenți într-o discuție relaxa(n)tă, interactivă. În sală au fost prezenți, după estimarea organizatorilor, aproximativ 120 de tineri care… (nu) au reacționat conform vârstei lor. Scena de ansamblu a arătat bine, sală arhilplină, multă culoare, elevi și directori frumoși, gazdă optimistă, presa prezentă…. Vivat, Crescat, Floreat! Dar – păcat! – din acel grup consistent doar DOI (sic!) tineri au intervenit și au fost pro-activi. Doi tineri au fost „curajoși” și au demonstrat că sunt capabili de/ la… comentat. Restul…

Azi, 03 mai, fiind și Ziua Mondială a Libertății Presei, îmi permit să-mi exprim (aș face-o în orice zi!) dezamăgirea că tinerii prezenți (la întâlnirea lor, cu ei și despre ei) au intrat în „silenzio stampa” nefiind interesați de subiectul propus discuției. Am observat în ochii majorității elevilor prezenți un fel de teamă, dorința de-a nu fi deranjați, de-a nu fi „provocați”, teama de a… reacționa individual. Diferență mare între gălăgia de grup și lipsa reacției individuale, între libertatea „drepturilor” clamate și neliniștea… asumării.

Foarte mulți dintre tineri erau absorbiți nu de discuția live ci de mediul… online care-i acaparase instant, nefiind motivați să dezbată, să întrebe, să se „revolte”, să argumenteze, să-și implice… rațiunea. Oricâte scuze am reuși să le găsim, oricâte „justificări” pot fi aduse pentru a le dovedi prezumția de inteligență… tacită (vizibilă doar în ochii lor și doar de către unii), tinerii zilelor noastre sunt pregătiți mai mult pentru viața online și nu sunt antrenați să gândească individual live, chiar non-formal. Viața online înseamnă și mult-iubitul instrument „copy – paste” (inclusiv în sferele înalte) prin care sunt rezolvate marea majoritate a temelor „educaționale”, în detrimentul creativității. Deși voi supăra din nou, este evident regresul nivelului educațional în foarte multe instituții de învățământ (atenție, nu generalizez!) și mai ales lipsa de atitudune a tinerilor, lipsa exercițiului în comunicare, generate în subsidiar și de tarele sistemului. Cred că tinerii nu sunt încurajați să aibă păreri propii, nu sunt îndemnați să contrazică „autoritatea” (pe baza argumentelor) și mai ales nu sunt „învățați” să gândească liber, fără restricții… imperative.

Poate (ne) ajută la redimensionarea abordării „cunoașterii” gândirea einsteiniană:
„Scopul [educației] ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acționeze și să gândească independent și care, în același timp, să vadă în slujirea comunității realizarea supremă a vieții lor.” (Albert Einstein, „Cuvinte memorabile”, Ed. Humanitas, 2008)

Mda, sună bine Ziua Națională a Tineretului (și alte multe zile cu ștaif!), dar efectele sunt în defavoarea statisticilor autohtone. Prea mulți tineri, mult prea mulți, părăsesc România pentru alte destinații mondiale, atât pentru educație cât și pentru „altfel” de locuri de muncă.
Cum îi „oprim” pe tineri (mai mult sau mai puțin excepționali) în țară?… Cu „vorba bună” și cu clișee socio – pedagogice nici într-un caz!
În altă ordine de idei și ziua de ieri a fost un bun exercițiu!… Și-n fiecare zi – probabil – avem câte un bun exercițiu!…

La mulți ani, dragi tineri (mai mult sau mai puțin creativi)!
La mulți ani slujitorilor presei (mai mult sau mai puțin liberi)!

Foto & text: Ion Mariș

Sighetul și-a îmbogățit azi galeria „Cetățenilor de Onoare” cu două nume importante, două personalități valoroase: Vasile Godja și Echim Vancea.
Avem două profile diferite: Vasile Godja – un performant om de afaceri și Echim Vancea – un valoros și important poet, prozator, publicist, editor.
Domnii Vasile Godja și Echim Vancea au în schimb și câteva importante puncte comune: sunt absolvenți ai Liceului „Dragoș – Vodă”, au vârste frumoase (70 de ani împliniți), se mândresc cu zeci de ani de muncă (doar în orașul nostru) și, mai ales, sunt atașați sentimental, irevocabil, de… Sighet!
După ce în decembrie 2021 li s-a acordat titlul de „Cetățean de Onoare al Maramureșului”, a venit rândul decidenților din orașul nostru să… acționeze. Consiliul Local, pornind de la o propunere liberală, și-a asumat, cu o susținere (aproape) totală (exprimată prin vot secret în ședința de joi, 28 aprilie 2022), să-i onoreze cu distincția „Cetățean de Onoare al Sighetului” pe cei doi Domni.

Câteva date sumare despre ei, puteți citi în rândurile de mai jos:

Vasile GODJA are, în „istoric”, peste 50 de ani de muncă intensă, sănătoasă, este omul faptelor și mai puțin al „vorbelor”; este sigheteanul care nu și-a părăsit orașul natal, a rămas în Sighetul pe care-l iubește și pe care și-l dorește… altfel, adaptat secolului XXI.
Vasile Godja este o personalitate „susținută” de o implicare – progresivă și progresistă – de peste jumătate de veac doar în industria mobilei românești și care continuă să… managerizeze eficient!
Este absolvent al Liceului „Dragoș – Vodă”, a muncit, a studiat, a parcurs toate palierele în carieră și, în anul 1990 a pus bazele PLIMOB S.A.- cel mai mare producător de scaune din lemn din Europa, firmă care a crescut an de an. Este omul care are – azi – în mâini soarta a 1300 de oameni – angajații firmei sale – și, implicit, familiile acestora. Sigur, nu este singur, se bazează cu încredere pe colaboratorii și partenerii de afaceri (să nu uităm cel mai important nume – IKEA).
A încercat să se implice – apolitic – în bunul mers al Sighetului, fiind consilier independent în Consiliul Local Sighetu Marmației, în legislatura 2004 – 2008, renunțând ulterior și la alte „încercări” dezamăgit de ineficiența structurilor administrative locale.
PLIMOB SA este, de asemenea, principalul „alimentator” de taxe și impozite la bugetul local dar și la cel național.
Vasile Godja a fost și este un finanțator al sportului sighetean, echipa de fotbal pentru copii, având secțiuni pe mai multe categorii de vârstă, are rezultate excelente în competițiile interne.
Și, nu în ultimul rând, diverse familii, având probleme financiare sau cu anumite situații urgente de sănătate apelează la dl. Godja pentru ajutor iar acesta n-a refuzat pe nimeni niciodată, atunci când a fost cazul. N-a refuzat nici ajutorul – foarte consistent – pentru Spitalul Municipal, școli, licee, etc. din comunitatea noastră
Tot pe latura caritabilă a activității domnului Godja trebuie remarcată implicarea în activitatea rotariană, fiind fondator (2001) al Fundației Rotary Sighet (Clubul Rotary Sighet) și președinte (2003 – 2004) dar și fondator al Asociației Valea Verde (2003) – organizație cu scop ecologic și cultural.
Directorul general al societății PLIMOB SA, este perceput ca un cetățean total implicat în comunitatea locală, fiind un lider de succes și un exemplu de moralitate și corectitudine. Activitatea d-lui Vasile Godja continua!…

Echim VANCEA este poet, prozator, eseist, editor, publicist, un nume important în cultura și literatura română.
Este absolvent al Liceului „Dragoș – Vodă” din Sighet și, foarte important, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1998.
Are un „istoric” cultural – artistic de aproape 50 de ani. A publicat versuri, articole, reportaje, interviuri, eseuri, recenzii în ziare, reviste și antologii literare din țară și străinătate. A publicat peste 30 (treizeci) de volume de versuri.
Între 1978-1995 a fost iniţiator şi organizator al Festivalului Internaţional de Poezie Sighetul Marmaţiei (împreună cu Ioan Ardeleanu Pruncu, Gheorghe Mihai Bârlea, Gheorghe Pârja; președinte fiind cunoscutul critic literar Laurențiu Ulici) şi unul dintre iniţiatorii şi organizatorii (alături de scriitorul Gheorghe Pârja) Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Deseşti (1979-1995).
A debutat editorial cu volumul de versuri „Fotografie după un original pierdut” (Editura „Litera”, București, 1990; ediția a II-a, Editura „eLiteratura”, București, 2015) și… după alte și alte volume, publicate aproape an de an, recent i-a apărut „Paranteză temporară” (poezie, Editura Limes, 2021). De fapt, Echim Vancea continuă – cu sau fără „paranteză” – să scrie pentru el și pentru noi!
A coordonat câteva volume colective și a îngrijit volumul postum „Nepermisele iubiri” (Balade și poeme) al poetului de expresie ucraineană Mihai Nebeleac (RCR Editorial, București, 2018).
A fost nominalizat pentru premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1997), este inclus în culegeri și antologii de poezie și proză din țară și străinătate, în lucrări de referință: Dicţionarul Biografic al Literaturii Române de Aurel Sasu, Editura „Paralela 45”, Piteşti, 2006; Dicţionarul General al Literaturii Române, vol. 7 «Ţ-Z», coordonator general Eugen Simion, Academia Română şi Editura „Univers Enciclopedic”, Bucureşti, 2009.
I-au fost traduse și publicate versurile în limba franceză, spaniolă, maghiară, engleză, germană, ucraineană, coreeană, italiană, albaneză.
A părăsit Sighetul după pensionare (anul 2016), locuind în prezent în comuna Câmpulung la Tisa (Maramureș) dar, sufletește, este mereu acasă și-n Sighet și-n tot Maramureșul.

 Ion Mariș

A treia zi de Paști (marți, 26.04.2022) ne-a adus o vreme frumoasă prin Sighet. Iar pe Dealul Dobăieș a fost chiar plăcut, lume bună (și la suflet și la… ținută) prezentă, oameni frumoși (scuzați, nu pot să-i enumăr pe toți, m-ar epuiza) pe ulițe și buna dispoziție „sesizabilă” la fiecare pas. Am văzut conducătorii tuturor instituțiilor sighetene reprezentative (repet, azi nu fac nominalizări!) intrând într-o horă trans-partinică, m-am bucurat pentru pacea care s-a așternut peste Muzeul Satului și am ascultat frumoase hori/ strigături, care au rezonat cu publicul (exemplific): „Dă Doamne la lume bine/ Și mnie de mni să zine./ Dă Doamne cui i-ai mai dat/ Cel ce n-are-i învățat”.

Și „tentația” forte, succesul garantat, pentru toți participanții, a fost abundența de preparate culinare tradiționale care mi-au atenuat gândurile… neprimăvăratice.
Cred – sunt convins ! – că a fost o zi frumoasă, cu participanți deschiși nu doar la cooperare festivă și care au înțeles (era/ este singura opțiune!) că sărbătorile sunt numitorul comun pentru o pace socială cu accente creștine. Iar muzica populară, regalul muzical, ne-a adus aminte de vremurile de altădată când oamenii se respectau cu bună – speranță și cu mai multă relaxare.
Meșteri populari, invitați, turiști (inclusiv din Japonia – unu!), politicieni, toți s-au bucurat de o Sărbătoare creștină ce „inoculează” în oameni – în general – sentimentul… renașterii.

S-avem pace și liniște că hori/ strâgături avem din belșug!

Înveseliți-vă un picuț, dragi sigheteni, cu filmarea – foarte scurtă – pe care am făcut-o la fața locului/ satului:

Foto & video & text: Ion Mariș

Sighetul (mai) are noroc cu juniorii, cu tinerii, cu cei care n-au plecat încă de pe aici și ne mai ajută și la coeficientul de… vizibilitate pozitivă. Este clar că orașul nostru are valori (mai ales) la tablă… de șah. Altfel, pe-ale noastre meleaguri natale, performanța generalizată este în stand by.

Azi iar voi elogia – pe baza rezultatelor și nu pe „povești” – cele două nume consacrate în șahul național, tinerii CNDV-iști Trifoi Mihaela – Ioana și Mintău Andrei – Cătălin, care ne-au „revigorat” mândria sigheteană.
Aminteam în urmă cu aproximativ două săptămâni că Mihaela – Ioana și Andrei – Cătălin vor participa și la Campionatele Naționale de Șah pentru Copii și Juniori (Eforie Nord, 10 – 20 aprilie 2022). Iar ei nu doar că au participat dar au făcut o „figură” onorabilă.

Întotdeauna bine informat și conectat la „politica” șahistă națională și internațională, dl Ioan Costiuc (știți care sunt meritele d-lui antrenor de șah, nu mai insist cu rolul pe care-l are în cultivarea talentelor locale) a fost prompt în a-mi comunica rezultatele celor doi performeri.

Palmaresul Mihaelei – Ioana Trifoi (legitimată la CSM Sighet) se îmbogățește cu un foarte bun loc III la Șah Clasic iar cel al lui Andrei – Cătălin Mintău (legitimat la CS Oltenia Craiova) cu un provocator loc I la categoria „Dezlegări – Open 18 ani”.

În această competiție (Șah Clasic), Mihaela Trifoi a obținut 4 victorii, 4 remize și o înfrângere, una dintre victorii fiind obținută în partida cu junioara campioană națională și la senioare.

Despre Andrei Mintău, pentru cei care nu dețin foarte multe informații, trebuie să menționez că la vârsta de șase ani și jumătate a fost vicecampion european la șah, în Bosnia Herțegovina, aducând prima medalie pe plan internațional pentru… Sighet.

Cei doi tineri au ocupat locuri meritorii și la Șah Rapid și Blitz, regăsindu-i la jumătatea clasamentului.

Pentru clasarea pe podiumul „clasic” Mihaela Trifoi va reprezenta România la Campionatul European de Șah sau la Cupa de Șah UE (în urma unei proceduri de… alegere). Precizez că absolut toate costurile de participare (deplasare, cazare etc.) îi vor fi acoperite de către organizatori.

Felicitări, dragi tineri, suntem foarte mândri de voi, succes în competițiile viitoare și… „mutări” cât mai eficiente pe drumurile vieții!

Ion Mariș

Pictorul Gabriel Prundeanu nu este sighetean, s-a născut la Craiova. S-a stabilit la Sighet – în locul de baștină al soției sale – și aici va rămâne (sper că nu… temporar). Este un artist foarte deschis discuțiilor și, mai ales, dornic de-a ghida – pe drumul artei – pe orice interlocutor. Are un farmec aparte și o mină „neabstractă” care-l califică pentru pedagogia specifică domeniului.

Cu dl. Prundeanu „lecția” de arte plastice capătă conotații profesioniste, devoalându-ne valențe compozițional – cromatice inedite și interpretări pertinente. Evident că nu a fost suficientă doar o lecție!… De la prima vizită în atelierul aglomerat al artistului m-am întrebat cum să mă raportez la „exprimarea” artistului – azi – sighetean. Am reținut îndemnul la evitarea analizei sofisticate, la eliminarea cuvintelor „inutile” și la simpla abandonare în vraja imaginii, culorilor.

Am făcut trei vizite în atelierul pictorului pe parcursul ultimelor luni și, la fiecare revenire, alte și alte „percepții” m-au încercat. Ce poți spune privind lucrările maestrului Prundeanu? Trebuie să fii foarte, foarte… atent! Privești, taci, simți! Cuvintele nu pot reflecta întotdeauna un răspuns adecvat pentru imagine… pentru mesajul artelor vizuale. Sigur, „ingredientele” de bază ale artistului (punctul, linia, pata, suprafața) nu păcălesc, sunt suficiente – pentru un privitor echilibrat cultural – în a înțelege fără echivoc mesajul autorului.

Am avut de fiecare dată discuții interesante, am găsit în lucrările expuse pe simezele neconvenționale din locuința artistului detalii care m-au „revigorat” și m-au determinat să caut „explicații” pentru fiecare confruntare vizuală, să-mi explic și să caut o cheie pentru a recepta adecvat tema/ soluția/ enigma din spatele lucrării. Am transferat „contradicțiile” individuale de receptare în lumea globală a pieței de artă. Am discutat despre mediocritate, despre amatorismul unor privitori focalizați pe efecte și-am convenit că acea spiritualitate vizuală dorită într-o astfel de „confruntare” – artist – privitor – se bazează pe simțire estetică, pe intuiție și… intimitate. Da, pare o relație exclusivistă dar, într-adevăr, arta este înțeleasă mult mai bine în intimitate. Evident că în discuțiile noastre n-am ocolit nici artiștii de top, Lucio Fontana, Cy Twombly, Anselm Kieffer, Gerhard Richter, Joseph Beuys, Louise Bourgeois, Edvard Munch, Kazimir Malevich etc. influențele, genialitatea, căutările și trăirile lor. Și inevitabil, întrebările sunt prezente în casa minții, în opera fiecărui artist!

Nu, nu poți vorbi despre lucrările – marea majoritate de dimensiuni foarte mari – pictorului Gabriel Prundeanu fără a elimina barierele mentale ordinare, fără a renunța la prejudecăți conservatoare și, mai ales, fără a te concentra pe ansamblu în „defavoarea” detaliilor – capcană.

La ultima vizită în atelierul artistului, cu doar câteva săptămâni în urmă, am avut surpriza plăcută să constat deschiderea internațională de care se bucură concitadinul nostru. Am răsfoit revista italiană (există și versiunea online atât în italiană cât și în engleză) Glamouraffair.vision, nr. 19/ 2022 în care pictorului Prundeanu îi este dedicat capitolul „Abstractness” (Abstractizare). Este clar un semnal de apreciere internațională; în nota critică însoțitoare (semnată de Diana Roman) subliniindu-se: „Compozițiile sale poartă acel sentiment puternic de energie concentrat pe articulații minimaliste care încântă ochiul.”

Încântare și provocare, asta mi-a transmis impactul vizual cu pânzele maestrului, pictorul simțurilor, Gabriel Prundeanu, (așa cum l-a numit criticul de artă Diana Roman) care „trece” – din păcate – neobservat pe lângă noi, prin Sighetul azi depersonalizat. Totuși sper că lucrările artistului le vom putea admira într-un spațiu generos cât mai curând posibil (NB: locația va fi în curând re-introdusă în circuitul cultural sighetean).

Foto & text: Ion Mariș

Am sperat că războiul acesta absurd de la granițele României va înceta, că presiunile internaționale, rațiunea, compasiunea, vor pune capăt vărsării inutile de sânge. Din păcate, au trecut aproape 50 de zile de război și semnele/ semnalele nu par a prevesti – deocamdată – nimic bun. Important este că solidaritatea extraordinară care s-a manifestat în această perioadă dificilă nu este o „minune” de… trei zile. Pe palierul „ordinar” empatia, coeziunea națională și internațională, continuă să se manifeste, să devină un modus vivendi. Avem atât de multe exemple frumoase și fără niciun fel de parti-pris-uri: ONG-uri, voluntari, oameni simpli, implicați dezinteresat.

Un semnal din Franța a primit Rotary Club Sighet prin intermediul unui medic sighetean, stabilit de mult timp în Hexagon: Anca Alexandrescu. Dr. Anca Alexandrescu s-a gândit la „interfața” dintre război și pace pe care și-a asumat-o Sighetul și a sugerat ca un transport cu diverse produse destinate Ucrainei să poposească și pe plaiurile ei natale. Rotary Club d’Hyères, ONG Josy Chambon, Soroptimist, Commune de Collobrieres dar și alte ONG-uri din localitatea Hyères (departamentul Var) au reușit să colecteze 50 de tone de produse de primă necesitate (materiale sanitare, medicamente, produse de igienă pentru adulți, mâncare neperisabilă, pături, produse de igienă și alimentare pentru copii etc.) care au ajuns temporar la Sighet dar vor fi transferate în Ucraina, acolo unde problemele oamenilor, generate de război, sunt grave.
La Sighet „fluxul” (descărcare – depozitare – parțial livrare) a decurs rapid și eficient (mulțumim, Alex Tivadar!), iar prietenii francezi (doi medici – Gérard și Guy François și un notar – Bernard), care au însoțit transportul, s-au întâlnit, in situ, cu reprezentanții administrației locale, d-na viceprimar Daniela Onița Ivașcu și dl. Petru Rednic (city manager). A avut loc și o scurtă vizită la primărie unde s-a discutat și despre o potențială înfrățire a celor două orașe.
Primul și cel mai important pas: a avut loc alocarea primelor cantități de produse pentru primele destinații din Ucraina (prin intermediul Serviciului de Ajutor Maltez – Sucursala Sighet).

Deși vizita prietenilor francezi la Sighet a fost scurtă (inclusiv întâlnirea Rotariană ulterioară) se pare că – după… prima impresie – va continua colaborarea noastră dar – să sperăm – într-un context mult mai pacifist, fără amenințarea dinspre… răsărit.

Acesta este doar un „mic” exemplu de solidaritate și implicare, alte foarte multe ONG –uri locale împreună cu zeci și sute de voluntari, au făcut eforturi deosebite pentru a-i întâmpina, fără exagerare, cu brațele deschise pe refugiații din Ucraina, străduindu-se în același timp să expedieze diverse ajutoare umanitare și populației rămase în țara vecină.

În mod sigur, solidaritatea și pacifismul – european și global – pot fi antidotul agresiunii de orice natură, culoare, ideologie!

Ion Mariș
Rotary Club Sighet

Șahul nu este un sport oarecare, nu degeaba este numit și sportul minții. Practicanții acestui sport folosesc mai mult decât în mod uzual inteligența pentru a performa. Are nevoie și acest sport „individual” de antrenament și efort dar, rezultatele bune țin mai ales de calitatea… „softului”.

Am primit informații zilele acestea despre „rețeta” succesului la șahiști, de la cel mai în măsură să o facă, descoperitorul și șlefuitorul de talente, dl. Ioan Costiuc, care știe cum se antrenează un competitor, cum se crește un copil, un tânăr, cu eforturi mai puțin fizice și mai mult ale „spiritului”, pentru ca să acumuleze și să performeze.

Zilele trecute s-a desfășurat Olimpiada Națională a Sportului Școlar iar etapa județeană la șah a fost organizată de orașul nostru. Oare de ce? Simplu, avem valoare și în… șah! Avem… speranțe!

De aici, din Sighet, vor pleca mai departe, în următoarea etapă, națională, doi CNDV-iști, calificați pe locul întâi, Trifoi Mihaela Ioana și Mintău Andrei Cătălin, elevi în clasa a XI-a la C. N. „Dragoș-Vodă”, Sighet. Ei vor reprezenta Maramureșul la faza finală. Cei doi tineri au fost inițiați în jocul minții de către Ioan Costiuc. Mihaela Trifoi este legitimată acum la CSM Sighet iar Andrei Mintău la Clubul Sportiv Oltenia Craiova. Cei doi elevi sunt juniori – performeri ai Maramureșului în șah, de fapt, nume de referință în șahul românesc.

Precedenta „ispravă” a celor doi, tot de anul acesta, în februarie, a fost participarea la Campionatul Național de Seniori – băieți și fete – desfășurat la Eforie Nord, unde s-au situat la jumătatea clasamentului, o performanță extraordinară pentru niște… juniori. Au făcut 50% din punctajul total, din nouă partide jucate. Au reușit să învingă mari maeștri și maeștri internaționali, acumulând amândoi puncte ELO.

Și povestea lor de primăvară continuă… Vineri, 08 aprilie 2022 au plecat din nou spre Eforie Nord, nu pentru binefăcătoarea briză a mării, pentru a participa la Campionatul Național de Juniori care se desfășoară în intervalul 10 – 20 aprilie.
Mult succes și jocuri excepționale!… adică la cât mai multe strategii reușite!

Ion MARIȘ

Ne-am obișnuit în secolul XXI să ne „conformăm” ierarhizărilor, catalogărilor, standardizărilor, să apăsăm pedala tehnologiei la maximum și să zburăm „digital” fără restricții, liber, democratic, în toate ungherele planetei, chiar ale întregului univers.

Lumea părea că s-a scuturat de frici, s-a detașat de inhibiții și se întrecea în inovații, R&D, generațiile s-au așezat în ordine, X, Y, Z… Alpha – iGeneration, secolul XXI părea aducător de bunăstare, maximă libertate și viteză spre… optimism.

Dar… astrele s-au „dereglat” dinspre Rusia!

De 25 de zile văd zilnic suferință și, chiar ne copleșește povara valurilor de refugiați ce ajung în Sighet prin punctul de Trecere a Frontierei din orașul nostru. Peste podul de pe Tisa au trecut până azi mii de femei și sute de copii. A plecat în bejenie, a părăsit Ucraina, un val de inimi, un val al Generației Alpha. Cât de crudă este soarta copiilor alungați din lumea lor „Alpha” de către generația de tancuri „Z”, de militarii care afișează ostentativ sau inconștient Z-ul morții. Ei se ocupă de operațiuni „speciale” fără a realiza că lumea se poate prăbuși în doar câteva secunde, fără ca noi să avem drept de… veto!

Generația Alpha a Ucrainei a fost îngropată în ruine, a fost schimbată – acum – viața copiilor dar și a tinerilor din răsăritul Europei de un război agresiv, amenințător de fapt pentru întreaga lume.

Copii triști, copii inconștient – zâmbitori, copii nedumeriți, copii abandonați, copii disperați, copii nefericiți… ce poate fi mai inuman decât teroarea pe care o suportă copiii ucraineni? Vede cineva că ne paște pericolul „comasării” tuturor generațiilor într-una singură: Generația W(ar)? Ar putea fi sfârșitul erei tehnologice și/sau o resetare imprevizibilă a forțelor dominante! Oare, are dreptul un „leader” (dacă se poate numi așa) să-și bată joc de copiii unei țări, de marea masă de nevinovați care nu-și doresc noi teritorii sau expansiuni derizorii?

Potențialul și creativitatea zecilor de mii de copii au fost sacrificate de mașina de război „Z”. Cum vor gândi viitorii adulți, copiii alungați azi din casele lor, despre coșmarul din copilăria lor? Vor putea ierta? Cu mișcări crude, iraționale, sunt readuse provocări absurde într-un secol ce părea că se va război doar virtual. De azi înainte nu vom mai vorbi cu teamă – mai mult sau mai puțin reală – despre „schimbări climatice”, vom trăi cu spaima unor schimbări… dramatice, în Europa noastră sau în lumea globalizată.

Pe cine să învinovățim pentru nenorocirea asta: pe cei care au început războiul sau pe cei care nu doresc să-l oprească?…

Foto & text: Ion Mariș

SEMN DE CARTE
ION MARIȘ: „Semne, pe_semne”, Editura LIMES, Cluj, 2022
(– lector de carte: Brîndușa Oanță, coperta: Attila Cosovan)

Dedicată celor doi Ștefan – tatăl și fratele, pierduți anul trecut –, această a 4-a carte de poezie a lui Ion Mariș este un studiu al conștiinței față cu ipostazele muririi, o carte puternică, fără iertare. Poemele se adună fiecare într-un corolar tulburător, redat cu cursive, de mare concentrare aforistică și poetică.

Sincer, confesiv, ci totodată prins în chingile minții, între rugă și protest, vulnerabil fără teamă, dar și judicativ, pesimistic, fără leac, în noaptea permanentă, în praful și pulberea doldora de noi („cuante” în care am implodat), între persistența neabătută a amintirilor și grija față de șubrezirea lor, amuzat observator al grotescului cotidian…

Sigur că Ion Mariș este o persoană luminoasă, efervescentă și de inițiativă, cu deschidere culturală și socială, un săritor în ajutor fără odihnă. Tocmai de aceea sper că ni-l va aduce și pe poetul necenzurat de atâta inteligență (sic!), pe un talaz de sentimentalitate… Nu știu dacă, apoi, va fi dezamăgit, dar știu că riscul nu-i o problemă pentru Ion Mariș…

Marin SLUJERU