Noi, Grupul Redivivus din Sighetu Marmației, am avut bucuria si onoarea de a participa pentru a doua oară (14-17 august 2025) la grandiosul Festival Medieval Ștefan cel Mare din Suceava. În calitate de reenactori am participat  la două momente epice, senzaționale, iar pe parcursul celor patru zile de festival, am reconstiuit crâmpeie din viața aristocratică, dansând și cântând ca la banchetele regale de la Curtea Angliei, la începutul secolului al XVI-lea. Am purtat ținute vestimentare ce respectă tiparele istorice ale modei Dinastiei Tudorilor și am întruchipat, pentru patru zile, personaje celebre ale acestei dinastii: Henric al VIII-lea, cele șase soții ale sale, doamne de onoare, nobili de la curte etc.

Primul moment senzațional a fost emoția trăită la  parada gigantică, de seară, la care participă toate grupurile de reenactori și de artiști invitați (36 trupe din 8 țări, însumând 520 de invitați). Majoritatea participanților poartă făclii aprinse în mâini, cavalerii în armuri vin călare pe cai împodobiți, luptători din toate zările și  toate timpurile evului mediu poartă echipamente de luptă, menestrelii cântă, toboșarii bat ritmuri antrenante, oamenii pe catalige pășesc încet și concentrat ca niște uriași stingheri, scuipătorii de foc uimesc cu îndrăzneala lor, iar noi, suita regelui lui Henric al VIII-lea am salutat publicul din trăsuri special comandate pentru noi. Cei din public au  aclamat,  ne-au complimentat, copiii au fost foarte fericiți, atmosfera a fost incendiară, strălucitoare, peste tot zâmbete și stare de bine. Mii de oameni răspândiți pe traseul paradei ce însumează 8 km, ne-au salutat cu bucurie si ne-au urat bun venit. Un spectacol epic, al bucuriei pure, al interconectării, al frumuseții… .

Al doilea moment senzațional, de neuitat a fost participarea noastră directă la turnirul cavaleresc, în calitate de domnițe ce-am împărțit favoruri (panglici, eșarfe) cavalerilor înainte de luptă, în semn de sprijin și prețuire. Cavalerii Ordinului Antares și ai grupului Vulturii din Țara Călatei ne-au invitat să participăm alături de ei la acest episod de reconstituire istorică. În tribuna oficială se aflau membrii grupului KVH Teokratos, ei reprezentându-i pe regele Sigismund de Luxemburg, pe regina Barbara de Celje, împreună cu episcopul de Estergom Arbitrii au fost Tiberiu Lovasz, Rozalia Lovasz, Bogdan Dărăban, iar în rolul Mareșalului  de Lice, Andrei Prian. Rolul heraldului a fost jucat de poliglotul și omul de la Radio România Timișoara, Sergiu Galiș, cel mai bun herald din Romania și cel mai vânat de evenimentele de gen. La competitie au participat cavalerii Radu Tătar, Mihai  Cotei, Ludovico de Martin și scutierii Andrei Tătar și Marco de Martin. (Fotografia lui Radu Tătar, campionul de anul trecut al turnirului a constituit brand-ul festivalului: imaginea lui călare, în armură apare pe afișul oficial al festivalului – acest lucru arată de câtă prețuire se bucură cavalerii și turnirurile la festivalurile medievale).

Turnirul a debutat într-o atmosferă caldă, calmă, în care heraldul și arbitrul au vorbit despre participanti și  regulile competiției.
Atmosfera s-a încins treptat, muzica de fundal foarte energică și motivantă a invitat în permanență la acțiune, steagurile heraldice au  fluturat, lumina soarelui s-a reflectat în armurile lustruite ale cavalerilor, heraldul a ridicat vocea, iar lupta a început, caii au izbucnit în galop, praful s-a ridicat, lăncile înclinate au țintit scuturile adversarilor în zgomotul vibrant al nechezatului de cal.Izbiturile au fost năpraznice, lăncile s-au frânt, scuturile lovite au  vibrat, iar mulțimea a izbucnit în strigăte: unii au aclamat, alții au oftat… Scenele de luptă s-au succedat în ritm alert, praful s-a ridicat în valuri, caii nechezau iar tropotele lor în galop au făcut să se cutremure pământul. Atmosfera a fost vibrantă, specială cu o energie fantastică! Finala s-a disputat între campionul de anul trecut, Radu Tătar și Ludovico de Martin. Câștigător la puncte, dar nu și în competiția directă, a fost declarat Ludovico de Martin. Trofeul, calul de aramă îi este înmânat cu fast și onoruri… .
Finalul competiției s-a încheiat cu discursul regelui Sigismund de Luxemburg care printre cuvintele de laudă și admirație adresate cavalerilor, a anunțat că scutierii Andrei Tătar și Martin de Marco vor fi ridicați la rang de cavaleri, pentru a fi răsplătiți pentru curajul, vitejia și abilitățile  dovedite în luptă. Ceremonia de ridicare a acestora la rang de cavaleri a avut loc la miezul nopții în capela cetății, conform vechilor cutume.

Aceasta a fost povestea turnirului, dar dincolo de poveste, am înțeles că în lumea reenactorilor există mai mult decât o simplă pasiune pentru istorie și… reenactment. „A fi cavaler” e un mod de viață, o asumare deplină a valorilor promovate de ordinele cavalerești: credință, eroism, demnitate, onoare, moralitate, respect, fairplay etc. Pentru noi, „domnițele” secolului XXI, revelarea faptului că totuși există… cavaleri, ne-a adus bucurie și…speranță!:)

Ce înseamnă pentru noi Festivalul Medieval de la  Suceava? Înseamnă un loc unde de-abia așteptăm să revenim… înseamnă întâlniri de suflet, prietenii, bucurii, experiențe inedite, interacțiuni memorabile… Pentru toate aceste daruri de suflet, îi mulțumim Liei Stan, creatoarea ținutelor vestimentare și a grupului Redivivus! Asemeni cavalerilor ce poartă zeci de kg de metale (armuri) în numele iubirii pentru istorie și autenticitate, Lia Stan poartă povara unei munci epuizante, ușurată doar de talent și de dragostea pentru frumos! Mă întreb, cum ar arăta viața oamenilor comuni dacă nu ar exista pasiunea și sacrificiul… frumoșilor „nebuni”?…

Delia POP

REDIVIVUS este un grup de reenactori sigheteni, dedicat reconstituirilor istorice, care pune  accent în mod deosebit pe promovarea hainelor regale, a obiceiurilor de la curte și a artei medievale în general. Grupul a luat naștere la inițiativa doamnei Lia Stan, creatoarea costumelor medievale.

Invitându-ne pe noi, un grup de prieteni, să purtăm  aceste costume, am readus la viață unele personaje istorice. Având personajele și spunându-le povestea, am creat un spectacol… potrivit pentru a fi derulat în cadrul evenimentelor culturale promotoare de artă medievală.

În luna august, grupul Redivivus a avut  bucuria de a fi invitat să participe la două mari festivaluri: Festivalul Medieval „Ștefan cel Mare” din Suceava, derulat în perioada 15-18 august 2024 și la MedFest Făgăraș, în perioada 23-25 august 2024. Despre festivalul de la Suceava se spune că este unul dintre cele mai mari festivaluri de gen, din Europa. Anul acesta au fost peste 30 000 de spectatori, 38 de trupe din 7 țări, peste 200 de spectacole în 4 zile de poveste, toate desfășurate într-un loc de legendă: Cetatea de scaun a Moldovei.Ținând seama că grupul Redivivus a fost unul dintre cele 38 de grupuri acceptate, în fața altor zeci de grupuri respinse, am putea spunea cu mândrie că nu suntem doar norocoși, ci și…valoroși! Experiența participării la Festivalul medieval de la Suceava a fost una intensă, ușor istovitoare, dar plină de învățăminte și de conexiuni cu oameni iubitori de artă medievală.

La Făgăraș lucrurile au stat puțin diferit, totul s-a petrecut la o scară mai mică. Neexistând zonă comercială, aș putea spune că a fost un festival elitist, care și-a concentrat atenția  exclusiv pe obiceiuri, meșteșuguri, lupte, arte, toate cu caracter strict medieval. Aici am consolidat vechile prietenii și am creat altele noi, impulsionați de forța camaraderiei și a dragostei pentru arta medievală ce ne cuprinsese pe toți. Totul a fost la superlativ, ne-am bucurat de admirația spectatorilor și a participanților, copiii au interacționat cu noi cu mulă bucurie și curiozitate, am fost apreciați pentru prestația noastră de la scenă, am învățat jocuri și meșteșuguri la atelierele prietenilor noștri, seara am cântat și am râs împreună, am pus bazele unor noi proiecte și colaborări! Cetatea Făgărașului, numită și Cetatea Principeselor a devenit a noastră, atât la propriu, cât și la figurat!

Venind spre casă, mă întrebam cum au fost posibile aceste bucurii, de unde își trag ele seva, care e rădăcina lor? Răspunsul e acesta: pasiunea și talentul Liei Stan, munca și dedicația necondiționate, dragostea ei pentru frumos, au reverberat, s-au adunat și au generat bucurii, peste bucurii în atâtea locuri, contexte și situații încât doresc din toată inima să-i spun Liei: MULȚUMESC, om creator de FRUMOS și de BUCURIE! MULȚUMESC și în numele grupului Redivivus!

Așteptăm cu nerăbdare noile proiecte! Redivivus re-naște nu doar idei și concepte, ci înseși spiritele noastre! LIA, MULȚUMIM!

Delia POP

De nouă ani Castelul Corvinilor din Hunedoara găzduiește un eveniment frumos: Târgul European al Castelelor, unde muzeografii, custozii și iubitorii celor mai cunoscute castele din țară, dar și de peste hotare, vin cu materiale de promovare turistică: pliante, hărți, înregistrări video, animatori etc, dar  și cu mult entuziasm și cu mult drag de… poveste. Poposind la standurile lor, promotorii castelelor te introduc fiecare în atmosfera propriului palat, îți povestesc cu pasiune și cu mândrie întâmplări, legende din trecut, dar și despre marile evenimente, concerte, festivaluri  pe care le organizează în zilele noastre, reanimând astfel pentru o vreme viața demult apusă a castelelor.

La ediția din anul acesta a Târgului European al Castelelor (ediția a IX-a, 07-08 iuni 2024), a fost invitată și sigheteanca Lia Stan, ea făcând parte din echipa de promovare a Castelului Karolyi din Carei (director – Dragoș Georgescu). Lia Stan, „regina ținutelor medievale” a venit cu întrega „suită” de rude și prieteni, toți îmbrăcați în costume medievale și au dat culoare, frumusețe și prestanță evenimentului. Sute de vizitatori de pe întreg globul au făcut fotografii cu sighetencele deghizate în regine, cu „regii”, „ducii” și „cavalerii” îmbracați în ținutele create de Lia Stan. „Suita regală” a Liei Stan a oferit și un moment artistic,  prin interpretarea unui vechi cântec medieval „Maniche Verdi” (varianta în limba italiana a cântecului popular englezesc „Greensleeves”). Interpretarea senzațională a doamnei Erika Pop a smuls aplauze, zâmbete de fericire și lacrimi din ochii spectatorilor.

Lia Stan, om făuritor de Frumos și Bucurie, munca, talentul și dăruirea cu care creezi încep să se bucure de recunoașterea pe care o merită! Noi toți care am făcut parte din „suita” ta, îți mulțumim pentru experiențele „regești” pe care ni le-ai oferit, iar în castelul inimilor noastre, tu ești… REGINA!

Delia POP

Trei artiști sigheteni, Lia Stan, István – Ştefan Hegedűs și Arnold Antal Hegedűs, au participat joi, 04 aprilie 2024, la Castelul Károlyi din Carei, la un atractiv eveniment unde și-au expus creațiile.
Cei doi artiști vizuali (István – Ştefan Hegedűs și Arnold Antal Hegedűs) au fost prezentați tot de o sigheteancă, prof. Andreea Biro, iar impresiile post-factum sunt consemnate de Lia Stan, reprezentanta feminină și feministă din trio-ul care a „cucerit” Castelul.

* * *

István – Ştefan Hegedűs – omul şi arta sa 

István – Ștefan Hegedűs s-a născut la 14 octombrie 1960 la Sighetu Marmaţiei. În adolescenţă, pe parcursul gimnaziului, urmat la Şcoala Generală Nr. 2, începând cu vârsta de 13 ani, a frecventat cursurile de pictură ale profesorului András Csaba, temele iniţial abordate în lucrările sale ţinând în special de peisajul natal, maramureşean. Mărturiseşte că raiul terestru în care ne-a hărăzit Bunul Dumnezeu a reprezentat o inepuizabilă sursă de inspiraţie, pe tot parcursul celor 50 de ani de când pictează. De asemenea, conexiunea cu înaintaşii, nevoia de conservare a acesteia – un ceas de perete de la străbunicul, un ceainic, o farfurie ţărănească – memoria vie a legăturii ancestrale cu cei ce au fost, cultura şi obiceiul locului.
A absolvit liceul la Baia Mare şi a revenit la Sighet, unde s-a stabilit definitiv. Artistul este căsătorit şi mândrul tată al unui fiu, care i-a îmbrăţişat pasiunea pentru aşternerea frumosului pe pânză. A lucrat timp de 33 de ani în cadrul Serviciului de Aprovizionare din cadrul Combinatului de Prelucrare a Lemnului din oraşul natal (1978-2011).
După debutul apropierii de pictură (tehnica utilizată acuarela), a trecut la ulei pe pânză, adoptând ulterior „inovaţia” picturii în ulei pe lemn. Lucrările sale reflectă pasiunea pentru peisaj, flori, natură statică, imaginea umană – portrete, nuduri, dar şi lucrări din sfera post modernistă.
Mentor şi sponsor i-a fost, începând cu anul 1975, Dr. Kővesdi Páll, care l-a îndrumat şi nu a permis niciodată ca artistul să se îndepărteze de pictură.
A avut patru expoziţii personale în oraşul natal (1996, 2002, 2016, 2022) şi a participat la numeroase expoziţii de grup (Sighetu Marmaţiei, Baia Mare, Satu Mare, Târgu Lăpuş, Vaja – Ungaria) şi este laureatul anului 2017 al Concursului Naţional de Artă Plastică “Gheorghe Chivu”.
Are lucrări în diferite colecţii particulare din România, Ungaria, Italia, Germania, etc.
Talentatul pictor sighetean participă de mulţi ani la tabăra internațională de pictură de la Vaja, Ungaria, unde nici măcar a… treisprezecea oară nu a fost „purtătoare” de ghinion, cu toate că, în acel moment omenirea se pregătea de un sumbru lockdown, din pricina pandemiei din urmă cu câţiva ani! Căci arta urmează viaţa şi, la fel ca şi aceasta, ori timpul, nu se poate opri sau zăvorî.
La capitolul inspiraţie, artistul bifează, desigur, Şcoala Băimăreană, precum şi nume mari ca Van Gogh, Rembrandt, Dali, sau Picasso.
Fidel crezului că omul trebuie să lase ceva în urma sa, István – Ștefan Hegedűs mărturiseşte că va picta şi la 90 de ani, dacă Creatorul îi va da zile şi, desigur sănătate. Subliniază însă că misia artistului nu e una uşoară şi că în absenţa sprijinului celor dragi, a familiei în primul rând, dar şi a celor care îi savurează arta, ar fi aproape imposibilă!
A fost extrem de emoţionant să… împărţim scena cu doi artişti aparţinând aceleaşi familii – tată şi fiu mai exact; să observăm şi simţim conexiunea extraordinară care există între cei doi şi care s-a revărsat asupra tuturor participanţilor, făcându-ne parte integrantă dintr-un fior artistic copleşitor.

Arnold Antal Hegedűs – artist în secolul XXI

Arnold- Antal Hegedűs s-a născut pe 21 februarie, 1993 la Sighetu Marmaţiei. Pasionat de pictură şi artă în general, încă din primii ani de viaţă tânărul urmărea fiece mişcare a tatălui său, cunoscutul pictor István -Ştefan Hegedűs.
A absolvit Liceul Teoretic cu predare în limba maghiară Leőwey Klára, din Sighetu Marmaţiei, în anul 2012.
În perioada adolescenţei se dedică predilect artei grafice, pentru ca în 2011, în clasa a XII-a, să treacă la ulei pe pânză, îmbrăţişând pentru o vreme pictura abstractă.
Crezul tatălui său – “să laşi ceva în urma ta” – precum şi gândul de a se înrola în Legiunea franceză, l-au făcut să se aplece mai atent asupra pânzei, finalizând câteva lucrări. István – Ştefan Hegedűs
Ulterior, în perioada studenţiei, urmând cursurile Facultăţii de Medicină Veterinară din Cluj Napoca, alunecă treptat către un stil realist, cu accent pe peisaj, canalizând mai apoi importante energii pe “inovaţia picturii în ulei pe cranii”- majoritatea găsite în drumeţiile prin Munţii Maramureşului, adesea consecinţă a unor decese naturale, prilej de reflecţie asupra efemerului existenţei speciilor şi indivizilor, comparativ cu eternitatea artei. Era modalitatea aleasă de artist pentru a reda viaţă unor suflete, ori existenţe stinse.
Lucrările tânărului artist reflectă pasiunea pentru natură, peisaj, dragostea pentru necuvântătoare şi atracţia abstractului.
Este distins cu premiul al II-lea la Concursul de Artă Plastică Gh. Chivu din Sighetu Marmaţiei, in 2019, respectiv 2020.
A participat la expoziţii colective, la Sala Radio din Sighet, Sinestezia Art-Event, Muzeul Satului, la Centrul Cultural Sf. Iosif Mărturisitorul – Ziua Artistului Maramureşean. Urmează o expoziţie în luna decembrie, alături de tatăl său, la Turnul Croitorilor, Cluj – Napoca.
În clipa de faţă, Arnold practică medicina veterinară, într-un spital din apropierea Londrei, astfel că existenţa şi arta sa se circumscriu acestui periplu – vizitele în oraşul natal fiind frecvente. Iubeşte viaţa, oamenii, animalele – profesia sa fiind cea mai vie dovadă! – arta, natura şi drumeţiile montane(vârfurile Omu, Moldoveanu, Negoiu – în ţară, precum şi Mont Blanc, Dolomiţi, Ararat, Grand Canyon, Islanda – în lumea largă; urmează, pe o listă scurtă, Kilimanjaro şi Everest – base camp ), toate la un loc reprezentând creuzetul în care se zămisleşte inspiraţia sa.
Are lucrări în colecţii private din România, Ungaria, Austria şi Marea Britanie.
O scurtă privire asupra palmaresului, lucrărilor sale şi, desigur, vârstei artistului, ne îndreptăţeşte să afirmăm că este un tânăr care mai are încă multe de spus în pictura cu sorginte maramureşeană.

Andreea Biro

* * *

Redivivus… Sighet via Carei

Am avut şansa zilele trecute să particip la o veritabilă la sărbătoare a artei, în cele mai nobile forme ale sale, într-un loc binecuvântat de Dumnezeu, ce poartă amprenta a secole de istorie remarcabilă – castelul Károlyi din Carei.
Pentru orice om care îşi trăieşte viaţa conectat la fenomenul artistic, pentru mine personal, ca promotor cultural, reprezentant al trupei de reenacting Redivivus, din Sighetu Marmaţiei, a fost o deosebită onoare să mă aflu acolo, în acel cadru somptuos. M-a făcut să mă simt parte din istoria locului, dar şi din creaţia minunaţilor artişti care au expus.
Fascinaţia întunecatului Ev Mediu… care însă a revărsat şi lăsat în urmă şi copleşitor de multă… lumină, manifestată plenar în artă, în toate formele sale disponibile la acea vreme – şi aş îndrăzni să spun că, la Carei, era suficient să privim în jur pentru a avea dovada veridicităţii acestei afirmaţii! – pare să aibă rădăcini puternice la Sighetu Marmaţiei, un oraş cu o istorie documentată de 700 de ani. În acel colţ de ţară pe care noi, cu mândrie, îl numim acasă, ne-am format, ca oameni şi ca artişti, noi, cei care am făcut să vibreze şi să… răsune de culoare într-o zi de joi timid primăvăratică, castelul Károlyi.

Trupa „Redivivus” s-a născut din pasiunea iniţiatoarei pentru ceea ce îmi place să numesc straie împărăteşti. În urmă cu 6 ani, primeam propunerea de a mă alătura echipei care a conceput şi realizat decorul şi parte din costumele admirate de public în filmul În umbra lui Shakespeare, după romanul omonim al scriitorului băimărean Walter Übelhart. Nevoia de acurateţe istorică mi-a îndrumat paşii către numeroasele informaţii disponibile pe internet, dar cele câteva incursiuni la Biblioteca Centrală din Bristol, U.K au reprezentat, ultimativ, sursa cea mai consistentă. Totuşi, după încheierea colaborării cu echipa de producţie a filmului, „microbul” a rămas, astfel încât, la ultimele câteva ediţii ale Festivalului Medieval Eternul Maramureş, oamenii minunaţi care îmi împărtăşesc pasiunea au devenit trupa care azi are în portofoliu o reprezentaţie constând din două scenete, mai multe cântece medievale şi, desigur, o grandioasă paradă a costumelor.
Despre perioada de documentare aş mai adăuga că am început să privesc tablourile cu alţi ochi, am studiat detaliile, m-am întors cu o colecţie bogată de manuale ce conţineau tipare făcute din deconstrucţia pieselor aflate prin muzee, şi am remarcat termenul de „acurateţe istorică” ce m-a intrigat si mi-a plăcut cum suna şi mi-am dat seama că exact asta doresc să respect în lucrările cărora urma să le dau naştere.
Dacă materiale care să corespundă perioadei istorice specifice mai existau pe piaţa locală, la capitolul accesorii, bijuterii si furnituri am fost nevoită să improvizez. Astfel, am reuşit să creez un număr de 10 costume doar pentru film.

Pentru că de mică am fost fascinată de materiale şi rochii (păpuşa mea era cea mai îmbrăcată de pe stradă!) obişnuită fiind cu acul şi aţa, până am crescut suficient ca să ajung la pedala maşinii de cusut, mi-a fost destul de uşor să fac din cusut un hobby. Mai târziu a devenit un mod de a-mi câştiga existenţa, specializându-mă pe decoraţiuni interioare, un business ce mi-a adus multe satisfacţii şi titlul de Regina Perdelelor. Spaţiul destinat magazinului tip galerie/ atelier cuprindea şi lucrări de artă ale actanţilor locali, deoarece, pe lângă stocul de materiale aveam expuse picturi, sculpturi, împletituri, ceramică, etc. Astfel, am reuşit să cunosc artiştii din zonă şi să le fac puţină promovare. Între timp, cochetez şi cu ideea de pictură, sunt în primul an de studiu la Şcoala de Artă „Gheorghe Chivu” din Sighet, clasa profesorului Robert Zolopcsuk.

Onoraţii oaspeţi, oamenii frumoşi care iubesc frumosul, şi-au înnobilat sufletele cu arta pe care le-am oferit-o împreună cu un crâmpei dintr-al nostru, pentru ca mai apoi să-şi îngăduie un prilej de socializare la degustarea pregătită cu drag pentru Domniile lor.
În numele artiştilor expozanţi, al membrilor trupei Redivivus şi al meu personal, respectuoasă plecăciune în faţa lor şi a gazdelor generoase care au făcut ziua de 4 aprilie 2024 posibilă!

Lia Stan
(Artist vestimentar)

Foto: Dragoș Georgescu

Deseștiul crește vizibil prin grija unor oameni frumoși. În ultimii ani am participat la câteva dintre taberele anuale de pictură din comună având senzația că ruralul aduce strălucirea originară participanților. Întâlnirea cu grupul artiștilor prezenți m-a cucerit prin simplitatea și bucuria  celor care oferă firesc, neforțat, educație prin… voluntariat.

În Tabăra de la Desești se pictează relaxat și, mai ales, se trăiește intens în mijlocul naturii – beneficiind de implicarea și ospitalitatea familiei preotului Ioan Ardelean  –  cu bucuria de-a dărui  din/ prin munca artiștilor o părticică din pasiunea lor. Tabăra se desfășoară continuu de foarte mulți ani (mai exact 18 ani), deși mai sunt – din când în când – și unele probleme „tehnice”. Anul acesta trei serii de creatori de frumos își lasă amprenta artistică la o locație ce se poate – pe viitor – internaționaliza.
Am poposit în mijlocul artiștilor din cea de-a doua serie a acestui an: Mia Gatan Rettegy, Ildiko Hetvary, Corneliu Mircea Șofineți, Ioan Jugan, Istvan Hegedus, Lia Stan, Gabi Rosuș. Le-am văzut lucrările și m-am bucurat de atmosfera caldă, armonioasă, generată de plein-air-ul Deseștiului. Săptămâna viitoare, de luni, ultima serie de artiști (majoritatea băimăreni) vor descinde aici, pentru a urma un program ce include și lecții de desen pentru grupul de copii ce-și așteaptă cuminți rândul la masa „profesorilor” ad-hoc. În fiecare zi (între orele 09:00 – 17:00), douăzeci de copii din comunitatea locală se implică în diferite activități artistice ghidați de profesorii – pictori.  O parte dintre copii sunt beneficiarii unui proiect finanțat prin GAL Mara – Gutâi, „Biserica alături de comunitățile marginalizate”, ceilalți fiind „admiși” suplimentar. Dar, mai important, peste câteva săptămâni se va inaugura „Centrul de zi” deseștean care va oferi pe lângă activități dedicate copiilor, și servicii de consiliere, formare și identificarea de locuri de muncă pentru adulții din mediul rural.

Cei care acceptă să participe la tabără știu și simt că respiră frumosul dintr-un rural autentic („monitorizat” cu grijă de cel care păstorește comunitatea ortodoxă locală), transpunând pe pânză frânturi de „povești” care  „vorbesc” despre o comunitate care evoluează mai ales în spirit.
Am ajuns în acest an și la „Satul copilăriei din plaiul soarelui” un alt proiect îndrăzneț (da, poate chiar nebunesc!)  în care preotul Ioan Ardelean (sprijinit necondiționat de preoteasa – Luminiță) n-a ezitat să se implice. Are nevoie de ajutor, sper să găsească oameni săritori (chiar financiar), pentru că amploarea proiectului este un demers de-a apropia în special copiii (dar și turiștii) de frumusețile locului.

Revenind la pictură, fiecare artist donează una – două lucrări pentru a asigura sustenabilitatea activităților caritabile locale, aducându-și aportul la „suplimentul” de fericire destinat copiilor din zonă. Bucuria culorilor adiționată bucuriei copiilor și-a gazdelor înseamnă o frumoasă lecție… social – artistică.

Foto & text: Ion Mariș   

În urmă cu peste trei ani (noiembrie 2017) am avut plăcerea să moderez lansarea unui roman (istoric) interesant, ,,În umbra lui Shakespeare“ (publicat în anul 2016). Atunci, la Sighet, l-am cunoscut pe Walter Übelhart, băimărean, biolog, autorul entuziast al unui roman „misterios”, publicat până la această dată în patru limbi: română, germană, engleză, maghiară.

Nu bănuiam – la acel moment – că romanul, având o rețetă „mistică”, extrasă din lumea medievală băimăreană și europeană, va sta la baza unui film artistic care se pare că are succes. Walter, perseverent și încrezător în „steaua” lui, a demarat, pe un fundament interesant, aventura producerii filmului artistic „The Silversmith” – Argintarul. O idee provocatoare pe care Walter și-a dorit s-o implementeze împreună cu… cititorii romanului său. Astfel, filmul are actori inediți: cititorii! Afinități atemporale au dus la formarea unei echipe foarte eterogene dar… spectaculoase și pasionate.

Walter Übelhart a format o echipă, a mobilizat-o, i-a unit printr-o poveste – joc și, în aproximativ trei ani a realizat un film cu iubitorii „din umbră” ai cărții conectate la marele William Shakespeare, film care pătrunde încet – încet în lumea… hollywoodiană. Walter și-a găsit colaboratori și la Sighet iar azi se bucură de un prim succes. La sfârșitul anului trecut (decembrie 2020) filmul a fost nominalizat dintr-un total de 30 de producții selectate inițial ca finalist (doar 5 producții!!) la Festivalul Internațional „Hollywood Gold Award” din Statele Unite ale Americii.

Lumea filmului a primit cu uimire și interes filmul maramureșeanului Walter, generând semne și semnale că prin artă se pot depăși toate barierele și că succesul depinde în primul rând de… pasiune, încredere și… alchimie!

„The Silversmith” – Argintarul, regia – Janos Tarkanyi, scenariul – Walter Übelhart, producător executiv – Coralia-Monica Übelhart a deschis porțile cititorilor – actori, cititorilor – parteneri.

Din dorința de-a sublinia deocamdată aportul sighetenilor, am reținut mulțumirile speciale pe care Walter Übelhart le-a direcționat spre sighetenii implicați la realizarea filmului: Lia Stan – actor, recuziter și costumier, Ileana Vassiliev – costumier, actorii (pe bune!) Alisa Șofineț, Imelda Bojoga, Anca Ileana Mih, Benjamin Gabriel Stan, Găvrilă Dunca, Pavel Vlad și actorii figuranți Anuța Turda și Cosmin Marius Iuga.

Tebuie să precizăm că două scene s-au filmat la Casa – muzeu Mihaly de Apșa din Sighet.
Walter nu s-a sfiit să menționeze „colaborarea exemplară între băimăreni și sigheteni, filmul fiind și o punte frumoasă între cele două mari orașe ale Maramureșului!”.

Drumul literar al maramureșeanului Walter Übelhart este doar la început, are multe proiecte pe care – sunt convins – le vom „desluși” în curând. De fapt, un nou roman scris de băimăreanul nostru (ce bine că-i maramureșean, ne mândrim cu el!) va apărea… luna viitoare.

Ion MARIȘ

Peste Maramureș s-a așternut – la acest început de septembrie – o toamnă “clasică”, încărcată de culori roditoare. Oamenii s-au grăbit să se bucure de natură iar punctele de atracție ale Depresiunii Maramureșului au fost împânzite de turiști dornici să se “sustragă” pandemiei. Deși statisticile nu sunt liniștitoare viața și-a reluat cursul firesc în contextul rezonabil al unor restricții suportabile.

Probabil și artiștii și-au epuizat sursele de inspirație „indoor” și au ieșit la… lumină.
La inițiativa și mobilizarea Gabrielei Rosuș – ea însăși cu pasiuni artistice – și cu sprijinul generos al familiei preotului Ioan Ardelean (Parohia Ortodoxă Română Desești), un grup sighetean de artiști plus câțiva invitați, au reluat tradiția întâlnirilor la deja consacrata tabără de pictură cu reverberații filantropice. Taberele de vară, de pictură, din Deseștiul iubitor și de poezie s-au reluat în urmă cu două săptămâni cu un prim grup de artiști din Baia Mare. Din 31 august până în 06 septembrie a urmat grupul “depresionar” (nu vă speriați, e vorba de grupul din Depresiunea Maramureșului!), preponderent sighetean, ce și-a găsit inspirația la poalele Gutâiului și-a Bisericii monument Unesco din atât de cunoscutul sat de pe Valea Marei. Șapte zile au muncit artiștii noștri pentru a crea lucrări ce vor rămâne (o parte) în patrimoniul Parohiei Ortodoxe Române Desești. Pe lângă artiștii sigheteni, participanți majoritari la tabăra din prima parte a lunii septembrie, Ștefania Adela Pop, Ana Ulici, Lia Stan, Gabi Rosuș, Ștefan Hegedus, Valentin Petreuș, Alex Cosovan, am întâlnit prin grădina Deseștiului și pe artista plastică Eva Dolha (Cluj Napoca) dar și pe băimărencele Mia Gatan Rettegi și Ildiko Hetvary.

Culorile toamnei și culorile de pe pânzele artiștilor au generat o atmosferă caldă (propriu + figurat!), optimistă, aducătoare de speranță și de bucurii.

Artiștii plastici au străbătut ulițele Deseștiului – transferând în culori poezia locurilor – pe urmele pașilor lui Nichita, conturând parametrii unei comune din ce în ce mai cunoscute pe tărâm cultural.

Ion Mariș