Vineri, 29 noiembrie 2024, la sediul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Cluj, a avut loc lansarea cărții „Buzura la Berința. Locul de unde n-a plecat niciodată” al Danei Buzura-Gagniuc, directorul Revistei de Cultură „Nord Literar”. Apărută luna trecută la Editura Școala Ardeleană Cluj, cartea oferă o perspectivă nouă asupra biografiei academicianului Augustin Buzura, unul dintre cei mai mari prozatori români ai secolului trecut. În paginile ei se regăsesc povești inedite din copilăria și din adolescența prozatorului, așa cum au fost ele spuse de mama scriitorului, de sora sa ori de oamenii din sat. Toate acestea sunt trecute prin filtrul emoțional al autoarei, care este fiica surorii lui Augustin Buzura. Satul natal Berința, Coasta Popii, ulița Dâmburilor, pădurea Mânânțușului, popa Gheorghe, Onița lui Ciupei, Mirizoiul, Valea Cursă, Uray, lelea Leontina din Coastă, cumătra Măria Rujii și multe alte personaje care populează spațiul și timpul copilăriei lui Augustin Buzura sunt aduse în actualitate de autoare și corelate cu locurile și eroii operelor sale.

Un spațiu amplu al cărții este dedicat scrisorilor pe care Augustin Buzura le trimite părinților săi în perioada studenției sale la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca. Această corespondență relevă zbaterile tânărului pentru a supraviețui într-o perioadă de austeritate extremă, când combină cursurile la Facultatea de Medicină cu lectura și cu preocuparea pentru carte.

La evenimentul de la Cluj, în prezența fiicei academicianului, Anamaria Maior-Buzura, au vorbit despre carte amfitrioana Irina Petraș – președintele Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, precum și critici literari și scriitori importanți ai momentului: Delia Muntean, Vasile Igna, Gheorghe Glodeanu, Olimpiu Nușfelean, Horia Bădescu, Adrian Popescu, Ion Mureșan, Vasile George Dâncu. Lansarea a fost parte a Reuniunii de iarnă a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România.

Înainte cu două zile de prima lansare, în 27 noiembrie 2024, cartea a obținut „Premiul pentru secțiunea proză/ eseu” la cea de-a 42-a ediție a Festivalului Național de Proză „Saloanele Liviu Rebreanu” de la Bistrița.

De asemenea, reviste ale Uniunii Scriitorilor din România, precum „România literară” și „Apostrof” au publicat deja cronici dedicate acestui volum, semnate de prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu, respectiv prof. dr. Delia Muntean. Un editorial dedicat cărții și prieteniei sale speciale cu Augustin Buzura a publicat scriitorul și jurnalistul Gheorghe Pârja în cotidianul „Graiul Maramureșului” de joi 28 noiembrie 2024.

Comunicat de presă

„Din caietul melcului Poezii din cochilii”, Vasile GOGEA, Editura Dota, Cluj – Napoca, 2023. Ilustrație Coperta I- Valentin Lustig (Elveția)  – „Întâmpinarea melcului” (pictură aflată în colecție privată – Germania), grafică interior – Emilian Nicula (1956 – 2010), Cluj (desen din colecția autorului).

„Niciuna dintrc cărțile lui Vasilc Gogea nu stă în picioare la modul propriu, după celebra regulă a lui Nicolae Breban. Sunt subțiratice precum autorul lor, accentuat atipice și foarte dense, dând senzația de vârfuri de aisberg, ca și cum luptătorul prins în cauze mari, în văzul lumii, ar fi dublat de un soi de sihastru care își petrece mare parte din timp departe de lume, iar atunci când coboară printre oameni nu le mai știe bine graiul de zi cu zi și le vorbește în jocuri sibilinice de cuvinte, mereu cu un miez la vedere și altul ascuns printre rânduri. Cărțile sale mai au și ceva înalt în textura lor, rimând cu septentrionala descendență nobiliară pe care și-o mărturisește discret vag-autoironic.”

(Irina Petraș, în revista Viața Românească, nr, 9-10/2014)

***

Veniți de luați… urma melcului:

Prefața melcului

Pe Île de la Cité,-n Paris,
un limax gros și unsuros,
abia ieșit din Catacombe,
văzînd un melc
pufni:

„ghebos”!
Ce să-i răspundă melcul
acestui nespălat infam:

„quand même, de Notre-Dame”

Casa melcului și umbra

În casa melcului
nu intră nimeni.

Doar umbra lui.

Melc-zidar

Melc-zidar suicidar:

construiește solitar
folosind doar propriul calciu
și calculul lui Fibonaciu.

Casa melc-poetului

În casa melcului poet
un verb se tot conjugă
dar versul marelui profet
nu poate să-l ajungă.

Doar umbra zborului visat
mai pâlpâie o clipă
în cochilia ce s-a spart
de-a glonţului aripă.

În mersul său alunecat
poetul melc mai speră
sub cerul greu întunecat
din nevăzuta sferă.

De ce e melcul cocoșat?

Un paing foarte mirat
pe furnică a-ntrebat:

„Ce duce melcul în spinare
de-i așa de cocoșat?”

„Nu-i așa o taină mare” –
i-a răspuns fără ezitare
furnicuța cea isteață –
„visele din hibernare,
visele din altă viață.”

Melcul și melcuța

Din vârful Feleacului
melcul și melcuța lui

vin ținându-se de mână
fără car și fără frână.

Iar pe urma lor
ușor
alunecă un melcușor.

Melcii nu au cărucior.

Melcul și greierele

Zise melcul către greier:
„Cade brumă, greieraș –
te-a lua iarna pe făraș.
Haide, vino-n casa mea
fără viscol, ger și nea.

Te-oi hrăni din carnea mea
până-n primăvară…
Dacă atunci voi șchiopăta,
tu vei cânta
și n-o să doară.”

(Din Caietul melcului – Poezii din cochilii)