Imaginează-ți momentul în care o să ieși pe stradă și o să te plimbi! (autor, Mădălina Danci)

Mădălina Danci

În momentul în care scriu eu asta numărul cazurilor confirmate de coronavirus a urcat la 433, cel mai probabil acest număr o să urce și mai puțin probabil este faptul că oamenii iau în serios ce se întâmplă în țară. Da, igiena este foarte importantă în general și modul în care reacționezi când se anunță starea de urgență e primordial. Toată perioada asta de igienizare psihică e o perioadă a alegerilor. Alegi să privești ce se întâmplă și schimbi ceva la tine sau alegi să ignori informația nouă și rămâi cu informația pe care o ai. Alegi să ieși din casă sau alegi ce să faci în casă. Alegi să vezi panica din oameni sau reorganizarea psihică care se întâmplă în fiecare. Stai în casă și ocupă-te de tine! Hrănește-ți corpul, dar nu uita de minte! Oamenii s-au înghesuit în magazine alimentare și au uitat de librării, că vorba aia ,,Mai avem și noi câteva cărți acasă!”. Cu toții suntem prinși într-un ecran și viața noastră se desfășoară pe platforme de socializare pe care nu știm să le gestionăm optim. Suntem înconjurați de niște cărți pe care nu suntem capabili să le citim și ne supără toată plictiseala care ne înconjoară. Nu e o problemă faptul că stăm în casă, problema e că nu știm ce să facem când stăm în casă și că în toată fuga noastră am uitat ce înseamnă să fii acasă. Pustiul din interior te face să vezi doar bogăția din exterior. Acum ești obligat să te uiți la acest pustiu, e normal să nu-ți placă și să-l ignori făcând altceva, dar momentul schimbării a sosit și nu-l poți ignora la nesfârșit.

Omul își distruge prezentul făcându-și griji pentru viitor și plânge în viitor amintindu-și de trecut. Acceptă-ți prezentul și pustiul, imaginează-ți momentul în care o să ieși pe stradă și o să te plimbi. Viața e un șir nelimitat de probleme și alegeri, în funcție de problema pe care o ai, decizi ce să alegi. La fel cum în funcție de vreme îți alegi hainele, așa poți să-ți alegi și gândurile din perioada asta. Poți să te gândești la toți oamenii de care îți era dor și să-i suni. Poți să te gândești la sufletul tău. Toți spun că într-un final a ajuns și planeta să respire, eu spun că planeta a ajuns să respire pentru că am ajuns noi să respirăm. Poate că vorba ,,Fă-ți rai din ce ai!” există și ca sprijin moral în perioada asta și poate că asta e o cale a fericirii pe care n-am vrut să o credem. Haideți să credem că fericirea e în noi și o putem răspândi la fiecare pas pe care-l facem. Toate situațiile neplăcute sau o parte neplăcută a vieții nu ar trebui să te facă nesigur pe tine sau nesigur pe ceea ce ai în jur. Când nu avem o energie bună alegem energii alternative. Dacă ne-am gândi înainte de a alege ne-am scuti de durere. Dacă ne-am da seama de iluziile care ne înconjoară n-am avea ego. Dacă n-am avea ego nu ne-am mai lupta între noi.

– Ce-am face cu timpul în care nu muncim la ego? Ne-am plictisi?
– Nu, am citi!

Mădălina Danci
Studentă juralism
UBB Cluj Napoca




Graffiti: artă sau vandalism? (autor, Sebastiana Joicaliuc)

Sebastiana Joicaliuc

Metrouri pictate, poduri marcate, pereți acoperiți cu picturi – graffiti-ul se ivește îndrăzneț prin orașele noastre. Se pare că nimic nu e nou. Graffiti-ul există de mii de ani și de-a lungul timpului a ridicat aceleași întrebări pe care ni le punem și azi: e artă sau vandalism? E mai vechi decât trenurile, mai vechi decât hip-hop-ul, mai vechi decât sprayurile cu vopsea – deoarece atâta timp cât au existat pereți, oamenii au scris pe ei.

În secolul I î.Hr. romanii desenau în mod regulat pe pereții cetăților, în timp ce peste ocean mayașii desenau prolific suprafețele publice. Nu a fost din totdeauna un act considerat subversiv. În Pompei, de exemplu, cetățenii marcau zidurile cu tot felul de formule și vrăji, poezii despre iubiri neîmpărtășite, sloganuri politice și chiar mesaje care încurajau gladiatorii preferați.

Între timp, câțiva oameni, printre care și filozoful grec Plutarh s-au retras, catalogând graffiti-ul ridicol și lipsit de sens – dar abia în secolul V a fost sădit conceptul modern de vandalism, când graffiti-ul a început tot mai mult să fie asociat cu rebeliunea deliberată și instigarea la acte de violență, fiind catalogat de la sine ca vandalism. Acesta este și motivul pentru care în ziua de azi, cei mai mulți artiști stradali rămân underground.

Ideea de spațiu și proprietate e centrală în istoria graffitiul-ui, căci evoluția sa a mers mână în mână cu scene contra-culturale. Așa cum aceste mișcări au vociferat împotriva sistemului, așa și artiștii stradali au provocat și întins limitele proprietății publice, însușindu-și metrourile și panourile publicitare.

Odată cu amplificarea mișcărilor anticulturale și creșterea numărului de fani și adepți, graffitiul își face loc în muzeele de artă contemporane – acesta devine mainstream, dar oare acest lucru îl va ajuta să devină mai ușor acceptat de către societate?

Situația în România

Pentru autorităţi, graffiti-ul are o singură definiţie: „Înscrierea sau aplicarea pe ziduri, pe faţadele imobilelor proprietate publică sau privată, pe monumente istorice şi de arhitectură sau pe orice alt tip de construcţii a inscripţiilor neautorizate, prin utilizarea de vopsele, sprayuri şi alte asemenea materiale care murdăresc sau produc deteriorarea ori distrugerea bunurilor în cauză”.

Aceasă „artă” modernă este considerată contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei prin Legea nr. 554/2003.

În plus, legea dispune că persoanele care au fost sancţionate au şi obligaţia de a suporta cheltuielile pentru refacerea aspectului estetic al bunului în cauză, sumă care trebuie plătită în termen de cinci zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.

Graffiti-ul, „artă pentru artă”

Graffiti începe ca formă cunoscută în America, în anii ’70. De fapt, e o formă mult mai veche de artă, pe care o putem compara oarecum cu arta parietală, stradală sau cu arta rupestră. Revenind la America anilor ’70, era considerată un fel de artă underground, dublată de apariția hip-hopului în muzică, consolidată ulterior de manifestul pop-art. Din punctul meu de vedere, graffiti-ul este ”artă pentru artă” începută în Impresionism, nicidecum nu o consider vandalism, ci o formă de exprimare liberă în spațiu neconvențional. În perioada ’85-’90, în America se încearcă introducerea graffiti-ului în galerii, transpunând opere din grafittii pe suporturi convenționale, însă, manifestul nu reușește. În România, graffiti apare după ’89. La noi în țară, unul dintre cei mai cunoscuți grafferi timișoreni, care duce și în galerii arta graffiti-ului, este Flavius Roua. De altfel, Timișoara, în anul 2000 încearcă să aloce spații concrete în oraș pentru graffiti sau artă urbană. (prof. Ioan Muntean, directorul Școlii de Muzică și Arte Plastice, Sighet)

„În public și pentru public”

Din punctul meu de vedere, putem analiza graffiti-ul din mai multe perspective. Pentru că se încadrează în cultura suburbană, poate fi considerat o formă de manifest stradal, pentru că, cel care îl realizează, autorul său, îl face în public și pentru public. Este, din acest punct de vedere, o formă de revoltă. ”Artistul” vrea să fie auzit.

Apoi, putem spune despre graffiti că este o formă de artă (street-art), pentru că, nu de puține ori, îl întâlnim în locuri accesibile, special amenajate, unde e permis graffiti-ul. De altfel, se și vorbește de graffiti ca fiind un stil în artă. Însă, în momentul în care îl regăsim pe clădirile istorice, în zonele istorice, care reprezintă cultura unei comunități, e, deja, vandalism.

Este foarte important, atunci când privim/analizăm un graffiti, să identificăm artistul, ce face? (desenul în sine), cu ce scop? Mesajul și emoția pe care le transmite sunt, de asemenea, foarte importante. De ce spun asta? Pentru că, dacă analizăm puțin diacronia fenomenului, putem afirma că și arta paleolitică, pictura rupestră, desenele și scrijeliturile pe care le regăsim în peșteri ca Altamira, sunt primele forme, primele exprimări ale graffiti-ului, realizate în culori naturale și reprezentând scene din viața de zi cu zi a comunității paleolitice. Ei, din această perspectivă trebuie privit și graffiti-ul de azi. (Adrian Pricop, profesor de desen)

„Graffiti-ul este o exprimare în formă pură a străzii”

Graffiti-ul este o exprimare în formă „pură” a străzii. Face parte din arta străzii deși, altădată considerată o artă vulgară, a neadaptaților, în societate, azi, conform noilor abordări, intră la categoria artei moderne. Este, indiscutabil, un mod de exprimare a unei generații de artiști neconvenționali (acolo unde vorbim de artiști în adevăratul sens al cuvântului), dar, fiind în același timp și un strigăt de revoltă pentru unele categorii sociale situate la marginea ”urbanului”. Fără discuție, în secolul nostru în care social-media a cucerit spațiul virtual cu repercusiuni instant în spațiul real, modul de expansiune și potențialul larg de utilizare a spațiului public, conduce la o prezență familiară a oricărei forme de prezentare vizuală, ușor de recepționat de către un număr larg de admiratori sau amatori. (Ion Mariș, curator expoziții Sighet)

Așadar, arta străzii are și subtile, sau mai puțin subtile conotații primitive care pot fi înțelese ușor sau descifrate în mod convenabil de către admiratorii ocazionali.

Sebastiana JOICALIUC
studentă Jurnalism, UBB, Cluj