În fiecare an, orașul Lausanne decernează un pemiu pentru roman. Procesul alegerii cărților pentru concurs (6 autori în fiecare an), debutează în vara anului anterior. Este ales un juriu compus din „lectori”/ cititori de romane, literatură, care acceptă să facă parte dintr-un grup de 10 persoane care trebuie să aleagă romanul premiat din cele 6 nominalizate anterior. Membrii juriului se angajează să citească romanele și să le comenteze/ recenzeze în funcție de preferințele lor literare. Juriul este coordonat de un profesionist din domeniul cultural (în anul 2020 – 2021 președintele juriului a fost un scenarist și actor de teatru).

Fiecare roman selectat este prezentat publicului pe parcursul toamnei și iernii (2020), cele șase volume nominalizate fiind – succesiv – prezentate iubitorilor de literatură într-o întâlnire în care autorul este intervievat de către președintele juriului (responsabilul cultural) din Lausanne, dar și publicul putând adresa întrebări. Până în luna martie a anului următor (2021) toate romanele sunt prezentate, juriul reunindu-se în spatele ușilor închise, alegând/ votând laureatul căruia îi va fi atribuită suma de 20000 franci elevețieni, valoarea în bani a premiului, plus un sejur de o lună la un castel de patrimoniu din Elveția, o reședință unde câștigătorul poate scrie în liniște. Întâlnirile publice, dezbaterile sunt urmărite și prezentate de mass media. În acest an – afectat de pandemie – întâlnirile publice au fost înlocuite cu video-conferințe.

Pe parcursul sesiunii finale, a galei concursului, iau cuvântul atât responsabilul pentru cultură (reprezentantul autorităților) cât și președintele juriului. Fiecare operă este prezentată de către unul sau doi dintre membrii juriului, după care urmează lectura unor fragmente din romanul analizat totul pe un fond de improvizații muzicale. La încheierea ceremoniei decernării premiului anual pentru roman se face cunoscut numele laureatului.

Anul acesta (2021), premiul a fost atribuit scriitorului Laurent Koutaïssoff, autorul romanului „ATLAS”. Acest premiu are meritul de-a promova lectura romanelor scrise de autori de limbă franceză din Elveția și de-a se vorbi despre literatură în general.

Pentru a face parte din juriu, doritorii trebuie să-și manifeste interesul pentru acceptarea întregului proces: lecturarea tuturor romanelor selectate, discuții atente cu autorii, recenzia cel puțin a unui roman, dezbateri cu ceilalți membrii ai juriului etc. Acesta este – de fapt – și farmecul literaturii, un domeniu deschis dezbaterii și polemicii, finalmente fiind rețeta pentru existența artei… scrisului.

Doamna Gafia Coman – Galay a făcut parte din grupul celor 10 privilegiați care au decis câștigătoul premiului pentru roman, decernat în acest an în luna aprilie. Informațiile mi-au fost furnizate cu amabilitate de către doamna Gafia Galay – Coman și domul Jean – Louis Chancerel, acasă la… Sighet, în urmă cu câteva zile, în discuțiile pe care le-am purtat cu domniile lor în orașul nostru, cu locuitori care „ascund” un apetit literar – artistic… idescriptibil.

Ion MARIȘ

***

Gafia Galay – Coman s-a născut în comuna Bogdan – Vodă (Cuhea), este absolventă a Liceului „Dragoș-Vodă” din Sighet (promoția 1967), a Facultății de Filologie (limbi romanice) „Babeș-Bolyai” – Cluj Napoca (1971), unde i-a avut profesori pe Doina Cornea, Maria Vodă – Capuşan, Radu Andrei, Ion Vlad etc.
În anul 1972 a părăsit România și s-a stabilit în Lausanne (Elveția).
În Elveția și în Franța (Paris), în alternanță, a urmat o serie de specializări (Bachelor) în domeniul destinat persoanelor cu dizabilități – educație incluzivă – defectologie, abordate pluridisciplinar (psiho – socio – pedagogie) – domenii legate de cariera profesională ulterioară.
A fost o îndelungată perioadă Profesor la HES – SO (Haute Ecole Spécialisée de Suisse Occidentale), Lausanne, Cantonul Vaud, Elveția.
A organizat diverse activități la Lausanne – în cadrul zilelor francofoniei – invitând și artiști maramureșeni.
La Editura „Valea Verde” din Sighet doamna Gafia Coman – Galay si dl. Jean Louis Chancerel au publicat în anul 2018 volumul „Cultures francophones” (Culturi francofone).

Lucrarea „Culturi francofone” (Editura Valea Verde, ediția 2018) propune documentele elveto-române ale zilei Francofoniei care a avut loc la Lausanne (martie 2016), organizată de Cancelaria Cantonului Vaud, de Ambasada României în Elveția și Liechtenstein și de Institutul Pedagogic al Cantonului Vaud. Cartea evocă și partea festivă pregătită și susținută de grupul „Mara” din Maramureș. Această manifestare se înscrie în tradiția unei participări active a României în cadrul Francofoniei. Coordonatorii lucrării, Gafia Galay și Jean-Louis Chancerel, prezintă și prestațiile grupului de elevi al Liceului „Dragoș Voda” pregătit de către profesorii de limbă franceză și de către domnul Dorel Todea.

După prezentarea semnificațiilor actuale ale Francofoniei de către coordonatorii cărții, se succed mesajele Doamnei Ambasador a României în Confederația elvețiană și în Principatul Liechtenstein, mesajul Domnului Rector Guillaume Vanhulst. Aceste discursuri plasează evenimentul în contextul celebrărilor anuale ale Francofoniei. Conferința Doamnei Profesor Dumitra Baron „Exilés du langage” propune o analiză circumstanțiată a unui posibil „exil într-o altă limbă: exil lingvistic” ce exprimă o dezrădăcinare dar și o posibilă cale de a fi recunoscut în „cealaltă țară”.

Conferința Domnului Benoît-Joseph Courvoisier (“Balades et Doïnas, la poésie populaire roumaine en traduction”) abordează problematica traducerii poemului „Miorița” – incomparabila creație a literaturii populare române.

Conferința Domnului Dan Ottiger (“Quelques réflexions sur Panaït Istrati “) aduce prețioase mărturii, anecdote și texte de Panaït Istrati care permit descrierea exilul scriitorului în Elveția.
Cele două texte semnate de Jean-Louis Chancerel („Réflexion sur la traduction et en particulier la traduction des textes poétiques” și „Présentation et analyse du recueil de poèmes de Ioan Dorel Todea: Ruga de Veci”, volum tradus în franceză de G. Galay-Coman „Prière pour l’Eternité”) propun o analiză îndeosebi a dificultăților specifice traducerii poeziei într-o altă limbă.

Plin de emoții a fost și intermediul muzical al pianistului Mihai BOITAN – interpretând J.-S. BACH, C. DEBUSSY și G. ENESCO.

Eleva Camelia Trifoi, laureată a concursului „Ursul de Aur” de la Deva, a susținut un recital de muzică ușoară cu un repertoriu internațional și plurilingv.

În final, grupul Mara, laureat al premiului Herder și al Colierului de Argint din Dijon, a ridicat sala inclusiv la joc prin suitele din Maramureș a lui Mihai Chiș și prin cântecele solistei Ileana Matus – un moment artistic de o mare frumusețe conceput de domnul Dorel Todea.

În concluzie, putem afirma că era necesar ca această carte să fie publicată pentru a arăta că acest eveniment, dincolo de complicații și dificultăți, este o reușită colectivă a numeroaselor personalități din cele două țări.

Referitor la traducere și la experiența traducătorilor care au participat la acest eveniment, putem afirma că abordarea aspectelor de traductologie a permis o reactualizare a traducerii ca negociere și dublă proprietate: cea a autorului și a traducătorului, așa cum de altfel susținea și Pr. Doina Cornea.
Un alt ingredient determinant care a operat de-a lungul acestui eveniment a fost bineînțeles prietenia și încrederea care, dincolo de distanțele geografice și poate chiar dincolo de trecut și de prezent, sugerează perspectiva poetică a eternității.

Gafia Galay & Jean-Louis Chancerel

La fiecare doi ani, ÎPS Arhiepiscop și Mitropolit IOSIF convoacă un congres. Această a 5-a ediție a avut loc la Paris între 8 – 13 mai 2018 și s-a desfășurat succesiv la Ambasada României la Paris (Palatul Behague) și la Catedrala metropolitană a Sfinților Arhangheli Mihai, Gabriel și Rafail.

Delegații parohiilor și comunităților ortodoxe române veniți din țările ce aparțin de Mitropolie au fost primiți începînd din 8 mai, discuțiile find lansate încă din acceași după amiază iar programul propriu zis reluat în dimineața zilei următoare, joi, 9 mai.

Participanții la colocviu au fost întîmpinați de către ÎPS Iosif, înconjurat de PS Siluan, episcop pentru Italia, PS Timotei (Spania și Portugalia), PS Marc (episcop vicar), PS Atanasie (episcop vicar) și PS Teofil (episcop vicar). ÎPS Iosif a rostit cuvintele de deschidere a Congresului. Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a trimis un mesaj care a fost citit în cadrul Adunării; Excelența Sa Luca Niculescu, ambasadorul României în Franța, a întîmpinat congresiștii la Palatul Béhague.

După această primă parte oficială au urmat conferințele și atelierele de lucru.

Prima conferință a abordat subiectul ortodoxiei în dimensiunea ei antropologică : ”Antropologia ortodoxă și provocările contemporane” – ÎPS Părinte Mitropolit Irineu al Olteniei (România) – conferință emblematică care a plasat congresul într-o perspectivă antropologică ce va fi declinată în cele două zile sub multiple fațete atât de către conferențiari cât și de către participanți: schimburi, discuții, dialoguri de o mare complexitate, erudiție, deschidere și modernitate.

Conferința următoare a Diac. Sorin MIHALACHE (România) : ”Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale! Formidabila întâlnire dintre reflecția patristică a teologiei creștin-ortodoxe și descoperirile recente din cosmologie și neuroștiințe” a suscitat un mare interes în rândul numeroșilor congresiști în căutare de conținuturi științifice ce se raportează la relația dintre credință și rezultatele cercetărilor științifice.

Programul zilei a continuat prin participarea la diferitele ateliere cu o dilemă pentru mulți dintre participanți, accea a alegerii atelierului, dat fiind diversitatea, interesul și pertinența subiectelor propuse.

Am ales să prezintăm succinct cele 7 ateliere :
1. A fi creștin în societatea civilă: a. A fi astăzi medic creștin; b. Preot și muzician; c. Scriitor și creștin; d. Artist și creștin. În acest atelier s-a discutat modul în care putem trăi credința și adeziunea noastră la ortodoxie prin prisma și exersarea unei profesii, a unei meserii.
2. Prezența și aportul Ortodoxiei în Europa. Dialogul cu ceilalți creștini: într-adevăr locul Ortodoxiei în Euopa este un subiect esențial pentru credincioșii din diasporă, ei fiind confruntați cu alte moduri de viață, cu alte biserici și comunități creștine.
3. Cum putem ajuta familiile ca să trezească dragostea copiilor lor pentru Hristos și entuziasmul pentru viața în Biserică?: acest atelier a abordat problema transmiterii credinței în cadrul familiei – subiect văzut prin prisma vieții în diaspora.
4. Cum să încurajăm vocațiile în Biserică? Valorizarea vocațiilor fiecărui credincios. Cum se pot implica credincioșii în viața Bisericii?
 Cateheza. Mișcarea tinerilor. Cântece. Pelerinaje. Întâlniri cu personalități duhovnicești. Fiecare are un dar de la Dumnezeu. Cum putem să-i încurajam pe fiecare să-și pună darurile și harismele în slujba celorlalți și a Bisericii?: întrebarea, de fapt, este care sunt modurile noastre de paticipare la viața parohiei și a comunității.
5. Părintele duhovnicesc ca vector al vieții în Hristos: atelierul pune în evidență rolul însoțirii și sprijinul adus persoanei în fața vicisitudinilor vieții, în fața credinței, a speranței și a dragostei.
6. Există un viitor pentru parohiile noastre? a. Ce constatăm astăzi? 
b. Mijloacele de comunicare
c. Tinerii pe care i-am botezat
. c. Gestiunea credincioșilor după botez
e. Dizolvarea familiei. 
d. Locașurile de cult. e. Contextul geografic și local al parohiilor: atelierul ridică problema continuității activităților parohiale în diaspora.
7. Ortodoxie și Occident. Inculturație. Modernitate fără Dumnezeu și Ortodoxie: subiect complex care ridică problema ortodoxiei de rit occidental (ECOF – Biserica Catolică Ortodoxă din Franța); s-a discutat de asemeni despre prozelitism, dar și despre urmele lăsate de trecutul istoric recent (epoca comunistă).

Cea de a 2-a zi a Congresului a fost consacrată altor 3 conferințe în plen urmate de alte 7 ateliere. Iată prezentate succint cele 3 conferințe:
1. Pastorația în Biserica Ortodoxă. Implicațiile pastorale ale conștiinței ortodoxe astăzi – Preot Constantin COMAN (România). Conferința, de o înaltă ținută intelectuală, a fost primită cu entuziasm de congresiști.
2. Provocările bioeticii în epoca noastră – Preot Jean BOBOC (Franța). Conferințarul a abordat primejdia aplicării tehnologiilor asupra omului și validara acestora de instanțele politice.
3. Istoria prezenței comunității ortodoxe române în Franța și în Europa. Considerații asupra urmărilor perioadei totalitare comuniste din România secolului XX – Domnul Victor LOUPAN (Franța). Am asistat la o mărturisire plină de umor, de tandrețe și intens trăită de un actor al acestei perioade dificile pentru Ortodoxia din diasporă.

ATELIERE
1. Familia: a. Împlinirea unirii dintre bărbat și femeie în Hristos; b. Trăirea paternității și a maternității într-un mod duhovnicesc; c. Trăirea familiei creștine în societate; d. Familia pusă la încercare. Atelierul a abordat diversitatea situațiilor familiale; unitatea familiei rămâne o problemă centrală în diasporaa.
2. Îndumnezeirea omului. Răspunsul ortodox la provocările de astăzi: această speranță subliniată cu tărie de Sfântul Grigore de Palama are un impact asupra vieții noastre spirituale astăzi într-o lume indiferentă.
3. Trăirea creștin-ortodoxă în lumea de astăzi. Rugăciune, asceză, pocăința, entuziasm și bucurie; mijloacele trăirii credinței: cum trăim azi credința? Ce ne lipsește? Ce avem la îndemână?
4. Reînnoirea gândirii teologice ortodoxe astăzi: antropologie, bioetică și ecologie, dialogul cu științele. Acest atelier, într-o continuitate a conferinței Diac. Sorin MIHALACHE, a avut un mare ecou în măsura în care aducea preoților elemente de răspuns la întrebările credincioșilor.
5. Rețele sociale și media: atelierul a pus în discuție noile tehnologii de comunicare și de informație care ocupă un loc important, din ce în ce mai important în lumea contemporană; cum am putea noi să ni le însușim și să le utilizăm pentru a transmite credința și viața în Hristos?
6. Integrarea vieții personale și comunitare în rânduiala Bisericii: a. Canonicitatea vieții și slujirii; b. Provocări canonice privind relațiile cu Statul; c. Provocări canonice privind relațiile interconfesionale. Acest atelier animat de Patriciu VLAICU (Belgia) și Ioan FORGA (Germania) a abordat aspecte ale canonicității și relația bisericii cu Statul, subiecte complexe care au fost dezbătute cu discernământ și erudiție. Înțelegerea canonicității, a integrării noastre în rânduiala bisericească cât și relațiile noastre ca biserică cu statul și cu celelalte confesiuni participă la integrarea noastră în societatea în care trăim.
7. Tineretul: a. Preocuparea comunităților pentru tinerii din Biserică; b. Așteptările tinerilor față de Biserica; c. Vocația tinerilor în Biserică.

Congresul tinerilor ”NEPSIS” s-a derulat la catedrala Mitropolitană (12-14 mai 2018). Preocuparea centrală a acestei întîlniri cu tinerii fiind legată de rolul și locul tinerilor în parohiile și comunitățile noastre din diaspora.

Concluzie

ÎPS Iosif a încheiat acest amplu Congres mulțumind participanților. Această manifestare a permis preoților și credincioșilor să se întâlnească și să împărtășească idei, gânduri, speranțe și proiecte.

Acest Congres ne-a permis tuturor să ne bucurăm de rolul important al Mitropoliei în viața parohiilor și comunităților ortodoxe din Occident.

Gafia Galay-Coman (Elveția)
Jean-Louis Chancerel (Elveția)

Jean-Louis Chancerel definește lucrarea sa, „Une topique éducative”, (Editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2018), ca find un eseu ce cuprinde un ansamblu de texte care propun o reîntemeiere a pedagogiei pornind de la acumulările de cunoștințe și structurările de competențe și nu de la sistemele educative și sistemele de formare. Învățămîntul văzut ca transmitere a cunoștințelor nu este central în demersul autorului, Jean-Louis Chancerel luând parcursul personal al fiecărei elev (apprenant = persoană care se educă/instruiește), inserțiile lui în sistemele de formare și în viață ca punct de plecare. Această schimbare a priorităților se înscrie în emergența a noi forme de transmitere, în globalizarea societății și a difuzării cunoșțințelor prin noile tehnologii de comunicație și de informare. Tot așa cum a contribuit difuzarea scrisă în perioada Renașterii și în mod deosebit construirea progresivă a sistemelor educative așa cum le vedem acum, aceste noi tehnologii vor transforma treptat dinamicile pedagogice. Lucrarea explorează aceste spații și interrelațiile lor.

Această explorare se sprijină pe cercetări științifice, intervenții în domeniul construirii sistemelor de formație, cu predilecție prin unități capitalizabile, cursuri de psihologia muncii, psihologia copilului și adolescentului, pe cursuri de pedagogie în cadrul formării profesorilor și psihologilor muncii, pe cursuri de didactică generală în cadrul unui DESS de învățămînt la distanță (open distance learning) și pe cursuri în cadrul unui Master comun (Facultatea de Ștințe Sociale și Politice a Universității din Lausanne și Institutul de Pedagogie a cantonului Vaud). Autorul propune o analiză a relațiilor între acțiune și problematica spațiului în pedagogie. Lectura specialiștilor din domeniul științelor educației și al cunoașterii sunt în atenția autorului ca punct de plecare. Demersul este cu predilecție unul filozofic, apelează la rezultatele obținute în cadrul științelor umane (psihologie, sociologie, economie politică, cu predilecție) sprijinindu-se de asemenea pe lucrările realizate în contextul organismelor internaționale, Consiliul Europei, OCDE, OMS, UNESCO, contexte în care autorul a participat la numeroase ședințe de lucru și a realizat expertize privind construcția sistemelor de formare prin unități capitalizabile. Lucrarea integrează numeroase teorii, metodologii și modele existente, deschide posibilitatea unei pedagogii reînnoite în care persoana ce se educă pe sine însăși este în centru problematicilor provocând astfel dinamici noi.

Lucrarea este alcătuită din 2 părți precedate de o parte introductivă. În partea preliminară autorul abordează în mod succesiv utilizarea noțiunii de topică în filozofie și în psihanaliză deschizînd astfel perspectiva unei metapedagogii; autorul pune topica educativă în relație cu noțiunea de câmp așa cum apare în opera lui K. LEWIN și P. BOURDIEU. Urmează apoi expunerea noțiunilor de individuație (G. SIMONDON), de act (L. LAVELLE), de comunitate și de societate (F. TÖNNIES et G. ESPOSITO). În fine, autorul abordează problematica acumulării de cunoștințe și de structurare a competențelor într-un proces de capitalizare.

Prima parte a cărții comportă 2 capitole: primul capitol explicitează fundamentele pedagogice ale noțiunii de topică educativă urmărind etapele de elaborare a noțiunii; cel de-al doilea capitol propune o organizare a acestei topici printr-o schematizare a spațiilor și a dinamicilor.

În partea a II  – a a lucrării autorul pleacă de la dinamicile de achiziție și de selecție pentru a propune o topică educativă ce are aceste două procese (achiziție și selecție) ca punct de plecare cu o perspectivă de refundamentare a pedagogiei. Anexele, Glosarul și Bibliografia vin să completeze lucrarea. Cele 6 anexe aduc o explicitare a noțiunilor de schemă, de schematizare și de logică naturală (J. B. GRIZE); anexa 2 propune o nouă teorie a achiziției; anexa 3 prezintă o analiză a cererii sociale și a identificarii nevoilor individuale. Ultimele 2 anexe tratează noțiunea de competență și revine asupra explicitării figurilor istorice de dascăl și de pedagog. Glosarul conține termenii evocați de-a lungul textului propunînd o interpretare personală printr-o confruntare cu felul în care acești termeni apar în literatura de specialitate. Bibliografia completează întreaga lucrare.

Ambiția cărții este de a propune o abordare nouă a pedagogiei care ține seama în același timp de evoluția practicilor și a organizațiilor dar și de constrângerile actuale: individualizarea, globalizarea, mondializarea, noile tehnologii, etc. Problematica este abordată prin prisma spațiilor de viață: societate, comunitate, grup, spațiul de producție, spațiul de consum, spațiul de achiziție și sfera persoanei concepute prin prisma diverselor inserții (individuația după G. SIMONDON). Lipsește în această lucrare raportarea la timp și o punere în relație cu experiențele de teren adesea evocate dar nu și descrise.

Jean-Louis Chancerel, s-a născut în anul 1944 în localitatea Laval (Franța); are la bază studii de psihologie, dar s-a focalizat cu predilecție în psihologia muncii, psihologia socială, psihopatologie, cât și în statistică. Jean – Louis Chancerel a predat la mai multe universități: Haute Bretagne II, Neuchâtel, Paris XIII, Lausanne și Paris II Panthéon-Sorbonne cu statulul de „chargé d’enseignement” iar apoi ca profesor. A predat și la Școala Națională a Sănătății Publice din Rennes și la Școala Superioară de Pedagogie a cantonului Vaud din Lausanne. Autorul a activat în calitate de expert în cadrul organizațiilor internaționale (OMS, Consiliul European și mai ales în cadrul OCDE). Jean-Louis Chancerel a condus cercetări în domeniile construirii, a punerii în acțiune, a gestiunii și a evaluarii sistemelor educative și a sistemelor de formație,  cercetări în  domeniul identificării nevoilor la adulți angajați în procese de învățare a unei limbi străine, cercetări în  domeniul tranziției dintre formare și locul de muncă, cercetări în  domeniul pedagogiei persoanelor în situație de handicap sau cu dificultăți de învățare, cercetări în  domeniul evaluării și observației. Autorul a condus de asemenea la Fondul Național de Cercetare Științifică din Elveția, o echipă de cercetători  pe o perioadă de 5 ani pe tematica relației dintre educație, formație și neoliberalism. Volumul „Une topique éducative” apărut la Editura Valea Verde din Sighet este – în parte – o elaborare realizată în cadrul acestei cercetări dar, tematica aceasta, a acompaniat lucrările autorului încă din anul 1972.

G. C. Chigny
Corespondență din Lausanne – Elveția